RASPUNDEREA JURIDICA

REFERAT

ION ILEANA RALUCA ADMINISTRATIE PUBLICA ANUL I I.D.

RSPUNDEREA JURIDIC

1. Introducere n comuna primitiv unde nu exista nici stat, nici drept, nu exista nici rspundere juridic. Existau, n schimb, credine mistice i cutume care trebuiau sa fie respectate. Pe masur ce societatea a evoluat au aparut statele, care, n conceptia lui Socrate, nu pot dinui far respectarea unor reguli. Astfel s-a dezvoltat noiunea de rspundere social pentru membrii societii, care, pentru prejudiciile aduse societii din care fac parte, sunt chemai sa dea seam pentru modul n care se comport n viata social. 2. Noiunea rspunderii juridice Rspunderea ca i noiune, are un coninut complex, tratat pe larg, din diferite perspective, n cadrul mai multor tiine, n ncercarea de a clarifica i a aprofunda cte o faet a acestui concept. Rspunderea juridica a fost definita ca o situaie juridic, ca un raport juridic sau ca o instituie juridic complex, ca un sistem complex de norme. Ea const n reacia de reprimare venita din partea societii, fata de o aciune umana care contravene unei norme, aciune imputabila, in principal, individului. Doctrina romneasca a mbriat, in mod predominant, opinia ca rspunderea juridica reprezint un raport juridic de constrngere care are ca obiect sanciunea juridica, ca un complex de drepturi si obligaii conexe care se nasc potrivit legii ca urmare a svririi unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrngerii de stat, prin aplicarea sanciunilor juridice n scopul asigurrii stabilitii raporturilor sociale i a ndrumrii membrilor societii n spiritul respectrii ordinii de drept. Fapta ilicita ce reprezint fundamentul rspunderii juridice consta in nendeplinirea unei obligaii impuse de lege, adic in nclcarea cu discernmnt a unei norme juridice. Astfel, rspunderea juridica apare ca obligaia subiectului de a ndeplini ndatorirea care nlocuiete o ndatorire anterioara nendeplinita, deci, asemenea unei novaii, cum arta prof. Djuvara. nclcarea normelor legale, in sens larg, constituie singurul temei al rspunderii juridice. Eficacitatea normelor juridice este, in mod determinant, legata de existenta sanciunilor si a unui cadru pentru aplicarea lor.

3. Principiile rspunderii juridice Principiul legalitii a fost formulat iniial in ramura penala sub forma adagiului nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege. Astzi principiul are valoare constituionala si este valabil in toate ramurile de drept. Principiul rspunderii subiective sau principiul rspunderii pentru faptele svrite cu vinovie consta in aceea ca nimeni nu rspunde dect daca i se imputa si i se dovedete o greeala si numai in limitele vinoviei sale. Respectarea acestui principiu contribuie in mod esenial la realizarea scopului educativ al rspunderii juridice. Principiul rspunderii personale se refera la faptul ca, de principiu, fiecare rspunde doar pentru fapta sa ; cu toate acestea, in ramura civila s-a instituit att orspundere pentru fapta altuia, cat si una pentru fapta animalelor sau a edificiilor { art.1000 s.u. Cod civil}. Conform prezumiei de nevinovie nimeni nu poate fi tras la rspundere juridica,nimnui nu i se poate aplica o sanciune pana cnd nu i se dovedete vinovia. Prezumia de nevinovie este o prezumie relativa ce poate fi rsturnata prin proba contrarie.Aceasta prezumie se concretizeaz, din punct de vedere procedural, in faptul ca sarcina7 Mircea Djuvara, Teoria general a dreptului, (Enciclopedie juridic), vol. II, Bucureti, Ed. Socec, 1930, p.173.3 probei ii incuba celui ce acuza, intr-un sens larg sau reclamantului, procurorului, prii vtmate etc., in funcie de ramura de drept avuta in vedere. Principiul justeei sanciunii sau al proporionalizrii sanciunii cu fapta, cu rezultatul ei, precum si cu gradul de vinovie al autorului faptei reprezint un alt principiu comun tuturor formelor de rspundere juridica. Principiul conform cruia unei singure violri a normei juridice ii corespunde o singura imputare se refera la aceea ca nimeni nu poate fi sancionat de doua ori pentru aceeai fapta (non bis in idem). Se admite insa cumulul formelor rspunderii juridice in cazul in care prin aceeai fapta sunt nclcate mai multe norme juridice. Astfel, daca un salariat, aflat in exerciiu l atribuiunilor de serviciu, svrete o infraciune, el va trebui sa suporte, pe lng pedeapsa penala corespunztoare infraciunii svrite, si o sanciune civila patrimoniala, corespunztoare obligaiei de reparare a prejudiciului produs prin infraciune, precum si o alta sanciune disciplinara specifica normei de dreptul muncii nclcate prin nendeplinirea ntocmai a atribuiunilor de serviciu. Principiul celeritii tragerii la rspundere pornete de la ideea ca momentul aplicrii sanciunii trebuie sa fie cat mai apropiat de cel al svririi faptei, pentru ca sa se produc efectul sancionator, si mai cu seama efectul preventiv al tragerii la rspundere juridica. Scopul aplicrii sanciunii consta in repararea, pe cat posibil, a prejudiciului suferit, dar si in prevenirea unor noi nclcri a normelor juridice de ctre autorul faptei prevenia individuala sau de ctre alte persoane prevenia generala -. Aceste scopuri nu pot fi atinse pe deplin dect daca procesul de descoperire a celui vinovat si de aplicare

