1 Viaţa Basarabiei - Februarie 1932

ANUL I. No.
2 FEBRUARIE 1932
ViaĠa Basarabiei REVISTĂ LUNARĂ

Editată de AsociaĠia culturală „Cuvânt Moldovenesc"
Director: PAN. HALIPPA
Vedere din Basarabia. La malul Nistrului.
SUMARUL:
Un cuvânt de mulĠumire ................................. Pan. Halippa
Cântecul Soarelui (versuri)............................. Donar Munteanu
Introducere la| istoria Basarabiei sub stăpâ
nirea rusească ........................................... Alexandru Boldur
Amintiri. ........................................................ Pan. Halippa
GeneneraĠia noastră (versuri) ......................... Iorgu Tudor
Spre pământul făgăduinĠii (versuri)................. Elena Vasiliu-Hasnaú
Sate basarabene............................................... Gh. V. Madan
Doina Basarabiei (versuri)............................ Al. I. Uúurelul
basarabia (precizări istorice)......................... I. Zaborovschi
RomanĠă (versuri)......................................... Cesar Stoika
Suflatul Basarabiei subjugate...................... Ioan L Macovei
ViaĠa (versuri) T. LuĠcan
StaĠiuni preistorice în Basarabia P. Constantinescu-Iaúi
Stihuri Centru zilele de azi (versuri) .............. Pan. Halippa
Cuvinte le îndrumare....................................... Zamfir C- Arbore
Inceputurile publicisticei româneúti în Basarabia Liviu Marian
Puterea rugăciunii (versuri) ........................... Vasile L. Laúcu
Importanta cetituluil extraúcolar............... Cons. Popescu
ùtabs-căpitan Mazurenco ............................... Th. InculeĠ
O scrisoare dela Tadeus Hăjdău.................... T. G. Bulat
Criza agrară .................................................... Teofil Ioncu
RECENZII: „Basarabia Roúie" de P. C. - „DicĠionarul enciclopedic ilustrat"
Cronica de U, N. — Opera literară a d-lui Vasile L. Laúcu, de P. C. - Demostene Bo-
tez, de G. Raúcu, profesor.— Al. Hasdeu úi Skovoroda. — Eufrosina Dvoicenco, de U. N, -„Cultura
Poporului", de Z. — Dela Hasdeu cetire, de V. B. — ÎNSEMNĂRI: D. Alexandru Vaida-Voevod, de
P. H. — Bicentenarul lui George Washington, de P. C. — ColecĠia de fotografii etc., de V. B. —
__________________ REDACğIONALE: CărĠi, reviste. _____________
RedacĠia úi AdministraĠia: Chiúinău, str. Iaúilor No. 15

AsociaĠia Culturală „CUVÂNT MOLDOVENESC"
Recunoscută persoană juridică prin sentinĠa Tribunalului Lăpuúna S.
Scopul AsociaĠiei:
ART. 1. din statut: Se înfiinĠează cu sediul in Chiúinău úi pe timp ne-
limitat, o asociaĠie pentru crearea, ajutorarea úi susĠinerea fap-
telor de cultură naĠionala úi educaĠie cetăĠenească cu denumi-
rea „Cuvânt Moldovenesc".
ART 2. Ea va ajuta populaĠia din Basarabia în scop de-a progresa pe
calea culturei naĠionale, educaĠiei cetăĠeneúti úi în domeniul eco-
nomic, încurajând-o úi sprijinind-o în toate începuturile bune.
Preúedinte, PAN. HALIPPA
ANIBAL GHEORGHIU, secretar g-l
Abonamente: 120 lei pe an; pentru autorităĠi, lei 500
Colaboratorii revistei:
Alexandrescu C,—Arbore Zamfir,—AcaĠatov Mihail,—Antohi
Panait,— Bălan St., — Balbareu L,— BahtalovschiL,— Boga L.
T., — Bogos D., — Boldur A.,— Bulat Toma, prof., universitar, —
Bulat ùtefan, — Bajbeuc Melicov, — Cazacu Aurel, — Cernâianu
D., — Cerchez Ecat., — Ciobanu ùtefan, membru al Ac. Ro
mâne, — Constantinescu Grig., — Constantinescu-Iaúi Petre, prof.
universitar, — Crihan Anton, — Cujbă Sergiu, — Cuzminschi
Pavel, — Cardaú Agricola, — Dunăreanu N., — Dumistraúcu
Ion, — Fală Profir, — Pitică Petre, — Friptu Iulian, — Frunză
Auxentie, — Gala Galaction, — Ghibu Onisfor, prof. univ., —
Ghelmegeanu Mihail, — Ghenzul Vasile, — Gheorghiu Anlbal, —
Georgescu - Vrancea Const, — Halippa Pantelimon, — Honeú
Petre, — Harea Vasile, — Hotnog Titus, — Huzărescu Vasile,
lacobescu Th., — Iov D., — Ioncu T., — Ionescu Darzeu, —Ispir
Mircea,— LuĠcan Anton, — Laúcu Vasile, — Macovei loan, — Mă-
dan Gh., — Mitchevici luliu, — Marian Liviii, — Munteanu Do-
nar, — Negrescu Ioan, — Nastase Gheorghe, conferenĠiar uni-
versitar, — Niculifă N. L — Obreja-Iaúi G., — Pelivan Ioan, —
Popovschi N., - Profiri N., — Poleac Manuil, — Porucic T. —
Popescu Const, învăĠător, — Smochină Nichita, — Stoica Al.
Cezar, — Teianu Const., — Jerziman Al. — Tudor Iorgu,—Teodo-
rescu Const,, avocat, — Tambur A., — Uúurelul AL,— Usinevici
ùt Dr., — Vasiliu-Hasnaú Elena, — Vicol Teodor, D-r,— Za-
borovschi I.
ANUL I. No.2 FEBRUARIE 1932
ViaĠa Basarabiei
REVISTĂ LUNARĂ Editată de
AsociaĠia culturală „Cuvânt Moldovenesc"
DIRECTOR: PAN. HALIPPA
Un cuvânt de mulĠumire
Cel dintăi cuvânt, pe care ne simĠim datori să'l rostim

în acest număr al „VieĠii Basarabiei", este cuvântul de
mulĠumire ce adresăm tuturor acelora cari au întâmpinat
munca anunĠată de noi, cu vădite semne de bunăvoinĠă úi
de încurajare. Am primit atâtea scrisori úi telegrame de
felicitare úi de urări, încât ne simĠim copleúiĠi de un sim-
Ġimânt de mulĠumire sufletească úi de mândrie părintească
pentru plăpânda încă creaĠiune — revista noastră „ViaĠa
Basarabiei", care este salutată cu atâta dragoste.
A fost de ajuns să lansăm o invitaĠiune programatică
de colaborare la revista noastră úi au răspuns zeci de
fruntaúi ai scrisului românesc din Basarabia, cari se gră-
besc să-úi trimită adeziunea la opera ce ne-am propus. A
fost de ajuns să apară primul număr al revistei, úi ne am
pomenit cu abonamente sau angajamente úi cu cereri de
numere pentru a împărtăúi bucuria apariĠiei „VieĠii Basa-
rabiei" persoanelor care n'au primit revista, dar ar dori
s'o aibă. Unii din corespondenĠii noútri fac plăcuta pentru
noi legetură între revista „ViaĠa Basarabiei" de astăzi úi
prima revistă românească în Basarabia „Cuvânt Moldove-
nesc" din anii 1913—17, care a avut un rol aúa de însăm-
nat la trezirea conútiinĠei naĠionale basarabene.
AlĠii vin cu preĠioase sfaturi privitoare la programul
publicaĠiunii noastre úi cu promisiuni de sprijin material
úi moral pentru consolidarea úi ameliorarea operii începute.
2 VIAğA BASARABIEI
Tuturor le răspundem cu un cuvânt de mulĠumire úi-i rugăm să

creadă că cea mai mare răsplată a muncii noastre este tocmai
această legătură sufletească ce se închiagă între membrii aceleiaúi
familii—scriitorii úi cetitorii revistei „ViaĠa Basarabiei".
La Ġină din adunările intime ale colaboratorilor revistei, am
spus că doresc să útiu „ViaĠa Basarabiei" nu opera mea, ci a tuturor
participanĠilor cu scrisul. De data aceasta mai adaog, că vreau să
útiu „ViaĠa Basarabiei" în grija tuturor acelora cari simĠesc
româneúte, cari cugetă la întărirea românizmului în Basarabia, cari
îúi dau seamă că înălĠarea neamului úi statului român nu se poate
fără basarabeni, cari înĠăleg că la îmbogăĠirea tezaurului cui-turei
româneúti sânt chemaĠi toĠi românii, de ori unde s'ar trage, deci úi
basarabenii; cari útiu, cum, útim úi noi, că mădularul cel mai
vulnerabil în organizmul românesc úi partea cea mai ameninĠată a
statului naĠional român este Basarabia, deci aici trebue să se adune
toată puterea de rezistentă a neamului, aici - - toată atenĠia
conducătorilor statului, aici — toată puterea de creaĠiune a
oamenilor dăruiĠi de Dumnezeu, aici — toată jertfa cetăĠenilor cu
simĠul de răspundere, aici—pregătirea pentru supremul efort
românesc, dacă puteri duúmane neamului úi statului nostru ar
încerca cu arma să ne tăgăduiască dreptul la viaĠă.
Acesta ne-a fost gândul călăuzitor, când am conceput revista
„ViaĠa Basarabiei" úi acesta ni este cuvântul, cu care ne îndreptăm
cătră intelectualii români de pretutindeni. Dacă lucrul nu s'ar fi
văzut îndeajuns din No. întăi al publicaĠiunii noastre, mai spunem úi
de data aceasta că „ViaĠa Basarabiei" vrea să f ie o revistă de cultură
românească úi, în măsura puterilor, de îndrumare în cultura generală.
Ea vrea să cuprindă domenii cât mai întinse úi să fie de folos cât mai
multor doritori de adevăr, frumos úi bine. Va reuúi, în măsura în care
va fi sprijinită: cu scrisul a-celor cari vor răspunde la chemarea
noastră úi cu banul acelora cari vor consimĠi la mica jertfă ce le-o
cere „ViaĠa Basarabiei".
PAN. HALIPPA
Cântecul Soarelui
I
ZORILE
In casa noastră, albă úi curată,
Se împletiau, ca edera 'mpreunâ,
SfinĠenia credinĠa, voia bună,
ùi dragostea de mamă si de tată.
Zorelele-o prindeau într-o cunună.

In veselia soarelui scăldată;
Iar în lumina noptei dealtădată,
Cât de tăcută surâdea la lună!
Când zorile se rumeniau ca focul,
Vărsând prin geamuri o lumină blândă,
Ne scutură din somn si visuri frigul...
Dar frământând cu aripile locul,
Slăvind a vieĠei vecinică isbândă,
Cocoúul cântă 'n curte: „Cutcurigul!"
II
CÂNTECUL COCOùILOR
ùi altul, si-altul „cutcurigu" cântă,
ùi altul din poeană le răspunde...
ùi unul strigă cine útie unde...
ùi strigătul de strigăt se 'nferbântă,
4 VIAğA BASARABIEI
ùi cântecul de cântec se pătrunde...

ùi muzica cocoúilor s'avântă
Spre răsăritul cu lumina sfântă
Ce se revarsă' n infinite unde...
ùi aripi freamătă prin curĠi, pe garduri,—
ùi repezi-repezi flutură 'n lumină,
Ca vie fâlfâire de stindarduri...
ùi roúul zorilor, tivit în aur,
Străfulgerat de-o geană de balaur,
Vesteúte satului o zi senină...
III
RĂSĂRITUL
ùi iată că úi soarele răsare!
ùi boabele de aur îúi aruncă
Pe casă, pe grădină úi pe luncă...
ùi sufletul pământului tresare!
Femei úi oameni trec tăcuĠi la muncă,—
Se-aud pe drum scârtâituri de care;
ùi toate vietăĠile 'n miúcare
Indeplinesc a cerului poruncă:
Găinele cotcodocesc grămadă
ùi cântă păsările cântătoare;
Albinele se mistue 'n livadă...
Plăvana 'n poartă-úi linge 'n bot vitelu, —
Iar „puiul mamei" fericit, la soare,
Ce drăgălaú se joacă cu căĠelu!
Donar Munteanu
Introducere la istoria Basarabiei subt
stăpânirea rusească.
I. PROBLEMA.
Istoria Basarabiei subt Ruúi prezintă pentru noi, Românii, un
interes considerabil.
Basarabia a fost supusă influenĠei ruse mai mult de un se-
col. Administrarea Rusiei úi cultura rusă au lăsat urme nume-
roase în provincia noastră,
Imperiul rus a dispărut. GraĠie schimbărilor radicale în con-
strucĠia social-politică a Rusiei, trecutul nostru subt Ruúi devine în
conútiinĠa noastră prea îndepărtat.
Insă simĠul realităĠilor trecute nu a dispărut la noi cu to-
tul. Timpul trăit subt Ruúine pare ca un somn, din care nu de-
mult ne-am trezit úi pe care nu l'am uitat încă.
Posedăm un avantaj în comparaĠie cu istoricii viitori, cari
se vor naúte din generaĠiile noastre tinere.
Nu numai că reĠinem în memoria noastră multe fapte, dar
úi cunoaútem raporturile dintre ele.
Trecutul Basarabiei subt Ruúi este pentru noi un trecut
proaspăt.
De aceia trebue să dăm multă atenĠie studierei istoriei Ba-
sarabiei úi să îincepem să ne explicăm legătura între Basarabia
românească úi fenomenele din viaĠa rusească.
Istoricul trecutului basarabean subt Ruúi nici un moment nu
trebuie să uite că Basarabia úi-a păstrat înfăĠiúarea sa deosebită
etnică, social-politică úi juridică, întotdeauna cu un aspect naĠio-
nal, până la tragicul sfârúit al vastului Imperiu rus.
Expunerea faptelor petrecute în Basarabia trebue să fie pusă
în legătură atât cu evenimentele din centrul Rusiei, cât úi cu
starea sufletească a naĠionalităĠii vii româneúti din Basarabia.
Prin urmare, problema pentru orice cercetare istorică a Ba-
sarabiei subt Ruúi este bilaterală.
6 VIAğA BASARABIEI
II SCURTĂ BIBLIOGRAFIE.
Ar fi o mare cutezanĠă să credem că cunoaútem istoria Ba-
sarabiei subt Ruúi. Există foarte puĠine lucrări istorice atât în
limba română cât úi în cea rusă.
Pentru Ruúi Basarabia a fost o provincie străină, alogenă.
Istoricii ruúi îúi îndreptau atenĠia mai mult asupra problemelor
centrale a istoriei ruseúti, asupra acelor procese, cari aveau loc
pe teritoriul populat de ruúii mari úi ruúii mici (velicoruúi úi
maloruúi). In cea mai mare parte atenĠia este îndreptată asupra
problemelor provinciale pe atât, pe cât ele au avut vr'o însem-
nătate pentru istoria centrului. Aúa, de exemplu, există cerce-
tări în istoria Ġării Kiewului, Ġării Pskowului, republicei Novgo-
rodului, originei statului velicorus, în istoria socială a Ucrainei
etc. Ca excepĠie găsim úi lucrări la istoria Finlandei úi Poloniei.
Basarabia n'a avut noroc.
In afară de lucrarea lui Nacco*) care este insuficientă, fiind
scrisă fără bază serioasă istorică, uneori chiar superficial úi ten-
deĠios,—aproape până la sfârúitul veacului al XIX-lea nu a apă-
rut nimic.
Lucrările istorice asupra Basarabiei au început să apară
mai mult -sau mai puĠin regulat numai la finele secolului al
XlX-lea úi inceputul secolului nostru.
Una din primele lucrări a fost cartea lui Batiuúcov „Basa-
rabia"**) tendiĠioasă úi prea sumară. Ea a fost întocmită în urma
poruncei împăratului Alexandru III úi după gândul lui a trebuit
să fie justificată stăpânirea rusească în Basarabia. Lucrarea nu
a reuúit, deoarece nu numai c'a denaturat procesul istoric al
vieĠei Basarabiei, dar a fost úi lipsită de un criteriu útiinĠific.
Uneori ea degenerează în citarea calendaristică a eveni-
mentelor úi anilor.
După această lucrare a apărut în 1900 în „Notele Societă-
Ġii Istorice din Odessa" úi separat lucrarea sus numitului Nacco
„AdministraĠia civilă în Basarabia, Moldova úi Muntenia în
*) Istoria Basarabiei, I-II, Odessa, 1876, în limba rusă,

**) S. Petersburg, 1892, în limba rusă.
VIAğA BASARABIEI 7
1806—1812", conĠinând în expunerea sa multe fapte interesante

din aúa zisă „Arhiva Senatorilor".
Primul pas spre studierea serioasă a istoriei provinciei
noastre a fost făcut în domeniul bisericesc de A. StadniĠchi.
Lucrarea lui despre Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1894)
a fost mult apreciată in literatura istorică.
Apoi pe de aproape a studiat istoria Basarabiei neobositul
Ion Halippa, secretarul Comîsiunei Arhivelor Basarabene. GraĠie
muncei úi stăruinĠelor lui au fost publicate trei volume de
„Opere" (Truda) ale acestei Comisiuni (1900, 1902— 1907). Te-
mele elaborate úi desvoltate în ele ne dovedesc calităĠile savante
de prim ordin ale acestui autor.
După aceasta apare úi un istoric jurist generalizator, fost
ministru al instrucĠiei publice în Rusia, Kasso. Lucrările lui —
„Dreptul bizantin în Basarabia" (1908)-úi ,.Rusia la Dunăre úi în-
fiinĠarea OblastieiBasasabia" (1913) luminează unele fenomene úi
momente din istoria Basarabiei foarte interesante.
Dacă la aceasta vom adaogă unele lucrării în chestiuni se-
parate, de exemplu, a lui A. Krupenschi despre istoria nobilimei
(1912), a lui P. LotoĠchi despre Seminarul Teologic (1913), a preo-
tului N. Lascov despre Liceul de băeĠi Nr. l (1909) úi a lui I.
Parhomovicl în domeniul istoriei bisericeúti, — enumerarea prin-
cipalelor lucrări în domeniul istoriei Basarabiei în limba rusă va
fi epuizată.
In ce priveúte limba română, înaintea Unirei au apărut
două interesante lucrări: prima a lui Z. Arbore „Basarabia în
secolul al XlX-lea (1898) úi a doua a actualului prim ministru
profesor N. Iorga „Basarabia noastră" 1912, scrisă cu ocazia
centenarului anexării Basarabiei de către Ruúi. Ambele privesc
istoria Basarabiei subt Ruúi numai în liniile ei generale.
Cu aceiaú ocazie a centinarului a apărut úi broúura d-lui
Pan. Halippa, conĠinând expunerea generală a evoluĠiei istorice
a Basarabiei; cu prea puĠine menĠiuni din istoria internă a pro-
vinciei noastre.
După Unire au apărut unele lucrări noui. D-l I. Nistor a pu-
blicat o privire generală asupra istoriei Basarabiei*). In ea s'a dat
*) Istoria Basarabiei, CernăuĠi, 1922.

8 VIAğA BASARABIEI
puĠină atenĠie perioadei ruseúti. Paginele consacrate ei nu sunt

produsul unei cercetări istorice a acestei provincii la acea epocă,
ci o simplă expunere a câtorva legi úi a câtorva cărĠi.
Dr. P. Cazacu în cartea sa „Moldova dintre Prut úi Nistru”
printre materialul diferit a dat loc úi unor notiĠe de istorie,
D. ùt. Ciobanii a scos la iveală „Cultura românească în
Basarabia sub stăpânirea rusă" (1923).
Cu prilejul expoziĠiei la Chiúinău din 1925 sub îngrijirea d-lui
Ciobanu sfa publicat o monografie despre Basarabia (1926). Printre
articolele înúirate în ea găsim úi cele istorice de mai mulĠi
autori (în afară de d, Ciobanu — P. Gore, L. Boga úi a.).
Dl. P. Sinadino în cartea sa „Creditul în Basarabia" (1929),
tratează úi chestiuni de istorie.
De curând s'a publicat de d. N. Popovschi „Istoria biseri-
cei din Basarabia" (1931).
Sub direcĠia d-lor profesori ai FacultăĠii de Teologie T. Bu-
lat úi C. Tomescu apare revista „Arhivele Basarabiei".
Unele chestiuni interesante au fost tratate în „ Anuarele
Comisiunei Monumentelor Istorice, secĠia Basarabiei", de d. P.
Constantinescu Iaúi, Berechet s. a.
Dacă vom adaogă la aceste, lucrările mele (două, trei), a-
ceasta este totul.
Ar fi de prisos să insi'stăm că în limbile străine nu obser-
văm nici un interes faĠă de istoria Basarabiei. Unele notiĠe scurte
găsim numai la U. Clark.—„Bessarabia" (1927), Antony Babei—
„La Basarabie" (Paris, 1926) úi la Andrei Popovici — „The Po-
litical Status of Bessarabia" (Washington, 1931).
Este prea puĠin. In afară de aceste, nu există nici o luc-
rare, care ar cuprinde întreaga istorie a Basarabiei subt Ruúi,
Arhivele Basarabiei îúi aúteaptă cercetători, O sumedenie de
dări de seamă nu sunt utilizate de nimeni. Chiar úi „ColecĠiu-
nea complectă a legilor" ruse până acuma nu este studiată su-
ficient. Faptele istorice nu sunt încă adunate úi sistematizate. Ne
lipseúte o expunere bine înjghebată.
Socotim ca o chemare a timpului nostru úi a generaĠiei
nostre studierea amănunĠită a istoriei Basarabiei subt Ruúi,
Ar fi bine ca mai ales tineretul să se ocupe cu examina-
rea procesului istoric al Basarabiei subt Ruúi.
VIAğA BASARABIEI 9
III. ABSOLUTISMUL ğARILOR

In rândul fenomenelor de cari s'a izbit Basarabia din mo-
mentul anexărei ei de Ruúi, primul loc îl ocupă absolutizmul
Ġarilor. Basarabia a fost anexată de Rusia în 1812, adică în timpul
absolutismului rusesc.
Trebue să fim mai întâi dumeriĠi asupra fizionomiei sufle-
teúti a Rusiei absolutiste, pentru ca să ne putem închipui la ce
trebuia să se aútepte Basarabia anexată.
ToĠi istoricii denumesc perioada dela Petru cel Mare, adecă
dela începutul secolului al XVIII úi până la începutul secolului
al XX-lea —perioada absolutismului rusesc. Ce rol politic l’a a-
vut acest absolutism în Rusia? Să vedem ce răspund la aceasta
istoricii ruúi. Dăm unele date úi consideraĠiuni din domeniul isto-
riografiei ruse.
Istoricii anteriori ruúi, la cari aparĠin istoricii secolului al
XVIII-lea úi începutul secolului al XIX-lea (de ex., Tatiúcew, Lo-
monosov, Karamzin ú. a.*) credeau că absolutismul, ca úi în-
treaga istorie a Rusiei în genere, este meritul principilor (kne-
zilor). Principiul monarhic ar fi miúcat Rusia chiar din pri
mele zile ale conútiinĠei sale istorice. Principele (kneazul) Kievu-
lui a fost în închipuirea lor acea figură, care, mai târziu, ce e
drept în alte condiĠiuni istorice, era reprezentată de împăratul
rusesc al secolului al XVIII-lea.
Aci nu exista nici o idee a evoluĠiei. Rusia, chiar dela în-
ceput, ca o sămânĠă din care creúte planta, conĠinea într'însa
întreaga desvoltare de mai târziu.
Partea slabă a acestor păreri era úi în faptul că principelui
i se dădea o importanĠă exagerată úi nu se dădea de loc atenĠ:e
celorlalĠi agenĠi istorici, de exemplu, nu se lua în seamă poporul
a cărui viaĠă constituie în realitate preocuparea principală a
istoriei.
ùtiinĠa istorică nouă, în persoana istoricilor Kliucewsky,
Rojkow, M. Pokrovschi úi Pavlow-Silvansky, a trecut centrul
greutăĠii pe această ultimă parte a chestiunii. Pentru Kliucevsky,
*) Istoriografia veche rusă vezi în următoarele lucrări: Koialo-
vici. .Istoria autoconútiinĠiei ruse (Istoria russcago samosoznania ). Mi-
liucov”. Istoria ideei istorice ruse („Istoria russcoi istorîcescoi mâsli") úi
Iconicov. încercarea istoriografiei ruse", vol. I — II.
10 VIAğA BASARABIEI
absolutismul este consecinĠa procesului lent al colonizaĠiei Ru-

siei *). Ia genere, întreaga istorie a Rusiei este miúcarea colo-
nistă dela sud spre nord, ^dela Nipru spre încruciúarea râului
Volga cu Oca. Tribul ruúilor mari (velicoruúilor) a fost elementul
care înjgheba statul în triunghiul Oca-Volga. ùi pentru că prin-
cipii velicorusi au fost conducătorii acestei miúcări de coloniza-
Ġie, datorită acestui fapt ei au devenit puternici politiceúte.
După părerea lui Kliucewsky, însuúi cuvântul de „absolu-
tism" („samoderjavie") a fost împrumutat de Ruúi din BizanĠ
("autokratos"). Terenul pentru împrumut a fost eminamente pre-
gătit în Rusia* Deja în secolul al XVII-lea, marii duci úi-au in-
tensificat mult puterea în dauna autorităĠii boerilor. In „duma
boerească" (consiliul de stat), instituĠie ce era alăturată domnului,
acesta din urmă a întodus pe amicii săi. La finele secolului al
XVII-lea, trecerea la puterea împărătească a fost cu totul gata.
Rojkow úi M. Pokrowschi, partizanii materialismului istoric,
au încercat să explice provenienĠa absolutismului din cauze e-
conomice **).
ùi în fine, Pavlow - Silvansky a găsit explicaĠia absolutismu-
lui, ocupându-se de chestiunile feudalismului rusesc ***). Până la
cercetarea acestuia, útiinĠa istoriei ruseúti era de părere, că Rusia
n'a avut feudalism, că această epocă, prin care au trecut
popoarele continentului european, n'a fost de loc cunoscută
Rusiei,
Trecerea dela feudalism la absolutism a avut loc în statele
Occidentului în secolele al XVI-lea úi al XVII-lea.
Se pretindea până la apariĠia lucrărilor lui Pavlow –Silvanski,
că aceste fenomene ale feudalismului au lipsit în istoria Rusiei.
Această idee este clar exprimata la Sergheevici, care afirma, că
în Rusia nu a existat lupta între principe úi boerii lui.
Pavlow-Silvanschi a dovedit existenĠa feudalismului în Ru-
sia, demonstrând un úir de fapte. După părerea lui, feudalismul
a existat în Rusia în secolele XI - XIII, apoi el a degenerat în
monarhia de stări sociale, care este o etapă anumită spre mo-
*) „Cursul istoriei ruse", vol. I.

