Sunteți pe pagina 1din 7

Adaptarea oraselor la conditiile de mediu

Elemente care determina forma si formarea oraselor


Conditiile de mediu reprezinta principalele elemente care au determinat de-alungul istoriei dezvoltarea intr-un anumit mod a oraselor sau stabilimentelor umane. Fie ca acestea au fost elemente de natura economica, sau de natura sociala, oamenii au tratat apoi orasele in functie de acestea. Este interesant de urmarit cum in perioade de razboi, orasele deveneau inchise si mult mai mici, in perioade de pace acestea infloreau, sau cum in functie de religie exista un axis mundi al oraselortemplul, biserica. Primele asezari umane atestate istoric au fost cele din neolitic si paleolitic. In aceste doua perioade a aparut agricultura. Agricultura este un element foarte important in aparitia orasului pentru ca datorita ei oamenii nu mai trebuiau sa mearga in lungi expeditii sa se mute pentru a gasi hrana, pentru ca o mare parte din ea era asigurata de terenul inconjurator. Un exemplu foarte bun in aceasta privinta il constituie Nilul, care a oferit egiptenilor un loc propice pentru dezvoltarea unei agriculturi infloritoare, care la randul ei a sustinut un imperiu cateva mii de ani. Orasele egiptene de pe valea nilului erau construite special pentru aprimi inundatia si pentru a putea profita de terenurile fertile din albia raului.
Orasul Naucratis-exemplu de oras egiptean dezvoltat organic

O rasele egiptene erau in mare parte orase intinse destul de largi dezvoltate organic fara sa aiba un plan prestabilit . Au existat si orase cu plan prestabilit-in general acestea au aparut langa constructia unei piramide-ca loc de cazare al muncitorilor, si erau impartite in doua parti: partea mai mica si mult mai inghesuita pentru muncitori iar partea extinsa mai mare si cu un grad de confort mult mai ridicat pentru sefii de santier. De exeplu din coloniile de munca de la El-Kahun se pot desprinde principiile urbanistice ale Egiptului Antic: trama stradala regulata, care determina loturi egale(toti muncitorii erau egali si nu se doreau revolte pe santier), separarea cartierelor pe considerente dictate de ierarhia sociala.

Un alt exemplu pentru dezvoltarea oraselor este dat de civilizatia cretana. Homer spunea despre Creta ca ea are oameni numerosi pana la infinit si 90 de orase. Asezarile urbane cretane au aparut majoritatea spontan, au o trama stradala neregulata<trama stradala neregulata este specifica asezarilor aparute sponta, nu a existat un plan prestabilit ci orasul s-a dezvoltat organic fara a tine cont de axe sau de lotizare>, un grad mare de ocupare al terenului<lipsa spatiului determina acest grad mare de ocupare> , functiunea principala a oraselor cretane este mestesugul nu Planul coloniei de munca El-Kahun agricultura, existenta unui centru catre care converge reteaua stradala<cum ar fi un templu sau un palat princiar>. Este de remarcat lipsa unui sistem defensiv, asezarile cretane fiind aparate in primul rand natural, de mare si apoi de flota puternica. Aceste orase nu au avut nevoie de fortificare. De asemenea in orasele cretane se poate remarca atentia acordata

confortului urban, multe strazi erau pavate cu dale de gresie, exista un sistem de evacuare a apelor reziduale si drenaje subterane. Intr-un fel opus fata de orasul tipic cretan, cam in aceeasi perioada se dezvolta si orasul micenian . Prototipul cetatii miceniene include fortificatii puternice, ziduri duble <datorate atacurilor dese la care erau expuse> , amplasarea cetatii era de obicei pe o culme inalta <pentru o protejare naturala> , organizarea sistemului de aparare astfel incat punctul cel mai protejat din intreaga cetate sa fiepalatul princiar, numarul locuintelor este redus, iar in cetate numarul acestora este foarte mic, spre nul.

Orasul Micene-se pot observa fortificatiile, elementul central este reprezentat de palatul princiar.