a sanciunii se desfoar cu rapiditate, dovedind capacitatea societii de a reaciona rapid la nclcarea normelor edictate de autoritile sale. Trecerea unui timp prea ndelungat de la svrirea faptei ilicite poate determina pierderea probelor sau intervenirea prescripiei rspunderii juridice. 4. Formele rspunderii juridice Genul rspunderii juridice (civile, penale, administrative etc.) este determinat de natura normei juridice nclcate. Instituia rspunderii juridice are la baz elemente eseniale, comune tutror ramurilor dreptului. n toate cazurile, indiferent de forma ei, rspunderea juridic se stabilete fa de stat, unicul titular al prerogativei de a restabili ordinea de drept nclcat. Rspunderea civil- ce se declaneaz n temeiul condiiilor fixate prin Codul Civil poate fi: contractual i delictual. Rspunderea contractual incumb debitorului unei obligaii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei obligaii (executat cu ntrziere sau n mod necorespunztor). Att existena rspunderii civile contractuale, ct i a rspunderii civile delictuale, depinde de aceleai condiii: un prejudiciu patrimonial, o fapt ilicit, n principiu culpabil i o legtur de cauzalitate ntre prejudiciu i fapta ilicit. Condiiile generale ale rspunderii administrative sunt n cea mai mare msur, aceleai cu condiiile altor forme de rspundere juridic, i anume: existena unui prejudiciu i existena unei fapte pgubitoare, legat de prejudiciu printr-o legtur de cauzalitate; fapta cauzatoare de prejudiciu poate consta fie ntr-o aciune, fie ntr-o inaciune sau neglijen a administraiei. Dou principii aplicabile att rspunderii civile, ct i rspunderii administrative sunt: principiul acoperirii integrale a prejudiciului i obligaia victimei prejudiciului de a dovedi culpa autorului lui, cu unele excepii. Un principu care particularizeaz rspunderea administraiv este principiul egalitii fa de sarcinile publice. Rspunderea contravenional, ca variant a rspunderii administrative, se deosebete de rspunderea penal. De exemplu, spre deosebire de rspunderea penal, n cazul rspunderii contravenionale nu exist recidiv. Rspunderea penal- se definete ca un raport juridic penal, de constrngere, nscut ca urmare a svririi infraciunii, raport ce se stabilete ntre stat i infractor, al crui coninut l formeaz dreptul statului de a trage la rspundere pe infractor, de a-i aplica sanciunea prevzut de legea penal i de a-l constrnge s o execute, precum i obligaia infractorului de a rspunde pentru fapta sa i de a se supune sanciunii aplicat n vederea restabilirii ordinii de drept. (forme de sanciuni: privarea de libertate, amenda penal, interzicerea unor drepturi, confiscri). Rspunderea penal este personal i se ntemeiaz ntotdeauna pe vinovie. n virtutea principiului legalitii incriminrii i pedepsei, o fapt nu constituie infraciune, dect dac este prevzut de legea penal.