**) Rojkow. Origina autocraĠiei ruse („Proishojdenie russkago
sarnoderjaviia"). Pokrowski. Istoria Rusiei (vol, I - V), 1911 -1912.
***) „Feodalism v drevnei Ruúi", S-Petersb„ 1907, úi „ColecĠia,
operelor", vol. I-III.
VIAğA BASASABIEI 11
narhia absolută úi în fine, lupta între rege úi vasali, cum s'ar zice,
lupta cea din urmă, ja avut loc la jumătatea secolului al XVII-lea.
Spre finele secolului al XVII-lea, absolutismul autorităĠii Ġarilor
moscoviĠi este în afară de ori ce îndoială.
Acest din urmă punct de vedere este just. Absolutismul
Ġarilor ruúi s'a născut în lupta cu boerii pentru putere.
Dacă provenienĠa absolutismului rusesc se datoreúte acelo-
raúi cauze, cari acĠionau úi în Europa Occidentală, — în Rusia,
pentru întărirea lui au mai existat úi condiĠiuni auxiliare, úi a-
nume: întinderea mare a statului úi varietatea compunerii lui.
Ecaterina a II-a, la jumătatea secolului al XVIII-lea, era cu
totul conútientă d3 necesitatea absolutismului, anume, in legătură
cu întinderea mare a Rusiei. „Ce altă autoritate, dacă nu auto-
ritatea Ġarului, — spunea ea,— poate să păstreze ordinea deplină
úi supunerea populaĠiei pe o întindere atât de mare a statului
rus?"
Pe de altă parte, trăsătura caracteristică a Rusiei a fost nu
numai întinderea mare a ei, ci de sigur úi varietatea naĠiunilor
componente Numai autoritatea puternică a unei persoane putea
să Ġină în ordine naĠionalităĠile atât de variate ca grad de cul-
tură úi unitate etnică.
Absolutismul împăraĠilor ruúi a existat două secole pline :
al XVIII-lea úi al XIX-lea.
Primul din aceste secole a fost un secol de înflorire a
absolutismului rusesc. La început, Petru cel Mare în cursul pri-
mului sfert al acestui veac, iar apoi, Ecaterina a II-a în cursul
aproape întregei jumătăĠi a doua a acestui secol, introduc în mod
energic politica aúa zisului „absolutism luminat". Ambii monarhi
iúi pun de scop a întroduce binele prin forĠa monarhică, prin
constrângere. Ca bază socială, monarhia absolutistă se rezema
pe nobilime.
Primul semn al desordinei sufleteúti a forĠelor monarhice a
fost apariĠia cărĠii lui Radiúcev „Voiajul dela Petersburg la Mo-
scova", încă sub domnia Ġarinei Ecaterina a II a.
In aceasta carte se desâproba complect arbitrariul împără-
tesc, serbia Ġăranului, sărăcia poporului. Radiúcev a fost de ori-
gină nobilă.
Ecaterina a simĠit primejdia. Pe autorul cărĠii ea Ta denu-
mit „revoluĠionar, mai primejdios decât însuú Pugaciov".
Răsvrâtirea „decabriútilor", ofiĠerii nobili, în Decembrie 1925,

a fost al doilea semn serios al descompunem monarhiei absolute.
Cinci spânzuraĠi au săpat o prăpastie între nobilimea progresistă úi
diferiĠi intelectuali de o parte úi Ġarii de altă parte. După cum
lupta cu boierii vechi a avut ca urmare întemeierea
absolutismului, lupta Ġarilor cu nobilimea progresistă, care a
vrut să fie la înălĠimea cerinĠelor vremei, a determinat declinul
împărăĠiei ruse.
împăratul Nicolae I a încercat să creeze biurocfaĠia, lipsită
de legături cu nobilimea, însă nu a reuúit. ExperienĠa a fost
zadarnica. Ea a dat greú.
împăratul Alexandru al II-lea a fost nevoit să dea reforme.
Marile reforme din deceniul ai úaselea au avut în istoria Rusiei
cea mai mare importanĠă úi ele au determinat într'un mod oare-
care úi revoluĠiile ulterioare.
Până acuma rămâne o enigmă istorică, de ce a fost ucis
de revoluĠionari împăratul Alexandru al II-lea.
Nobilimea a dat mulĠi luptători împotriva absolutismului
Ġarilor. Chiar úi cel mai de seamă distrugător al Rusiei vechi,
Lemn provine din familie nobila.
Prin urmare, Basarabia a intrat în rândul provinciilor ruse
atunci, când începea descompunerea absolutismului úi deaceia ea
a suferit o înrîurire adâncă din partea ideilor liberatoare úi re-
voluĠionare din Rusia.
Spiritul liberator úi revoluĠionar în decursul secolului al
XIX úi al XX, înlocuia consecutiv pe cel naĠionalist restrictiv.
Cine vrea să înĠeleagă istoria Basarabiei subt Ruúi, trebuie
să Ġină seama de această lupta înverúunată între două forĠe so-
ciale : prima —cea a Ġarilor úi a guvernelor lor úi a doua —cea
a revoluĠiei.
Însă pe când desvoltarea social-economica úi politica a
Rusiei lua formele dialecticei lui Hegel, desnaĠionalizarea Basa-
rabiei pe căile de rusificare úi „alogenizare" creútea progresiv
din ce mai mult.
În această coexistenĠă úi desvoltare diferită a două rânduri
de fenomene în viaĠa Basarabiei constă specificul cel mai
de seamă al istoriei basarabene subt Ruúi.
Alexandru Boldur
ConferenĠiar universitar.
Amintiri
Printre cele câteva cărĠi moldoveneúti, tipărite cu litere chi-

rilice, care mi-au rămas dela sărmanul meu tată, vechi dascăl de
biserică din satul Cubolta, este úi un „Calendar pentru bunul gos-
podar", alcătuit de Ioan Ionescu, tipărit la Iaúi in 1845, „la Can-
tora Foii Săteúti" a lui M. Cogâlniceânu.
Câteva amintiri din copilăria mea depărtată sânt oarecum
legate de acest calendar. Deúi nu era un calendar ca toate calen-
darele, cu indicaĠia sărbătorilor úi sfinĠilor pe toate zilele din
an,— tata Ġinea mult la el Sărbătorile cu toĠi sfinĠii tata le căuta
úi le găsea uúor într'o psaltire veche, prevăzută cu fel de fel de
indicaĠiuni pascalice, în care se orienta foarte bine. Tata Ġinea la
calendarul lui loan lonescu, pentrucă în el găsea sfaturi bune pen-
tru muncile în gospodărie pe toate lunile din an. Obiúnuia să'l
cerceteze úi să ne spuie úi nouă lucruri pe care socotea că le pu-
tem pricepe úi trebue sa le útim.
Tata se întreĠinea cu noi, de obiceiu, în timpul mesei sau
muncii, la care participa întreaga familie: tata, mama, sora Ca-
sunea úi Nataúa úi eu — mezinul. La drept vorbind, noi am fost
mai mulĠi în familie, dar pe vremea aceia de care eu, băiat de
6 — 7 ani, îmi aduc aminte, sora noastră cea mai mare — ĠăĠaca
Masa era măritată, iar fratele — bădiĠa Vanea era, cum zicea
toată lumea cu adânc respect, la învăĠături înalte la Chiu sau la
slujbe împărăteúti la Chiúinău, pe care noi cei rămaúi acasă le
socoteam de neatins cu gândul nostru deprinsa străbate doar ori-
zontul strâmpt al CubolĠii, cu apa ei úerpuitoare, cu iazul mare
unde prindeam peúte úi vara ne scăldam de nenumărate ori pe zi,
cu moara tupilătă în dosul iezăturii úi opustului, cu satul răsfi-
rat pe ambele maluri ale apei, cu úcoala peste drum de casa noas-
tră, cu Ġintirimul în marginea satului, cu răpi adânci ce scrijelau
dealul din faĠă, cu biserica úi curtea boerească învecinată úi la o
depărtare bună de sat.
In timpul praúilei, tată ne tălmăcea cele, cuprinse în Calen-

darul pentru bunul gospodar, vorbind despre felul de a prăúim
despre folosul prăúiturei pentru pământ úi plantă, despre rărirea
popuúoiului la ă doua praúilă, care — făcută bine — are darul de
a îndoi roadă, despre greutatea de a stârpi din-ogoare buruenele
rele ca pălămida, curcubetica, pirăul cu paragina lui, holbura úi
altele care toate se înmulĠesc grozav úi sug vlaga întreagă din pă-
mânt, de nu măi rămâne nimic pentru popuúoi. Toate acestea e-
rau lucruri pe care noi le puteam uúor înĠelege, căci le vedeam
cu ochii. Măi greu era de priceput ce-i cu sapa calului: o maúină mi-
nunată cu care s'ar fi prăúind aiurea spornic úi bine.
Cineva din noi îl întreba atunci pe tata:
— Cum să fie, mă rog, sapa calului? Să fie ca sapa noas
tră lată de cer cu două colturi úi cu coadă lungă de lemn? Sa
lucreze cu ea calu? Da cum să lucreze murga noastră care în
dată ce agiunge la popuúoi, începe să-i rupă úi sâ-i mănânce de
ti-i mai mare năcazu. Poate un cal să 'nĠeleagă ^ce-i popúoi úi
ce-i buruiană? Si cum să-i spui murgei noastre să prăúască pop-
úoiu úi să tae buruiana? Zău, tată, nu 'ntelegem noi cum să de
sapa cea a calului!
— Apăi dă, cum să cie? Trebui să cie ca un fel de plug.
Că ce-i sapa úi ce-i plugu? Sânt niúte cuĠite mari cu care scur-
măm pâmântu úi tăiem buruenile. Si cu hârletu săpăm pământu
úi cu sapa îl scurmăm: da merge încet, îndată ce luăm plugu,
merge iute. Am cetit în călindaru meu că un om cu sapa calului,
poate prăúi într'o za de vară atâta, cât nu pot dovedi nici două
zeci prăsitori buni cu sapa noastră Ġărănească. ùi-i mare lucru
sâ-Ġi prăúeúti ogoru tot dintf odată, să nu'l scapi în buruene,casă
poată să crească tot popúoiu în slava lui!
ù'atunci Casunea, care era cea mai harnică, răspunzând
parcă gândului nostru comun, sătui cum eram de atâta prăúit, cu:
beúici peste beúici în palme úi cu degetele picioarelor tăiate de
sapă, zicea:
- Di ci, tată nu cumperi úi mata o sapă de-acelea di cal,
cum spuni călindaru, ca să scăpăm úi noi mai digrabă di munca
asta di roghi? Ni-am săturat di arúiĠa soarelui, di târna ce ti
frigi la chicioare, di colbu ce-ti întră în ochi úi gură, să licheúti
di sudoarea feĠii úi sântem negri ca niúte urúi. Ni dor mânili,
chicioarili, schinarea, ni doări tăt!
VIAğA BASARABIEI 15
— Da, fată dragă, t i-o fi durând, că úi pe mine mă dor.

Aúa-i prăúită cu sapa noastră. Da ce să ni făcim? Să cumperi
o sapă di celi cu meúteúug, n'ai di undi! Am căutat eu la BălĠi,
da riam găsit. Pi la noi di aúa sapă nu s'a pominit. Nici pi
moúia boerească n'am văzut. Că pi moúia boerească cum să lu-
crează? Tot ca la noi. Numa că nu prăúaúti boeriu úi cucoana,
da prăúăsc oameni plătiĠi cu zaua, ori cu falcea. ùi lucrează cum
lucrăm úi noi. Sapa nu-i mai bună, coada-Ġi faci bătături, n'ai
cu ce să-Ġi stâmperi sătea, că apă di băut nu să dă îndestul, ba
încă mai stă călare ori pe jios câte-on vătaf cari tot îi îndeamnă
pi oamini la lucru cu răcnite úi sudălmi ca'n úatra Ġâgăneâscă,
ori îi croeúti chiar cu harapnicu pi cei măi leniúi. Aúa că gospo-
dăria boerească nu-i mai dihai dicât cei Ġărănească în treaba
prăúitului. Si asta pentru ca nici Ġăranii, nici boerii n'o deprins
încă meúteúugu di a sămăna popuúoiu în rânduri, cum spuni că
lindaru bunului gospodari.
— Da atunci, tată, pintru cini-i scris călindaru matali, dacă
nici noi cii di rând, nici boerii noútri nu útiu, n’o văzut úi poati
că nici n'o auzit di sapa calului úi de popusoi sâmânaĠi în rân-
duri?— face tot Casunea care era o fată isteaĠă úi la vorbă, nu
numai la treabă.
— He-hei, dragă mea! Călindaru meu cred că-i scris pintru
oamini mai luminaĠi úi mai hâtri ca noi. Eu l'am cumpărat la
Bălti, dila on mocan, când am cumpărat úi cuĠitu ista dila brâu.
Da scris úi tipărit călindaru o fost la Ieúi, în Moldova cei vechi
di piúti Prut. Acolo-i altă lume, cât să pari, nu ca pi la noi,
legată la ochi, să nu vadă nimica úi să înĠeleagă cât mai puĠântel.
— Ghirii, — face mama: da di ci zici, mata, că la noi lu-
mea-i legată la ochi. Să leagă la ochi numa copchiii când să
gioacă 'n legea lor. ToĠi ciitâlĠi nu, să leagă la ochi. Numa noi
fimeili, dacă mai lăsăm puĠântel testemelile úi barizurile piúti
ochi, să ni-i mai ascundim, să nu videm chiar tati câĠi să fac pi
lumea asta, ca să nu îmbătrânim aúa di iuti. încolo, tată lumea
îmbla cu ochii holbaĠi la făt ci să faci úi bagă nasu chiar undi
nu li fierbe oala. Aúa că...
— Da, da, aúa eúti. Da vezi, mata, că omu fără carti úi
făr di învăĠătură, chiar úi cu ochii nelegaĠi, nu vedi cât poati vide
unu cu útiinĠă. Că la noi cini poati învăĠa cârti? Numai ficiorii
boerilor úi a preoĠilor. Iaca din sat di la noi , cini-a dat copchiii

la învăĠătură mai diparti ? Numa preutu, numa noi dascăli di
biserică úi doi-trii gospodari mai chiaburi, încolo taĠi copchiii
câĠi învaĠă la úcoala noastră din sat, ci útiu úi ci pot pricepi,
sărmanii ?
Mama tace, nu mai zice nimic. Ea se simte cam ruúinată de
întorsătura convorbirei, căci ea, sărmana, nu útie carte úi n'a fost
dată de loc la úcoală. Pe vremea ei nici nu erau úcoli prin sate.
Fată de popă de modă veche, fiica cea mai mare a preotului Di-
mitrie ğau din Gvozdu,—ParaschiĠa, n'a urmat decât úcoala vieĠiL
In casa părintească ea a învăĠat să toarcă úi sa Ġese: pânză,
úervete în nu útiu câte iĠe, sumani, lăicere, macaturi, covoare... ùi
ce covoare! Te uiĠi la covoarele făcute în războaele dela Gvozdu,
úi nu-Ġi vine să crezi ochilor, că femei simple de Ġară au útiut
acum un veac să Ġese aúa de frumos, artistic de frumos úi aúa de
trainic, dovedind cel mai rafinat gust întru alegerea culorilor úi
izvoadelor. A mai învăĠat ParaschiĠa ğau să coase, úi la gherghef,
úi la cămeúi úi să cârpească unde s'a rupt. A învăĠat să
deritice prin casă, sa gătească mâncări gustoase, să coacă
pâine úi colaci, de să te minunezi de mărimea lor, de forma lor
úi de împletitura extraordinar de complicată a aluatului. A învă-
Ġat vara să ghileăscă pânzele la izvor, să spele rufele úi să le
facă albe ca spuma. A învăĠat să facă iarna colĠani úi mănuúi
de lână pentru toĠi, să coase sumăieúe úi măniăli cu glugă. A
învăĠat, să facă toate muncile din ograda gospodăriei : să mulgă
vacile, să facă brânza úi unt; să puie răsaduri de legume úi flori
în grădină; să mumie casa pe-afară úi înlăuntm; să tragă brâie
în lungul prispelor úi să facă flori pe la fereúti úi uúori, de sâ-Ġi
ia ochii. A învăĠat úi cea mai mare parte din muncile câmpului :
să mâie boii la plug úi cai la trier; să prâúască, să plivească, sa
răstoarne brazdele úi să le adune cu grebla, să săcere grâu úi
popuúoi,să îngrijească de vetrele de cânepă sau de in, să le strân-
gă, să le dubească, să le bată, să le ragile, să le perie úi apoi în
lunile de iarnă să facă grămezi întregi de tot. Un singur lucru
bun úi folositor nu Va învăĠat, pentru care a jălit o viaĠă întreagă,
fără însă nici o cârtire pe faĠă împotriva părinĠilor.
ùi când i-a venit vremea să se mărite, ParaschiĠa ğau a
mers după tânărul dascăl, de biserică din satul Cubolta, Neculai
Halippa care, precum învăĠase, după obiceiul timpului, dăscălia

delaun dascăl mai bătrân, tot aúa urma să înveĠe úi mai departe
ca să ajungă preot de Ġară, cum fusese bunelul său — ùtefan Ha-
lippa, uns popă pentru satul Cubolta de episcopul Gherasim al
Musului in anui 1800. Că nu-i-s'a împlinit lui Neculai Halippa
visul de preoĠie úi nici chiar modestul dor de diaconie,— n’a fost
de vină. el, care o viaĠă întreagă a cetit, închis în casa cea mare,
înaintea icoanelor, în picioare, sau cu ochelarii pe nas úi în
scaun spre bătrâneĠe, ori de câte ori era liber, nehărĠuit de slujba
bisericei sau treburile gospodăriei,— fel de fel de minee zilnice,
triodul din postul mare, ceaslovul, psaltirea, evanghelia, apostolul,
cazaniile úi vieĠile sfinĠilor. Da! n'a fost el de vină... Se schim-
base vremurile. Basarabia veche moldovenească, cu organizaĠia
patriarhală úi cu biserica ei smerită, dar cu adevărat drept măr-
turisitoare úi apostolica, era năpădită de rândueli noui, poruncite
de Sinodul rusesc a lui Pobiedonoútev úi de Consistoria eparhială
a episcopului de pomină Pavel, care tindeau să facă din biserică
un instrument de guvernământ, de poliĠie Ġaristă úi de rusificare.
Acum, când scriu aceste rânduri, nici Neculai Halippa, nici
mama — foasta ParaschiĠă ğau — nu mai sânt printre cei vii.
S'au stâns amândoi, fără să vadă împlinirea visilui tinereĠii lor:
diaconia úi apoi preoĠia. In cursul vieĠii familiare, i-am surprins
adeseori bătuĠi de gânduri úi din pricina acelui vis neîmplinit.
Că mai apoi visul a luat alt drum de înfăftuire úi preoĠia a fost
cerută lui Dumnezeu pentru bădiĠa Vanea sau pentru mine, asta
ar fi să scriu o altă pagină din amintirile mele.
In ziuă aceia, însă, de praúă pe pământul bisericesc, sau pe
pãmant boeresc, Ġinut în parte, — nu-mi mai aduc aminte, —vor-
bele schimbate între cei patru prăsitori úi cu mine cinci n’au atins
chestiuni spre cari condeiul meu a alunecat fără voe. Tata îúi
spusese părerea în privinĠa foloaselor învăĠăturii úi slabei price-
peri a celor fără carte sau cu carte puĠină. Mama, fără sa fi
fost vorba anume de ea, înăbuúi în piept câteva oftări, pentrucă
n'a avut parte úi ea de învăĠătură úi poate úi pentrucă învăĠă-
tura nu totdeauna duce la Ġinta aceia pentru care porneúte omul
la drum.
Oricum, mama nu-úi mai spune gândurile în auz. Tace. In
schimb, nu tac surorile. Ele amândouă învaĠă la úcoala din sat,
dar învăĠând în limba rusască, pe care n'o útiu de acasă, cu pu-

Ġin se aleg în cele câteva ierni umblate, cu legăturica de cărĠi în
basma, la úcoală. Una după alta, ele povestesc, cât li-i de greu
să citească în carte úi apoi să povestească cum le pune învăĠăto-
rul. Tot aúa-i -de greu să facă socotelile de aritmetică, să s puie
rugăciunile într'o limbă pe care n'o útiu, n'o pricep úi n'o pot
prinde cu una cu două!...
Eu tac úi ascultând, mă gândesc tot timpul, ce am să mai
păĠesc úi eu la toamnă, când am să mă duc la úcoală, căci îmi vine
úi mie rându. Aúa mi-a spus de-atâtea ori mama în supărare úi
năcaz, când n'o ascultam, sau mă băgăm unde nu-mi fierbea
oala:— De te-aú mai vide odată dus la úcoală. Poati că te-ar mai
tragi popa úi învăĠătoru de ureche, Ġi-ar mai da câte-o vărguĠă
undi Ġi să cuvini, ca să-Ġi vie minĠile la loc, că tare mai eúti
neastâmpărat!...
Eu tac úi mă gândesc: va să zică asta mi se pregăteúte la
úcoală — urechiala úi bătaia cu vărguĠă. Dar astea le gustasem eu
de câteva ori úi acasă. Să te mai duci la úcoală tot pentru văr-
guĠă? InĠăleg, dacă la úcoală ne-ar învăĠă ce-i sapa calului cu
care să ne ajutăm să scăpăm mai degrabă popuúoii din buruene,
fără ca să ne tăiem degetele la picioare úi să ne facem beúici pline
de apă sărată la palmă úi la degete, care grozav mai dor când
se sparg... Ce bine-i de cei cari prăúesc popuúoii cu sapa calu-
lui!... Ferice de oamenii cari au astfel de sape... Cum i-o zis
tata târgului de unde i-o venit călindaru cu sapa calului?
Tată, — zic eu într'un târziu: Cum i-ai zis mata târ-
gului di undi o venit călindaru cu sapa calului ?
- Ieúii, mă băete! E în Moldova piúti Prut...
- Da, mata, ai fost la Ieúi?
- De fost, n'am fost, că-i departe úi trebui să treci . apă
Prutului úi la Prut îi graniĠă úi graniĠă-i închisă, nu-i slobodă.
Da a fost boeriu dela curte — conu Leonard, că el îi om bogat
úi îmbiat prin lume úi útie să răzbată, nu ca noi oameni mititei
úi săraci.
- D'apoi bini, tată, ci însamnă că la Prut îi graniĠă ? ùi
di ci piúti graniĠă răzbat numai oameni bogaĠi?...
- E-hei, gragul tatii, prea multe vrei să le útii dintr'o-
dată. Să mai creúti oleacă ú'atunci ai să pricepi úi tu ce's tăti
estea. Pân'atunci mai adună úi tu cii popuúoi tăieĠi úi du-i la

căruĠă, că iacă soarele scăpată în noru cela cu ploae úi úuvoiu
are să treacă úi pe la noi. Si dacă plouă, plecăm acasă, ca nu-i
potrivit să prăúim pe ploaie. Să bate pământul si nu-i bini nici
pentru noi, nici pentru popuúoi...
Eu prind să adun popuúoii tăiaĠi la rărire úi tot mai ciu-
lesc urechile ca nu cumva să scap vre o vorbă despre Prut, Iaúi,
Moldova, sapa calului, oameni învăĠaĠi, conu Leonărd úi altele.
Pan. Halippa.
GeneraĠia noastră.
Purtând în suflet jurământ, am
mers pe margini de abise în
noapte ... nici un semn, nici vise de
mântuire úi nici cânt!..
Tranúeele galiĠiene,
Strâmtorile din Daghestan,
SfinĠind cu sânge moldovean,
Visam alĠi ani úi alte denii.
Negând hotare ce despart
acelaú ideal úi Ġinte,
descătuúaĠi, ce-a fost 'nainte
am spulberat în zi de Mart.
In prag de primăvară, noi
vom úti să înĠelegem oare
porunci úi loznici în chemare
úi semnul vremurilor noui?
1932. Iorgu Tudor.

