Sunteți pe pagina 1din 17

STABILIREA MOMENTULUI OPTIM DE CULES

A STRUGURILOR PENTRU VIN

Aparatură şi materiale

balanţă tehnică de 200 şi 500 g;


refractometrul de laborator (de masă sau de mână);
centrifugă de laborator;
spectrofotometrul care să permită citiri la  = 520 nm;
foarfecă de mână;
biuretă automată de 25 şi 50 ml;
cilindri gradaţi de 500 şi 1000 ml;
pipete gradate;
pahare tip Erlenmayer de 100 şi 200 ml;
mojar cu pistil de porţelan;
nisip de cuarţ;
pungi de plastic;
tifon, hârtie de filtru.

Reactivi

soluţie NaOH 0,1 N de factor cunoscut;


soluţie indicator de albastru brom timol;
soluţie de HCl 1 %.
MASA VOLUMICĂ LA 20°C ŞI DENSITATEA RELATIVĂ 20°C/20°C.

METODA PICNOMETRICĂ
Metodă de referinţă

Are o precizie de 0,0001 g/cm3.


Aparatură şi materiale

balanţă analitică cu două talere sau cu unul singur, având sensibilitatea de 0,0001 g (o
zecime de mg);
picnometrul din sticlă pyrex de 100 ml, cu un termometru mobil cu şlif, gradat în zecimi
de grad, de la 10 la 30°C (fig. 1)
Acest termometru trebuie să fie verificat la anumite perioade de timp (circa 6 luni).
Picnometrul mai are un tub lateral cu lungimea de 25 mm şi diametrul interior de
maximum 1mm terminat printr-un vârf conic rodat; pentru închidere acest tub lateral este
acoperit cu un căpăcel - dop cu şlif. Acest dop serveşte drept cameră de dilataţie.
Cele două rodaje ale aparatului trebuie făcute cu o grijă foarte mare.
Poate fi folosit orice picnometru cu caracteristici echivalente.
Fig. 1. Picnometrul şi flaconul tară

flacon tară, cu acelaşi volum exterior (mai puţin de 1 ml) ca picnometru şi cu masă egală
cu masa picnometrului plin cu un lichid, cu densitatea de 1,010 (soluţie de clorură de
sodiu, 2 părţi la 100 părţi, g/ml), mai mare decât masa picnometrului cu apă;
termostat;
lupă;
trompă de vid de apă;
vas separator de vid;
alonjă de sticlă;
vas conic de 1000 ml;
cilindru gradat de 250 ml;
pipete cotate de 25 şi 50 ml;
bumbac, vată, tifon, hârtie de filtru etc;
METODA PICNOMETRICĂ OBIŞNUITĂ
Metodă uzuală

Are o precizie de 0,0003 g/cm3

Aparatură şi materiale

balanţă analitică cu două talere sau cu unul singur, având o sensibilitate de 0,0001 g;
picnometre din sticlă obişnuită de forme şi volume diferite (fig. 2);
termometre de la 0 la 30°C, cu valoarea diviziunii de 0,5°C sau 0,1°C;
termostat;
lupă;
trompă de vid de apă;
vas separator de vid;
alonjă de sticlă;
vas conic de 1000 ml;
cilindru gradat de 250 ml;
pipete cotate de 25 şi 50 ml;
bumbac, vată, tifon, hârtie de filtru etc.
METODA AREOMETRICĂ (DENSIMERTICĂ)
Metoda uzuală

Are o precizie de 0,0003 g/cm3

Aparatură şi materiale

areometru (densimetru), care îndeplineşte condiţiile prevăzute în STAS-urile şi


reglementările în vigoare;
termometrul de la 0 la 30°C, controlat şi gradat în diviziuni de 0,5°C;
cilindru gradat de 36 mm diametru interior şi 320 mm înălţime, ţinut în poziţie verticală
cu ajutorul unui suport cardanic;
lupă;
tifon, vată, hârtie de filtru etc.
EVALUAREA CONŢINUTULUI DE ZAHARURI DIN MUST
METODA REFRACTOMETRICĂ
1. Determinarea zaharurilor din must cu refractometre de masă (Abbé)