O alt trstur care difereniaz rspunderea civil de cea penal este aceea c rspunderea civil este condiionat de producerea rezultatului pgubitor. n schimb, legea stabilete c exist rspundere penal i n anumite cazuri n care rezulattul vtmtor al faptei ilicite nu s-a produs, ca de exemplu, moartea victimei, n cazul tentativei de omor. Rspunderea disciplinar- nclcarea de ctre funcionarii publici a obligaiilor de serviciu= abateri, i se sancioneaz cu: mustrare, avertisment, reduceri de salariu, retrogradri, suspendare din funcie, transfer disciplinar, destituirea din funcie. Rspunderea internaional reprezint o relaie de la stat la stat, ceea ce presupune ca faptul ilicit din punct de vedere internaional s fi fost svrit de un subiect de drept internaional i s se fi produs daune materiale sau de alt natur unui alt subiect de drept internaional. n legtur cu rspunderea minitrilor a fost indicat, ca form de rspundere, rspunderea de drept constituional, ca rspundere politic. Rspunderea de drept constituional a fost considerat numai rspundere politic i a fost separat att de rspunderea civil a minitrilor, ct i de rspunderea penal a acestora.

5. Condiiile rspunderii juridice Condiiile de ndeplinirea crorra depinde stabilirea rspunderii juridice sunt: condiii obiective: a) fapta ilicit b) legtura cauzal ntre fapta ilicit i rezultatul ilicit produs; condiii subiective: sunt de natur psihologic i constau n atitudinea psihic a persoanei fa de fapta ilicit i consecinele acesteia. A. Condiiile obiective ale rspunderii juridice a) Fapta ilicit Pentru a exista rspundere juridic trebuie n primul rnd, ca o fapt ilicit s se fi produs. Caracterul esenial al acestei condiii este evideniat n definirea rspunderii juridice ca urmare a incompatibilitii ntre conduita unui subiect de drept i dispoziia unei norme juridice. Incompatibilitatea dintre conduita subiectului de drept i dispoziia unei norme juridice reprezint un element definitoriu comun pentru toate formele de rspundere juridic. Fapta ilicit const ntr-o comportare nepermis, nengduit de lege, potrivnic dreptului obiectiv. Constituie fapt ilicit i atingerea adus unui drept subiectiv sau unui interes legitim. Prin atingerea adus dreptului subiectiv se ncalcn mod necesar i normele dreptului obiectiv n msura n care ele asigur ocrotirea dreptului subiectiv i oblig la respectarea lui.

Fapta ilicit mbrac, n funcie de natura normei nclcate, forma infraciunii, contraveniei, abaterii disciplinare, a delictului civil etc. Constituie o fapt ilicit i exercitarea abuziv a unui drept, cu intenia exclusiv de a prejudicia o alt persoan. Forma pe care o mbrac fapta ilicit este diferit, inclusiv n funcie de gradul de periculozitate social pe care l prezint. Astfel, contravenia are un grad de pericol social mai redus, comparativ cu infraciunea. Fapta ilicit, ca temei al rspunderii juridice poate mbrca, fie forma aciunii, fie a omisiunii. Omisiunea, constnd ntr-o abinere, angajeaz rspunderea autorului, chiar dac nu provine din rutate sau intenia de a pricinui un ru, cu condiia ca faptul omis s fi trebuit s f ie ndeplinit, fie n virtutea unei obligaii legale, contractuale sau de ordin profesional. n principiu, se neag calitatea inaciunii ca temei al rspunderii juridice, cu excepia urmtoarelor cazuri, cnd omisiunii i se recunoate caracterul de fapt ilicit, i anume: cnd o fapt pozitiv este de natur s provoace altora pagube, oblignd pe cel care o svrete s ia msuri necesare pentru prevenirea acestora; cnd fapta omisiv ncalc o obligaie legal de a se svri anumite aciuni preventive. b)Legtura cauzal ntre fapta ilicit i rezultatul ilicit produs Existena legturii cauzale ntre fapta ilicit i rezultatul ilicit produs reprezint o condiie necesar, dar nu suficient a rspunderii juridice. Pentru ca rspunderea s se declaneze i un subiect s poat fi tras la rspundere pentru svrirea cu vinovie a unei fapte anti-sociale, este necesar ca rezultatul ilicit s fie consecina nemijlocit a aciunii sale (aciunea sa s fie cauza producerii efectului pgubitor pentru ordinea de drept). Despre legtura de cauzalitate au fost elaborate mai multe teorii, n principal n cadrul dreptului civil i dreptului penal. n dreptul civil au fost elaborate urmtoarele teorii: - teoria echivalenei condiiilor (sau teoria cauzei sine qua non), potrivit creia orice mprejurare fr de care cauza nu s-ar fi produs, poate fi considerat drept cauz a acesteia. - teoria cauzei proxime, potrivit creia numai ultimul fapt care a fcut posibil prejudiciul este considerat drept cauz. - teoria cauzei adecvate, potrivit creia n prezena mai multor cauze probabile, urmeaz s se rein numai cauza care pare n mod rezonabil decisiv pentru a putea fi calificat drept singura cauz a prejudiciului. Una din problemele complicate pe care le ridic stabilirea raportului de cauzalitate ntre fapta ilicit i rezultatul produs este aceea a efectului inaciunii, al omisiunii, n planul rspunderii juridice. n legtur cu acest aspect al rspunderii juridice pot fi date dou exemple. Primul exemplu se refer la dreptul administrativ i anume, la refuzul administraiei de a efectua pentru unul dintre cei administrai o prestaie pe care acesta o cere, fiind ndreptit de lege s o cear. Al doilea exemplu privete dreptul internaional. i n cazul acestuia, unele situaii de inaciune pot fi considerate ca ilicite. Este vorba de neutralitate, n aprecierea creia s-a produs o