Spre pământul făgăduinĠii
Pornit-au úase sute de mii de Ebrei spre Canaan
din Ġara străvechilor urgii...
Aveau în ochi mirajul eternei fericiri
úi 'n suflete otrava eternei nostalgii.,. Cu
tainica lui vraja Moise, misionarul, călăuzea
norodul spre nepătrunsul zării... MânaĠi erau de-
un blestem, flămânzi úi arúi de sete,
dar stăpâniĠi de alba nădejde a iertării. ùi 'n
nopĠile senine, deúarte, nesfârúite, ei rechemau
trecutul cu 'n fior ari de vise ùi
fiece-amintire îndepărta viziunea
ce-i atrăgea în zarea comorilor promise. ùi de
trăia păcatul în firea lor străbună, păcatul
ce-i gonise pe căile pustii,
îúi înecau în suflet nemărginite doruri,
vrăjiĠi parcă de jertfa chemării lor târzii. Iar de-i
fura ispita plăcerilor pierdute, îúi întorceau
spre cerul Egiptului privirea;
învinúi de remuúcare îúi blestemau căinĠa
úi răzvrătiĠi, în taină, huleau dumnezeirea.
Mureau, în ei cu setea de voluptăĠi neatinse, tânjind
pentru o floare, o umbră, un izvor;
mureau flămânzi de hrana ce nu le-o da pustiul
în ochi cu veúnicia dezamăgirii lor...
.....................................................................................................
.....................................................................................................
ùi-au rătăcit o vreme de patru-zeci de ani
tot mai stingheri, mai jalnici, mai însetaĠi, mai goi...
Iar când făgăduinĠa divină se 'mplinise,
în Canaan intrat-au din toĠi... doar ,numai doi...
Elena Vasiliu-Hasnaú
Sate Basarabene
TRUùENII
I.
Vechiul sat răzăúesc de codru, Truúenii, este aúezat la
douisprezece chilometri de Chiúinău,
Când mergi cu trenul dela Chiúinău spre Iaúi, de la staĠia
Ghidighici (în vechime Highideúul) spre stânga, peste deal, in-
tr'un cotlon costiúat de vale, se află Truúenii.
Satul e înconjurat de dealuri acoperite cu vii úi livezi, cari-i
dau o înfăĠiúare împodobită úi plăcută.
Casele sunt aúezate pe coastele dealurilor, aúa că apele de
ploi au scurgere; dar rândueala lor este fără de nici o socoteală,
ca în toate satele vechi. Drumurile sunt rele, strâmbe úi-ntr’o
roată. O mulĠime de hudiĠi cotite străbat satul în toate direc-
Ġiunile,
Clima-i sănătoasă úi apa de băut bună.
Imprejurimele sunt cât se poate de frumoase. Locuitorii
Chiúinăului nici nu bănuesc ce priveliúti minunate, ce aer curat
úi sănătos au la douisprezece chilometri de oraú.... De cum
ai suit drumul Hânceútilor, pe culmea dealurilor, ce trec pe
deasupra Chiúinăului, Bâicanilor úi Durleútilor úi ai luat-o în sus
spre Truúeni, — o zare largă, luminoasă, se deschide în toate
părĠile. De o parte úi de alta, pe valea Bacului si a IúnovăĠului,
se văd ca în palmă: oraúul Chiúinău, apoi satele: Ialoveni, Pri-
saca, Dăncenii, Suricenii cu mănăstirea, Nimorănii, Malcocii,
Pitrecanii, Hidighiúii, ùireĠii úi Roúcanii.
Când ai ajuns pe moúia Truúenilor, la baútină numită Fras-
na, sau mai în sus deasupra Truúenilor úi Cojuúnei, la Mămâe
úi Valea Pământului,—panorama devine úi mai măreaĠă. Ori
încotro îĠi roteúti ochii — numai verde úi iar verde ; dealuri úi
văi—toate-s acoperite cu sămănături, vii, livezi úi mici pădurici
răzeúcúti; iar la picioare — marea pădure a Căprienii; úi-ncolo spre

Prut, cât vezi cu ochii, valuri-valuri de dealuri acoperite de codri,
în apropiere verzi, apoi albaútri-fumurii, pan ce devin intunecoúi în
zarea depărtată.
Să te iaci pe aceste locuri, aúa cam spre seară, într'o zi
de Maiu sau Iunie, — nu-Ġi mai vine să pleci.. .
Un aer cu mirezme de flori, răcorel úi curat, îĠi înviorează
trupul Pe deasupra florilor — zâmzet de albine ; din livezi úi
pădure — úuer de mierle úi cântec de privighetori; de prin vii
vre-un viers duios de fata îndrăgostită ... ùi toate la un loc
se îngână úi se desmeardă aúa de armonios !... Din când în când
câte un chiot voinicesc străbate năvalnic văzduhul, parc'ar fi o
isbucnire de fericire, un dor năprasnic de viaĠă. ùi Ġii aúa de dragă
atunci viaĠa! .. Parc ai fi în raiu!...
Iar când soarele începe a asfinĠi, atunci, din pânza lui
de raze se scutură o pulbere aurie asupra pădurei, úi în toată
firea se face o liniúte úi o tăcere evlavioasa.
Numai cântecul sfios úi jalnic al turturelei răsună înce-
tiúor, parc-ar fi un cântec duios de leagăn sau o rugăciune
smerită înainte de culcare,.. Stai înmărmurit de atâta frumu-
seĠe . . .
II
Truúenenii băútinaúi susĠin, că satul lor este mai vechiu de-
cât oraúul Chiúinău; că răstrăbunii lor au fost descălecători de
Ġară pe aceste locuri; că pe atunci nu se pomenea încă de târgul
Chiúinăului úi că pe locul unde-i azi biserica Mazarachi din Chi-
úinău era o capiúte pâgâneascâ a tătarilor capcâni.
Dintr'o veche spiĠă de neam, la butucul căreia stă: „Grecul
bătrânul de moúiile Grecii de Tohatin, Grecii de Highidiúii úi Ivaú-
cova satul Truúeni", se vede, că unele neamuri din Truúeni, cum
sînt Mădăneútii, Grecu-Vrâncenii, Moiseútii, care se trag din
acest bătrân, au ajuns azi la a paisprezecea generaĠie, Dar se zice
că neamul NiĠuleútilor este úl mai vechi pe aceste locuri.
Legenda povesteúte, că numele satului vine de la numele
moúiei, iar numele moúiei de la un căpitan de tătari „Truú-han"
ceea ce înseamnă pe moldoveneúte „Hanul cel groaznic".
Se zice că odinioară îi pierise lui ùtefan Vodă multă oaste

úi ca să-úi o tocmească la loc, s'a dus să caute oúteni úi printre
răii din inchisori.
ùi venind într'o ocnă de sare a zărit niúte oameni foarte
zdraveni. Aceútia erau Zubrea haiducul cu cei doi ficiori ai săi
úi cu alĠi haiduci din ceata sa.
ùi cum săpau la sare i-a întrebat pre dânúii Domnul :
— Vi-i greu, hai ?
— Greu, greu, Doamne ! — a răspuns Zubrea haiducul.
— Măi, eu vă ert osânda, vă slobod din gherlă úi vă voiu
milui úi cu daruri, dacă mă veĠi ajuta să stârpesc niúte cete de
tătari de pe valea Bacului úi a Ichelului, de care nu mă pot
mântui ; că nu vor să plăteaecă nici un bir úi es necontenit la
úleahuri pentru prădăciuni.
— Mergem, Doamne, unde-i porunci, numai să scăpăm din
Ġintirirnul ista ! — răspunseră haiducii.
ùi a pornit ceata alcătuită din haiducii lui Zubrea, suprave-
gheată de oútenii úi căpitanii domneúti, spre acele locuri de pe
Bac úi Ichel.
într'o noapte au zătrit pe tătarii lui „Truú-han", cari aveau
staniútea pe moúia Truúenilor de azi.
In altă noapte i-au stârpit pe tătarii de pe Ichel, cari aveau
staniútea unde sunt Zubreútii de azi. Cei cari au rămas teferi
úi-au luat lumea-n cap úi au fugit îĠi pustie.
ùi le-a dăruit ùtefan Vodă căpitanilor moúii úi oútenilor ră-
zeúii pe aceste locuri, pentru ca să-úi facă sate. ùi i-a miluit cu
mici răzeúii úi pe ocnaúii din ceata lui Zubrea haiducul.
ùi au întemeiat căpitanii sate înconjurate de hindichiuri cu
gard pe locurele rămase pustii.
Hergheliile de cai, turmele de oi, cirezile úi tamazlâcurile de
vite albe rămase de la tătari úi le-a luat ùtefan Vodă sie-úi; dar
a lăsat úi oútenilor o parte, ca să aibă cu ce-úi porni gospodăria
în noile locuri.—
Oútenii úi haiducii cari n'aveau femei úi-au oprit cu de-a sila
úi câte o tătăroaică mai potrivită, ca să aibă cine-i spăla, cine le
face o fiertură sau o azimă, úi să le miroasă a femeie în case úi
bordeie; căci, de, era pustietate pe aceste locuri, úi nici Ġipenie de
moldovancă nu se pomenea. ùi aúa s'au întemeiat satele Truúenii
úi Zubreúti úi altele în această margine de Ġară.
Din căpitani au eúit mazâlii de azi, din oúteni—răzăúii, iar

din haiducii-gherlani — Ġăranii cei proúti.
ùi de aceia mazâlii nu se amestecă úi nu se încuscresc cu
Ġăranii cei proúti, fiind-că acestea sunt „soiu prost" „neam de
gherlani" adică de ocnaúi, — Numai cu răzăúii de frunte se îm-
prietenesc úi se înnemuesc. — ùi de acea prin codrii Bacului úi
Orheiului se mai întâlnesc úi azi moldoveni, cari spun, că se trag
din tâlhari.
ùi nici în ziua de azi, când toată lumea de la sate este
deopotrivă, tot o apă, mazâlii nu se amestecă cu gherlanii, iar
când aceútia le spun mazâlilor, să nu se mai Ġină mândri ca odini-
oară, căci li s f a luat boeria, aceútia le răspund :
—Da, măi, ne-au luat mazâlia!.. Insă noi útim, că v'am mânat
pe voi din urmă câteva sute de ani!. Noi, bre, mazâlii am aúezat
úi Ġinut rânduieala în Ġară, iar nu voi gherlanii! ...
Gheorghe V. Madan
Doina Basarabiei.
Dela Nistru pan' la Prut Peste sate, peste târguri,
Moldovanu-i trist, tăcut. Peste vai úi peste crânguri,
Dela Reni pan'la Hotin De necaz e plin Ġinutul Ca
Numai lacrimi úi suspin. se pierde cu avutul.
CrivăĠul din mez-de-noapte Lacrimi picară din stele, Trec
CălăreĠ vrăjit străbate; în cârduri răndunele. Stropii
Vara, soarele úi vântul de pe frunĠi ca bobul
încropesc întreg pământul. Picurând rodesc ogorul
Dar sudoarea e 'n zadar,
Munca-i numai chin ú'amar...
Cine ne-o aruncă 'n vânt,
N'aibă loc nici în mormânt!
Al. I. Uúurelul.
Basarabia
CÂTE-VA PRECIZĂRI ISTORICE
Basarabia este provincia românească dintre Prut úi Nistru,

provincia răsăriteană a Ġării úi megieúă cu spaima lumii civilizate:
Rusia Sovietică.
Face impresie úi chiar s'a format un fel de părere curentă că
denumirile de român úi basarabean cuprind noĠiuni diferite, ba
poate úi opuse.
De aci tribulaĠiunile în publicistica de după războiu asupra de-
numirii de basarabean úi Basarabia.
Nu rareori s'a observat evitarea acestor nefaste(I) cuvinte,
înlocuindu-le, cu altele sinonime, de pildă: Moldova dela Nistru,
Moldova dintre Prut úi Nistru, etc.
ùi totuúi român úi basarabean sunt două cuvinte care expri-
mă aceiaúi noĠiune. Mai mult, provincia noastră păstrează în de-
numirea .ei— Basarabia — una din reminiscenĠele istorice cele mai
scumpe úi mai caracteristice româneúti.
Să cercetăm puĠin trecutul.
întemeietorul ğării Româneúti úi primul ei domn s'a numit
Basarab. Basarab este úi fondatorul primei dinastii româneúti. S'a
căutat de învăĠaĠi să se precizeze origina numelui, care nu poate fi
nici romană, nici slavă. Genialul istoric úi filolog B. P. Hasdeu, în
opera sa „Istoria critică a Românilor" încearcă, bazându-se pe o
ciudată coincidenĠă de sunete (Bas-Arab) úi alte considerente inge-
nioase, o fantezistă explicare, cum că ar fi la mijloc o origine...
arabă! Mai de grabă acest nume vocalic úi aspru, în pronunĠare
făcând impresia unui huruit greoiu de car de războiu, pare a fi de
origină tracică.
Dar această chestiune s'o lăsăm în sama învăĠaĠilor; noi să
trecem la ceea ce ne interesează în momentul de faĠă.
La mulĠi „basarabeni" úi „regăĠeni", credem, li se va părea
curios dacă vom afirma că numele de Basarabia a fost întru înce-
put al ğării Româneúti, úi numai mai târziu a trecut asupra părĠii

tării dintre Prut úi Nistru.
Intr'adevăr — după un uz al timpului — fată cu starea rudi-
mentară a cunoútinĠelor etnografo-istorice de pe vremuri — străinii
obiúnuiau să denumească Ġările după numele stăpânului (rege, domn),
care se confunda cu Ġara însăúi. Ca urmare, în primele secole după
întemeiere, ğara Românească apare adeseori în documentele străine
sub denumirea de Basarabia. De pildă: "terra Bassarabum", „Be-
sarabia, alias Valachia transalpina", „Bessarabia" etc. 1)
Mâi târziu denumirea de Basarabia pentru ğara Românească
dispare: evident odată cu stingerea dinastiei Basarabilor.
Dar numele de Basarabia nu dispare cu totul, el se mai
păstrează pentru un colt de tară: partea limitrofă a gurilor Dunării
úi Mării Neagră, între Prut úi Nistru.
Călători străini, întâmplători pe pământul românesc, de prin
veac. XVI úi XVII, vorbesc despre o tară „Moldova" sau „Basa-
rabia" care se întinde de-alungul malurilor Mării Negre, unde sunt
fortăreĠele Cetatea Albă úi Chilia.2 ) Acelaú lucru îl afirmă úi marele
cronicar al Moldovei, Miron Costin, într'una din scrierile sale po-
lone. Denumirea de Basarabia pentru partea menĠionată a tării se
păstrează úi se precizează în sec. XVIII. In documentele din acest
veac apar distinct trei Ġări româneúti: „Moldova, Muntenia úi Ba-
sarabia" 3 ). De fapt în acest veac. al XVIII — sunt numai două Ġări
Româneúti: Moldova úi Muntenia, iar Basarabia este partea pierdută
a Moldovei — Sudul Basarabiei de astăzi — aflată pe atunci în
stăpânirea Turcilor. Faptul îl precizează învăĠatul Domn al Moldo-
vei dela începutul sec. XVIII, Dimitrie Cantemir, în scrierea sa la-
tină „Descrierea Moldovei". Iată rândurile privitoare la Basarabia:
„Basarabia era odată a treia parte a Moldovei. Tot pământul
„ei este úes, n'are dealuri, nici codri, se adapă numai cu lalpugul,
„care curge necontenit... Basarabia se împarte astăzi în patru Ġinu-
„turi: al Budjacului, Achermanului, al Chiliei úi Ismailului" 4 ).
1
) Documente în l. latină din sec. XVI: „Ġara Basarabilor", „Ba-
sarabia, adică ğara Muntenească" „Basarabia", citate de d-l N. Iorga
in „Studii istorice asupra Chiliei úi CetăĠi Albe" Bucureúti 1900 p.74
2
) Op. citat p. 15.
3
) Doc. Hurmuzaki V2 p. 195
4
) D. Cantemir: «Descrierea Moldovei" (trad.) Bucureúti 1909
p. 54—55.
E clar deci că prin Basarabia, în trecut, se înĠelegea numai

partea de miază-zi a Basarabiei de azi 1 ).
Se impune o întrebare: de ce s'a întins denumirea de Basa-
rabia în această parte a Moldovei úi cum de a persistat această
denumire de-alungul veacurilor ?
Răspunsul e simplu pentru cunoscătorii istoriei Românilor.
Domnii Basarabi ai ğării Româneúti úi-au întins stăpânirea,
îndată dup'ă întemeiere, în aceste părĠi, căutând drum la mare. Acest
drum mergea firesc la gurile Dunării úi el nu se putea întinde pe
malul drept, unde se instalase formidabila putere politico-militară
a Turcilor (Dobrogea), dar pe malul stâng (Basarabia), unde uúor
s'a putut dislocui stăpânirea tătărească.
Cuprinderea acestei regiuni în stăpânirea Basarabilor reiese
cu precisiune din titlul lui Mircea cel Mare (1386—1418), consoli-
datorul, întregitorul de hotare úi organizatorul ğării Româneúti 2 ).
Mai târziu — peste o jumătate de veac — s'a întemeiat a doua ğară
românească: Moldova, care, fireúte, îúi caută úi ea drum la mare
úi drumul era acelaú. De aci lupta între cele două Ġări surori. A
biruit în cele din urmă Moldova, întrucât Muntenia a fost mai de
vreme lovită úi îngenunchiată de Turci. Sub stăpânirea Moldovei,
această parte a Ġării a continuat să-úi păstreze úi să fie cunoscută
sub denumirea pe care o căpătase dela primii ei stăpânitori: păr-
Ġile băsărăbeneúti sau Basarabia.
Această parte de tară a fost pierdută definitiv în sec. XVI
către Turci, totuúi — după cum s'a văzut mai sus — ea continuă
a-úi păstra numirea de Basarabia 3 ).
Mai departe, se útie, în urma războiului turco-rus din 1806—
1812, prin pacea dela Bucureúti 1812, s'a cedat Ruúilor pe lângă
Basarabia propriu zisă, întreaga regiune a Moldovei dintre Prut úi
1
) B. P. Hasdeu în „Ion Vodă cel cumplit" Buc. 1894 p.p. 117—118
precizează: „Valul lui Traian începând dela Prut mai jos de Fâlciu úi
sfârúindu-se la Nistru, mai sus de Bender, desparte Moldova veche de
raielele turceúti" (Basarabia".)
2
) Titlul lui Mircea: „stăpânitor úi domn a toată tara Ungro-Vla-
hiei úi peste munĠi, încă si peste Ġările tătăreúti (băsărăbeneúti) ....
(A. D. Xenopol), Istoria Românilor, Iaúi 1896 III p. 70).
3
) De acum începe a fi cunoscută în istoriografia contemporană
suj) numele propriu zis de Basarabia (I. Nistor „Istoria Basarabiei"
p. 107).
Nistru 1 ), căreia Ruúii odată cu noua formă politică de gubernie-

rusească, i-a extins numele de Basarabia.
ùi acum ne întrebăm, dece să nu rostim cu dragoste numele
de Basarabia? Dece unii caută să-1 escamoteze ca o pată de ru-
úine, iar alĠii să-l agite cu vădite intenĠii de regionalism rău înĠeles ?
Numele de Basarabia este o piatră scumpă din coroana
Domnilor noútri dintr'un trecut glorios! Chiar dacă această piatră
scumpă a rătăcit uneori, în vicisitudinile timpurilor, prin glod úi
sânge, ea nu úi-a întinat curăĠenia úi nu úi-a útirbit strălucirea.
Regăsită, Basarabia străluceúte ca unul din cele mai scumpe
diamante în coroana României mari!
I. Zaborovschi
Profesor
ROMANğĂ
NATALIEI
Dac'ai arunca vreodată Dacă vei presa în cartea-mi
O privire de felină O petală de verbină
Peste versurile mele — ùi vei lăcrăma în treacăt —
Cântă-le la mandolină ... Nu uita că eúti de vină...
Iar de vei umbla răzleaĠă
Pe cărarea din grădină :
Linisteste-Ġi remuúcarea Sub
polei de lună plină ...
Cesar Stoika
1
) Partea ocupată, cuprinzând raielele cetăĠilor turceúti depe Nistru
úi Dunărea de jos (Hotin, Bender, Akkerman, Ismail, Chilia) legate între
ele prin spaĠiul intermediar, rămas în directa stăpânire a domnilor Mol-
dovei cu cetăĠile Soroca, Orhei, Lăpuúna, Tigheci úi Greceni, totul al-
cătuind o unitate geografică, a fost rubricată de Ruúi cu denumirea
Basarabia, numele până atunci numai al părĠii sudice din Ġinutul anexat
(I. Zaborovschi: Istoria Basarabiei (monografie) Chiúinău 1926 p. 139.
Sufletul Basarabiei subjugate.
Nu de mult, cu prilejul serbătoririi zilei de 24 Ianuarie, s'au
Ġinut în Ġară discursuri úi conferinĠe publice, în cari oratorii au cău-
tat să înfă{iúese publicului procesul sufletesc prin care a trecut nea-
mul nostru pentru înfăptuirea Unirii din 1859 úi apoi a reîntregirii
statului din 1918. S'a insistat asupra adevărului că ideia Unirii a
fost vie în conútiinĠa Românilor încă în epoca preistoriei lor, atunci
când Moldovenii úi Muntenii îi goneau pe Tătari, luând în stăpâ-
ilire pământul unde le-a fost menit să-úi aúeze casa úi masa, să-úi
ridice tronul úi altarul; că aceiaú conútiinĠă i-a făcut mai târziu pe
Moldoveni úi Munteni să Ġină piept sumetilor Unguri úi Poloni, să
se ridice împotriva Turcilor spre a-úi apăra „sărăcia úi nevoile úi
neamul"; că aceiaú conútiinĠă vibrează în versurile profetice ale poe-
tului redeúteptării noastre, care în an. 1857 vedea „scrisă în ceruri
sfânta Unire, scrisă în inimi cu foc ceresc".
Trezită de vechii noútri cronicari, încălzită cu argumente noui
aduse de cărturarii-ardeleni, întreĠinută prin luptă úi fapte politice în
Principate, această conútiinĠă a format fondul unui proces istoric,
sufletesc prin natura lui, care a făcut ca un neam născut în negura
vremilor din încruciúarea a două mari popoare, să se afirme, in
ciuda împrejurărilor vitrege, ca un factor de progres, ca un popor
unit úi îndependent, la a cărui mărire, după expresia aceluiaú poet,
„lucrează braĠul Dumnezeesc".
Dar Basarabia? A fost oare această frântură răsăriteană a
neamului nostru alături de fraĠii săi de peste Prut, de peste munĠi,
în marele frământări pentru unire úi reîntregire ? Până Ia anul în-
străinării Moldovenii dinte Prut úi Nistru, ca o parte nedeslipită de
trupul vechii Moldove, au fost părtaúi la acele frământări, iar după
an. 1812 orice manifestare deschisă năzuinĠei spre unire a fost ză-
dărnicită de statul rus; prin suprimarea treptată a oricărei urme de
autonomie locală, prin unificarea administrativă, prin întroducerea
limbii ruse în instituĠiile publice, prin înfiinĠări de úcoli secundare,
bine organizate úi înzestrate, guvernul din Retrograd căuta să alto-

ească pe sufletul moldoveanului blajin cultura altui popor străin,
cu altă structură sufletească úi cu alte aspiraĠiuni. Totul a fost însă
zadarnic: Basarabia a rămas cu sufletul ei curat pentru a se con-
firma adevărul, că un popor nu poate fi nimicit sufleteúte. ConútiinĠa
de neam, conútiinĠa că are un rost úi o menire pe acest pământ
îndepărtat al strămoúilor, a rămas vie în sufletul moldoveanului ba-
sarabean, chiar în vremurile de cea mai grea înstrăinare. Ca dovadă a
acestei afirmări avem în trecutul provinciei noastre câteva figuri
culturale, cari prin scrisul lor au dus nestinsă facla cugetării úi sim-
Ġirii româneúti în provincia înstrăinată; poate că numele lor nu stră-
lucesc în panteonul literaturii neamului, dar scrierile lor, în cari
palpită un suflet îndurerat de vitregia vremurilor úi dornic de altă
vieaĠă, vor române pururea neuitate ca un document omenesc.
Mă gândesc la boierul moldovean Teodor Vârnav, care a trăit
în întâia jumătate a veacului al XIX úi care ne-a lăsat frumoasa
sa autobiografie „Istoria vieĠii mele". VieaĠa provinciei noastre — so-
cietatea moldovenească de pe atunci, obiceiurile úi tradiĠiile boierilor
moldoveni — ni-se înfăĠiúează în lumina caldă a unui suflet româ-
nesc, plin de iubire pentru neamul său îndurerat.
Mă gândesc la altă figură, la Ion Sârbu, care prin 1851—52
a scris mai multe poezii úi fabule în româneúte. Izolat de fraĠii de
dincolo, cari în frunte cu un alt basarabean A. Russo, cu M. Cogâlni-
ceanu úi V. Alexandri vesteau o nouă eră în evoluĠia literară úi cul-
turală a poporului românesc, modestul scriitor basarabean cade sub
influenĠa literaturii ruse úi scrie fabule úi poezii după modelul fabu-
lei lui Crâlov úi poeziilor poetului Derjavin. Dar tutuúi, cu toată
dibuirea timidă în căutarea motivelor de inspiraĠie úi subiectelor li-
terare, cu toată admiraĠia lui pentru o literatură străină, Ion Sârbu îúi
dă pe faĠă simĠirea de Român, care-úi iubeúte neamul úi deplânge
soarta provinciei cotropită de „multe neamuri străine".
„O Moldovă, Ġară frumoasă,
Pământ bun úi îmbelúugat,
Cu păduri multe úi dese
ùi cu izvoare bogat" — exclamă poetul nostru
în, poezia „Moldova" 1 ).
1
) „Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" de D-l
ùt. Ciobanu, pag. 210.
Mă gândesc mai departe la Gheorghe Păun, un activ provincial