Aparatură şi materiale

refractometrul Abbé;
centrifugă;
termometru;
pipete gradate;
baghetă de sticlă;
tifon, vată, hârtie de filtru.
Refractometrul Abbé este prevăzut cu o scală indicând:
fie indicele de refracţie (n) cu patru zecimale;
fie procente de masă zaharoză (%) cu o aproximaţie de 0,1%.
2. Determinarea zaharurilor din must cu refractometrul de mână
Aparatură şi materiale

refractometrul de mână(tip: Zeiss, Meopta,ect.);


centrifugă;
termometru;
pipete gradate;
baghetă de sticlă;
tifon, vată hârtie de filtru.
METODA DENSIMETRICĂ
Aparatură şi materiale

mustimetre (aerometre);
termometrul de la 0 la 30°C, controlat şi gradat în diviziuni de 0,5°C;
cilindru gradat standardizat;
lupă;
tifon, vată, hârtie de filtru etc.;
centrifugă cu minimum 3600 rotaţii/minut;
ACIDITATEA TOTALĂ
METODA POTENŢIOMETRICĂ
Aparatura
trompă de vid cu apă;
fiolă - vas separator de vid de 500 cm3;
potenţiometru (pH-metru) cu scală etalonată în unităţi de pH şi 2 electrozi (electrodul de
sticlă şi electrodul de calomel - clorură de potasiu),sau un electrod combinat.
agitator magnetic;
pahare cilindrice cu diametrul de minim 5 cm;
biuretă automată de 25 cm3;
pipete gradate şi cotate de 10 cm3;
hârtie de filtru, vată, tifon etc.

METODA TITRIMETRICĂ
Varianta cu albastru de bromtimol ca indicator

Reactivi
soluţie titrată de hidroxid de sodiu 0,1 N lipsită de carbonat
soluţie tampon cu pH = 7 preparată astfel:
Într-un balon cotat de 1000 cm3 se introduc:
107,3 g fosfat monopotasic (KH2PO4);
500 cm3 NaOH 1 N;
300 cm3 apă distilată;
se agită şi după dizolvare se completează cu apă distilată până la semn.
Aparatură

biuretă automată de 25 ml;


pahare conice incolore de 50, 100 ml;
pipete gradate şi cotate de 10 ml;
hârtie de filtru, vată, tifon etc.
Reactivi

hidroxid de sodiu, soluţie 0,1 N, lipsită de CO2;


albastru de bromtimol, soluţie alcalină 4 % preparată astfel:
Într-un balon cotat de 1000 cm3 se introduc:
4 g albastru de bromtimol;
200 cm3 alcool etilic neutru de 96 % vol;
După dizolvare se adaugă 200 cm3 apă distilată lipsită de CO2;
Se neutralizează cu NaOH soluţie 1 N până la obţinerea unei coloraţii albastru-verzui;
Se agită conţinutul şi se completează cu apă distilată până la semn.
soluţie tampon cu pH = 7

ACIDITATEA VOLATILĂ
Aparatură

aparat de antrenare cu vapori de apă (fig. 1);


trompă de vid de apă;
fiolă (vas separator) de vid;
butelie incoloră de 250 ml;
pipete gradate de 1, 2, 5, 10, 20 ml;
pahar conic de 300 ml;
microbiurete de 2 şi 10 ml;
În afară de aparatul de distilare cu antrenare cu vapori de apă Jaulmes - mic (fig. 1) se
foloseşte şi apartul tip Jaulmes - mare (fig. 2 din lucrarea „Concentraţia alcoolică”).