Ca si evolutie in istorie urmeaza apoi orasul Greciei antice . Aici apare o configuratie speciala care tine de mai multe elemente, cum ar fi: functia politico-administrativa<care determina aparitia anumitor programe arhitecturale specifice Greciei antice: pritaneionul, buleuterionul si multe altele, in general grupate in jurul unei piete publice de unde rezulta un centru administrativ>, functia religioasa < exista un loc sacru in orice cetate greceasca de unde rezulta si un centru religios>, functia de aparare< zidurile care inconjoara in mod curent toate cetatile grecesti>, functia economica< in general reprezentata de mari porturi sau centre mestesugaresti > si functia de locuire. Orasul grecesc are in general doi poli: un pol sacru si un pol profan care se materializeaza in doua ochiuri goale ale orasului: agora< centrul laic> si acropole<centrul religios> in functie de acesti doi poli se dezvolta orasul grecesc. Agora si acropole sunt in general legate intre ele de o cale a procesiunilor. Orasele grecesti se pot imparti in doua categorii: orasele aparute spontan si dezvoltate organic unde cel mai bun exemplu il da Atena sau orasele cu plan prestabilit<de obicei plan hippodamic> cum ar fi Miletul sau Pirene Orasele aparute spontan sunt cele mai frecvente , acestea dezvoltandu-se in zone unde viata putea fi sustinuta prin agricultura si mestesug, in general pe locul unor cetati mai vechi, prehelenice. In general acestea sunt construite in aproprierea marii pentru a favoriza schimburile pe mare, intregul oras este protejat de fortificatii.

Atena in perioada lui Pericle-se pot vedea cei doi poli ordinatori acropola si agora.

Asezarile cu plan prestabilit sunt specifice perioadei de democratie a Greciei, perioada clasica . Loturile sunt egale nu exista nici o casa favorizata, singurele locuri favorizate fiind agora si acropola. Acestea

ilustreaza cel mai bine conceptiile grecesti asupra urbanismului. Acest sistem de impartire in loturi egale apare cel mai des la orasele colonie unde era nevoie de o impartire rapida si economica a terenului. Dezvoltarea maxima a orasului cu plan prestabilit se poate vedea in perioada clasica, in Ionia. In acest gen de orase activitatea economica era impartita pe cartiere de mestesugari , dotarile oraselor erau puse la convergenta cartierelor, nu exista o strada principala, exista<spre deosebire de orasul spontan> o tendinta de independenta intre trama stradala si relief. Este clar ca orasele grecesti sunt influientate de religie si de tipul de conducere. Factorii secundari care intervin in modelarea oraselor grecesti sunt: razboaiele foarte dese, de unde apar fortificatiile, tipul de sistem administrativ<dictatura, democratie> si zonele laice<teatrele, stadioanele> Desi orasul etrusc nu a putut fi cunoscut de omul modern pentru ca nu s-au putut gasi ramasite arheologice care sa ajute la formarea unei opinii, orasul roman care este o combinatie intre orasul grecesc Orasul Milet- oras de tip hippodamic in care se si cel etrusc si din acest punct de vedere exemple de zone urbane vede clar diferenta intre trama stradala romane se pot gasi in intreaga Europa. regulata cu loturile egale si zonele de interes
general: agora si acropole

Societatea romana prezinta un caracter urban foarte pronuntat. Stabilitatea politica si teritoriala a ajutat foarte mult la dezvoltarea unui tip de oras unitar si la un tip de urbanism studiat. O rasele romane sunt organizate, sistematizate, prezinta un confort urbanistic mare. In perioada romana apar asezari urbane noi care au o administratie bine pusa la punct, serviciile publice sunt organizate, era nevoie de o asimilare rapida a teritoriilor noi. In consecinta asezarile urbane romane pot fi clasificate ca fiind precursoarele asezarilor urbane moderne. Sistematizarea teritoriala a aparut ca necesitate in procesul de extindere continua a granitelor republicii, ajutand la succesul politicii expansioniste. Organizarea retelei rutiere a aparut ca necesitate de miscare rapida a trupelor. Sistemul de drumuri si sosele romane este inca baza multor drumuri europene de legatura intre centrele urbane mari. Ele ajutau la o permanenta legatura intre colonii si capitala. Constructia asezarilor militare noi era baza pentru noi asezaminte. Acestea se transformau in castre si apoi in noi centr urbane. Alegerea amplasamentelor noilor asezari raspundea nevoilor de baza: apa, hrana si protectie impotriva atacurilor. Teritoriul pe care se construia un oras nou era considerat un teritoriu sacru, aparat de zei. Formele
Tipicul orasului roman-axele cardo si decumanus, la intersectia lor se afla forumul si templele, zonele de locuire si celelalte functiuni ale orasului sunt subordonate acestor doua axe