úi un cântăreĠ bisericesc din jum. a doua a veacului XlX-a; este în
acelaú timp úi un poet poporan prin limba úi spiritul poeziilor sale;
cugetarea simplă úi sănătoasă a Ġăranului basarabean, sentimentele
lui — iubirea, desnădejdea trădării, durerea despărĠirii, chinurile aú-
teptării zadarnice, farmecul întâlnirii — toate întrupate în frumoasele
imagini ale cântecilor populare—a ,,turturicăi", a „cucuúorului", „pui-
cii", „stelelor" úi „lunii"— iată fondul poeziilor lui Gh. Păun. Pri-
vită în acest fond, modesta operă a poetului nostru apare ca un
preĠios document omenesc ce ne desvăluie tainele unui suflet încătuúat.
Urmează Mateiu Donici cu sentimentul lui de iubire de neam
úi cu nota puternică de protest împotriva soartei nemiloase ce a a-dus
poporului basarabean jugul străin.
„Of! ce zile am agiuns,
Să fiu de soartă rău împuns,
Căci soarta me-a prepus
Să mă fac pe aicea Rus,
Să mă fac eu porcotină
ùi de-a Rusului scatină" — scrie poetul în poezia
sa „Soarta" scrisă în Odessa în luna August 1869. 1 )
Un fenomen foarte interesant prezintă Tudose Roman, un alt
poet basarabean, Ġăran de origine de prin părĠile Orheiului, mort în
anul 1921 la vârsta de 34 ani. Lipsit aproape complect de cul-
tură, căci nu avea decât úcoala primară cu un curs complimentar
făcut în limba rusă în satul natal, Tudose Roman este tipul Ġăranu-
lui poet, în ale cărui aspiraĠiuni, năzuinĠe úi motive de inspiraĠie gă-
sim un reflex puternic al sufletului îndurerat al Ġăranului basarabean.
Soartă grea a plugarului moldovean, care
„Dela zori de dimineaĠă,
Cu sudorile pe fată
El lucrează în greu mare,
Dar folos tot nu mai are", credinĠă vie că acest
plugar „uitat de Dumnezeu", robit úi scăpătat, va fi „stăpân pe vii-
tor" numai prin carte úi cultură— iată aspirajiunile tăranului-basa-
rabean contopite toate în sufletul sensibil a lui Tudose Roman. A-
1
) „Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" de D-l ùt.
Clobanu, pag. 256.
ceste aspiraĠiuni culminează în îndemnul poetului nostru la luptă

pentru „drepturile sfinte", îndemn adresat Ġăranilor basarabeni cu pri-
lejul izbucnirii revoluĠiei ruseúti din 1917.
„Voi, Ġărani, copii ai tării,
Milioane de bărbaĠi,
Din Hotin la malul mării,
Glasul vostru ridicaĠi,
CereĠi drepturile sfinte,
Ge de-un veac vi s'au răpit". 1) .
In această frământare poetul îúi îndreaptă privirea, obosită de
priveliútea suferinĠei omeneúti, spre izvorul de mângâiere úi împăciuire
- spre natură. Acolo „în câmpul verde", în „singurătate", auzind
„cucul cântând" úi biata ciocârlie sus în aer ciripind, acolo poetul
nostru, úi cu el Ġăranul basarabean, uită de durerea robirii, de ne-
cazurile vieĠii, acolo îúi regăseúte liniútea sufletească. Iată pe drept
cuvânt un „poet al Ġărănimii basarabene".
Mă gândesc, însfârúit, la cea din urmă úi cea mai strălucită
manifestare a sufletului Basarabiei robite, la preotul poet Alexei Ma-
teevici, contimporan cu Tudose Roman úi stins, ca úi el, în floarea
vârstei, în lună August 1917. Dacă în poeziile Ġăranului T. Roman pal-
pită, cum am arătat mai sus, sufletul Ġăranului basarabean, în ope-
ra părintelui Mateevici, unul din străluciĠii absolvenĠi al Academiei
teologice din Kiew, vedem sufletul tineretului basarabean, ieúit din
úcolile secundare úi superioare ruse, pe al cărui fond sufletesc stă-
pânii de altă dată căutau să altoiască cultura sa. E drept că această
cultură prin anumite elemente sufleteúti a contribuit în Basarabia la
formarea unei noui psihologii, dar în fondul ei original, prin năzuin-
Ġele úi poruncile ei fireúi, această psihologie nouă a rămas tot româ-
nească.
Preotul poet A. Mateevici cu concepĠia idealistă a marilor po-
eĠi úi filosofi mistici ruúi, dar úi cu dragostea pentru neamul său, cu
admiraĠia lui pentru „limba vechilor cazanii" ne dă reflexul unor
năzuinĠe ale tineretului basarabean din epoca marei revoluĠii ruseúti,
rătăcit prin úcolile din imensă împărăĠie, dar sufleteúte legat de pă-
1
) „Cultura Românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" — ùt,
Ciobanu pag, 268.
mântui strămoúesc úi de soarta neamului, pentru a cărui mântuire

trebuia să iasă din sânul lui „Prorocul" („Basarabenilor") 1 )
Iată în trăsături vagi aspectele unei vieĠi, unei simĠiri româ-
neúti în provincia noastră după an. 1812. O cercetare mai adâncă a
acestor manifestări literare ar fi, credem, de mare folos pentru cu-
noaúterea sufletului Basarabiei.
Vom încerca aceste cercetări în paginele revistei noastre, dacă
ne vor permite timpul úi împrejurările.
Ioan L Macovei,
Profesor Ia Liceul „Al. Donici", Chiúinău.
VIAğA.
Nu spune: viata-i jucărie,
Pe care'n deznădejdea ta
S’o sfarmi, s'o nimiceúti ai vrea!
Aruncă-ti ochii pe câmpie :
Răsar pe 'ntinse pajiúti flori;
Iar în păduri, ascunse 'n r amuri,
Atâtea păsări cântă 'n zori,
Binevestind ca 'n sfinte hramuri
In mii de voci pe Ziditor,
Stăpânul nostru-al tuturor...
Nădejdea 'n^sulfet a murit?
ğinteúte ochii tăi pe mare
ùi vezi acolo, în depărtare:
E un pescar neobosit,
Vâslind pe doaga bărcei sparte:
El luptă în sudori de moarte.
Tony LuĠcan.
1
) „Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă" — ùt,
Ciobanu, pag. 282.
Mărgăritare de cugetare românească.
de Alexandru Russo.
Cel ce nu cunoaúte nevoia legei, nu cunoaúte ce e slobozenia,

căci nu poate fi slobozenie fără lege... si acel ce nu se Ġine de
duhul legei, se leapădă de slobozenie...
Slobozenia e îndoită... cea din lăuntru úi cea din afară...
ele sânt surori, una tară alta nu pot trăi... Slobozenia din afară
este neatârnarea moúiei în care naútem úi care ne hrăneúte, moúia
dela care tragem numele nostru úi dreptul de om, de sub biruirea
ori carii alte Ġâri si împăraĠii. Pentru sângele ce ne dă, sântem
datori cu sângele nostru. Pentru această au fost bătăliile neamu-
lui nostru úi a neamurilor, bătăliile cele vestite scrise cu movile
úi mănăstiri pe úesuri úi pe dealuri. Slobozenia din lăuntru este
legea, icoana dreptăĠii dumnezeieúti, legea aúezată prin învoirea
tuturor si la care toĠi deopotrivă se supun. Acolo unde nu e lege,
nu e nici slobozenie, si acolo unde legea e numai pentru unii úi
ceilalĠi sânt scutiĠi de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit... si
fericirea e stinsă... căci atunci asuprirea, nevoile, necazurile si
sărăcia izvorăsc în lume', atunci lumea se împarte în săraci úi
bogaĠi, în stăpâni úi robi, flămânzi úi îmbuibaĠi... atunci lumea
stă în cumpănă de peire.. căci dreptatea dumnezeiască este ve-
cinicâ: ea urăúte úi blastămă pe omul úi pe neamul ce alunecă
în calea nedreptăĠei...
Strâmbătatea izvorăúte din siluire, din pizmă, din jefuire úi
din neútiinĠă... legea dreptăĠii e frăĠia, úi ce frăĠie poate fi intre
uliu úi prada lui, între răpitul úi răpitor, între dreptul úi ne-
dreptul?...
Din „Cântarea României".
StaĠiuni preistorice în Basarabia
Omul preistoric úi-a ales sălaú, din primele timpuri ale apari-
Ġiei sale, pe meleagurile Basarabiei, prielnice pentru aúezări, de oa-
rece prezintă două condiĠii elementare: ape úi înălĠimi de apărare.
Cea mai mare parte a Basarabiei fiind un podiú brăzdat de văi,
chiar dacă apele ce le străbat nu sunt aúa bogate, prezintă mai a-
les poziĠii naturale de apărare, care meritau putină schimbare din
partea omului spre a fi transformate în „sate preistorice". Iar acolo
unde materialul de lucru—materia prima de azi—se găsea pe loc,
în primele timpuri preistorice silexul (cremenea), úi staĠiunele
preistorice sunt mai numeroase. Aúa e cazul în Nordul Basarabiei,
unde vom înúira câteva localităĠi, cercetate sumar, dar cu
îndestulătoare probe de vechimea aúezărilor 1 )
Cea dinĠai epocă a preistoriei este paleoliticul, numit astfel
după folosinĠa pietrei (litos) cioplite, în mare majoritate silexul sau
cremenea, pe care oamenii primitivi o foloseau pentru unelte úi ar-
mele de apărare sau atac. Aceste urme se găsesc în pămînt, la o
mică adîncime ce variază — l până la 3 metri—, formînd un strat
care se numeúte „pătura arheologică". De cele mari multe ori acesta
esă la iveală prin ruperea malurilor; alte ori prin lucrul plugarului
se dau peste asemenea pietre, lucrate cît de rudimentar, deci uúor
deosebindu-se de cele naturale, aflate întîmplător acolo.
Pe ambele maluri ale Prutului, începînd din dreptul satului
Ripiceni din jud. Botoúani úi pană la Mitoc din jud. Dorohot, s'au
descoperit o serie de staĠiuni, adică aúezări ale omului preistoric,
obiecte de piatră grupate sau izolate úi chiar ateliere unde se luc-
rau pietrele, ceia ce se distinge uúor prin mulĠimea aúchiilor împrăú-
tiate lingă bucăĠi nelucrate sau isprăvite. O staĠiune mai bogată în
urme se află lîngă sateie Cuconeúti úi Corpaci depe malul basara-
bean din fata Ripicenilor, la locul numit „Ponoare", ceia ce úi a-
1
) După N. N, Moroúan „Noi contribuĠiuni preistorice asupra Ba-
sarabiei de Nord „Bucureúti 1929 úi I. N. Moroúan „Cîteva staĠiuni preis-
torice noi descoperite în Basarabia de Nord" Iaúi 1928.
rată realitatea surpărilor de care aminteam. S'au găsit acolo unelte

lucrate în silex de culoare aproape neagră sau albăstrue, care sunt
la fel, ca structură úi culoare, cu cremenele ce se află în stare na-
turală prin partea locului. Uneltele au fost deci confecĠionate pe loc.
Urcînd pe valea pîrîului Ciuhur s'au mai găsit unelte de silex
ia Proscureni (jud. Bălti), care dovedesc un meúteúug foarte simplu,
dela începutul paleoliticului. Mai în sus, în dreptul satului Ruseni
(jud. Soroca), se văd urme paleolitice chiar pe malul Ciuhurului,
amestecate aici úi cu oasele unor animale ce au trăit numai în a-
ceastă epocă — strămoúii cerbului úi calului de azi.
La graniĠa judeĠelor Soroca úi Hotin, între satele Naslavcea úi
Voloúcovo se 'ntinde pe malul Nistrului o pădure pe pămîntul căreia
úi mai ales la punctul „Stânca", s'au găsit unelte paleolitice,
amestecate cu altele de dată mai nouă. Nu departe, pe moúia Os-
taúov de lîngă satul Bîrnova (Soroca), s'au dat de urmele mai multor
staĠiuni, dintre care una bogată la punctul numit „Ciornîia Gorî".
Pe platoul úi'n rîpa numită „Haidamatchii-Iar" se 'ntâlnesc
unelte de silex cu o patină (urmele vechimei ca rugina pe fer)
pronunĠată de culoare albăstrie.
In coltul nord-estic al Basarabiei s'au descoperit nu mai puĠin
de 15 staĠiuni neolitice, dar úi cîteva paleolitice. Aúa urmele vî-
.nătorilor primitivi au fost scoase la iveală, după cercetările de ani
întregi ale d-lui Ambrojevici1 ) în localităĠile : Chiúla-Nedjimova a-
parjinând celei mai vechi epoci a paleoliticului; la Corman urmele
a două culturi; alte două staĠiuni Ia Darabani úi Moriúoara. O
parte din materialul adunat se află la muzeul de istorie naturală
din Chiúinău úi a servit la alcătuirea unei părĠi importante a luc-
rării arheologului elveĠian Otto Hauser 2 ).
Regiunea Naslavcei a fost continuu populată, de oarece se
găsesc numeroase staĠiuni din epoca imediat următoare paleoliticului,
aúa numitul mezolitic. E drept că unii savanĠi mai noi nu sunt de
părere să se distingă o altă epocă între paleolitic úi neolitic, totuúi
vom păstra vechea dispărĠire.
Pe 'ntinsul văii dela Naslavcea se găsesc cel puĠin 9 staĠiuni
la punctele cu denumiri ucrainene date de populaĠia aflătoare aici,
ca „Costachieva-Dolîna", „Na Hori", „Zaicin-Iar", „ùumna-Hora",
1
2
)C. T. Ambrojevici în „Buletinul Muz. de ist. nat ." Chiúinău 1926.
) „O mare rasă primitivă a Europei centrale la Micoque—Ehrings-
dorf-Byci — Scala, Predmost—Chiúla -Nedjimova — (Basarabia)".
VIATA BASARABIEI 37
„Carpin-Iar", etc.—toate cu fragmente de piatră numai la suprafaĠă

de mare abundenĠă. Intr'o singură cercetare s'au ales peste o mie
de bucăĠi. Mobilierul industriei, cum se obiúnueúte a se numi unel-
tele, variază dela centru la centru, compunîndu-se din; lame, răză-
toare, cuĠite, sfredeluri, toporaúe, percutoare, sfărmătoare, vârfuri
de lance, nuclee úi aúchii. Este una din cele mai importante staĠiuni
preistorice, care merită un studiu amănunĠit, mai ales după ce s'ar
practica săpături în malurile acestei văi înguste, úi lungi. Abundă
în deosebi uneltele mari-unele 0,23 m. lungime, dimensiune consi-
derabilă în epoca pietrei —, ceia ce dovedeúte valoarea marii a-
úezări, care s'a desvoltat de-a lungul întregului paleolitic úi mezo-
litic. Malul Nistrului a cunoscut deci cea mai străveche civilizaĠie
umană, avînd în vedere numărul mare al uneltelor, suprafaĠa în-
tinsă úi durata vieĠii în continuare.
Trecînd la Voloúcovo, pe ambele maluri ale rîpei cu numele
„Sobarisca-ChiriniĠea" s'au găsit urme de mezolitic asemenea celor
dela Naslavcea, dar mai puĠin numeroase. Pe coasta dreaptă a văei
s'au găsit unelte lucrate din calcar, in chip primitiv, ceia ce denotă
centrul unei industrii cu totul aparte, ca material în deosebi.
Urcînd pe Nistru în sus, la vre-o 40 klm., în regiunea satu-
lui Piliwanov-Iar sau Slobozia IanouĠi, la 5 klm. de malul apei se
află urmele unor staĠiuni ce se 'ntind de-alungul paleoliticului úi
mezoticului. Nu departe pe-o moúie aparĠinînd comunei Comarova
(jud. Hotin) s'au găsit mai multe unelte de lucru grosolan, de mici
dimensiuni—ceiace denotă o aúezare mai modestă. Important însă e
faptul că unele din ele se aseamănă, ca dimensiuui úi mod de lucru,
cu cele dela Smiatcica úi alte localităĠi preistorice din Ucraina- ceia
ce arată străvechile relaĠiuni între locuitorii celor două maluri ale
Nistrului. Pe acelaúi teritoriu încă o staĠiune la punctul „Veprig",
care dovedeúte încă odată trecerea lină dela epoca petrei ciplite la
cea úlefuită din neolitic.
O vastă staĠiune mezolitică se poate considera cea dela Restev—
Atachi (jud. Hotin). La punctul „Britchi" s'au descoperit numeroase
unelte asemenea celor dela Naslavcea, de factură úi rost foarte va-
riat. Unele produse ale industriei de piatră se aseamănă cu paleo-
liticul inferior, altele cu industria neolitică, de care urmează a ne
ocupa.
Prin neolitic se' nĠălege a doua mare perioadă de timp a cul-
turei pietrei, care se úlefuia acum, pentru a-i da o formă úi o fo-
losinĠă superioară. In aceasta epocă a pietrei úlefuite — de fapt ne-

olitic înseamnă „piatra nouă" — omul preistoric ajunge úi la alte
descoperiri; în primul rînd útie să facă oale úi obiecte din lut ars,
pentrueă útie acum să folosească mai bine focul. Toată industria
olăritului se numeúte cu un cuvînt ceramică úi urmele ei determină
imediat epoca neolitică.
Traiul omului este mai lesnicios, pe deoparte ajutîndu-l o climă
mai prielnică, pe de alta puĠind cîútiga mai uúor hrana cu instrumente
perfecĠionate. PopulaĠia se'nmulĠeúte, urmele staĠiunilor neolitice sunt
numeroase în întreaga Românie, nici Basarabia nu face excepĠie.
Una din cele mai vechi aúezări neolitice scoase la iveală este
acea dela Petreni-BălĠi, unde s'a găsit un bogat material de silexuri
úlefuite úi ceramică, în urma săpăturilor unui membru al societăĠii
arheologice dela Odesa, Asupra descoperirelor de aici s'a publicat
acum cîĠiva ani un studiu interesant de d-1 ğihalenco într'o publi-
caĠie dela Praga.
Unele staĠiuni neolitice urmează pe cele anterioare. Aúa pe
valea Ciuhurului, nu departe de Proscureni, pe moúia satului Cos-
teúti la punctul numit „La Perla", s'a constatat prezenĠa unei aúezări
din ultimul timp al neoliticului. S'au găsit acolo vase úi scoici-fosile,
fragmente de ceramică lucrată dintr'o pastă fină úi bine arsă, silexuri,
un fragment de rîúniĠă.
Tot din această epocă mai veche datează úi unele puncte din
jurul satului Naslavcea, dovedind continuitatea civilizaĠiei locale
pană 'n pragul epocii istorice. La fel, din cele trei staĠiuni amintite
la Slobozia Ianouti una este din neolitic ; probabil că ea se con-
tinua úi dincolo de Nistru, unde valea se numeúte „ùein-Iar" (din-
coace poartă numele „Piliwanov-Iar"). Tot pe teritoriul comunei în-
vecinate Comarovo s'au găsit două aúezări neolitice: Dabneachi úi
„ùirochii-Sdolinoc". In ultima numai două centre de industrie, pe-o
suprafaĠă restrînsă, îndicînd o populaĠie mai redusă. Ca mobilier
preistoric: unelte din silex, gresie úi cvarĠ, din care topoarele cu o
uúoară úlefuire; de asemeni ceramică grosolană—aceste staĠiuni
trebuesc atribuite neoliticului inferior.
La hotarul moúiilor Comarovo úi Restev-Atachi se 'ntinde un
loc numit în popor „Popova-Honda", unde s'a găsit material din
ultimul timp al neoliticului. Mai spre Nord, în regiunea satului Bu-
zovĠi s'au dat de numeroase urme de industrie neolitică, unele
unelte de-o frumuseĠă rară. In faĠa staĠiunii mezolitice dela Britchi
se ridică o importantă aúezare, ale cărei urme erau să dispară

complect, de oarece proprietarul locului arîndu-1, a aruncat „pietrele"
tn rîpa învecinată. E staĠiunea neolitică dela „ Velica-Houda" cu
unelte de silex mici úi fine, nuclee úi aúchii, cele mai mari fiind
asvîrlite, cum am spus. Este un caz cunoscut, din atîtea altele ne-
útiute, de distrugere a urmelor atîtor centre de veche civilizaĠie
locală.
O altă serie de staĠiuni neolitice se găsesc, tot în Basarabia de
Nord úi Centru, spre versantul Prutului. Prin brazdele plugului s'au
scos la iveală cîteva unelte din piatră de rîu rezistentă în satul
VolcineĠi-Lăpuúna; un frumos toporaú, bine úlefuit, de circa 0,13 m.
lungime, se află în posesia noastră.
O staĠiune bogată se află lîngă satul Alexăndreni (Bălti), al
cărui descoperitor 1 ) a fost mînat într'acolo după ce i s'a prezentat
de-un Ġăran un topor úi cîteva cioburi de vase, numite de locuitori
„oale turceúti". Pe o suprafaĠă de aproape două hectare apar nu-
meroase fragmente ceramice: cioburi de oale împodobite cu motive
geometrice úi mici gropite, năsturei, butonaúe conice sau urme de
degete. Pe unele cioburi se vede încă urma unei împletituri ce pre-
supune că neoliticii locali aveau obiceiul de-a lucra vasele caúi unii
sălbateci de azi, ungînd cu lut partea inferioară a unui coú, care
arzînd lăsa vasul. S'au mai găsit vase cu diferite torĠi ca formă úi
mărime, străchinute, pietre de măcinat din calcar oolitic úi o statuetă—
idol. Industria litică e reprezentată prin două topoare bine úlefuite,
vîrfuri de săgeĠi, cutitaúte, bile — toate din silex.
Contemporană cu această aúezare, ale cărei urme dovedesc o
viaĠă îndelungată, pare a fi cea dela Corpaci pe malul Prutului,
unde am văzut c'a existat úi o aúezare paleolitică. In malul surpat,
la o jumătate metru dela suprafaĠă, s'au găsit numeroase urme ce-
ramice: vase aproape complecte, unele de-o formă curioasă ca o
macara — fusaiolele erau cunoscute în neolitic, — poate un susĠină-
tor de vase cu fund rotund, din care s'au úi găsit acolo ; străchinute,
păhărele, o lingură, fragmente de statuete. Din piatră: topoare lus-
truite, nuclee, aúchii, vîrfuri de săgeĠi, cuĠite, râzători, lame — toate
din silex, unele cu minere de corn. Interesante sunt úi unele urme
1
) I. N. Moroúanu, articolul citat în „Revista útiinĠifică" Iaúi 1928 pp.
117-121.
casnice: o rîúniĠă úi alte pietre de măcinat, caúi-bucăĠele de var, ce

presupune că locuitorii văruiau păreĠii caselor caúi astăzi.
Două staĠiuni, la distanĠă numai de 500 m. una de alta, sunt
aúezate pe malurile RacovăĠului-Sec la Cuconeútii-Vechi învecinaĠi
cu satul anterior. Cea depe malul drept pare mai fertilă, iar după
urmele ceramice pare că locuitorii se bucurau de-un simĠ deosebit
artistic; unii meúteri modelează chipuri de animale din lut. Rămă-
úiĠele, mult sfărmate, ale celeilalte staĠiuni, dovedesc o aúezare mai
veche. Pe aceiaúi moúie se mai găsesc urme la capătul satului, chiar
pe malul Prutului, afară de staĠiunea paleolitică, asemănătoare cu
cele dela Ripiceni de dincolo de Prut. O viaĠă îndelungată de mii
de ani úi 'n întinderea ambelor maluri ale Prutului.
In judeĠul Hotin o staĠiune importantă se află pe moúia tîrgului
EdineĠ, cu urme larg răspîndite de ceramică úi unelte din silex; o a
doua aúezare învecinată pare să fie mai modestă, deúi aici s'au
găsit úi unelte din corn de cerb cu urme de cioplire. La Horghineúti
staĠiunea neolitică, pe lîngă cea mai veche, se manifestă prin cioburi
de vase decorate cu brîe úi unelte din silex. Cîteva urme dovedesc
prezenĠa omului neolitic la Halahori-de-jos, pe toloaca satului; la
Volodeni cu două aúezări; la Brînzeni în imediată vecinătate a sa-
tului, cu frumoase vîrfuri de săgeată, lame, cuĠitaúe úi cioburi gravate
cu desenuri. La 2 km. de satul Terebna apar cioburi cu preferinĠă
de culoare cenuúie. La Călineúti úi Hiliuti (din jud. BălĠi) s'au
găsit aceleaúi variate urme ; în deosebi la ultima un obiect ce pare
rotiĠa fusului de tors sau o greutate de năvod servind la pescuit în
iazurile naturale, existente încă úi azi. La Lipcani (Hotin) curioase
troniúoare—altare din lut, piese aproape unice.
Din această sumară ochire, cu înúirare de nume úi materiale, se
poate constata prezenĠa aproape a o sută staĠiuni din epoca pietrei,
dovedind o viaĠă intensă úi continuă din cele dintâi timpuri ale a-
pariĠiei omului preistoric. Basarabia a contribuit încă depe atunci la
patrimoniul culturei omeneúti. Exacta sa participare rămîne să fie pe
larg cercetată de cei interesaĠi úi pregătiĠi. De altfel un apel similar
a mai publicat d. Ambrojevici acum 7 ani úi eu acum 3 ani. 1 )
P. Constantinescu- Iaúi
1
) In „Natura- 1925, 3, pp. 18—19; úi în „Doina Basarabiei" 1932,
Mai 15.
Stihuri pentru zilele de astăzi.
Vremea noastră-i tulbure, Duh al răzvrătirilor,