Fig. 1 Aparat tip Jaulmes - mic:


1 - vas de distilare (barbotor); 2 - sursă de încălzire; 3 - coloană de rectificare tip Vigreux;
4 - refrigerent descendent; 5 - vas colector.

Aparatele de distilare prin antrenare cu vapori de apă trebuie să îndeplinească


următoarele condiţii:
1. vaporii de apă produşi de generator trebuie să fie lipsiţi de bioxid de carbon, astfel încât
dacă la 250 cm3 de distilat (obţinut din 20 ml apă distilată fiartă) se adaugă 0,1 ml de
hidroxid de sodiu, soluţie 0,1 N şi două picături de soluţie de fenolftaleină 1%, acesta să
prezinte o coloraţie stabilă cel puţin 10 secunde.
2. în condiţiile obişnuite de lucru, 99,5% din acidul acetic (20 ml dintr-o soluţie de 0,1 N
acid acetic) introdus în vasul de distilare în locul vinului trebuie să se găsească în distilat
(250 ml).
În acest sens la titrarea distilatului cu soluţie de NaOH 0,1 N, volumul adăugat să fie
cel puţin egal cu 19,9 ml.
3. dacă se introduce în vasul de distilare în locul vinului, o soluţie N de acid lactic (20 ml)
acesta trebuie să se găsească în distilatul obţinut (250 ml) în proporţie de 99,5%.

Reactivi

hidroxid de sodiu, soluţie 0,1 N, lipsită de carbonat;


acid tartric cristalizat;
fenolftaleină, soluţie alcoolică 1% (1 g/100ml alcool etilic de 96% vol. neutru);
acid clorhidric (20 = 1,18 g/cm3, diluat 1:4, v/v);
iod, soluţie 0,005 N;
iodură de potasiu cristalizată;
amidon, soluţie 5 g/l, preparată astfel;
Se dizolvă 5 g amidon solubil în aproximativ 500 ml apă fierbinte.
Se aduce soluţia în stare de fierbere şi se menţine astfel timp de 10 minute;
se adaugă 200 g NaCl (pentru conservare).
După răcire se compleatează cu apă până la 1 litru.
soluţie saturată de borax (Na2B4O7 ⋅ 10 H2O), adică aproximativ 55 g/l;
soluţie 0,1 N de acid tartric;
soluţie 1 N de acid lactic.
ACIDITATEA FIXĂ
Aciditatea fixă este dată de totalitatea acizilor existenţi în vin, care în
condiţii determinate de temperatură nu sunt volatili şi care nu pot fi separaţi
prin distilare.
Principiul metodei
Aciditatea fixă a unui vin este determinată prin diferenţa dintre aciditatea totală şi
aciditatea volatilă

ACIDITATEA REALĂ
Aciditatea reală sau pH-ul, reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor
de hidrogen şH+ţ.
METODA POTENŢIOMETRICĂ

Principiul metodei

Se măsoară diferenţa de potenţial între doi electrozi imersaţi în proba de analizat.


Unul din electrozi are potenţialul dependent de valoarea pH a probei (electrodul
indicator), iar celălalt electrod, are potenţialul fix şi constituie electrodul de referinţă.

Aparatură şi materiale

pH-metru, care să permită citiri cu precizia de 0,05 unităţi pH, prevăzut cu un electrod
indicator (electrodul de sticlă) şi un electrod de referinţă (electrodul de calomel - clorură
de potasiu saturată) sau electrodul argint - clorură de argint.
Se poate folosi şi un electrod combinat.