ordonate care caracterizeaza orasul roman sunt proprii gandirii romane<asemanator orasului hippodamic> Unul dintre cele mai importante elemente noi aduse de orasul roman la urbanismul etrusc si grec este axa. In general orasele romane erau strabatute de doua strazi principale<cele doua axe> care se numeau cardo si decumanus. Tot ce se construia apoi era subordonat celor doua axe: In functie de acestea apareau apoi la intersectia lor forumurile si centrele publice, templele, si apoi pe langa ele se plasau zonele de locuire. Ocuparea terenului este intensiva<era nevoie de multe locuinte pentru a adaposti numarul mare de locuitori ai republicii>, centrele urbane aveau un efect de atractie pentru noi locuitori. Exemplul cel mai elocvent este Roma care avea o densitate de 520 de loc/ha. Desi Roma nu respecta absolut de loc principiile urbanismului roman, ea este un exemplu de crestere organica in timp, jucand rolul celui mai important pol urban din Planul Romei antice-unul dintre orasele organice romane, nu respecta nici unul din principiile urbanistice romane. imperiu. Roma nu a avut un plan prestabilit, ea crescand pe locul unui oras etrusc de dinaintea aparitiei republicii romane. Dupa caderea imperiului roman au aparut transformari majore in gandirea omului european. Sentimentul de stabilitate economica si teritoriala nu mai exista aproape de loc, a fost necesar sa se renunte la genul de construire rationala si coerenta a oraselor. Atacurile populatiilor migratoare a determinat mutarea populatiei din centrele urbane in zone rurale, in locuinte izolate, greu de atacat. Putinii locuitori care au mai ramas in aceste foste centre urbane s-au imputinat si orasele s-au micsorat. Putinele orase care au mai ramas si-au justificat statutul urban prin existenta unui centru religios. O rasul medieval era un oras restrans, cu constructii din materiale ieftine, care puteau fi puse in opera rapid, si care sa nu lege locuitorii de oras. Nu era nevoie de o construire rationala bine pusa la punct ca cea romana, pentru ca oamenii erau obligati sa se mute, sa se refugieze, si nu aveau cum sa sustina un asemenea tip de urbanism. Factorii care infuienteaza orasul medieval sunt in primul rand factorii religiosi si apoi cei ai confortului sau ai planificarii urbane.
Caracteristica orasului medieval este aparitia unei fortarete, sau a unei manastiri fortificate ca nucleu pentru orase. In general orasele evului mediu se gaseau pe foste amplasamente romane, dar mult micsorate<in orasul Arles locuitorii s-au stabilit in amfiteatrul roman> in jurul acestui nucleu se dezvoltau orasele circular, crescand si numarul de fortificatii radial. Caracterul principal al oraselor medievale este dezvoltarea organica, inghesuita, lipsa salubritatii sau al unui sistem de evacuare a apelor pluviale. Nevoia principala a omului medieval
Tipicul orasului medieval, restrans, protejat, cu un centru religios foarte bine accentuat de pozitie cat si de dimensiune.

era apararea, si apoi restul nevoilor erau subordonate acesteia. In cazul administratiei publice, in general birocratia impiedica dezvoltarea echilibrata, gandita a oraselor. Pana la Renastere nu s-a mai facut nici un fel de planificare urbana.

Este important de retinut ca in epoca medievala, omul nu pierduse capacitatea de a gandi un spatiu rational sau frumos. Era fortat de imprejurari sa renunte la aceast lucru. Drept urmare, o data cu ultima invazie migratoare<aprox anul 1000> mentalitatea oamenilor incepe sa se schimbe, si incet incet se revine la o forma forma de locuire urbana. Se defineste functia caracteristica a orasului Marile centre urbane isi pierd din anvergura, medieval:mestesugul, se construiesc retele de orase, apar majoritatea populatiei mutandu-se in zone orase noi. Cu toate acestea inca nu se revine la un urbanism rurale protejate de atacuri ordonat, regulat. In perioada gotica, deja orasele erau mult mai mari, densitatea crestea constant, a urmat o perioada de crestere economica, drept urmare configuratia fizica a oraselor a inceput sa aibe un caracter mai ordonat. A aparut un spor de preocupare pentru amenajarile publice.