Toate sânt în ceaĠă. Piei din Ġară iute!
Pretutindeni murmure, Arma uneltirilor
Răzvrătiri pe fata. N'o să te ajute!
Vreme de tranziĠie — Altora cu farmece
Toate-s pe schimbare. Vei orbi vederea;
ToĠi fac opoziĠie: La noi sânt zadarnice
Oameni, Ġări, popoare. Coada-Ġi úi puterea.
Stâlpii vechi se clatină, Noi cu primenirile
Harul de credinĠă, Sântem la poruncă,
Moútenit prin datină, Căci în brazdă firele
Zace 'n neputinĠă... Mintea le aruncă.
Dar din largul zărilor, Noi urâm nătângele
Zvon de primăvară! Căi de răsculare.
Ziua preschimbărilor AlĠii verse sângele,
Pâlpâie ca 'n pară. Noi vărsăm sudoare!
Suflete buimatice, Plugul si cu naĠia
FaceĠi-vă pace! ğin la noi în seama
CeĠile iernatice Toată situaĠia —
Prind a se desface. N'avem nici o teamă!
Mâine, poate, soarele Pas deci cu suspinele.
Pâcla va străbate, Să muncim ogorul,
Luminând hotarele Harnic ca albinele:
ùi'ncălzind pe toate. El ni-i viitorul!
Iar de-i vremea tulbure, Slova ară 'n cugete,

Să luăm cea carte, Ca úi plugu 'n glie:
CeaĠă să ne-o spulbere, Sufletele bugete
Soare să ne 'mparte. Se 'ntăresc, învie.
Carte deci plugarilor,
Să deprindă minte!
Iar voi, cărturarilor,
MergeĠi înainte!
Pan. Halippa.
Cuvinte de îndrumare.
de Zamfir C. Arbore.
Intelectualii personifică în societatea modernă funcĠiunea

muncii intelectuale; dânúii, prin urmare, formează azi tocmai acea
grupare sociala, care lucrează îndeosebi la crearea tezaurului cul-
tural în toate ramurile. De aceia dânúii, mai mult decât oricare
alte elemente sociale, se află în strânsă legătură cu destinele cui-
turei umane si ale progresului pe calea civilizaĠiunei. Este dar
firesc ca artistul, maestrul, omul de útiinĠă, publicistul, medicul,
inginerul, — fiecare păstrând intactă personalitatea lor, să fie in-
teresaĠi ca activitatea lor să nu fie stânjenită prin nici o piedecă
externă, iar fructul muncii lor să nu cunoască alt criteriu, decât
acela al frumosului úi al adevărului.
Iata pentru ce interesele culturei libere úi independente sânt
în acelaú timp interesele specifice profesionale ale păturei intelec-
tuale; odată ce aceste interese sunt gignite, suferă toĠi intelec-
tualii, deopotrivă de simĠitori în exerciĠiul funcĠiunii lor sociale.
Din vol. „TemniĠă úi exil".
Inceputurile publicisticei româneúti în
Basarabia
(1872-1876)
Primul úi unicul studiu documentat asupra publicaĠiilor pe-

riodice româneúti din Basarabia îl datorăm d-lui profesor uni-
versitar úi membru al Academiei române ùtefan Ciobanu 1 ).
După cum era de aúteptat, prima încercare de cercetare în
această direcĠie nu putea fi complectă. ùi aceasta din simplul
motiv că mijloace directe de investigaĠie avem foarte puĠine (A-
cademia română posedă prea puĠine colecĠii de periodice româ-
neúti din Basarabia úi aceste de dată recentă), iar mijloacele in-
directe, adecă informaĠiuni scoase din periodicele contemporane
româno-ruse, presupun o muncă anevoiasă, îndelungată, care n'a
ispitit până acuma pe nici un cercetător.
După noi în istoria publicaĠiilor periodice româneúti din
Basarabia trebue făcută o distincĠie între publicaĠiile propriu
zise moldoveneúti (fondate úi susĠinute numai de moldoveni ba-
sarabeni, fie în Basarabia, fie în afară de ea) úi între cele ro-
mâneúti, cari au apărut între 1856—1878 în judeĠele din sudul
Basarabiei, ataúate vremelnic la Moldova, úi cărora le-au urmat
după 1906 2 ) cele fondate de români veniĠi de peste Prut chiar
în Basarabia.
Este útiut că prin tratatul de pace dela Paris (din 30 Martie
1856) Rusia a fost obligată, să înapoieze Moldovei o parte din
sudul Basarabia, partea limitrofă cu braĠul dunărean Chilia úi cu
partea cursului de jos al Prutului,
In triunghiul acesta mic de pământ, care cuprindea întregul
judeĠ Ismail de astăzi, o bună parte din judeĠul Cahul úi ceva
1
) Formează capitolul VIII (pag. 285—313) din lucrarea „Cultura
româneasca în Basarabia sub stăpânirea rusă", Chiúinău, 1923,
2
) ùi în special dela 1917 înainte, când se produce noua úi ultima,
revoluĠie rusă.
din judeĠul Cetatea-Albă, stăpânirea moldovenească a creiat trei

judeĠe : Cahul, Bolgrad úi Ismail, având fiecare din ele câte un oraú-
capitală de judeĠ cu acelaú nume.
Cu toate că Moldova a stăpânit acest colĠ de pământ basa-
rabean numai 22 de aai (1856 - 1878), totuúi ea a útiut să facă
ioarte mult pentru redeúteptarea úi întărirea vieĠii româneúti din
acea parte a vechii Moldove, care stătuse 44 ani (1812 - 1856)
sub stăpânire rusească.
Amintim între altele aúezarea scaunului episcopiei Dunării
de jos la Ismail (1864), înfiinĠarea gimnaziului din Bolgrad (1858)
de cătră caimacamul Moldovei Nicolae Vogoride úi a celui din
Ismail (1873) 1 ).
O bună parte din activitatea episcopului Melchisedec ùtefă-
nescu, eruditul teolog úi istoriograf bisericesc, care-úi făcuse stu-
diile teologice la Academia din Kiew (1848), este legată de a-
ceastă parte a Basarabiei, pe care a păstorit-o ca episcop în
Ismail.
Chemate imediat după alipirea la Moldova (1856) la o nouă
úi intensă viaĠă politică-culturală naĠională, necunoscută în restul
Basarabiei moldoveneúti, rămasă úi mai departe sub stăpânirea
rusească, aceste trei judeĠe basarabene începură să-úi aleagă úi
reprezentanĠi în parlamentul românesc. Amintim între aceútia pe
marele patriot român basarabean Bogdan Petriceicu Hasdeu,
ales la 1868 deputat la colegiul III de Bolgrad.
Ismailul úi Bolgradul au avut câtva timp úi o presă locală
românească úi aceasta într'un timp, când în restul Basarabiei,
stăpânite de Ruúi, Moldovenii nu se bucurau nici de drepturi
politice, nici de úcoală úi presă naĠională, fiind ĠinuĠi departe de
orice amestec nedorit în treburile obúteúti ale imperiului rus.
In special nu putem vorbi de o presă naĠională în acea
parte a Basarabiei între 1856 - 1878, căci dacă „Buletinul epar-
hiei Chisinăului", foaie bisericească rusească, apărută la 1867,
admisese la început úi publicarea de articole religioase în mol-
doveneúte, într'o limbă primitivă, stricată, (de regulă traduceri din
ruseúte), această favoare deosebită acordată moldovenilor a fost
1
) Vezi in monografia „Basarabia" din 1926, pag. 267 din studiul
meu publicat acolo „Cultura si úcoala".
totuúi retrasă în curând (1871), când autorităĠile ruseúti au su-

primat cu totul partea moldovenească a numitei foi 1 ).
Ziarele româneúti, apărute în intervalul dela 1856 - 1878 în
sudul Batarabiei, a căror colecĠii nu ni s'au păstrat, dar cari sunt
menĠionate în alte ziare româneúti contemporane din Moldova,
Muntenia, Transilvania úi chiar Ungaria (Budapesta), sunt urmă-
mătoarele: 2)
1. „Echoulu Belgradului", care a apărut la Bolgard din
Iulie 1872 până la Mai 1873, având ca redactor pe V. Brăniúteanu.
2. „Gazetta de Ismail", editată la Ismail între anii 1873-74.
3. „Ecoulu Basarabiei", care a apărut la Bolgrad în 1874,
având ca redactor pe Teodor Boldur - LăĠescu, o figură bine cu
noscută în viaĠa politică din acea vreme,
4. „Curierulu Bessarabiei, diariu allu interesseloru generale
úi locale", ziar săptămânal, ce apărea în 1875 la Ismail sub re
dacĠia lui V. Poreanu.
5. „Curierul Belgradului", care a apărut la Bolgrad în 1876.
Vor fi apărut desigur úi alte ziare româneúti în sudul Basa-
rabiei între 1856 - 1878, despre cari însă nu avem încă până acum
cunoútinĠă. Dar úi aceste puĠine, pe cari le cunoaútem numai după
nume, ar fi suficiente pentru a cunoaúte viaĠa românească a
Basarabiei de atunci, dacă am poseda colecĠiile lor.
După 1878 úi până la 1918, această regiune a Basarabiei
nu a mai avut presă românească úi nici chiar moldovenească.
Inainte de 1906, când începură să apară foi moldoveneúti în
Basarabia, se mai înregistrează apariĠia în 1884 a foaei „Mesa-
gerul Basarabiei", la Chiúinău, având ca redactor pe un oarecare
Riabcic, iar ca editor pe un oare care Drumascu 3 ), două nume cu
desăvârúire necunoscute în miúcarea politică-culturală a Mol-
dovenilor basarabeni.
După revoluĠia rusă din 1905 încep să se facă încercări
serioase úi continue de a întemeia o presă moldovenească ba-
sarabeană.
1
) Vezi ùt. Ciobanu, op. cit. pag. 286-287.
2
) Datele privitoare la aceste ziare sunt scoase din Nerva Hodoú
úi Al. Sădi Ionescu: „PublicaĠiunile periodice româneúti", tom. I (1820-
1906), Bucureúti, 1913
3
) Vezi Nerva Hodoú úi Al. Sadi-Ionescu, op. cit. pag. 408.
Prima încercare nu este însă gazeta naĠional-democratică

„Basarabia", condusă de avocatul E. D. GavriliĠă, dela 1906,
cum se credea până acum 1 ), ci o altă foaie, cu acelaú nume de
„Basarabia, organ al partidului naĠional român din Basarabia",
care a apărut în 1905 la Geneva (cu toate că în foaie se arăta
ca loc al apariĠiei Chiúinăul!) sub redacĠia lui Zamfir C. Arbore
úi Dr. P. Cazacu.
Foaia numită trebue să fi avut un caracter pronunĠat re-
voluĠionar, dat fiind faptul că era scrisă de doi basarabeni ex-
patriaĠi, precum úi faptul că se tipărea pe hârtie subĠire, format
mic (30 X 24), probabil pentru a putea fi răspândită în plicuri
închise. De răspândirea acesiei foi purta grijă „Societatea pentru
răspândirea presei libere ruseúti", prin orice mijloace posibile 2 ).
ùi faptul acesta trădează caracterul revoluĠionar al foaei, din care
au apărut numai 6 numere în Decembrie 1905, Cum ambii re-
dactori ai foaei sunt în viaĠă, ne-ar putea da lămuriri preĠioase
asupra acestui organ revoluĠionar al partidului naĠional român din
Basarabia.
Restul periodicelor moldoveneúti din Basarabia (dela 1906-
1918), pe care îl găsim menĠionat la d. ùtefan Ciobanu, credem
că este complect. Totuúi trebue să relevăm faptul că unii din
redactori — editori ai acestor foi moldoveneúti basarabene de după
1905 erau tineri cu studii făcute în vechiul regat român (ca d. e.
Sergiu Victor Cujbă dela „Basarabia" din 1906 úi Gheorghe Ma-
dan dela „Moldovanul" din 1907), iar unul chiar român regăĠean,
stabilit în Basarabia : preotul Grigore D. Constantinescu, fost
profesor de limba română la úcoala eparhială de fete din Chi-
úinău, care la 1913 a întemeiat gazeta naĠională moldovenească
„Glasul Basarabiei".
Mai amintim că la 1879 (din Septembrie până în Decembrie)
a apărut la Iaúi o gazetă bisăptămânală „Basarabia" 3 ), tipărită
la început în tipografia lui „Anton Se. Savul", iar în urmă la
„Buciumul român". Titlul gazetei ne face să bănuim ca gazeta
1
) Vezi ùt. Ciobanu, op. cit. pag. 287-291.
2
) Vezi Nerva Hodoú si Al. Sădi Ionescu, op. cit. pag. 64.
3
) Vezi Nerva Hodoú úi Al. Sadi-Ionescu, op. cit. pag. 64.
servea cauza Moldovenilor basarabeni úi că avea poate în re-

dacĠie úi basarabeni, lucru care ar trebui úi ar putea fi stabilit.
Despre o foaie asemănătoare, apărută tot la Iaúi dar ulte-
rior (1907), ne aminteúte d. ùtefan Ciobanu 1 ), aúa că „Basarabia ”
din 1879 dela Iaúi ar putea să fi fost úi ea o încercare identică
anterioară.
Liviu Marian
Puterea rugăciunii *)
de Vasile L. Laúcu.
Când dorul inima-mi frământa

ùi n'am în jur decât păreĠi;
Când ne'mpăcutul gând s'avântă
Din searbădul pustiei vieĠi
ùi sufletul ar vrea să fugă
Din închisoarea lui de lut,—
Atunci spre cer cu caldă rugă
Eu mă îndrept cu glas scăzut...
Sfioase úoapte a mea gură
Rosteúte 'n tremur de amurg,
Iar peste-a patimei arsură
Ostoitoare lacrimi curg.
ùi ele-mi spală vechea rană,
Iar sufletul mi'l cresc în dor
De viaĠă fără de prihană —
In crez, nădejde úi amor...
ùi inima din nou se bate.
Voios mâ'mpac cu-al meu destin,
Iar gândul zboară 'n Ġări visate
Si i pace 'n suflet úi senin.
A tradus Pan. Halippa,
1
) Vezi op. cit. pag, 296-299.
*) Din volumul „Coɱɢɧɟɧiɹ", 1891, Vasile L. Laúcov.
PROPAGANDA CĂRğII.
ImportanĠa cetitului extraúcolar.
Cetirea — fără îndoeală — are o mare importanĠă pentru

progresul învăĠământului, iar în úcoala primară — mai ales în cea
rurală —este „cuiul" principal, fără care nu s'ar putea preda
celelalte obiecte din restrânsele programe oficiale. Am putea spu-
ne că dela cartea de cetire din clasă depinde instrucĠia úcolari-
lor. Insă, în úcoalele rurale, instrucĠia durează 7 ani numai pe
hârtie, iar în realitate, majoritatea covârúitoare a úcolarilor dela
Ġară nu vin regulat la úcoală decât 2-3 luni úi numai în primii
3-4 ani, iar în restul cursurilor vin numai în zilele, când nu
mai au de lucru acasă.
Pe lângă acestea, în úcoală cetitul propriu zis cuprinde o
singură oră pe zi. Se înĠelege lesne la cât se reduce cetitul ele-
vilor la úcoală în asemenea condiĠii. Pentru complectarea cetirei
din clasă, cea mai potrivită úi cu totul firească este cetirea
úcolarilor acasă.
Din experienĠă o spunem că progresul instrucĠiei se simte
odată cu introducerea cetitului extraúcolar. La úcoalele, unde a-
cest complement este organizat întrucâtva, úcolarii cetesc mai bine
atât în privinĠa mecanicii, cât úi în privinĠa înĠelesului conĠinu-
tului, iar acolo unde cetitul extraúcolar se practică regulat în în-
tregul curs al úcoalei, elevii iesă din úcoală în general mai des-
voltaĠi — atât în privinĠa intelectuală, cât úi în privinĠa cuprinsu
lui cunoútinĠelor însuúite. Cu alte cuvinte, cetitul extraúcolar dez-
voltă programa úcoalei, fără prelungirea timpului. Insă aceasta
nu-i încă totul.
Una din problemele principale ale úcoalei, fără îndoeală,
este pregătirea úcolarilor pentru a folosi útiinĠa de carte după
absolvirea úcoalei, úi mai ales să-i deprindă pe úcolari să poată
găsi în carte un izvor de lumină; fiindcă fără de această, ce rost
ar mai avea cetitul? Cunoscând scopul, vom găsi úi mijloacele
potrivite pentru atingerea lui, cât mai lesne úi cât mai sigur.
Cetitul la lecĠiile din clasă îl deprinde pe úcolar să păt-

rundă mai adânc în cuprinsul bucăĠilor cetite ; însă însuúirea cup-
rinsului úi a cunoútinĠelor folositoare pentru mai târziu, în clasă,
depinde mai mul dela învăĠător, decât dela elev. Se întâmplă că
un úcolar, care în clasă citeúte biniúor úi înĠelege lesne cuprinsul
BucăĠilor cetite, acasă nu înĠălege simple propoziĠiuni úi mai ales
cuvinte cu două înĠelesuri, aúa zise omonime, ca de exemplu :
război — lupta úi războiu de Ġesut, spata dela corp úi spata de
Ġesut, cot, coate, coturi etc. Evident, cetirea cu învăĠător úi ce-
tirea fără învăĠător sunt lucruri deosebite. IscusinĠa la cetire se
capătă treptat úi numai prin cetit, pentru care lucru úcolarul are
timpul necesar numai acasă, S'ar putea obiecta că pentru ase-
menea cetire elevul va avea destul timp mai târziu, după absol-
virea úcoalei. Insă această obiecĠiune nu ni se pare întemeiată ;
úcolarul, lipsit de îndrumător, neapărat se va afla înt'o situaĠie
grea, mai ales dacă nu mai urmează apoi la o úcoală secundară, în
clasă úcolarul ceteúte ce-i dă învăĠătorul; pune întrebări nu-
mai acolo unde crede că va putea răspunde iarăúi numai în-
văĠătorul. După absolvirea úcoalei însă, toate acestea, el tre-
buie să le priceapă (úi dacă nu le pricepe?) singur. De aceasta
oare n'ar fi mai potrivit ca, în loc de a lăsa úcolarului calea des-
chisă pentru o situaĠie grea, să-1 pregătim pentru cetitul — să-i
zicem — liber, încă el fiind în úcoală ?
Apoi încă mai trebuie să Ġinem seama úi de faptul, că du-
pă ieúirea din úcoala primară, úcolarii cari nu întră în licee, în
împrejurările de astăzi, dacă nu s'au deprins cu cetitul, nu mai
deschid cartea. Pentru ca elevii noútri să se deprindă cu cetitul,
trebuie ca încă din úcoala primară ei să îndrăgească cartea, să
simtă plăcerea cetitului. Tot în úcoala primară trebuie să se dez-
volte úi gustul la alegerea cărĠilor, pentru ca úcolarul să útie ce
să folosească din cărĠi. Iar pentru úcolarii cari vor urma cursu-
rile secundare cetirea le va înlesni însuúirea cunoútinĠelor noi.
Prin urmare, cetirea extraúcolară se potriveúte, cum nu se poate
mai bine, pentru atingerea scopurilor arătate.
Dar mai există încă un motiv, care-1 forĠează pe învăĠător
să-úi îndrepte b deosebită atenĠie asupra cetitului extraúcolar. La
Ġară mai ales, acolo unde cetirea acasă intră în obiúnuinĠă, ea a-
duce în casele Ġărăneúti ceva îmbucurător. In zilele de sărbători
úi în serile lungi de iarnă, cetirea úcolarului este ascultată de în-
treaga familie. Iar în localităĠile cu populaĠie streină, cetitul în-

lesneúte ascultătorilor însuúirea graiului românesc. Cunoaútem
chiar părinĠi minoritari, cari au învăĠat dela úcolari nu numai să
vorbească româneúte, ci úi-au însuúit cunoútinĠe folositoare din
istoria, geografia úi literatura românească. Ar fi o greúeală să
se neglijeze asemenea lucruri. PopulaĠia, văzând folosul útiinĠei
de carte, pe nesimĠite ar începe să preĠuiască úcoala, socotind-o
ca un prieten al său. Ce-ar fi mai de dorit decât aceasta ? ! ùi
cu cât mai mulĠi prieteni va avea úcoala, cu atât mai bine pentru
ea; dar mai ales trebue preĠuiĠi prietenii din popor, căci úcoala
noastră — orice s'ar spune — încă nu s'a familiarizat complect.
Ea este încă protejată de guvern, de comună, de persoane par-
ticulare. Srijinul acesta — sperăm — nu-i va fi refuzat niciodată.
Insă o bază temeinică úcoala o va avea numai atunci, când însăúi
poporul va primi-o cu dragoste, luând grija ei pe umerii săi
puternici. Iar aceasta se va înfăptui atunci, când populaĠia în-
săúi—adevăratul stâlp al úcoalei — va simĠi úi va cunoaúte bine
facerile aruncate în viaĠa din úcoală.
In sfârúit, introducerea obiceiului cetitului extraúcolar este
folositoare úi pentru învăĠători, mai ales pentru începători. Ob-
servând elevii zi cu zi, învăĠătorul (ca úi părintele) îi cunoaúte
mai de aproape pe fiecare dintre ei, cercetează mai des aptitu-
dinele lor intelectuale, privind îndeobúte creúterea copiilor. Iar
când mai târziu, foútii elevi vor cere îndrumări úi sfaturi la ale-
gerea úcolii ce trebuie să urmeze sau despre cărĠile ce-ar dori să
le cetească, dascălul mai lesne va úti să le recomande úcoala sau
cartea mai mult sau mai puĠin potrivită cu firea úcolarului.
Prin urmare, importanĠa cetitului extraúcolar are următoa-
rele temeiuri:
a) ajutând cetirei în clasă, contribue în general la progre-
sul învăĠământului;
b) cetitul extraúcolar dezvoltă la copii dragostea de carte;
c) elevul se pregăteúte încă dela úcoală pentru a se putea
orienta singur în cetitul cărĠilor;
d) înlesneúte părinĠilor úi învăĠătorilor cunoaúterea aptitu-
dinelor fireúti ale fiecărui copil, pentru o mai potrivită îndrumare
a lor după ieúire din úcoală;
e) cetitul extraúcolar dezvoltă activitatea úcoalei, atrăgând
spre carte întreagă populaĠie.
Cons. Popescu.
ùtabs-căpitan Mazurenco.
"Iar cine. va sminti pre anul dintru aceúti
mici, mai bine este lui, să se spânzure o piatră
de moară de grumazul lui, úi să se înnece întru
adâncul mării".
(Evangh. Matei, 18,-6.)
Insist asupra titlului de mai sus, căci de numele acestui

ofiĠeraú ticălos se leagă pentru basarabeni o epocă întreagă a
multor úi multor nenorociri care durează încă úi astăzi.
Cine a fost útabs-căpitanul Mazurenco?
In primele luni după Unire, pe când exista statul Ucrainei
sub protectoratul nemĠilor úi podul de peste Nistru încă nu era
aruncat în aer, asupra unei case impozante dela Chiúinău într'o
bună zi s'a văzut fâlfâind steagul naĠional ucrainean. Era consu-
latul statului vecin. Titularul acestui consulat, útabs-căpitan Ma-
zurenco, s'a arătat a fi un om foarte sociabil, un om de viaĠă.
Il vedeai în mai multe case dela Chiúinău úi în localuri publice,
serviabil úi voios, într'un cuvânt, fire largă ; se vedea în el omul
cu parale. Dar nu numai în case particulare, îl întâlneai adesea
úi pe la instituĠiuni publice. In special era des văzut pe la tribu-
nalul regional Chiúinău, care încă nu fusese românizat, úi pe la
Comandamentul teritorial. In cercurile româneúti era privit ca
filoromân, se recomanda chiar Mînzarencu, lăsând să se înĠeleagă
că 'úi trage obârúia dela un oarecare vechiu Mânz românesc. Se
úoptea că tânărul consul ne făcea unele servicii deosebite, pro-
curând informaĠiuni preĠioase pentru Comandament, Nu era deci
de mirare a-1 vedea în tovărăúia ofiĠerilor români.
ùi în cercurile ruseúti... Aicea útabs-căpitan Mazurenco-
Mînzarencu se purta cam în alt fel. Dela o vreme încoace îl ve-
deau aproape zilnic pe la tribunalul regional, de altfel consulatul
îi era peste drum numai. La tribunalul regional, pe atuncea, în
vara anului 1918, era o mare fierbere. Se pregătea românizarea
tribunalului. Paralel cu forurile româneúti se proectase pentru