Observaţie
Electrodul de sticlă şi cel combinat trebuie să fie păstrat în apă distilată.
Electrodul de calomel - clorură de potasiu (Hg2Cl2/KCl) saturată trebuie să fie păstrat
într-o soluţie saturată de clorură de potasiu.
agitator magnetic;
pahar cilindric cu diametrul de minimum 5 cm;
pipete cotate de 10 ml;
hârtie de filtru, vată, tifon;

Reactivi

Soluţii tampon:
* Tartrat acid de potasiu (KC4H5O6) soluţie saturată (cel puţin 5,7 g/l)
Această soluţie se poate păstra până la 2 luni în prezenţa a 0,5 g timol la 1 litru soluţie.
Valoarea pH a soluţiei este:
3,57 la 20 C
3,56 la 25° C
3,55 la 30° C
* Ftalat acid de potasiu (KC8H5O4) soluţie 0,05 M (10,211 g ftalat acid de potasiu,
uscat/litru, la 20°C).
Durata maximă de păstrare este de 2 luni.
Valoarea pH a soluţiei:
3,99 la 15° C
4,00 la 20 şi 25° C
4,01 la 30 C.
Soluţie de fosfaţi :
Într-un balon cotat de 1000 cm3 se introduc:
3,402 g, fosfat monopotasic (K2HPO4);
4,354 g, fosfat dipotasic (K2HPO4);
700 ml apă distilată,
se agită şi se completează cu apă până la semn.
Durata maximă de conservare 2 luni.
Valoarea pH a soluţiei este:
6,90 la 15° C
6,88 la 20 C
6,86 la 25° C

METODA COLORIMETRICĂ

Hârtia indicatoare de pH se prezintă sub formă de benzi înguste de hârtie impregnată cu


diferite amestecuri de indicatori. În contact cu proba al cărei pH se determină, îşi schimbă
culoarea.
Nuanţa de culoare obţinută se compară cu o scală etalon de culori pe care sunt
indicate valori de pH.
EFECTUL TAMPON
Determinarea efectului tampon se efectuează prin metoda potenţimetrică.

METODA POTENŢIOMETRICĂ

METODA POTENŢIOMETRICĂ

Principiul metodei
Se măsoară diferenţa de potenţial între electrodul de referinţă şi electrodul indicator pe
domeniul scalei de pH cuprins între 2 şi 11, prin adăugări succesive de soluţie alcalină sau
acidă. În continuare se exprimă efectul tampon prin calcularea coeficientului tampon şi a
capacităţii tampon.

Aparatură şi materiale

pH - metru, care să permită citiri cu precizia de 0,05 unităţi pH, prevăzut cu un electrod
indicator (electrodul de sticlă) şi un electrod de referinţă (electrodul de calomel - clorură
de potasiu saturată);
agitator magnetic;
microbiuretă de 10 ml;
pahare tip Berzelius de 100 cm3;
pipetă cotată de 50 cm3;
pipetă gradată de 1cm3;
hârtie de filtru, vată, tifon.

Reactivi

soluţie de NaOH 1 N decarbonatată;


soluţie de HCl 1 N;
soluţii tampon pentru etalonarea pH - metrului la 3,57, 6,88 şi 9,00 unităţi de pH la
temperatura de 20°C (identice ca la determinarea valorii pH a vinului).
CONCENTRAŢIA ALCOOLICĂ
METODA PRIN DISTILARE SIMPLĂ
ŞI DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI ALCOOLICE
CU AJUTORUL PICNOMETRULUI,
ALCOOLMETRULUI, REFRACTOMETRULUI

Aparatură

Aparat de distilare (fig. 1) compus din:


1 - balon de distilare cu fund rotund de 1000 ml;
2 - coloană de rectificare de 20 cm sau în lipsă, bulă de siguranţă Kjeldahl;
3 - refrigerent cu serpentină, montat vertical;
4 - tub de sticlă prelungit (alonjă) efilat la un capăt cu diametrul la vârf de 2÷3 mm ;
5 - balon cotat colector de 200ml ;
6 - vas de răcire în care se introduce vara apă şi gheaţă;
7 - placă metalică protectoare de cupru sau de azbest cu deschidere circulară, cu
diametrul de 8 cm, pe care se aşează balonul;
8 - sursă de căldură .
Fig. 1. Aparat de distilare

