Afinul - informatie oferita gratis de site-ul

Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete. Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste in mai-iunie. Fructul este o baca albastra cu suc violaceu. Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine. Produsul vegetal folosit: frunzele si fructele - Folia et fructus vaccini myrtilis. Frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie, iar fructele cand sunt bine coapte, in lunile iulie-septembrie. Principii active: Frunzele contin : tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina. Fructele contin: tanin, pectine , mirtilina, zaharuri , provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic). Actiune farmaceutica: astrigent, bacteriostatic , hipoglicemiant , antidiareic, diuretic , creste acuitatea vizuala, antihelmintic. Indicii terapeutice: diabet , reumatism , guta , enterocolita, parazitoze intestinale , infectii urinare , uremie. Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi. Frunzele ?i fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala . Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic. Afinul mai este indicat in infectia urinara , ca antiseptic minor si diuretic , in reumatism , in guta , in colita de fermentatie sau de putrefactie.

Albastrele - informatie oferita gratis de siteul

Albastrele sunt plante ierboase, ce traiesc 1-2 ani, avand tulpina ramnificata si acoperita cu frunze. Frunzele sunt lunguiete si adanc crestate, asezate in mod altern. Din cauza perilor cu care este acoperita, intreaga planta are un aspect matasos, de culoare verde -alburie. Florile sint tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele sunt dispuse mai multe la un loc, formand un capitul, inconjurat de jur imprejur cu bractee de culoare verde , cu marginile acoperite cu dintisori bruni. Florile marginale sunt mai mari , de forma unei palnii cu 5 dinti , cele centrale mai mici.

Infloreste in lunile iulie-septembrie. O gasim raspandita prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor si mai ales pe langa lanurile de cereale . De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra, inlaturandu-se cele de culoare alb-roz, culese eventual din greseala. Eliminarea acestora se face inainte de uscare, deoarece din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand ele sunt complet deschise. Uscarea se face intinzand florile in straturi foarte subtiri. In cazul uscarii cu ajutorul caldurii artificiale, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 34 kg flori intregi proaspete cu receptacul se obtine 1 kg produs intreg uscat. Florile au actiune diuretica, iar sub forma de bai se folosesc in diferite boli de ochi. Intern: antidiareic, diuretic . Extern: calmant in iritatiile oculare.

Aloe Vera - informatie oferita gratis de siteul

Aloe vera este o planta subtropicala, este un adevarat medicament oferit de natura; vechii egipteni o numeau "planta nemuririi" iar ea insotea faraonii in calatoria lor de dupa moarte. Prima sa atestare documentara se regaseste in piatra de mormant a unui faraon, de acum 3500 de ani. Planta este raspandita in Asia, in zona Pacificului, in Japonia, Filipine si Hawaii. Botanica a recunoscut pana acum 250 specii de aloe , cum ar fi: Aloe socotrina, Aloe africana, Aloe Vera, Aloe ferox, Aloe arborescens, etc. Frunzele plantei sunt carnoase si cresc direct din pamant, avand mariginile in forma de dinte de fierastrau; tulpina se termina cu flori galben-rosiatice. Aloe Vera creste in Africa de Nord, in jurul Marii Mediterane, in India, China si in insulele Oceanului Indian, dar este cultivata si in Republica Dominicana, Barbados, Jamaica si chiar si in Texas, California si Mexic. Substantele pe care Aloe Vera le contine sunt aloina (un lichid laptos, folosit ca laxativ ) si gelul de aloe . Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat in decurs de doua ore), pierzandu-si drastic din calitatile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme). Gelul din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta din punct de vedere medical a plantei, dar, in ciuda efectelor sale atat de spectaculoase, acest dar al naturii nu putea fi folosit decat de catre cei care aveau acces la aloe in stare proaspata, pentru ca nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o perioada mare de timp.