I n timpul renasterii, urbanismul este revitalizat , peninsula Italica fiind una dintre zonele
care au pornit aceasta modificare a formelor urbane. Renasterea italiana s-a manifestat pe toate planurile, inclusiv in ceea ce priveste planificarea urbana. Tipul de om propus de gandirea umanista era un om care se cunoaste, se plaseaza in centrul universului, lumea trebuie sa fie facuta pentru el. Unul dintre primele orase care s-au impus ca model de urbanizare a fost Florenta. Aici s-a pus in aplicatie planul de tip stea. Puterea florentei cat si influenta ei in peninsula Italica a determinat aparitia mai multor orase stea. Acest gen de urbanizare era considerat a fi modelul perfect<Filarete spune ca un oras trebuie sa aiba in centru zona administrativa, spirituala, astfel se subliniaza cel mai bine puterea administratiei si a conducerii. El considera ca cea mai buna metoda de conducere era Modelul orasului ideal renascentist in forma de stea monarhia>. Aceste scheme utopice hipnotizeaza omul renascentist, care cauta cu ardoare perfectiunea in tot ceea ce il inconjoara, simte nevoia unui tot unitar.
Filarete este teoreticianul renascentist care a pus bazele orasului inscris intr-o forma ideala, pitagoreica. El ii influienteaza pe multi dintre arhitectii mari ai renasterii. Astfel, in combinatie cu gandirea lui filarete si puterea de afirmare a arhitectilor renascentisti, urbanismul si arhitectura se combina pentru a forma orase unitare, armonioase, placute omului, care sa suplineasca atat functiile sanitare, cat si nevoia de frumos<lucru care era pus pe planul doi in Evul Mediu> In perioada baroca se trece la un oras cu un nou stil arhitectural, de data aceasta se pastreaza formele initiale ale oraselor sar se pune mai mult accentul pe estetica lui. Un exemplu foarte bun il constituie orasul

Plannul propus de Filarete pentru orasul ideal, descris in tratatul lui despre urbanism Sforzinda

Bruxelles caer dupa bombardamentul din 1695 a fost reconstruit de Max Emanuel, guvernatorul orasului la acea vreme. El a venit cu propunerea construirii unui nou oras, bazat pe principiile baroce ale esteticului si pe planul orasului Torino. Planul lui Max Emanuel implica existenta bulevardelor lungi care sa ofere perspective largi privitorilor. Aceasta propunere a fost respinsa de locuitori, dar cu toate astea, o mica parte din ideile lui au fost puse in practica. Inceputul urbanismului modern se poate plasa in jurul anului 1850. In aceasta perioada au fost reconstruite orasele Paris si Barcelona. Parisul, fost oras medieval, avea nevoie de o remodelare, pentru a putea suporta numarul mare de locuitori.. A fost nevoie de o demolare in masa pentru a se putea pune in aplicatie planul baronului Haussman, dar Parisul a fost Modelul de plan baroc pentru oras revitalizat. Acesta a prevazut orasul cu bulevarde largi, cu fronturi comune, uniforme, a prevazut orasul cu parcuri mari, o retea stradala rationala, care sa fluidizeze traficul. Desi primeaza aspectul estetic al bulevardelor, baronul a avut in minte si aspectul militar, bulevardele fiind proiectate pentru a putea permite deplasarea trupelor in caz de razboi. Urbanismul a suferit de-alungul timpului multe modificari, in mod evident radacinile urbanismului modern se gasesc in urbanismul roman si cel grec, dar si cleelalte experiente urbanistice au jucat un rol foarte important in formarea oraselor asa cum le avem astazi. Este interesant de urmarit cum factorii cei mai importanti in aceasta evolutie au fost in primul rand mentalitatea locuitorilor si modul de conducere. In functie de mentalitatea oamenilor, orasele au avut centre de diferite naturi(centre laice, centre religioase, centre administrative), in functie de tipul de conducere au aparut tramele stradale regulate, sau haotice, neorganizate, fortificatiile au aparut si disparut in functie de situatia fiecarei civilizatii in parte. Fiecare element politico-administrativ, psihologic, militar, cultural isi joaca rolul modelator al orasului, fiecare oras este datorat acestor elemente, care determina in mod profund forma si formarea oraselor.

Malaianu Ana Marcela gr 21B

Bibliografie 1) 2) 3) 4) 5) 6) Luc Normand Tellier- Urban World History Herman Herzberger Lessons for students in Architecture Sanda Voiculescu Istoria arhitecturii universale-Antichitatea Sanda Voiculescu Istoria arhitecturii universale-Evul Mediu Curinschi Vorona Gheorghe Arhitectur. Urbanism. Restaurare www.wikipedia.com