magistraĠii cari nu cunoúteau limba statului un tribunal de lichi-
dare pentru afacerile începute în limba rusă, cu dreptul pentru
cei cari vor învăĠa limba de a fi trecuĠi la tribunalele române.
Era deci b fierbere, căci atât pentru nouile tribunale, cât úi pen-
tru cel de lichidare în limba rusă, ca o condiĠie sine qua non,
se cerea prestarea jurământului în conformitate cu ConstituĠia úi
legea de organizare judecătorească. Aproape zilnic se Ġineau
adunări secrete cu participarea... consulului ucrainean.
Iată ce sfaturi li dădea útabs-căpitan Mazurenco magistra-
Ġilor fostului tribunal regional :
— De ce să vă legaĠi capul cu românii, dacă vă invit eu
la Ucraina noastră? Avem nevoie de magistraĠi, căci înfiinĠăm un
tribunal nou în unul din oraúele maritime: Mariupol sau Ber-
deansc, după alegerea d-voastră. Numai să vă decideĠi. Deci re
fuzaĠi jurământul românesc úi treceĠi Nistrul în corpore — pentru
toĠi se vor găsi locuri.
Au urmat consfătuiri úi adunări peste adunări ale magistra-
Ġilor úi ale funcĠionarilor, în urma cărora au început a se com-
plecta tablourile doritorilor de aer de mare dela Berdeansc. In-
tr'una din zile sunt chemat la superiorul meu:
— Deúi 'Ġi cunoaútem sentimentele, îmi fac datoria de ca
maraderie să-Ġi propun úi d-tale a merge cu noi la Berdeansc.
Cu mici excepĠiuni tribunalul în corpore, magistraĠii úi funcĠio
narii, am primit propunerea consulului ucrainean.
I-am mulĠumit, răspunzând că, băútinaú al Basarabiei, sunt
decis să împărtăúesc soarta acestei provincii.
La solemnitatea întroducerei justiĠiei româneúti în Basara-
bia, în Octombrie 1918f în prezenĠa ministrului de justiĠie Ion
Mitilineu, a autorităĠilor civile úi militare, în faĠa episcopului Ni-
codem, din tot fostul tribunal regional, ne-am prezentat la de-
punerea jurământului numai doi.
Vestea despre refuzul tribunalului de a presta jurământul
s'a răspândit pe întreg teritoriul basarabean. Chestiunea era acută.
Se păúea la românizarea pe rând a instituĠiilor úi pretutindeni
pentru a păstra slujba se cerea jurământ. Pasul tribunalului pen-
tru mulĠi a dezlegat o problemă grea :
- Tribunalul útie zacoanele. Dacă tribunalul a procedat

aúa, e o pildă de urmat,
ùi în majoritate, funcĠionărimea basarabeană, urmând pilda
tribunalului, ademenit la rândul său de út.-cap. Mazurenco, după
expresia oficială, a refuzat jurământul, în realitate însă, în faĠa
pasului atât de hotărît al tribunalului, n'au făcut decât să se
abĠie temporar pentru a se desmeteci, a se orienta în noua si-
tuaĠie úi foarte curând au revenit, prezentându se pentru depu-
nerea jurământului; dar era deja târziu, locurile lor fiind imediat
ocupate de funcĠionari refugiaĠi din Cadrilater.
Iată dar adevărul: o împrejurare fatală, o provocare, o a-
demenire, o smintire, cum se zice în Evanghelie, din partea unui
aventurier, i-a lăsat pe mulĠi basarabeni pe drumuri, ba le-a mai
atras úi suspiciunea legală din partea centrului.
Iată de ce am insistat asupra titlului prezentului articol,
iată de ce am reprodus cuvintele Evangheliei despre smintirea
"celor mici"; împrejurarea descrisă ne fiind până în prezent re-
levată, avem pretenĠiunea de a spune un cuvânt nou în încurcata
problemă basarabeană.
Ei bine, în cei 14 ani dela Unire încoace, basarabenii au
putut fi îndeajuns cunoscuĠi, S'a pus cândva la îndoială loiali-
tatea lor? In această privinĠă, între altele, cu altă ocazie, ne ob-
ligăm a reproduce extrem de interesantele precizări, cum vedea
stările din Basarabia regretatul general Mircescu, fost ministru de
război úi fost comandant al corpului III de armată din Chiúinău.
Omului de rând nu i se cere eroism, ci numai loialitate.
Dacă basarabenii au greúit atuncea printr'o ezitare, apoi nu
li se întâmplă oare chiar úi eroilor ezitări! D'apoi statul n'a
greúit transplantând un corp întreg funcĠionăresc, adaptat la
mediu úi localitate, din Cadrilater în Basarabia! N'a descoplectat
oare cadrele acolo Ia graniĠa dunăreană, care este parcă mai
puĠin importantă decât cea nistriană ? Cadrilaterul cu o populaĠie
mixtă are nevoie de colonizare, Basarabia cu populaĠia ei ro-
mânească autohtonă n'are nevoie decât de cultivarea elementului
indigen după sistemul protecĠionismului în industrie.
Dar revenim la eroul nostru. Desigur vă veĠi întreba, cum
a putut să se întâmple că magistraĠii fostului tribunal regional,
în loc de a emigra la Berdeansc, sau alt oraú maritim din Ucraina,
îi vezi úi astăzi pe străzile Chiúinăului într'un hal fără hal, mu-

ritori de foame ? ExplicaĠia e simplă úi banală. Foarte curând
după gestul lor de a refuza jurământul, în timp ce îúi pregăteau
bagajele pentru Ucraina, vine de peste Nistru o telegramă cifrată
cu următorul conĠinut: „PrindeĠi, urmăriĠi, înaintaĠi de urgenĠă
pe individul ce se dă drept consul ucrainean la Chiúinău, útabs-
căpitanul Mazurenco, învinuit pentru delapidarea sumei de 200.000
ruble dela Divizia XV din Poltava". Individul Mazurenco a fost
arestat úi extrădat peste Nistru.
ùi .. finita la comedia.
Istoria aceasta ar fi desigur plină de haz, dacă n'ar fi fost,
cum spune neamĠul, eine schlechte Geschihte, dacă n'ar fi stors
atâtea úi atâtea lacrimi la unii dintre aceúti smintiĠi depe urma
unui úoltic, care a útiut să poarte de nas un întreg tribunal
regional de magistraĠi;
Th. InculeĠ.
CUGETĂRI
De Bogdan P. Hasdeu
A crede si-a iubi e una.
Eu cred, de-aĠi zice că-s nebun,
Căci arde 'n pieptu-mi totd 'auna
Văpaia pentru iot ce-i bun.
Când lung a fost războiul,

Se 'ntâmplă câte-odată
Călare veteranul
S 'adoarmă zdruncinat ;
Dar gându-i tară voie
ùi-atunci bătae cată
ùi chiar dormind să ‘l ducă
E calul său dedat.
DOCUMENTE INEDITE.
O scrisoare dela Tadeus Hăjdău.

Intre boerii Sturzeúti, latifundiari úi urmaúii Hăjdăilor a luat
naútere în 1809 un mare proces pentru stăpânirea moúiilor Tulbu-
reni, PăscăuĠi úi Medveja. Suntem în epoca când întinderea de Ġară,
cunoscută supt denumirea de raiaoa Hotinului, revenea vechilor ei
proprietari. Documentele trebuiau scoase din mucede teúcherele úi
de multă vreme nedeschisele sipete úi prezentate Divanului, spre
cercetare. Cu acest prilej s'au ridicat multe contestaĠii. DiscuĠiile au
fost lungi úi au provocat multe complicaĠii. Pentru noi ele prezintă
un necontestat interes istoric, mai ales din punct de vedere genea-
logic. Multe din aceste mărturii le-atn tipărit aiurea1 ). In actele pre-
zentate, în procesul amintit mai sus, 2 ) aflăm úi scrsoarea care ur-
mează. Ea porneúte dela Tadeus Hăjdău „ce să află în Rosăe măr-
turisătoare că ne cunoaúte rudenăiea sa din Hăjdeu". Este o copie
tradusă în româneúte úi ruseúte depe originalul grec. O dovadă în
plus de dispoziĠia specială a familiei, spre poliglotism. Tadeus se
găsea la acea dată la Dubna, in Ġinutul Voliniei, deci nu prea de-
parte de hotarele Moldovei. Din rândurile misivei se constată mai
multe lucruri úi anume: un cult al trecutului neamului, o conútiinĠă
a originei familiei sale, care ajunge în timp de glorie voevodală, la
ùtefan Petriceicu, úi pe lângă altele úi dorinĠa de a trăi, din nou
pe pământul „strămoúilor noútri". Pentru realizarea acestei speranĠe
Tadeus cere originalele „documentarilor moúiilor din Moldova ce
au fost a noastre" úi care fuseseră lăsate polonezului Stevenovschi.
Era vocea sângelui, care i-o poruncia, erau larii cari-i impuneau res-
pect. Este o mărturie scrisă din cele mai rari, úi de aceia socotim
că merită să fie cunoscută în cercuri cât mai largi.
1
) A se vedea colecĠia Revistei „Arhivele Basarabiei"
2
) „Dela" Nr. 1388/1899. Arhiv. Senat. Chiúinău.
COPIE IN TĂLMĂCIRE DIN GRECEASCĂ.

Dubna gubernie a Rosăei Volinschi la 15 Aprilie 1809.
Dorit lucru este ca să ni aducem aminte de curgire niamului

nostru din vechi úi de câte lucruri strămoúăúti au rămas, úi datorie
avem ca să cercetăm pentru aceaste. Iată dar vă înútiinĠăm spre a-
ducere aminte a strămoúilor noútri, úi ai lui Constantin Balú pahar.
Moldovii, úi care este Marăia Hejdeoae. Este cunoscut úi din isto-
raia locului. ùtim bine că în vremi acea când au fost Domn ùtefan
Petreceicu Vodă am avut moúii strămoúeúti noi toĠi ce săntem niam
precum să vor dovedi toate. Pentru aceia trebuinĠă cere ca să-s cer-
cetezi toată pricină pentru niamul nostru, ca câĠi ne aflăm dintr'a-
cest niam, să ni agiotăm unul pe altul cu toate că sântem despăr-
ĠiĠi unul aice úi altul acolo. ùi este cu dreptate să nu ne lepădăm
unul de altul ce să urmăm după lege úi după pravilă. Nu mă mier
că Dv. veĠi fi uitat numile lui Hajdău carile au fost adivărat niam
al nostru úi i~au fost afierosit ce dinĠai moaúa úi străinoaúa noastră
Drept acea îndrăznesc a te ruga să cercetezi îndreptările spre po-
menire părinĠilor noútrii úi să-mi trimiĠi orighinal documenturile mo-
úiilor din Moldova ce au fost a noaste, care li-au fost lăsat tatăl
liahului Ignat Stevenovschi. Aceste documenturi sânt foarte trebuin-
cioase ca să urmăm dreptatea noastră pentru moúăile niamului nos-
tru ce să află în Moldova, fiindcă rusască giodecată ne făgădueúte
să ni agiote la dreptate noastră, ca să putem câútiga ce adivărată
moútenire. ùi Dv. încă veĠi fi mulĠămiĠi. ùi Dumnezău să facă milă
să li luăm înapoi ca să putem trăi toĠi dimpreună în jocurile stră-
moúilor noútrii. Parte ce să va veni Dv. avem după dreptate a v-o
da. Aútept răspunsul Dv. cu poúta cât de îngrabă, scriind pe numile
mieu ca să poci scoati trebuincioasăle documenturi. ùi sânt iobit úi
adevărat frate
Tadeus Hajdău
T. G. Bulat
CRONICA ECONOMICĂ
Criza agrara
Basarabia úi, în genere, toată Ġară trec astăzi printr'o criză

grozavă, agrară úi economică. Unii basarabeni, nefiind iniĠiaĠi în
chestiunele economice, cred că această criza are un caracter local
basarabean sau românesc úi deci cauza care a provocat criza se
datoreúte regimului politic de guvernare. In mică parte, această
credinĠă este justă. Un regim economic, care ar fi stimulat din
timp întărirea materială a agricultorilor, putea desigur contribui ca
rezistenĠa în faĠa crizei de astăzi să fie mai puternică. Cauza
principală, însă. a crizei are altă provenienĠă úi anume: criza
agrară românească este în funcĠie de criza agrară úi economică
mondială.
întreaga structură economică a agriculturei mondiale de
astăzi se găseúte într'o situaĠie grea din cauza disproporĠiei ce
există între costul de producĠie úi produsul depe urma vânzărei,
care nu mai acordă nici un fel de rentabilitate celui mai bun te-
ren. Criza actuală nu este o criză obiúnuită, economică în sensul
strict al cuvântului, ci se repetă aproape regulat din timp în timp
úi coincide deobicei cu contingenĠe precare dar trecătoare. Criza
agrară actuală se caracterizează printr'o stare anormală, latentă
úi cronica, de despresiune.
Cauza fundamentală a crizei este următoare.
Incă înainte de război, se simĠea că dezvoltarea producĠiei
industriale depăúeúte cu mult nevoile de consumaĠie. Acest fapt,
împreună cu concurenĠa neînfrânată, a creiat o stare de discor-
danĠă între producĠie úi consumaĠie. Dar echilibrul se menĠinea
úi poate s'ar îi găsit mijlocul de adaptare la stările creiate. Ră-
zboiul însă a schimbat radical ritmul evenimentelor. EvoluĠia len-
tă úi firească se transformă într'o serie de cataclisme.
Din cauza nevoilor războiului producĠia industrială ia o
dezvoltare formidabilă, însă după încheierea păcei ne-am aflat
brusc în faĠă problemei adaptării producĠiei la noile împrejurări.
Regiunile devastate úi stocurile de rezerve epuizate recla-

mau reconstituirea lor, ceiace impunea intensificarea activităĠei
industriei până la nivelul din timpul războiului. Uzinele uriaúe
ale Germaniei, Americei etc. aruncă pe piaĠă cantităĠi enorme de
mărfuri pe cari piaĠa nu le poate mistui. Se iveúte în toate Ġă-
rile cu o industrie dezvoltată úomajul. Puterea de cumpărare a
consumatorilor se ridică.
In domeniul agricol se constată că în perioada quinquenală,
1921-1925, producĠia mondială a cerealelor de tot felul a fost de
1.510.000 milioane quintale (vagoane), deci cu 472% mai mica
decât media producĠiei din perioada de dinainte de război. Limi-
tată la Europa, producĠia a scăzut cu 18%, iar acea a Republicei
Sovietice cu 24%.
In acelaú timp se constată că úi consumaĠia de cereale a
scăzut cu 13% (fără Rusia Sovietică, unde a scăzut cu 22%) faĠă
de aceia de înainte de războiu.
In anii 1926-1928 producĠia mondială a cerealelor depăúe-
úte producĠia dinainte de război cu 6-7%, această creútere de
producĠie a sporit în anii următori, treptat dela an la an.
Rezervele mondiale de grâu, de exemplu, au fost la l De-
cembrie în milioane de buúeli:
1925 1926 1927 1928 1929

257 300 347 460 550
FaĠă de anii 1903-1913, în anii 1925-1928 producĠia mon-

dială a grâului a crescut cu 16%.
In Rusia Sovietică în anii 1920-1928, producĠia proprie de
cereale abea ajunge pentru satisfacerea nevoilor interne de con-
sumaĠie. In ultimii ani Rusia aruncă pe piaĠa mondială cantităĠi
însemnate úi tinde spre reluarea locului pe care-l ocupase îna-
inte de război. Acest fapt înrăutăĠeúte úi mai mult condiĠiile de
desfacere a produselor agricole pe piaĠa mondială. PreĠul grâului
scade în 1930 cu 30% faĠă de preĠul din 1928, a orzului cu 29%,
iar a secarei cu 26%.
In anul 1931 preĠurile produselor agricole suferă o scădere
catastrofală, în timp ce costul de producĠie al agriculturei a rămas
acel de mai înainte, iar preĠurile produselor industriale întrebuin-
tate de către agricultori nu s'au eftenit. Scăderea mare a puterei

de cumpărare a agricultorilor sporeúte la rândul ei în mare mă-
sură criza industrială úi úomajul.
Trecând la criza agrară din Basarabia, trebue să constatăm
că ea este fără precedent. CondiĠiile locale, ca lipsa aproape to-
tală de credit pentru agricultori, împovărarea cu dobânzi mari, lipsa
de numerar suficient pentru punerea în circulaĠie a produselor
agricole, lipsa unor bune căi de comunicaĠie, regimul taxelor va-
male la export, impozitele grele úi multe altele, au creiat o stare
desperată.
Insă s'ar face o mare greúeală, dacă s'ar afirma că Basara-
bia n'a mai trecut úi în alte daĠi prin crize mari agricole. In Ba-
sarabia se obiúnueúte a se compara starea grea economică de
astăzi cu aceia din anii antebelici 1908-1914, când îhtr'adevăr
agricultura se dezvolta în cpndiĠiuni foarte favorabile. Cu totul
altfel se prezintă însă lucrurile, dacă vom lua pentru comparaĠie
epoca dela 1880-1905, în care agricultura Basarabiei trece printr'o
criză extrem de grea.
O serie de fenomene economice sânt mărturie în această
privinĠă. O Ġară, care servea mai înainte ca centru de colonizare
úi aúezare a tuturor veniĠilor din alte părĠi ale Rusiei, în epoca
de care am pomenit, nu este în stare să hrănească nici popu-
laĠia băútinaúe, care este silită să lucreze la boeri pentru o plată
ridicolă, sau să-úi părăsească locul natal, căutând alte locuri în
Ġări îndepărtate, Caucazul, Siberia, Amur, etc., pentru a úi pu-
tea câútiga existenĠă.
Marii proprietari de pământ epuizează toate sumele primite
dela stat ca despăgubiri pentru moúiile expropriate în anul 1868
úi, pentru a face faĠă necesităĠilor gospodăriei lor în înprejură-
rile noui creiate, din cauza marilor transformări sociale, recurg
la înprumuturi, plătind dobânzi mari, cari răpesc gospodăriei până
la 40% din venitul net. Pe de altă parte, desvolĠarea agriculturii
în America úi oferta ei de cereale pe piaĠa mondială în cantităĠi
enorme provoacă o scădere mare de preĠuri la produsele agri-
cole, constituind o grea lovitură pentru agricultura basarabeană.
Germania, una din cele mai mari consumatoare a produselor agri-
cole ruseúti, căutând să-úi protejeze progria agricultură, fixează
taxe vamale de import pentru produse străine, deci úi pentru acele

ruseúti. Această taxă, la început, este de 5%, fiind ridicată pe
urmă la 20% din valoarea produselor importate. Intre Germania
úi Rusia începe un război vamal, din care cauză produsele ruseúti
sunt taxate cu o taxă specială de 25 copeici pe pud, faĠă de 7
copeici pentru celelalte Ġări. Această taxă asupra cerealelor ruse-
úti trebuia să fie suportată úi de producătorii de cereale din Ba-
sarabia, aceasta făcând pe vremea aceia parte din Rusia.
Exploatarea agricolă încetează de a mai fi rentabilă.
PreĠurile pe pud (16,38 kgr.) în copeici metalice la cereale
în portul Odessa se prezintă astfel:
1890 1891 1892 1893 1894 1895 1896 1897 1898 1899
Grâu . . . 89.2 107 89,8 71,3 58,5 66,1 78,6 — 103,7 —
Secară . . 68,2 97,4 78,6 65,9 48,5 51,1 53,0 — 71,8 —
Ovăz . . . — 74,5 56,1 56,4 57,4 — 76,8 —
Orz . . . . 60,4 73,8 58,2 50,5 39,5 47,5 51,5 — 57,5 —
Porumb . . 53,0 73,9 54,5 57,3 48,4 54t4 48,6 — 51,3 —
Dacă din preĠurile cerealelor existente la Odessa vom scade
costul transportului pe C. F. R. care era 10-12 copeici pe pud úi
dacă vom mai scădea o parte însemnată din valoare cerealelor
ce se reĠinea de intermediari, vom constata că preĠurile obĠinute
de agricultor nu defereau cu mult de preĠurile actuale.
Pe lângă acest eveniment importanĠi Basarabia suferă úi o
serie de fenomene naturale, din cauza cărora se măreúte criza
economică, Aceasta devine cronică pentru un timp îndelungat. In
această epocă, în fiecare an agricultura suferea de secetă, grin-
dină, epidemii zootehnice, insecte parazitare etc. Nu era an, ca
un judeĠ sau mai multe să nu sufere de o recoltă agricolă slabă
(afară de anul 1893, când recolta a fost suficientă).
ProducĠia agricolă înregistează mari scăderi atât la Ġărani
cât úi la proprietari. Criza agricolă se manefestă úi prin faptul
micúorărei numărului de vite. Pe când în anul 1882 numărul gos-
podarilor fără cai era de 76.832 (41,4%), în anul 1891 este de
113.482 (46,1%).
In cifre reale micúorarea vitelor cornute este următoarea : în
1889 cu 4.786 capete, în anul 1890 cu 43.656 capete, în 1891
cu 60,348 capete, în 1892 cu 66,363 cap., în 1893 cu 189.820

cap. úi în 1894 cu 229.629 capete ; aúa că în timp de 6 ani, nu-
mărul vitelor s'a micúorat cu 594.202 capete.
In această epocă decade úi cultura tutunului. Pe când în
1880 tutunul se cultiva pe o suprafaĠă de 4.087 desetine de
către 10.920 de plantatori, in 1893 cultura tutunului s'a redus
la 2.046 desetine cu 6165 de plantatori; în 1894—2159 desetine,
cu 5921 plantatori. PreĠul tutunului în aceúti ani este circa de
15 ruble (hârtie) pe un pud, faĠă de 25—50 ruble, cu cât se plă-
tea mai înainte.
Prin aceiaúi criză trece úi viticultura. Până în 1885 se re-
colta în Basarabia aproximativ 9 milioane deka de vin, iar în
1891 numai 7 milioane úi în 1892 numai 5 milioane deka.
După această perioadă de paralizie, cu începere dela 1905,
dela războiul Ruso-Japonez, agricultura treptat îúi revine în fire
úi se des voltă în condiĠiuni relativ favorabile. PreĠurile cereale-
lor pe piaĠă mondială se află în continuă creútere, până în anul
1914. Ilustrăm miúcarea în copeici a preĠurilor din centrele prin-
cipale ale Basarabiei cu următorul tablou :
Media
1901—1905 1906 1907
Primăv.—Toamna Primăv —Toamna Primâv.— Toamna
Grâu de vară ..... 82 13 79 62 82 120

Grâu de toamnă ... 81 75 81 67 87 123
Ovăz ........... 62 54 62 56 72 77
Secara . . . . . . 65 58 65 57 76 100
Orz.............. 61 52 58 51 72 76
Media
1908 1909 1910 1906-1910
Primăv—Toamna Primăv.—Toamna Primăv.—Toamna Primăv.—Toamna
Grâu de vară . 119 125 128 110 108 77 103 99

Grâu de toamnă 120 120 135 126 110 80 107 103
Secară .... 82 98 98 83 80 55 80 79
Ovăz ....... 75 72 79 67 90 54 76 65
Orz ...... 76 70 75 68 65 50 69 63
PreĠurile alimentelor în anii 1910—1912 în Rusia s'au urcat

faĠă de anul 1900, cu 21%.
Socotind preĠul grâului la Odessa în 1846 drept 100 uni-
tăĠi, obĠinem acest index numerus al miúcărei preĠurilor la ce-
reale în curs de 65 ani (1846—1911):
Anii : 1846 1850 1855 1860 1865 1870 1875 1880
Grâu . . 100 94 173 140 130 158 171 240
Anii : 1885 1890 1895 1900 1905 1910 1911
Grâu . . 166 148 111 144 155 176 183
PreĠul celorlalte cereale drept 100 unităĠi în 1890.
Anii : 1890 1895 1900 1905 1910