Anason - informatie oferita gratis de site-ul

Anason - fructe pubescente, acoperite cu peri aspri, foarte scurti. De forma ovala, subcordate la baza, de 3-5 mm lungime si 2-3 mm grosime. fiecare fruct este format din doua mericarpe (achene) unite intre ele, greu separabile, fiind ornamentate cu 5 coaste liniare, 3 dorsale si 2 marginale, echidistante. In partea superioara se observa stilopodul in forma de disc purtand resturile stilulilor, iar la baza un peduncul subtire. De culoare cenusiu - verzui sau galbene - cenusii, au miros placut, caracteristic, aromat, gust dulceag, slab arzator. Compozitia chimica: Fructele contin 2-3% ulei volatil format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantitati mici de cetone si

aldehide anisice si aldehida acetica; 10-20% lipide , colina , 20% substante albuminoide (protide), zaharuri , amidon , 6-10% substante minerale . Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita uleiului volatil au actiune expectoranta, carminativa si galactogoga. Excita peristaltismul intestinal , stimuleaza secretia salivara, gastrica, intestinala si pancreatica. Asupra sistemului nervos central, in doze terapeutice, au efect stimulant in special asupra centrilor respiratiei si circulatiei. Supradozate, preparatele pe baza de ulei volatil de anason (sau fructele in cantitati peste 5 g pe zi) produc stari de excitatie puternica manifestate prin insomnii , excitatii motorii si psihice, tulburari de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, dupa care pot aparea stari cometoase si puternica depresiune asupra sistemului nervos central. Utilizarea indelungata chiar in doze mai mici produce iritarea mucoaselor digestive. Se utilizeaza in anorexii si dispepsii , ca expectorant , carminativ si corectiv al gustului unor medicamente. Intra in formula "Species pectoralis" (FR. VIII); uleiul volatil in Calmotusin, Carbocif, Gastrosedol, in spirtul de amoniac anisat, in spirtul de clorura de amoniu anisat, tinctura etc. Contraindicat in gastrite hiperacide si ulcer gastric si duodenal , enterocolite cronice si acute.

Anghinaria - informatie oferita gratis de site-ul

Anghinaria (Cynara Scolynmis. L. ) infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie. Denumiri populare: anghina , angina . Se recolteaza intreaga planta , mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm. Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie. Bolile in care poate fi utilizata: Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale , hemoroizi , angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune , hipercolesterolemie . Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina , oxidanti , polifenoli, flavone , insulina , saruri de potasiu i magneziu . aAceste substante au o actiune de excitare a secretiei biliare , ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice , e un bun colagog, se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mancare . Infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.

Armurariu - informatie oferita gratis de site-ul

Armurariu este o planta tepoasa, de vreun metru inaltime, cu tulpini si frunze de un verde sters, cu flori rosietice, care fac niste seminte cu gust amarui . Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. De ce? Pentru ca in semintele sale se ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. Studii facute in Germania, Statele Unite, Italia, Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afectiunilor hepatice , aflate in explozie in ultimul deceniu. Mai mult , armurariul este un anti -toxic redutabil, ajutand organismul sa reziste celor mai puternice otravuri, de la ciupercile toxice, pana la gazele industriale sau metalele grele. Sa cunoastem in continuare

mai bine acest remediu, cu adevarat miraculos. Unde gasim armurariulArmurariul (Silybum marianum) este la noi in tara o planta exclusiv de cultura, care creste in zone mai calde, cum ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpatii Sudici. Candva se cultiva in aceste zone pe suprafete intinse, fiind obtinut chiar un soi romanesc original, numit "de Prahova", bogat in silimarina , principala substanta activa a acestei plante. In zilele noastre, planta este cultivata doar pe suprafete reduse, de catre producatorii particulari. Gasim in prezent semintele de armurariu in Plafaruri, sub forma de ceai sau preparate sub forma de tinctura. Inainte de a cumpara ceaiul de armurariu , uitati-va cu atentie la termenul sau de valabilitate, intrucat este o planta cu principii active foarte sensibile si care se degradeaza puternic in timp. Din acest motiv si prepararea sa este foarte delicata, asa cum vom vedea in continuare:Ceaiul de armurariu Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba . Ideal ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul vi se pare dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr -un borcan ermetic inchis, la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Extractul hidroalcoolic (tinctura)Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice. Iata cum se prepara tinctura: se pun intr -un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte de armurariu , care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi. Infuzia combinata Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa la inmuiat intr -o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. Doza: 3 cani pe zi. Cataplasma 2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de armurariu se amesteca cu apa calduta pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.

