PEISAJUL GRADINILOR ENGLEZE

(dupa secolul XVIII)

Gradina este idealul spre care aspira cerina de a face arta in natura, din natura, cu natura: recuperarea prin opera noastr, a unei imagini, a naturii neatinse, dar totodata despuiata de orice fel de salbaticie, dar nu artificializata. ROSARIO ASSUNTO
In sfera Mediteraneana, cele mai vechi grdini au fost localizate in Egiptul Antic. Ulterior alte imperii cele ale persanilor, grecilor si ale romanilor - toate au dezvoltat stiluri de gradina distinctive, abia nsa dupa Renatere, cultura Europeana a nceput sa nfloreasc, tot atunci si gradinile au prosperat. In secolul XVI, Italia a fost cea care a introdus primul stil de gradina, apoi Franta a devenit lider in moda, mai intai influenata de grdinile italiene apoi creandu-si propriul stil, cel mai bun exemplu aflandu-se in Versailles (a doua jumatate a secolului XVII). In acest timp, un anumit stil al Olandezilor a devenit popular, in special unde spatiul era limitat (olandezii erau maetri in ceea ce priveste eficienta utilizarii terenului). In Anglia, aristocraia a copiat aceste trenduri continentale, astfel majoritatea grdinilor oamenilor bogati au fost transformate in spatii complet geometrice, unde simetria si ordinea domina. Se simea nevoia de o schimbare a stilului in ceea ce priveste arhitectura peisagera a Angliei, deoarece oamenii nu erau satisfacuti de aceasta regula, simetrie si ordine. Joseph Addison a fost unul dintre cei care si-a exprimat insatisfacia in ce ceea priveste stilul care a acaparat grdinile oamenilor aristocrati: Scriitorii, care ne-au dat de stire din China, ne spun ca locuitorii acelei tari rad de Plantaiile Europenilor nostri, care sunt conduse de Regula si Linie; pentru ca, spun ei, oricine poate sa puna Copaci in Randuri egale si Figuri uniformeGradinile noastre, Engleze, din contra, in loc sa se armonizeze cu Natura, iubim sa deviem de la ea cat mai mult posibil. Copacii nostri se inalta in Conuri, Globuri si Piramide. Vedem urmele Foarfecelor pe fiecare planta sau arbust Eu de exemplu, as prefera sa ma uit la un copac in toata Lux urianta si Difuziunea Ramurilor, decat sa vad ceva taiat si tuns intr-o figura Matematica; si nu pot sa nu ma gandesc la Orchestra de Flori care arata mult mai incantator decat un mic Labirint finisat intr-un parter 1 Stilul peisager englez s-a nascut intr-un context generat de puternice schimbari produse pe parcursul inceputului de sec. XVIII: extinderea catre orient China a creat influente in arta gradinilor, astfel se pune o mare miza pe contrast, pe cularea
1

The Spectator 414, (25 Iunie 1712), 98-102, pag. 101-102

vegetalului, pe efectele optice obtinute prin modelarea terenului; aparitia industriei - din cauza poluarii si a insalubritii orasului, se promoveaza alte tipuri de peisaje; curente filozofice noi aduc in discutie dragostea fata de natura, literatura- dorinta intoarcerii catre natura, politica monarhia este inlaturata si astfel se deschid alte orizonturi, Toti acesti factori au favorizat Romantismul, o reactie impotriva ridigitatii, exactitatii predispozitie catre visare, emotie. Treptat gradinile rectangulare au fost inlocuite, din motive estice si economice, cu cele organice, astfel peisajul gradinilor a trecut prin doua etape majore, adesea mentionate ca emblematice, expresive si respective.2 Gradinile create in prima jumatate a sec. XVIII-lea au fost inspirate din picturile neoclasice ale lui Claude Lorain, Nicolas Poussin, si Salvator Rosam; au apelat la ideea de retragere in spatiul rural exprimat de Horacce si Virgil. Aceste gradini erau spatii naturale create prin aranjamente particulare ale peisajului si prin dispunerea unor elemente arhitecturale. Noul stil al gradinilor din Anglia a fost inventat de peisagistii William Kent3 si Charles Bridgeman4, care au lucrat pentru patroni instariti si au facut ca intreaga cultura sa beneficieze de un considerabil aport, atat prin gradinile amenajate cat si prin operele teoretice.5 In a doua jumatate a secolului, peisajul emblematic a devenit unul expresiv fiind asociat cu munca lui Lancelot Capability Brown. El a remodelat gradinile existente, a inlocuit elementele minimalistice gazonul, copacii, tufisurile si lacurile - cu amenajari peisagere speciale care sa ofere ochiului diferite perspective capabile sa aduca mister si ambiguitate. Desi a intampinat o oarecare opozitie din partea admiratorolor lui Kent, moda chinezeasca a fost reluata si adaptata de catre Whatley in lucrarea sa: Observation of modern gardening (1770), in care autorul insista asupra efectelor de culori obtinute prin coloritul frunzelor si prin asezarea obiectelot pentru a fi luminate in anumite ore din zi. El introduce termenii de grandios si pitoresc, pentru masivele de arbori, si de majestuos, teribil sau minunat, privitoare la efectul rocilor.6 Accentul nu mai cade pe analiza riguroasa ci pe sinteza vizionara, de pe detaliu, pe ansamblu, de pe echilibru compozitional, pedinamismul conferit de miscarea lumini. Perceptia este folosita acum nu doar ca vehicul de receptare a unei informatii, ci
2 3