Orz . . . 100 95 112 122 117
Ovăz . . 100 73 103 89 94
Porumb . 100 98 119 149 124
Din aceste date reese că preĠul la grâu atinge punctul
maximal de urcare în anul 1880, iar mai departe a mers în scă-
dere, care în anii 1894-1896 este la grâu 25%, la secară 20%,
iar faĠă de preĠurile din 1880 până la 30%
Din aceste date se evindeĠiază faptul că Basarabia agricolă
pe lângă vremurile bune a trecut úi prin vremuri grele asemă-
nătoare celor de acuma. Astăzi criza este doar mai pronunĠată
úi de o durată, pe cât se prevede, mai lungă. Faptul se explică
prin complexitatea úi multiplitatea cauzelor, cari au provocat a-
ceasta criză. Ce va aduce ziua de mâine, nimeni nu poate prezice.
Mai ales nu se pot da soluĠii cu caracter local pentru slăbirea
crizei. Starea de lucruri locală depinde de starea mondială úi
numai sforĠările mari ale tuturor popoarelor civilizate vor putea
contribui ca măsurile pentru combateraa crizei actuale să dea
roade. In cazul când popoarele nu vor cădea de acord asupra
acestor măsuri, nu suntem siguri că nu vom asista la noui úi
grave catastrofe.
Teofil Ioncu.
CRONICA.
RECENZII. scriu la „Basarabia Roúie" am pu-

tea spune doar atât, că V. Dembo
„Basarabia Roúie" se numeúte o a fost pe vremuri colaborator la zia-
revistă în limba rusă pe care o scot rul antisemita lui Cruúevan, A ùmidt
la Moscova aúa ziúii basarabeni din a fost liberal (ca-de) úi apoi „narod-
Rusia, costituiĠi în societate úi lup- nic" (poporanist) împreună cu actu-
tând „pentru eliberarea provinciei alul ministru al Basarabiei d-1 Vla-
noastre de sub ocupaĠiunea româ- dimir Cristi, iar doctoriĠa Ecaterina
nească". Revista este in al úaptelea Arbore a fost adepta doctorului Ra-
an de existenĠă úi dintr'un sumar pe covschi care, după cat se útie, este
anul 1931, publicat în Nr. l (55) pe astăzi în disgraĠie úi a fost exilat
luna Ianuarie 1932, vedem cam cine de Stalin într'o republică tătărască
sunt colaboratorii constanĠi ai publi- oarecare de prin părĠile Volgeî.
caĠiunii. Singurele nume cunoscute Una din temele de predilecĠie ale
sunt: V. Dembo, redactorul technic „Basarabiei Roúii" este ră românii
al revistei, A. ùmidt. fost primar al sunt niúte ocupanĠi ai provinciei noa-
Chiúinăului úi dr. Ecaterina Arbore, stre úi că ar face bine să părăsească
fiica venerabilului Zamfir Arbore, în- Basarabia de bună voe. căci altfel —
colo, tot nume streine urechii noastre vorba becisnicului: ie'1 de pe mine,
basarabene: Crechlng, G Sandomir- că'lucid. Spre marea neplăcere a bie-
schi, B- Jur, Conrad Bercovici, Da- Ġilor scribi dela „Basarabia Roúie"
cus, L.Peasetchi, Leonov. D, Ravlci, trebue sale spunem, că puterile ar-
G. Lurie, D. Haschin, Bave, M.Dia- mate ale statului nostru în Basara-
ciuc, P. Alisov. V. Dimir. M. Mudric, bia sunt trup din trupul basarabe-
M. Iordanov, Mihail Uemidov, N. nilor băútinaúi, sânt naĠiunea însăúi
Ermacov, D. Tiraspolschi, S. Rozen- înarmată úi ca atare nu poate să-úi
blît, N. Marcov, G. ùincariuc, A. Sa- părăsească patria úi teritoriul naĠio-
poltean, D. Bogopolschi.P. Nicolaev, nal, cum au făcut-o o mână de ră-
C. Peco, I. Palcov, L. CriĠman, M. tăciĠi cari astăzi flueră a pagubă pe
Dubinschi, B. Vereú, M. Serebrier, la Moscova sau aiurea. AdevăraĠii
F. Levenzon, F. Barscaia, P. Sveú- fii ai Basarabiei n'au părăsit-o nici
nicov, I ùamraenco, Machedonschi, sub Turci, nici sub Ruúi úi cu atât
Belov. Temis, Bolgarov, Cutilo, Bo- mai puĠin o pot face acum, când úi-
ciacer, Crasnâi, Slavovici, Podrabi- au dobândit un stat naĠional cu toate
nec úi Cuúnir. aúezămintele ocrotitoare de viaĠă
Am înúirat pomelnicul acesta lung de naĠională. De 14 ani fiii Basarabiei
nume spre a se convinge ori úi cine fac serviciul militar în armata naĠio-
cum se înfăĠiúează emigraĠiunea nală ; de 14 ani rezerviútii basara-
basarabeană din Rusia Sovietică úi beni stau încorporaĠi în unităĠile mi-
pentru ca să nu mai fie nici o îndo- litare naĠionale. Astăzi toată această
ială asupra faptului, de mult cunos- lume românească, pădure deasă de
cut, că în numele Basarabiei îúi per- baionete naĠionale într'un eventual
mit să vorbească oameni cari n'au răsboi, nu poate fi invitată aúa de
nimic comun cu ea. De altfel úi te- elegant să-úi părăsească vatra, ogo-
mele, pe care le tratează în „Basa- arele, patria, Acei domni dela „Ba-
rabia Roúie" aceúti iluútri necunos- sarabia Roúie", cari sânt cu adevă-
cuĠi, sânt doar formal în legătură cu rat emigranĠi din provincia noastră,
Basarabia, în fond însă ele ating nu- n'au decât să-úl aducă aminte hotă-
mai chestiuni de îdeolpgfe comunistă rîrile congreselor Ġărăneúti basara-
úi de lăudăroúenie bolúevică. Despre bene din vara anului 1917: acele ho-
sinceritatea convingerilor celor cari tărâri au fost clare úi le-au priceput
úi haimanalele moscovite care dezer- negaĠiune absurdă a tot ce este în-

tase de pe frontul român, în senzul treprindere burgheză — capitalistă.
ca Ġărănimea basarabeană nu vrea să Si cum panele dela „Basarabia Ro-
împartă pământul provinciei cu ni- úie" nu-i prea cred pe activiútii úi
meni, ca ea vrea să-1 stăpânească propagandiútii de astăzi ai bolúevis-
singură, fără a se întovărăúi chiar mului din Basarabia úi România (so-
cu bolúevicii. ùi cei dela „Basarabia cotindu-i, poate, chiar trântori ne-|
Roúie" să nu uite că lucrurile aceste trebnici ai bugetului sovietic),—îúi|
se hotărau în 1917, când Ġărănimea aduc aminte cu mult drag despre
basarabeană era dezarmată úi se mai vremurile din trecut úi-úi povestesc
afla sub farmecul puterii Marei Rusii cu foarte puĠină modestie isprăvile
scăpată de sub jugul Ġarilor. As- războinice împotriva puterilor armatei
tăzi, când Ġărănimea basarabeanăface româneúti, în anul 1918 úi mai târziu.
a cincea sau a úasea parte din ar- Este materialul cel mai interesanĠ
mata românească, va îngădui ea ca din „Basarabia Roúie" úi noi cari am
alĠii să fie stăpâni pe vatra ei din dori să întreprindem scrierea istoriei
străbuni? ùi mai ales va îngădui ea Basarabiei dela Unire încoace, rugăm
ca acei stăpâni să fie niúte pârpalagi pe cei cari ar avea în posesiunea lor
aduúi de vânt? Asta s'o creadă d. d- materiale úi mai ales din izvor bolúe-
ùmidt, Boceacer, Dembo úi alĠi sur- vic, să ni le pue la dispoziĠie, fie a-
tucari fără patrie úi obraz... cestea—scrisori, cărĠi, broúuri, mani-
Altă temă pe care o tratează „Ba- feste, ziare, numere din „Basarabia
sarabia Roúie" este creúterea con- Roúie" úi altele.
útiinĠei de clasă a proletariatului ba- P. C.
sarabean úi din toată Ġara roma-
nească. Asupra acestui proletariat
îúi indreaotă nădejdile lor de viitor „DicĠionarul enciclopedic ilustrat".
pârpalagti dela Moscova. In mate- Suntem printre cei dintâiu, cari să
ria aceasta însă, colaboratorii re- salutăm cu bucurie apariĠia acestui
vistei roúii au de formulat o mulĠi- mare úi frumos dicĠionar al limbei
me de nemulĠâmiri la adresa parti- române úi să apreciem duoă cuviinĠă
delor politice burgeze din România meritul „CărĠii româneúti" din Bucu-
úi chiar la adresa socialútilor ro- reúti, care 1-a editat.
mâni. Partidele acestea, după spusa Au trebuit să treacă 13 ani dela
roúilor, úi-au dat mâna úi împiedică Unire, ca să avem în sfârúit pe lângă
procesul de trezire úi de organi- „Enciclopedia română" (3 volume,
zare revoluĠionară a proletarilor ro- 1898-1904) a lui Corneliu Diaconovici,
mâni. In privinĠa această, nu le pu- demult epuizată úi învechită, úi pe
tem da moscoviĠilor roú'î nici o mân- lângă „DicĠionarul universal al limbei
gâere: 85% din populaĠia Ġării româ- române" al lui Lazăr ùăineanu, în-
neúti sânt Ġărani, pe care o să fie suficient úi e l , — un „Larousse" ro-
greu să-i proletarizăm după concep- mânesc, cuprinzător úi modern, căre
Ġia comunistă, iar colectivizarea în- să satisfacă pe deplin exigenĠele ce-
treprinsă de dictatorul caucazian Sta- titorilor din România Mare.
lin nu prea dă rezultate nici în Ru-
sia, cu toate că aceasta a fost dep- Desigur că nu ne vom alătura a-
rinsă din vechime cu stăpânirea în celor critici foarte pretenĠios! úi greu
devălmăúie a pământului. de satisfăcut, cari caută în marea úi
Intr'o măsură oarecare, lucrul aces- trudnica operă a autorilor acestui
ta îl înĠăleg úi cel dela „Basarabia dicĠionar, d. d. A, Candrea úi Gh.
Roúie" úi atunci, útiĠi care ar fi lea- Adamescu, numai lipsuri, defecte úi
cul, pentru ca revoluĠia să isbucnea- greúeli.
scă odată úi odată úi în România ? Era firesc, ca numai doi autori úi
Organizarea nucleelor, un acĠivizm într'un timp relativ foarte scurt de
mai pronunĠat, îndrăzneală mai mul- cinci ani, să nu ne poată da chiar dela
tă, ură mai nestăpânită împotrivă a prima ediĠie o" lucrare fără absolut
tot ce este cultură úi stat naĠional, nici un defect.
Apreciind pe deplin munca grea, ùtefan Gonat ’ a (nu Gon ’ ata !) nu

cinstită úi plină de râvna a autori- este macedo-român, ci basarabean.
lor, nu putem trece totuúi cu vede- A fost numit la 2 Iunie 1867, membru
rea un neajuns, pe care-1 dorim în- activ ai „SocietăĠii literare române"
depărtat într'o viitoare ediĠie. care ar fi meritat o tratare mai pe larg,
Este vorba de partea a doua, isto- independent de „Academia română",
rică-geografică a dicĠionarului, com- care a’ luat ulterior fiinĠă din ea.
pusă de d. Gh. Adamescu. Gonat a a fost silit de guvernatorul
Am căutat cu firească curiozitate Basarabiei să renunĠe la numire.
să vedem, cum a fost tratată în a- Despre Alexandru Hasdeu trebuia
ceastă parte Basarabia. ùi mărturi- úi se putea spune mai mult. In scurta
sim că n'am rămas deplin mulĠumiĠi, schiĠă biografică se afirmă greúit că
găsind că i-s'a dat prea puĠină aten- a fost proclamat membru al Acade-
Ġiune. miei române la 1886, când dânsul a
Un exemplu. Din numărul mare de fost numit membru al „SocietăĠii li-
figuri reprezentative din trecutul Ba- terare române" la 1866 úi oprit de
sarabiei, ni se dau numai 19 nume, autorităĠile ruse de a primi numirea
când acest număr putea úi trebuia úi a pleca la Bucureúti. Academia
să fie dublat. Aúa constatăm lipsa română 1-a proclamat membru de
unui: N. Alexandri, L. Casso, V. onoare la 1870.
Crasescu, A. CotruĠâ, L. úi M. Do- Bogdan P Hasdeu este tratat prea
nici, I. Doncev, P. Dicescu, E. Gavri- sumar. S'a născut la 1838 úi nu la 1836.
liĠă, C. Goian, VI. HerĠa, I. Hîncu, Nu insistăm mai mult. ta încheere
St. Margella, S. Murafa, Al. Nacu, recomandăm d-lui Gh. Adamescu,
Gh. Păun, C. Stamati-Ciurea, I. Sîr- să-úi asocieze pentru ediĠia a doua
bu, I. Sîrcu, Th. Vârnav etc. a dicĠionarului nu colaborator basa-
Autorul îúi putea procura uúor in- rabean. Lucrul acesta se impune úi
formaĠiuni despre aceúti bărbaĠi, cari credem că-1 va face.
pot sta cu cinste alături de alĠii din Aceasta nu însemnează că până
celelalte provincii româneúti. atunci să se lipsească un cărturar
Introducând în dicĠionar úi numele român de această comoară a limbii
basarabenilor în viaĠă, autorul pare româneúti.
a se fi lipsit de un criteriu precis la -U-N
alegere. Căci numai astfel putem ex-
plica prezenĠa celor 7 nume (de alt-
fel bine alese) úi omiterea (cu inten- Opera litera-
Ġie sau din necunoútiinĠă ?)a vre-o 20 ră a d-lui Va-
altele, cari măritau úi ele să figureze sile L. Laúcu nu
in dicĠionar. Reproúăm autorului a- credem să fie
ceastă omisiune numai din motivul, cunoscută ceti-
că D-sa a găsit în celelalte provincii torilor români,
româneúti un număr relativ mult mai pentru că acest
mare de personalităĠi, pe cari le-a român basara-
crezut vrednice de a f i-introduse în bean a scris úi
dicĠionar, cu toate că nu meritau în- scrie numai în
tăetatea faĠă de basarabeni. limba rusă. Am
Nu vom înúira numele basarabeni- publicat în nu-
lor, cari după noi meritau să între mărul trecut al
în dicĠionar. Ii avem úi-1 putem servi revistei noastre
autorului, care va trebui să recu- câteva cugetări luate din volumul
noască că a greúit, cu voie sau fără d-lui V. L. Laúcu, tipărit încă în a-
de voie, omiĠându-i. Greúala se poate nul 1891 la Petersburg, sub titlul
repara la o nouă ediĠie când autorul Coɱɢɧɟɧiɹ=Opere. Acest volum cup-
va outea face dovada că n'a fost rinde poezii úi cugetări scrise de au-
părtinitor. tor în perioada dela 1878 până la
Revenind la biografiile basarabeni- 1888. De atunci si până la Unirea
ior intraĠi în dicĠionar, vom releva Basarabiei, autorul a mai scris, în
câteva erori úi omisiuni. afară de poezii piese de teatru, nu-
vele, schiĠe, povestiri pentru copii, uúoară úî plăcută, autorul având da-
iar după Unire, făcând cunoútinĠă cu rul de a nu plictisi pe cititor, prin
poezia românească, a tradus cu mult variaĠia stilului. Originală e descrie-
talent úi îndemânare din Grigore rea portului Marsilia cu Cannebiera
Alexandrescu, Vasile Alixandri, M. lui celebră úi a Buiabezei. ViaĠa pe
Eminescu, Gheorghe Coúbuc, A. Vlă- bord e de asemenea plină de cu-
huĠâ, P. Cerna. G. Murnu, Ion Mi- loare. Despre portul Alexandria ni-
nulescu, Mih. Zamfirescu, N. Beldi- mic! O trecere dela debarcader la
ceanu, ùt. O. losif, D. Anghel, G. gară în fugă de automobil. Fraza
Topărceanu, A. T. Stamatiad, I. C. aruncată in pripă de „case joase úi
Savescu, T. Robeanu (G. Popovici), murdare" e departe ca steaua polară
Ion Al-George, G Bacovia, Lucian de realitate. Nu există în Egipt un
Blaga, Demostene Botez, Mihail oraú mai modern úi cu case mai fru-
Codreanu. Nichifor Crainic, V. De- moase ca în Alexandria. Dacă n'ai
metrius, Ovid Densuúeanu, Victor vedea curmalii úi femeile acoperite te-
Eftimiu, Ion FoĠi, Octavian Goga, ai crede într'un oraú din apusul
G. Gregorian, E. Isac, I. Valerian, Europei. Atâtea rarităĠi ca: muzeul,
V. Voiculescu, G. Talaz, Măria Baiu- coloana Pompei, catacombele, piaĠa
lescu, N. Milcu, A. Terziman, I. Ne- si statuia lui Mehmet-Ali, grădina
niĠescu úi A. Verea, tipărind în anul Nuzha, statuia lui Nubar-Paúa úi
1928 la Chiúinău chiar úi o Antologie coloana Kartum, palatul Raz-el-Tin
cu bucăĠi din poeĠii citaĠi—antologie, cu reúedinĠa de casă a Kedivului,
prefaĠată de d. ùtefan N. Ciobanu— farul úi fortul Napoleon, autorul nu
membru al Aca'demtei Române úi le-a văzut úi nici n'a auzit de ele...
profesor la Facultatea Teologică din Oricât de puĠin ar sta cineva în E-
Chiúinău. gipt, Alexandria nii merită o ase-
Lirica originală a d-lui V.L.Laúcu menea insultă de „case joase úi
a fost pe vremuri apreciată de cri- murdare" úi atât!
tica literară rusă, iar numele său Peisagîul deltei Nilului e prins des-
s'a văzut în revistele úi ziarele mari tul de bine din fuga vertiginoasă a
alături de ale unor poeĠi cari au în- trenului. Parcelele irigate úi veúnic
trat cu triumf în panteonul poeziei verzi, lanurile de grâu úi porumb,
ruseúti. Noi ne facem datorîa úi a- semănăturile cu flori albastre de in,
tragem atenĠia poeĠilnr români basa- livezile de banani úi curmali printre
rabeni, cari útiu limba rusă, asupra canalele pline cu bărci, munca mile-
operii poetice a d-lui V. L. Laúcu nară úi invariabilă a Ġăranului felah
úi-i îndemnăm să încerce să-l trans- la udatul lanurilor cu sakieh învârtit
puie în limba noastră românească. de, cămile sau úaduf învârtit cu
Asta ar fi o răsplată dreaptă pentru mană, bivolii ce merg agale cu frâul
acela care cu atâta dragoste a Ġi- vârît prin nări, satele cu locuinĠi
nut să-i facă cunoscuĠi publicului preistorice úi mizeria vieĠei de felah
cetitor rus pe cântăreĠii noútri na- în mijlocul opulenĠei generale, toate
Ġionali. corespund realităĠei úi impresionează
Dăm în numărul de fată traduce- pe cetitorul ce nu a văzut delta Ni-
rea unei poezii din volumul d-lui Va- lului, care dă trei recolte pe an úicare
sile Lascu úi îl rugăm să încerce era considerată în evul antic „Grâ-
el singur, măcar acum la bătrâneĠe, narul Romei".
să ne cânte ceva în limba dulce ro- Cât despre mirarea autorului că
mânească. Noi îi stăm la dispoziĠie splendizii curmali seamănă cu pal-
cu paginile „VieĠii Basarabiei". mierii din a căror familie fac parte,
P. C. confuzia ibîúilor cu eleganĠii flamanzi,
tubul de aur ce-1 poartă femeile la
nas úi care nu e decât de alamă
Demostene Botez. Călătorii (ViaĠa strălucitoare, precum úi culoarea gal-
Românească, anul XXII No. 7-8, benă a Nilului pe care úi-o închi-
anul XXIII No. l—7). Descrierea că- puia úî Eminescu care nu vizitase
lătoriei dela Marsilia la Cairo e Egiptul, când a scris versurile:
Nilul miúcă valuri blonde pe câm- emoĠionant este un zgârie nori din
pii cuprinúi de Maur America, că inutilitatea acestor con-
Sub acel. cer de Egipet revărsat strucĠii ciclopelne 1-a făcut să ex-
în foc úi aur.,. prime că toate trei piramidele sînt o
stupiditate ! ComparaĠia între splen-
toate aceste fraze necontrolate úi doarea de civilizaĠie úi tehnică a
puerile, strică mult ansamblul des- arhitecturei piramidelor — unica ră-
crierei... masă din cele 7 minuni ale lumei —
Ajungem în sfârúit la Cairo, în lu- cu satele preistorice ale felahilor
na August, când toată lumea cu din deltă, o ruúine a civilizaĠiei, pe
dare de mână fuge din Egipt, în plin care nici nu face a-Ġi rezema pri-
sezon mort. Pentru acel ce cunoaúte virea, e cu desăvârúire lipsită de
această metropolă, cea mai populată gust, tocmai prin tendinĠa de a de-
din toată Africa, strânge urît din veni originală...
sprincene la citirea celor înúirate de G. Raúcu, profesor
autor atât de încomplect úi uneori
atât de fals...
Este mai întâi inadmisibil pentru Al. Hasdeu úi Skovoroda. Sub tit-
un călător să viziteze în Cairo nu- lul „Un filosof mistic" a apărut în
mai Windsor-otel, moscheia Hassan 1930 (la Socec) traducerea din ru-
úi Kait-bey, Citadela, cimitirul Ma- seúte a studiului istorico-critic al lui
melucilor, cafeneaua Arab-Paúa, pi- Alexandru Hasdeu despre filozoful
ramidele úi sfinxul. Dar Muzeul care mistic ucrainean Grigorie Varsava
reprezintă quintezenĠa muncei atâtor Skovoroda. Studiul a apărut în re-
arheologi vestiĠi dela Mariette paúa vista rusească „Telescop" din 1835
úi Masoero până în zilele noastre úi a fost tradus de d-l M. Majewski.
când s'a descoperit mumia úi bogă- In prefaĠa traducerii făcută de d-1
Ġiile din cavoul lui Tout-ank-Amon ?! Em. C. Grigoraú se arată pelângă
Dar grădina zoologică unică în tot importanĠa studiului úi locul, pe
continentul african ?? dar universi- care-1 ocupă Al. Hasdeu în literatura
tatea arabă El Azhar?? úi câte al- noastră filozofică. După metafizica
tele! Afară de descrierea plastică a teosofică a lui D. Cantemfr úi cea
călăritului pe cămile, o scenă de ca- crestino-útiinĠifică a lui Petre Stama-
re abuzează toĠi turiútii spunând tiadi urmează miúcarea mistico-reli-
veúnic acelaú lucru úi descrierea mă- gioasă cu nuanĠă ortodoxă a lui Al.
cabra a uniii cimitir arab îngropat Hasdeu. El a reîntronat în Rusia
în nisip, nu găseúti de cât două-trei tradiĠionalismul úi misticismul cre-
fraze despre moscheia Hassan úi útin.
Kait-bey, căci restul sjnt aprecieri Misticismul, care a căutat să răs-
asupra societăĠii ce mergea după toarne regimurile politice, explică la
bagheta ghidului incult... Al. Hasdeu ideile sale revoluĠionare
Acolo unde însă s'ar revolta toĠi úi lupta contra lumii celei nouă.
călătorii ce s'au perindat de secole ReĠinem din interesanta prefaĠă a
prin Ġara Faraonilor, dacă ar putea d-lui Grigoraú această tristă veste :
să citească spusele autorului, e de „Moútenitorii (lui B. P. Hasdeu) pun
bună seamă la capitolul vizitărei pi- mare preĠ pe necunoaúterea opere-
ramidelor. Pe lângă informaĠii gre- lor Hasdeilor" Să fie'vorba de un
úite úî necontrolate ca: 15 klm. dis- sechestru aplicat pe opera acestor
tanĠă din oraú la piramide, în loc de mari bărbaĠi, care a devenit demult
6; intrarea în piramida Keops oe la- un patrimoniu naĠional ? Ar fi úi ne-
tura de răsărit, când toate pirami- drept úi antinaĠional úi ilegal, deci—
de au intrarea pe faĠada de nord ; condamnabil úi nu putem crede că-i
nici un turist n'a vizitat toate trei adevărat!
piramide Giseh, etc , nu útii cum să —U—N
călifici starea de spirit a autorului
care afirmă că la poalele piramide-
lor n'a simĠit nici o impresie, că mai
Eufrosina Dyoicenco. Acesta este letul i-a rămas legat pentru tot-
numele unei tinere cercetătoare a deauna de úcoală. Dovadă preocupa-
relaĠiilor literare româno-ruse. De rea de interesele învăĠământului, ma-
origină rusă, din Ġinuturile Volgei, nifestată în atâtea rânduri în cari-
doamna E. D. este astăzi învăĠă- era d-sale politică úi oarecum sim-
toare la Bucureúti, unde úi-a luat úi bolizată în frumoasa publicaĠiune
licenĠa în litere. Relevăm din cerce- dela Cetatea-Albă.
tările D-sale studiul „InfluenĠa lite- Numărul recent din „Cultura Po-
raturii ruse asupra scriitorului Con- porului" apărut în Ianuarie c. este
stantin Stamati", apărut în 1929 la închinat sărbătoare! naĠionale din ziua
Vălenii de Munte. Studiul este foarte de 24 Ianuarie. Articolul prim, cu un
documentat,interesant úi aduce multe reuúit portret (cliúeu) al Domnitoru-
contribuĠiuni nouă la cunoaúterea lui Alexandru Ion Cuza, poarta
scriitorului basarabean Stamati, de- semnătura d-lui T. Iacobescu. Arti-
spre care D-Sa pregăteúte un studiu colul în întregime este o evocare
mai întins. Tot D-Sale îi datorim istorică dela plămădirea neamului,
stabilirea definitivă a datei morĠii până în zilele noastre, exprimat în,
scriitorului: 12 Septembrie 1869. Sta- termeni de caldă inspiraĠie úi drago-
mati este înmormântat în curtea bi- ste de Ġară. D-l T. Iacobescu are
sericei vechi din satul OcniĠa (Hotin), meúteúugul sintetizărilor istorice ex-
A avut în momentul morĠii 72 ani: puse în limpede lumină, útiind a ocoli
s'a născut deci la 1797. (Vezi: .Mor- balastul amănuntelor, astfel, ca să
mântul scriitorului C. Stamati" în reiasă un tot concentrat úi armonic. D-
ziarul „Adevărul" din 24 Septembrie sa întrebuinĠeză în exprimarea
1931). Aúteptăm dela harnica cerce- gândurilor întreaga gamă literară
tătoare úi alte lucrări în direcĠia a- dela înălĠimea poetică la conturarea
ceasta cât úi colaborarea la revista de termeni cea mai simplă. ùi acea-
noastră. sta fără sforĠare, fără poză, ci sim-
—U—N plu úi firesc.
Iată câte-va rânduri, care redaĠi
momentul după scurgerea năvăliri-
Cultura Poporului, apare sub în- lor barbare:
grijirea AsociaĠiei învăĠătorilor din „Puhoiul barbar se mistue lent;
Cetatea-Albă, director T. Iacobescu, „valurile lui se preling cu încetul
An. III, No. 1, Ianuarie 1932, Ceta- „de pe stânci úi Ġărmul rămâne cu-
tea-Albâ. „rat úi fertil, însetat după hrană
Basarabia nu este provincia răs- „proaspătă úi curată".
făĠată de publicaĠiuni periodice. O Sau portretul lui Alexandru Ion
revistă de cultură naĠională în pro- Cuza :
vincia noastră este ca o rara rază „Alexandru Cuza rămâne vie a-
de lumină si căldură binefăcătoare. „mintire în inima Românilor, fiindcă
Iată dace ne bucurăm că revista „a fost cel dântâiu Domn al Ġării
„Cultura Poporului", de sub îngrijirea „libere úi cu dragoste adâncă pen-
AsociaĠiei învăĠătorilor din Cetatea- ,tru poporul muncitor.
Albă, a păúit în anul al III-lea al „Subt el s'au înfăptuit reforme cu
existenĠei sale, Meritul în primul „adânci rezultate, simĠite de norod.
rând revine desigur, directorului ace- „A fost Domnul Ġăranilor.
stei publicaĠiuni, d-lui T. Iacobescu, Revista„este îmbogăĠită cu un va-
deputat de Cetatea-Albă. D-l Iaco- riat material în proză úi versuri.
bescu, se útie, este un activ om po- „Dascălul" — versuri— poartă sem-
litic, care, aparent,—de zece ani ne- nitura cunoscutului poet ardelean
întrerupt face parte din parlament, I. U. Soricu. „Dascălul" este un imn
a rupt de multiúor cu úcoala. de slavă la adresa umilului úi umi-
D-sa este învăĠător úi a fost, pe litului muncitor al úcolii: învăĠăto-
vremuri, revizor úcolar. Totuúi, dacă rul.
d-l Iacobescu nu mai are posibili- Tăcut úi singuratec te-au cunos-
tatea de a preda lecĠii în clasă, suf- cut strămoúii.
„Prin pulbere cu pasul, cu gândul ca d. Liviu Marian, le mai caută