Arnica - informatie oferita gratis de site-ul

Arnica are in pamant un rizom puternic din care primavara apare o rozeta cu frunze ovale si marginile intregi. Din mijlocul lor se ridica o tulpina cilindrica acoperita cu peri , care se termina printr-un capitul florat lat de 4-8 cm. Pe tulpina se gasesc 1-2 perechi de frunze opuse, mai mici decat cele bazilare. Tulpina este putin ramificata, avand ramuri opuse si terminandu-se fiecare cu cate o floare. Florile sunt de culoare galben-portocalie, reunite intr -un capitul inconjurat de bractee, adeseori brun-roscate, acoperite cu peri glandulosi. La marginea capitulului se afla florile femele, de forma lingulata, terminandu-se cu trei dinti , iar in centrul inflorescentei se

gasesc numai flori tubuloase hermafrodite. Atat florile lingulate cat si cele tubuloase sunt inconjurate de un papus lung de 8 mm, format din peri aspri, usor dintati. Din familia copozitelor mai multe plante se aseamana cu arnica . Dintre acestea, singura arnica are frunzele opuse. Infloreste in lunile iunie-august. Creste in fanetele umede din regiunea muntoasa. De la arnica se aduna florile, fara codite, mai rar radacinile sau planta intreaga. Ele se recolteaza in momentul inceperii infloririi. Florile culese trebuie sa aiba ligulele viu colorate. Uscarea: Florile se intind in straturi subtiri, de preferinta in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C, pentru a se usca cat mai repede. Din 5-6 kg flori proaspete se obtine 1kg produs uscat. Florile de arnica se folosesc sub forma de gargara in laringite , iar in medicina veterinara, sub forma de comprese in amestec cu apa de plumb, la lovituri, umflaturi etc. Tinctura de arnica se recomanda intern in: bronsita , amigdalita , faringita , guturai , gripa , viroza pulmonara; cistita , nefrita , pielonefrita (tratamentul este eficient mai ales in afectiunile cronicizate, unde actioneaza prin efectul imunostimulator ; insuficienta coronariana , hipertensiune , anghina pectorala ; traumatism cranio- cerebral , dureri de cap post -traumatice; pareze si semipareze; insomnie , palpitatii cardiace , cosmaruri, spaima nocturna post -traumatica; depresie psihica, nevroza, isterie. Extern se foloseste pentru: rani , rani care se vindeca dificil, rani care apar la persoanele imobilizate la pat, cicatrici cheloide , cicatrici inestetice, cancer de piele , cancer al limbii, al cavitatii bucale si a gatului (adjuvant), contuzii . Este contraindicat utilizarea interna doarece provoaca deranjamente gastrointestinale si hipertensiune arteriala .