MARIE-LUISE EGBERT, The English Lanscape Garden,1999, Groningen, pag. 3 KENT, William (1685-1748) - pictor, architect si peisagist englez, recunoscut pentru stilul naturalistic introdus in arta gradinilor, dupa inspiratia picturii romantic italiene. Cele mai de seama lucrari ale sale au fost gradina Stowe (Buckinghamshire) si gradina Rousham. 4 CHARLES, Bridgeman (1690 1738) fiul unui gradinar si un horticultor cu experienta a lucrat cu Kent la diferite proiectem ajutandu-l pe acesta sa-si realizeze viziunile arhitecturale. 5 STAN, Angelica, Devenirea Peisajului, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2012, pag. 173 6 www.iseoverde.ro/gradinile-engleze/

utilizand departarea utilizatorului de cadrul observat, ca o invitatie la imaginatie, la contemplare creativa.7 Gradina nu mai era un loc care trebuia descifrat, era un spatiu care era capabil sa exprime sentimentele detinatorului. O plimbare prin gradina devenea un lucru personal, gradina nu mai era o scena ci o stare a sufletului. Apare necesitatea regasirii dimensiunii catargice a peisajului, iar lumina si departarea sunt instrumentele prin care acest gen isi creaza acum o stilistica proprie. Stitul liber, promoveaza natura, realizeaza scenografii, induce emotii. Peisajul romantic utilizeaza un limbaj plastic si este orientat catre cultul individualitatii si al subiectivitatii. Principiile compozitionale ale stilului englez au mers pana la perfectionare, iar ceea ce parea liber in organizarea gradinii, era in fapt efectul unei atente armonizari a tuturor elementelor componente. Peisajul romantic se caracterizeaza prin compozitie libera, in care elementele naturale si cele construite sunt imbinate in peisaje cu caracter natural.8 Topografia este foarte variata si solutia de amenajare se adapteaza consfiguratiei naturale ale terenuluim intervenindu-se numai cu modificari de detaliu, pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea unor efecte peisagistice pitoresti ( adancirea vailorm suprainaltarea colinelorm crearea de pante line etc).9 Pamantul ca element compozitional, il putem studia din punct de vedere al reliefului si din punct de vedere al structurii. Campiilor trebuie sa li se dea intr-o oarecare masura varietate, Aceasta se realizeaza cu ajutorul terenurilor amenajate si situate la diferite nivele, sau in parcuri cu ajutorul peluzelor usor adancite. arborii si tufisurile introduc in campie in toate cazurile o anumita varietate. Toate acestea fac ca severitatea si monotonia excesiva a campiei sa fie mai dulce iar aspectul peisajului mai pitoresc. Vaile dau posibilitatea ce de-a lungul lor sa se formeze perspective, iar dealurile permit sa se utilizeze varful lor pentru amplasarea unor contructii frumoase, de unde se va deschide vederea in departare si spre care pot fi dezvolatate multe perspective, din diferite puncte ale cmpiei. Concentrarea plantatiilor in vai, sau la poalele dealurilor, corespunde atat cu cerintele naturii cat si cu cele ale artei. In acest caz se asigura un aspect deosebit de pitoresc peisajului daca se planteaza astfel arborii incat masivele sa acopere pantele dealului, iar in varful acestuia sa fie numai exemple solitare. Pentru a crea impresie de naturalete se introduc in compozitia gradinilor roci, dupa modelele oferite de natura. Stancile au aspectul impunator si monumental. In
7 8