reconsiderare, chiar din timpul primului rzboi mondial, cnd ncepe a fi considerat culpabil, fcndu-i loc ideea c fiecare stat este obligat s ia poziie fa de agresor. B. Condiii subiective. Vinovia nclcarea legii atrage rspunderea juridic numai dac autorul ei a acionat cu vinovie. Acest element al rspunderii este desemnat prin termeni diferii ca vinovie pentru dreptul penal, de regul culp sau greeal pentru dreptul civil. Este atitudinea psihic a celui care comite o fapt ilicit fa de fapta sa i fa de consecina acesteia. - ca element constitutiv i temei al rspunderii juridice, presupune recunoaterea capacitii oamenilor de a aciona cu discernmnt, de a-i alege modalitatea comportrii n raport cu un scop urmrit n mod contient. - vinovia implic libertatea voinei subiectului, caracterul deliberat al aciunii sale, asumarea riscului acestui comportament

Rspundem numai dac fapta ne aparine, dac este rezultatul voinei proprii. n cazul n care un om este constrns s fac un anumit lucru, el nu este nici agentul aciunii i nici rspunztor. Nu poate fi considerat rspunztor cel lipsit de facultatea de a cunoate, atunci cnd este obligat de lege s cunoasc i s neleag, de exemplu, minorul sau alienatul mintal i nu numai lipsa capacitii de nelegere, ci i lipsa capacitii de a discerne ntre bine i ru exclude rspunderea. Pornindu-se de la rspunderea penal, termenul de vinovie a fost extins asupra tuturor formelor de rspundere, indiferent de natura acesteia, i a fost caracterizat ca stare subiectiv care caracterizeaz autorul faptei ilicite, n momentul nclcrii odinii de drept, exprimnd atitudinea sa psihic negativ fa de interesele i valorile sociale protejate prin normele juridice. Exist vinovie atunci cnd fapta care prezint pericol social este svrit cu intenie sau din culp. Concluzii Atat din partea teoretica, dar si din cea practica, rezulta faptul ca tragerea la raspundere juridica este un lian extreme de important pentru asigurarea unui comportament adecvat al cetatenilor in societate Indiferent de meserie sau de specificul activitatii derulate, raspunderea juridica aminteste tot timpul de obligatiile pe care le au indivizii in a respecta legile in vigoare.

BIBLIOGRAFIE: Lidia Barac, Rspunderea i sanciunea juridic, Bucureti, 1997, p.41, A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, editia a 4-a, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p.355. Gheorghe Bobo, Teoria general a dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999 Mircea Djuvara, Teoria general a dreptului, (Enciclopedie juridic), vol. II, Bucureti, Ed. Socec, 1930 Internet