printre nori, prin biblioteca Academiei Române,
........................................................... sau a UniversităĠii din Iaúi.
Ne facem plăcuta datorie înregi-
„MunĠii noútri ciur poartă" este strând apariĠia broúurei d-lui profe-
urmarea unei lungi úi interesante în- sor Liviu Marian, care pe lângă sar-
semnări dlntr'o excursie în munĠii cina de grea răspundere pe care o
Moldovei, povestită de d. Murcea poartă ca director al „Liceului B.
Ispir. Articolul este ilustrat úi cu P. Hasdeu, găseúte timpul úi deli-
câte-va vederi si deúteaptă interes ciul vieĠii sale întru cercetarea ope-
pentru pitorescul naturii româneúti rii marelui fiu al Basarabia, pe ca-
D-na Elena Ionescu face în nGruiu- re tocmai noi basarabenii o cunoaú-
Sânger" o interesantă analiză critică tem aúa de puĠin.
a legendei cu acest nume. Broúura „Dela Hasdeu cetire", cu
Revista are úi articole, de infor- cliúeul lui B. P. Hasdeu úi 32 pa-
maĠie úi desluúiri privitoare la viaĠa gini, a apărut chiar zilele acestea
obútească ca „Sănătatea publică a la tipografia „CărĠii Româneúti" din
jud. Cetatea-Albă" deD-r C Sufleri. Chiúinău úi s'a pus în vânzare cu 5
„Satul úi primarul său" de d Al. T. lei exemplarul.
Buza, „Legile Ġării desluúite pe în- V. B.
Ġelesul sătenilor de d-1 V. G. Mi-
rescu etc.
Ca încheiere avem o bogată parte
informativă mai ales privitoare la ÎNSEMNĂRI.
nevoile învăĠătorilor (salarii, bănci,
activitatea AsociaĠiei, îndrumări di- D. Alexandru
dactice etc,), apoi recenzii, informa- Vaida - Voevod,
Ġiuni etc. cunoscutul băr-
Tipărită cu îngrijire pe 40 pagini bat de stat, fost
format prezentabil, revista „Cultura prim ministru al
Poporului" merită să treacă margi- primului guvern
nile unui judeĠ, putând fi preĠuită, pe parlamentar în
drept, ca una din publicaĠiile serioase România Mare,
úi preĠioase din Basarabia. fost ministru de
Z. externe úi de
interne, fruntaú
al vieĠii publice
Dela Hasdeu cetire, aúa se numeúte din Ardeal, a
mănunchiul de cugetări, pe care le-a împlinit pe ziua
cules d. Liviu Marian din vasta operă de 27 Februarie 60 ani de viaĠă.
a marelui român basarabean. Toată presa românească i-a consa-
Acest mănunchi de cugetări úi crat sărbătoritului articole elogioase
gânduri înaripate ale nemuritorului úi a redat festivitatea în cinstea d-lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu vine cât A. Vaida-Voevod, organizată de a-
ou se poate mal la vreme. Anul a- micii săi ardeleni la Cluj.
cesta se împlinesc 25 ani dela mo- Noi basarabeni participăm la săr-
artea marelui scriitor úi patriot, úi bătorirea d-lui A. Vaida-Voevod cu
societatea, în aceste vremi fatale sentimentul de recunoútinĠă adâncă
pentru om, este bine aă-si împro- pentru clipele neuitata de entuziasm
speteze sufletul cu învăĠături înalte naĠional, pe care ni le-a procurat
din izvorul nesecat de credinĠă, în- acest luptător al cauzei româneúti
Ġălepciune, útiinĠă, adevăr, frumos, úi pentru serviciile aduse Basara-
iubire de oameni si de patrie, revăr- biei de acest remarcabil bărbat de
sate ca mărgăritare preĠioase în o- stat.
pera lui B. P. Hasdeu. Această o- TrăiĠi în izolarea grozavă, pe care
peră nu-i uúor de găsit. Ea stă în- numai Ġarizmul moscovit a putut s-o
chisă în cărĠi úi publicaĠiuni uitate, conceapă úi s-p înfăptuiască Ia Prut
pe cari numai cercetători neobosiĠi, pentru românii basarabeni, aceútia
au luat cunoútinĠă de A. Vaida-Voe- Activitatea de mai târziu a (d-lui

vod în Octombrie 1918, când au aflat A. Vaida-Voevod se încadrează în
fapta de curaj sublim a aceluia care marea strădanie naĠională, pe câre
vorbea in 18 al acelei luni în au depus-o úi o depun românii din
parlamentul dela Buda-Pesta în nu- noul stat românesc pentru adapta-
mele naĠiunei române din Ardeal úi rea lui úi a tuturor instituĠiilor pub-
Ungaria, anunĠând deciziunea Co- lice la nevoile neamului românesc úi
mitetului NaĠional Român de a uza pentru unificarea sufletească, recla-
de dreptul firesc al popoarelor de mată de consolidarea desăvârúită a
aúi hotăra liber soarta, drept, con- statului român, dar înĠălească de-
sfinĠit úi de războiul mondial. Basa- seori greúit ca o nivelare, inutilă úi
rabia, abia scăpată úi ea de sub ju- dăunătoare chiar a energiilor naĠio-
gul rusesc úi unită cu pârtia, saluta nale, sau, ceiace-i úi mai greúit, ca o
cu entuziazm declaraĠia d-lu A. Vaida- nesocotire a aspiraĠiunilor drepte úi
Voevod. In glasu-i tunător din verde româneúti ale provinciilor u-
parlamentul Ungariei, Basarabia pre- nite. Basarabia a privit úi priveúte
simĠea un viitor sprijin în treburile úi această activitate a sărbătoritului
ei politice, care se turnau cu atâta de azi cu mult úi cald interes, re-
anevoinĠă în formele de drept naĠional cunoscând în munca úi luptele d-lui
úi internaĠional. A. Vaida-Voevod un ecou al prop-
ùi Basarabia nu s'a înúălat. La riilor ei frământări úi năzuinĠe. De
ConferinĠa Păcii dela Paris si apoi aceia, Basarabia îi urează fruntaúu-
la Londra, d. A. Vaida-Voevod, în- lui român A. Vaida - Voevod ani
tâi ca delegat al Ardealului, apoi mulĠi úi fericiĠi, spre izbădirea de-
ca prim-delegat si prim ministru al săvârúită a idealului naĠional român.
României, a avut marele rol de a P. H.
înlătura multele piedeci care se pu-
neau în calea statului român între-
git si de a prezintă cauza româ- Bicentenarul lui George Washing-
nească generală si, in special, pro- ton. Implinindu-se
blema Basarabiei sub aspectul isto- 200 ani dela naúte-
ric-natural al lumei noul ce răsărea rea lui George
în Europa Centrală în urma războ- Washington, fău-
iului úi triumfului dreptului úi drep- ritorul Statelor U-
tăĠii asupra robiei úi nedreptăĠilor nite ale Americei
seculare, Ca rod al muncii d-lui A. de Nord, în toate
Vaida-Voevod, secundat de colabo- statele din lume úi
ratorii săi, printre cari úi basarabea- în Ġara noastră s'a
nul nostru d. Ion Pelivan, a fost a- sărbătorit data a-
cel act diplomatic de însămnătate ceasta, scoĠîndu-se
istorică, prin care ni se recunoútea în evidentă ro-lul
de cătră marile puteri formal Basa- istoric úi caracterul
rabia. Toată lumea românească úi sublim al erou-lui american. Născut în
mai ales cea din Basarabia, care a 22 Februarie 1732 dintr'o familie de
urmărit cu înfrigurare lupta ce s'a mici proprie-tari de pământ în
dat la Paris úi Londra, a primit cu statul Virginia George Washinton n'a
adâncă recunoútinĠă serviciile primu- avut posibili-tatea să-úi facă
mulul ministru 'úi diplomatului cu învăĠătura la vre-o úcoală mai
mila lui Dumnezeu — d. Alexandru înaltă. A avut o copilărie úi o
Vaîda-Voevod. Totodată Basarabia tinereĠă grea, plină de munci
a regretat mult, că tratativele înce- obositoare în gospodărie, care însă
pute de d. Vaida-Voevod cu statul nu l'au împiedicat să se cultive prin
vecin Rusia în 1920, în scopul unei cetit úi studii făcute în familie, sub
normale vecinătăĠi, cu toate că erau conducerea mamei sale — o femeie
promiĠătoare de succes, au fost în- foarte vrednică. La vârsta de 16 ani
trerupte, úi de atunci úi până astăzi G. W. a ajuns să stăpânească cea
încercările, care s'au mai făcut, n'au mai rentabilă meserie de pe vremea
mai dat rezultatul dorit. acea de geometru, ceia ce i-a dat
posibilitate să câútige bani, pe care úi neamurile de pe lume. D. N. Iorga,

i-a plasat nimerit în pământ úi în vorbind la festivalul dela Ateneu, la
gospodărie. Aceasta, apoi moútenirea Bucureúti, unde s'a comemorat bicen-
unui frate al său úi zestrea din că- tenarul lui G Washington, a spus :
sătorie l'au făcut pe G. W. om bogat „A fost un nobîl fără prejudecăĠi, un
úi cel mai mare gospodar pe moúia moúier fără lăcomie, un luptător fără
sa din Mount Vernon, cruzime, un om popular fără dema-
Este epoca luptelor de întâietate gogie. Prin toate stările el a dus a-
între englezi úi francezi pentru stă- celas suflet, neschimbat în curăĠenia
pânirea de colonii. In 1763, Anglia, lui absolută".
după lungi războaie, rămâne stăpână P. C.
pe America de Nord úi pe India, dar
si cu mari datorii, pe care vroia să
le plătească úi cu ajutorul coloniilor. ColecĠia de fotofrafii etc. Ni se
Acestea n'au vrut úi s'au răsculat. aduce la cunoútinĠă despre colecĠia d-
G. Washington, fost maior în miliĠia lui Manuil Poleac care ar prezintă un
engleză úi ca unul din fruntaúii a- interes destul de mare pentru
mericani ce au militat pentru ideia cercetătorii trecutului Basarabiei.
independenĠii coloniilor americane, Am avut prilej să vedem parte din
este pus în 1775 de Congresul Ge- această colecĠie. D-l M. Poleac a
neral al Coloniilor, întrunit încă din început strângerea acestor docu-
14 Septembrie 1774 în Filadelfia, mente materiale asupra trecutului
comandant suprem peste armata a- basarabean din dragoste pentru pro-
mericană. Lupta între americani úi vincia noastră úi astăzi are peste
englezi durează până la 1783 úi se 2000 fotografii de oamenii din trecut
încheie, după o intervenĠie armată a úi de vederi basarabene.
FranĠei, prin recunoaúterea indepen- D-l M. Poleac mai adună docu-
denĠei celor 13 state americane, foas- mente úi cărĠi si broúuri editate în
te colonii, închegarea lor într'o U- Chiúinău si în alte centre din Basa-
niune s'a făcut cu multă trudă, úi rabia, sau privitoare la provincia
contribuĠia lui G Washington a fost noastră. Printre documente, ar fi
mare. Când în 1789 Constituia Uniunii manuscrise dela poetul rus A. Puú-
Statelor Americane de Nord a intrat chin, dela mitropolitul Gavriil Bă-
in vigoare, G. W. a fost ales cu nulescu-Bodonî, dela comandan-
unanimitate de voturi de Congresul tul suprem al oútilor ruse din răz-
General ca preúedinte úi această boaele ruso-turce la începutul seco-
demnitate i-a fost dată úi pentru o lului trecut—generalul conte Goleni-
nouă perioadă de patru ani. Ca úef scev-Cutuzov. úi altele.
al noului stat, G. W, a prezidat pu- D-l M. Poleac ar avea intenĠiu-
nerea bazelor acelei politici de muncă nea să elaboreze un volum cuprin-
sistematică pe toate tărâmurile úi de zând enumerarea documentelor úi
neutralitate în raporturile cu statele conĠinutului lor, o bibliografie úi fo-.
Lumei Vechi. Aceste au făcut din Sta- tografiile cele mai interesante úi mai
tele Unite ale Americei de Nord cea caracteristice.
mai puternică republică democratică Noi îi dorim succes úi aútep-
din toată lumea. G. W., mort în 14 tăm lucrarea.
Decembrie 1899, a trecut în istoria V. B.
patriei sale ca „cel dinĠai la război,
cel dinĠai în pace úi cel dinĠai în ini-
mile concetăĠenilor săl",iar în istoria
universală ca cetăĠeanul ideal, care a REDACğIONALE.
útiut să-úi servească statul prin mun-
i neobosită pe tărâm economic, prin Romanul d-lui C. Stere este eveni-
fapte de caracter la posturile de co- mentul literar cel mai proaspăt pe
mandă, prin luptă úi jertfă unde îl care revista „V. B." ar fi dorit să-l
cerea datoria. A fost si rămâne o pildă desluúască cetitorilor săi chiar în nu-
cetăĠenească pentru toate timpurile mărul de fată, D-l prof. Const. Ale-
72 VIAğA BASARABI EI
xandrescu, colaboratorul nostru în- me. Abonamentul anual 60 — 100 lei.

târziind însă cu studiul d-sale, ne fa- 2) „România literară", noua gazetă
cem plăcuta datorie de ai anunĠa pe săptămânală de critică úi informaĠie
cetitori că pomenitul studiu îl vom literară, artistică úi culturală, ce a-
publica în numărul viitor. pare la Bucureúti sub direcĠia scrii
torului Liviu Rebreanu. Abonamentul
anual 300 úi 500 lei. cu numărul 5 lei
Basarabia, studiu istoric, politic, 3) „Mănăstirea HârbovăĠ — foaie
etnografic, datorit d-iul L-ct, Colonel misionară, ce apare la acea mănăs-
I. A. Popescu II úi apărut de curând tire din jud. Orhei úi este în anul al
în editura „CărĠii Româneúti" din Chi- doilea. Se împarte gratuit úi se sus
úinău, va Interesa pe toĠi cei ce ur- Ġine din jertfe.
măresc problemele legate de provin- 4) „Sfatnicul meu" — patru broúuri
cia noastră. D-l prof. G. Râúcu va da din Biblioteca „Astrei" culturale ba-
în numărul viitor al „V. B.* cuprinsul sarabene, cu sfaturi úi îndrumări să
lucrării d-lui I, A. Popescu mai amă- nătoase pentru gospodărie.
nunĠit. Aici ne mărginim a spune, că 5) „Cultura porumbului" — de ing.
studiul este orefăĠat de d-nii profe- agr. D. Cărăuú - preúedintele Came
sori H. D. Dăscălescu úi Ion Peretz rei de Agricultură jud. Lăpusna. a
úi se prezintă într'un exerior plăcut cincea broúură din Biblioteca popu
cu tot preĠul modest de 40 lei exem- lară a „Astrei" basarabene.
plarul, 6) „Observatorul social economic
revistă trimestrială de studii úi an
chete social economice, apare la Cluj
S'AU PRIMIT LA REDACğIA „V. B." sub conducerea profesorului Gheor-
1) „Cetatea Albă" revista ceapa; ghe Moroianu. Abonamentul 300—500
re în anulai doilea, ca organ al ùcoa- lei, un număr 75.
lei normale din oraúul cu acelaú nu-
GREùELI OBSERVATE IN No. l.
La pagina 11, rândul 13 : în loc de Nevodcicov úi Neofit tre-

bue Nevodcicov - Neofit.
„ „ 25 „ 20 : în loc de complect trebue complex.
„ „ 40 „ l - 2 : Sufletul ei ? O îmbinare de misticism úi
pozitivism.
„ „ 40 „ 17 - 18 : Temperamentul ei ? O fluturare per-
petuă de evantai peste jarul plă-
cerilor, la care nu renunĠă.
„ „ 41 „ 3 : în loc de eveniment trebue aver-
tisment.
„ „ 62 jos: Vezi „Istoria Bisericii din Basarabia" 1931,
de N. Popovschi.
Tipografia Băncii Centrale Cooperative

Chiúinău, str. Principele Nicolae No. 25
CHEMARE.
„ViaĠa Basarabiei" îúi expune programul în primele ei
pagini. In cadrul acestui program înĠelegem a fi plini de
luare aminte faĠă de manifestările de acest ordin ale vlă-
starelor născute úi crescute pe pământul Basarabiei úi care
azi s'or găsi altoite ori unde în cuprinsul României Mari.
De aceia îndreptăm astăzi chemare căte toĠi aceútia, în-
demnându-i să răspundă la ea.
Faptele bune, faptele de cultură, lucrările de útiinĠă
úi scrisul măestrit ale acestora vor găsi întotdeauna ecou
úi adăpost în paginile revistei noastre.
Nu vom precupeĠi nimic úi nu ne vom da înlături dela
nici un sacrificiu, pentru a putea arăta colectivităĠii româ-
neúti de pretutindeni comorile sufleteúti ce zac încă nede-
slănĠuite în spiritul fraĠilor dintre Prut úi Nistru.
Basarabia culturală încă nu s'a manifestat colectiv úi
nu úi-a dat încă măsura puterilor ei, încurajând pe tinerii
ei scriitori úi dând posibilitate oamenilor ei de cultura să
afirme aci posibilităĠile intelectuale ale provinciei noastre,
socotim că este pasul care duce la crearea unei atmosfere
nouă pe un tărâm pe care s'a lucrat până acum disparat
úi fără ecou.
Chemăm deci pe fraĠi noútri la lucru.
„V.B.".
Abonamentele úi toată corespondenĠa pentru revista

„ViaĠa Basarabei se trimite pe adresa următoare: D-lui
Pan. Halippa, str. laúilor 15, Chiúinău.
RedacĠia úi
AdministraĠia Revistei „V. B."
Colaboratorii revistei „ViaĠa Basarabei sunt rugaĠi să

trimită materialul lor scris citeĠ úi numai pe o parte.
Orele de lucru úi de primire la redacĠia úi administra-
Ġia revistei „ViaĠa Basarabei" sunt: dimineaĠa între 11-1 úi
seara între 5-6.
RedacĠia úi administraĠia
revistei „V. B."
Acest număr al revistei „ViaĠa Basarabei" vi se trimite
spre a lua cunoútinĠă de editura noastră, cu rugămintea de
a vă abona.
ReĠinerea numărului acestuia o vom considera ca un
consimĠimânt de a vă prenumera printre abonaĠii noútri.
Dacă nu doriĠi să fiĠi abonat la revistă, rugăm să ne
restituiĠi numărul de faĠă.
AdministraĠia revistei „V. B."
Rugăm stăruitor pe prietenii úi abonaĠii revistei să

dea numărul de faĠă spre cetire tuturor doritorilor, îndem-
nându-i să se aboneze la ea.
La prima cerere i se va trimite oricui numărul de
faĠă úi cele ce vor urma.
Rugăm adresa să fie dată exact, arătând úi oficiul
poútal.
AdministraĠia revistei „V. B."
TIPOGRAFIA
Băncii Centrale Cooperative
CHIùINAU
Str. Principele Nicolae No. 25
4.73 Telefon 4.73
PreĠul 15 lei

1 Viaţa Basarabiei - Februarie 1932

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Viaţa Basarabiei - Februarie 1932

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANUL I. No.

ViaĠa Basarabiei REVISTĂ LUNARĂ

Vedere din Basarabia. La malul Nistrului.

RedacĠia úi AdministraĠia: Chiúinău, str. Iaúilor No. 15

Abonamente: 120 lei pe an; pentru autorităĠi, lei 500

Cel dintăi cuvânt, pe care ne simĠim datori să'l rostim

Tuturor le răspundem cu un cuvânt de mulĠumire úi-i rugăm să

Zorelele-o prindeau într-o cunună.

ùi cântecul de cântec se pătrunde...

*) Istoria Basarabiei, I-II, Odessa, 1876, în limba rusă,

1806—1812", conĠinând în expunerea sa multe fapte interesante

*) Istoria Basarabiei, CernăuĠi, 1922.

puĠină atenĠie perioadei ruseúti. Paginele consacrate ei nu sunt

III. ABSOLUTISMUL ğARILOR

absolutismul este consecinĠa procesului lent al colonizaĠiei Ru-

*) „Cursul istoriei ruse", vol. I.

Răsvrâtirea „decabriútilor", ofiĠerii nobili, în Decembrie 1925,

Printre cele câteva cărĠi moldoveneúti, tipărite cu litere chi-

In timpul praúilei, tată ne tălmăcea cele, cuprinse în Calen-

— Da, fată dragă, t i-o fi durând, că úi pe mine mă dor.

boerilor úi a preoĠilor. Iaca din sat di la noi , cini-a dat copchiii

Halippa care, precum învăĠase, după obiceiul timpului, dăscălia

dar învăĠând în limba rusască, pe care n'o útiu de acasă, cu pu-

estea. Pân'atunci mai adună úi tu cii popuúoi tăieĠi úi du-i la

1932. Iorgu Tudor.

răzeúcúti; iar la picioare — marea pădure a Căprienii; úi-ncolo spre

Se zice că odinioară îi pierise lui ùtefan Vodă multă oaste

Din căpitani au eúit mazâlii de azi, din oúteni—răzăúii, iar

Basarabia este provincia românească dintre Prut úi Nistru,

put al ğării Româneúti, úi numai mai târziu a trecut asupra părĠii

E clar deci că prin Basarabia, în trecut, se înĠelegea numai

Nistru 1 ), căreia Ruúii odată cu noua formă politică de gubernie-

bine organizate úi înzestrate, guvernul din Retrograd căuta să alto-

Mă gândesc mai departe la Gheorghe Păun, un activ provincial

ceste aspiraĠiuni culminează în îndemnul poetului nostru la luptă

mântui strămoúesc úi de soarta neamului, pentru a cărui mântuire

Cel ce nu cunoaúte nevoia legei, nu cunoaúte ce e slobozenia,

rată realitatea surpărilor de care aminteam. S'au găsit acolo unelte

„Carpin-Iar", etc.—toate cu fragmente de piatră numai la suprafaĠă

losinĠă superioară. In aceasta epocă a pietrei úlefuite — de fapt ne-

se ridică o importantă aúezare, ale cărei urme erau să dispară

casnice: o rîúniĠă úi alte pietre de măcinat, caúi-bucăĠele de var, ce

Vremea noastră-i tulbure, Duh al răzvrătirilor,

Iar de-i vremea tulbure, Slova ară 'n cugete,

Intelectualii personifică în societatea modernă funcĠiunea

Primul úi unicul studiu documentat asupra publicaĠiilor pe-

din judeĠul Cetatea-Albă, stăpânirea moldovenească a creiat trei

totuúi retrasă în curând (1871), când autorităĠile ruseúti au su-

Prima încercare nu este însă gazeta naĠional-democratică

servea cauza Moldovenilor basarabeni úi că avea poate în re-

Când dorul inima-mi frământa

ImportanĠa cetitului extraúcolar.

Cetirea — fără îndoeală — are o mare importanĠă pentru

Cetitul la lecĠiile din clasă îl deprinde pe úcolar să păt-

treaga familie. Iar în localităĠile cu populaĠie streină, cetitul în-

Insist asupra titlului de mai sus, căci de numele acestui

tribunalului. Paralel cu forurile româneúti se proectase pentru

- Tribunalul útie zacoanele. Dacă tribunalul a procedat

îi vezi úi astăzi pe străzile Chiúinăului într'un hal fără hal, mu-

Când lung a fost războiul,

O scrisoare dela Tadeus Hăjdău.

COPIE IN TĂLMĂCIRE DIN GRECEASCĂ.

Dorit lucru este ca să ni aducem aminte de curgire niamului