STAN, Angelica, Devenirea Peisajului, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2012, pag. 159 SCHULZ, Christian- Norberg, 1980, Genius Loci Towards a Phenology of Architecture, Rizzoli, New York, pag. 23

arhitectura peisajelor in functie de pozitia si locul de amplasare sunt folosite diferite forme de prelucrare a stancilor. Stancile sunt frumoase mai ales prin culoare principala naturala-gri, completata cu multe nuante. Un efect deosebit il are combinarea stancilor cu plantatiile sau cu apa. Sunt posibile si concordantele armonioase ale stancilor cu arborii puternici viguros dezvolati sau cu linistea apei statatoare. Plantatiile respecta formele naturale de crestere a vegetatiei si gruparile naturale: mase cu conturul neregulat, palcuri, exemple solitare de arbori si arbusti sunt dispuse cu multa varietate in planuri succesive, echilibrand covoarele intinse ale peluzelor in diferite zone ale peluzelor inierbate. Vegetatia arborescenta este astfel ordonata incat creeaza linii de vedere interesante catre diferite zone ale gradinii si catre peisajul exterior.10 Aleiile au traseu liber, desenat in linii sinuase, conturand arii largi, maresc traseele de plimbare, sunt mai variate, se acomodeaza mai usor la suprafetele accidentate si sunt incoparabil mai pitoresti decat cele regulate, Aleile principale sunt cele mai largi si cele mai frumos amenajate, Ele conduc spre un obiectiv central, cel mai cuprinzator pentru intreaga gradina, sunt gradate astfel incat elementul surpriza sa fie descoperit pe parcursul treaseului. Incrucisarile si ramificatiile aleilor sunt mereu diferite pentru a evita impresia de monotonie In gradinile engleze constructiile decorative sunt folosite in numar mic si intotdeauna in armonie cu peisajul creat: poduri, chioscuri, pavilioane tustice, mici temple si unele monumente evocatoare ale gloriei trecutului anticm uneori ruine, fantani, ziduri, scari, imprejmuiri cu caracter rustic (uneori fara imprejmuiri), Apa este intotdeauna prezenta in compozitia gradinilor engleze acesta poate fi poate fi statatoare sau curgatoare. 11 Efectul plastic al apei este dat de suprafata lucioasa si neteda care creaza iluzia unui spatiu marit precul jocul de lumina-umbra a obiectivelor inconjuratoare care se reflecta in ea. Suprafata apei are un aspect mai mult atractiv, daca in ea se oglindeste cerul. Plantele acvatice sugereaza existent unei ape linistite; in celasi timp le introduce o nota de varietate in suprafata uniforma a apei. Influenta parcurilor engleze s-a resimtit si in arta parcurilor franceze din secolul al XVIII-lea, precun si in alte tari europene. S-a raspandit rapid in celelalte tari datotorita intretinerii mult mai usoare decat gradina clasica franceza, Germania a imprumutat repede noul stil. In secolul XIX stilul dominant a fost revizuit pentru a include mai multe caracteristici de gradina moderna.

10 11

CARMAZINU CACOVSCHI, V. , Peisajul estetic vitalizant, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 59 STAN, Angelica, Devenirea Peisajului, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2012, pag. 112

Arhitectura plantat a organizeazaza mai mult natura vie, in care predomina flora. Plantatiile sunt mai dinamice: ele isi schimba aspectul dupa varsta, dupa anopimt, dupa manifestarile timpului iin cursul zicei si chiar dupa ora. Shenton a sustinut, in lucrarile lui teoretice ca artistul nu poate schimba natura, ci poare doar sa o innobileze, in sensul finetei, eliminand din peisaje ceea ce strica efectul compositional si mentinand ceea ce este characteristic pentru mediul suspus estetizarii Whatley a fost un mare propagator al ideii ca trebuie alese cele mai frumoase motive ale naturii pentru crearea compozitiilor artistice peisagere. El a atras atentia asupra faptului ca parcurile trebuie sa fie create nu numai pentru petrecere si si pentru odihna regenerative. In concluzie stilul englez se caracterizeaza prin alegerea asrtistica a celor mai frumoase motive din natura in scopul de a atribui peisajului un aspect firesc. In acest stil se exprima intreaga diversitte a naturii: varietatea reliefului, bogatia plantatiilor, apa, stancile. Sunt folosite in modul cel mai amplu posibilitatile de aranjare a vederilor nu numai in limitele unui parc, sau ale unei gradini, ci inclusiv ale peisajelor inconjuratoare. Traseul aleilor este liber, adecvat conditiilor geomorfologice ale locului, incadrate in poieni ale caror contururi sunt plantate cu flori.

Bibliografie

1CARMAZINU CACOVSCHI, V. , Peisajul estetic vitalizant, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978 2The Spectator 414, (25 Iunie 1712), 98-102, pag. 101-102 3SCHULZ, Christian- Norberg, 1980, Genius Loci Towards a Phenology of Architecture, Rizzoli, New York, 4STAN, Angelica, Devenirea Peisajului, Editura Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2012,

Schema de concept