Brandusa de toamna - informatie oferita gratis de site-ul

Brandusa de toamna este o planta vivace, inalta de 20-45 cm. In pamant are un bulb carnos, invelit in scuame brune. Primavara rasar 3-4 frunze lunguiete, cu maginile intregi, in mijlocul carora iese ovarul pe cale de transformare in fruct care este o capsula umlata lunga de 4,5-6,5 cm si cu un diametru de cca. 2-2,5 cm. In lunile iunie-iulie, fructele sunt deplin dezvoltate, capatand o forma ovala, iar culoarea verde de la inceput devine albicioasa. In acest stadiu, semintele au culoarea alba . Cand capsulele sunt complet coapte, ele se deschid prin trei despartituri, lasand sa cada semintele devenite brune. Dupa vestejirea frunzelor, prin luna septembrie-octombrie, apar 1-3 flori de culoare violet-purpurie. Fiecare floare este formata din 6 petale, unite la partea inferioara intr -un tub lung de 20-30 cm care inconjoara ovarul , aflat in pamant, fixat de bulb. Brandusa de toamna creste prin fanete - mai ales prin cele umede - din regiunea muntoasa. De la brandusa de toamna se recolteaza semintele. Pentru a le obtine se culeg fructele (capsulele) in momentul cand ele au devenit albicioase si cu varful brun, dar inainte de a se deschide, ceea ce corespunde de cele mai multe ori cu perioada de cosire a fanului. Brandusa de toamna este o planta otravitoare . De aceea , frunzele si tulpinile ramase de la separarea capsulelor se vor arde sau ingropa. Capsulele se intind la soare . Dupa cateva zile ele capata o culoare bruna, se deschid, lasand sa cada semintele. Daca timpul nu permite, uscarea se poate face si pe cale artificiala. Samanta obtinuta se lasa 1-2 zile la soare pentru definitivarea uscarii, dupa care se pune in saci de hartie si se pastreaza la loc uscat. Din 1,1-1,5 kg seminte aproape uscate rezulta 1 kg de produs uscat. Samanta de brandusa este folosita pentru extragerea unro substante active medicamentoase, iar in agricultura ca stimulent al cresterii plantelor, actionand puternic asupra diviziunii celulare, obtinand forme poliploide.

Brusture dulce - informatie oferita gratis de site-ul

Brusture dulce poate fi intalnit pe intreg teritoriul tarii , mai des creste pe malurile raurilor si paraelor, in locuri umede, in santuri si liziere. Mai poate fi vazut in apropierea gunoistilor de balegar, in jurul izvoarelor, uneori in zone de campie. Cre?te de la inceputul lunii martie pana la sfar? itul lunii octombrie Pe intreaga perioada de vegetatie se recolteaza radacinile, efectul lor maxim se atinge daca sau recoltat inainte de perioada de inflorire. Frunzele se utilizeaza la comprese. Boli in care se utilizeaza: Ceaiurile se utilizeaza in caz de febra , insuficienta respiratorie, artrita , epilepsie, astm . Comprese se folosesc in caz de luxatii , entoarse, picioare ranite de mult umblat, arsuri , leziuni ulceroase, canceroase , plagi usturatoare. Ceaiul - o lingura rasa de radacini de brusture se pune peste noapte la macerat in 1/4 litru de apa, se incalze?te dimineata ?i se strecoara. Comprese - frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite ?i aplicate sub forma de comprese, care se inoiesc zilnic.

Busuioc - informatie oferita gratis de site-ul

Busuioc - formata din tulpini si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde , terminate cu sau fara inflorescente; florile au corola alba sau alburie roz cu tubul scurt, bilabiata. Mirosul este placut aromat, caracteristic, gustul aromat specific. Ulei volatil (0,10-0,20%) cu compozitia chimica diferita in functie de chemotipul de la care provine: linalol, metilcavicol sau estragol, cineol, camfor , a- pinen , cinamat de metil, eugenol, acid oleanolic, anetol, b-sitosterol; saponozide triterpenice, tanoizi etc. Semintele sunt bogate in mucilagii. Utilizari terapeutice: Putin studiata din punct de vedere farmacodinamic. Utilizat empiric in tulburari gastro intestinale , ca stimulent al digestiei, ca diuretic sau in inflamatii ale cailor respiratorii . Uleiul volatil are proprietati antimicrobiene si antifungice. Se utilizeaza si in industria parfumurilor.