PSIHODRAMA

Teatrul si psihodrama au ca si interes un punct comun, si anume omul. Ambele domenii sunt consacrate dezvoltarii
individului din punct de vedere psihic si spiritual. Prin teatru si psihodrama omul este a utat sa se autocunoasca.In ceea ce priveste teatrul, procesul de autocunoastere depinde in mare masura de prioritatiile !iecarui individ ce imbratiseaza aceasta meserie. Motivul pentru care un individ se dedica teatrului di!era de la caz la caz. "nii pot practica actoria pur si simplu din vanitate, altii pentru puterea si importanta pe care acest statut le#o da, unii din curiozitate, altii din dra$oste, poate e%ista cazuri in care in care individul nici nu recunoaste motivul pentru care !ace aceasta meserie. Important este ca aceasta chemare catre a !ace teatru, catre a te mani!esta, presupune e%istenta unei &probleme'. Autocunoasterea poate deveni in timp un scop, sau poate aparea !ie si in mod inconstient, prin acumularea de e%perienta. (%istenta unei probleme este si motivul pentru care cineva se indreapta catre sedintele de terapie sub !orma de psihodrama. Omul invata sa isi constientizeze problema, sa o intelea$a si sa o rezolve.Atat prin teatru cat si prin psihodrama omul isi educa propriile emotii si isi dezvolta spontaneitatea. Spontaneitatea in teatru presupune debarasarea actorului de inhibitii, dezvolatarea capacitatii sale de a actiona si a reactiona in mod liber, neconstrans de propriile probleme sau alti !actori e%terni. Totodata spontaneitatea presupune dezvoltarea ima$inatiei, posibilitatea actorului de a se debarasa de problemele sale cotidiene, conncentrarea sa asupra unui sin$ur lucru. In acelasi timp con!runtarea cu di!erite tipolo$ii, cu di!erite persona e, relatii, situatii pe care in mod normal actorul, ca si individ, nu le#ar putea e%perimenta in viata sa cotidiana, il a uta pe acesta sa $aseasca sin$ur raspunsuri si rezolvari la problemele sale, sau chiar sa identi!ice anumite probleme de care nu era constient.Si$ur, in ceea ce priveste teatrul, actorul este propriul sau peda$o$, propriul sau psihodramatist, iar rolul pe care teatrul il are in oaca in dezvoltarea personalitatii sale depinde de !oarte multi !actori, cum ar !i cultura, interesul, inteli$enta, receptivitatea etc. In cadrul sedintelor de psihodrama, prota$onistul, sau prota$onistii sunt indrumati de catre un psihodramatist, o persoana care este total detasata si obiectiva in !ata problemelor pe care !iecare dintre acestia o prezinta. Ast!el a utorul primit de prota$onist vine atat din partea lui, cat si din a!ara. Teatrul, ca si &o$lianda a lumii', oaca acelasi rol. Publicul de teatrul nu este intotdeauna acelasi cu cu publicul unei sedinte de psihodrama. Publicul de teatru este de cele mai multe ori distantat, nu participa in mod direct la spectacol, dar atitudinea sa poate in!luenta de cele mai multe ori reprezentatia. )ireste, in !unctie de !elul in care un spectacol este construit, in !unctie de tipul te%tului dramatic, distanta dintre actor si spectator se poate mari sau micsora. Anumiti cercetatori, cum ar !i de e%emplu *erz+i ,roto-s.i, au urmarit in mod special inte$rarea spectatorului in spectacol, chiar la modul concret, prin asezarea lor in interiorul spatuilui scenic. Acest lucru se intampla si in psihodrama, unde publicul oaca un rol activ, prin participare directa, !ara insa a se implica si !ara a avea dreptul de a &critica' prestatia sau prota$onistul. In psihodrama, rolul spectatorului este de a#l a uta pe prota$onist, sau pe sine insusi. Si alti cercetatori si re$izori, cum ar !i Peter /roo., au !olosit teatrul in scopuri terapeutice. (%perimentele sale teatrale cu copii sau surdomuti au avut ca scop atat a utorarea celor ce participau, cat si un scop personal, acela de a $asi noi si noi adevaruri teatrale, noi !orme de a practica aceasta arta.

*ocul psihodramatic constituie nes!arsite ocazii de a te e%prima 0n mii si uimitoare !eluri1 pornind de la bolovanii omniprezenti si obsedanti, poduri care se misc2 i !ereastra !ermecata. 3a ochiul care vede tot, la misterul viu, la albina zban$hie sau calul albastru, nimic nu poate ramane 0n a!ara ocului psihodramatic. 4n lumea ma$ica a teatrului totul prinde viata i totul este intersan abil1 mortii vorbesc i cei vii se plimb2 0n lumile de dincolo, ploaia iti vorbeste si !lorile te iau la bataie. 5alul zboara iar sentimentele se 0ntrupeaza capatand voce, atitudine i vointa iar tu le poti vedea acum pentru prima oara si le poti in!runta 0n modul cel mai concret, mai !izic si mai constient posibil. In aceasta lume a lui orice e posibil, sub imboldul spontaneitatii si in e!ervescenta creative abia acum cu adevarat descatusata, individul 0ndrazneste pentru prima oara sa !aca ceea ce nu se !ace1 sa 0ncerce noi palarii, noi masti i mai presus de orice noi identitati. Individul pentru prima oara incalca limitele propriei identitati ie ind din zona de con!ort. Aceasta indr2zneala de a 0ncerca noi identitati este ceea ce duce la trans!ormarea individului si la cresterea acestuia deoarece ceea ce s#a dobandit in $rupul psihodramatic va !i de acum purtat mai departe 0n viata cotidiana dovedindu#se mai durabil dec6t ar parea. Daca despre psihodrama se poate vorbi ca despre o !orma de terapie, deci de vindecare a psihicului uman, scopul si necesitatea teatrului depind de !orma pe care aceasta arta o ia. Teatrul ca si terapie, ca si modalitate de autocunoastere nu reprezinta un adevar comun tuturor celor care il practica, cel putin nu in mod constient.