Aparat de antrenare cu vapori de apă tip Jaulmes (fig.2), compus din:


1 - rezervor pentru epurarea apei;
2 - generator de vapori;
3 - vas barbotor;
4 - coloană de rectificare cu şicane elicoidale din oţel inoxidabil;
5 - refrigerent descendent din oţel inoxidabil;
6 - recuperator de produşi volatili;
7 - balon colector.
.
Fig. 2. Aparat tip Jaulmes:
1 - rezervor pentru epurarea apei; 2 - generator de vapori; 3 - vas barbotor; 4 - coloană de
rectificare cu şicane elicoidale din oţel inoxidabil; 5 - refrigerent descendent din oţel
inoxidabil; 6 - recuperator de produşi volatili; 7 - balon colector.

Se poate folosi oricare alt model de reţinere a vaporilor de alcool sau antrenarea cu
vapori de apă pentru distilarea alcoolului cu condiţia ca aparatul să corespundă următoarei
verificări: 200 ml dintr-un amestec de alcool şi apă cu o concentraţie alcoolică de 10% vol.,
distilat de 5 ori la rând, trebuie să aibă o concentraţie alcoolică de cel puţin 9,9% vol. după
ultima distilare, ceea ce înseamnă că nu trebuie să producă pierderi de alcool de peste
0,02% vol. în cursul unei distilări.

Reactivi şi materiale
lapte de var, soluţie 120 g/l;
oxid de calciu;
piatră ponce sau porţelan poros.
Calculul concentraţiei alcoolice

1. Calculul concentraţiei alcoolice a distilatului cu ajutorul picnometrului

Se procedează conform metodei de determinare a masei volumice şi densităţii relative


(pag. ......) cu ajutorul picnometrelor din sticlă pyrex sau sticlă obişnuită.
Din valoarea densităţii distilatului la temperatura de determinare (t) se calculează
concentraţia alcoolică cu ajutorul tabelelor de calcul (1 şi 3
Aparatură şi materiale

alcoolmetru având o tijă cilindrică cu diametrul secţiunii de min. 3 mm, gradată în zecimi
de grade alcoolice, cu distanţa între două grade consecutive de min. 8 mm;
termometru de la 10 ÷ 30 °C gradat în zecimi de grad;
lupă;
cilindru de sticlă cu diametrul de 36 mm şi înălţimea de 320 mm, aşezat pe o suprafaţă
perfect orizontală.
Diametrul interior al cilindrului trebuie să depăşească cu min. 6 mm diametrul
alcoolmetreului, iar nivelul lichidului să rămână la circa 5 cm sub marginea de sus a
cilindrului, când în lichid pluteşte alcoolmetrul.
2. Determinarea concentraţiei alcoolice a distilatului cu ajutorul alcoolmetrului

Aparatură şi materiale

alcoolmetru având o tijă cilindrică cu diametrul secţiunii de min. 3 mm, gradată în zecimi
de grade alcoolice, cu distanţa între două grade consecutive de min. 8 mm;
termometru de la 10 ÷ 30 °C gradat în zecimi de grad;
lupă;
cilindru de sticlă cu diametrul de 36 mm şi înălţimea de 320 mm, aşezat pe o suprafaţă
perfect orizontală.
Diametrul interior al cilindrului trebuie să depăşească cu min. 6 mm diametrul
alcoolmetreului, iar nivelul lichidului să rămână la circa 5 cm sub marginea de sus a
cilindrului, când în lichid pluteşte alcoolmetrul.

3. Determinarea concentraţiei alcoolice a distilatului cu ajutorul refractometrului

Aparatură şi materiale

refractometru ce permite măsurarea indicilor de refracţie cuprinşi între 1,3330 şi 1,3460;


În funcţie de tipul aparatului, măsurătorile se pot face:
fie la 20°C, graţie unui dispozitiv de termostatare anexat;
fie la temperatura ambiantă t°C, măsurată cu ajutorul unui termometru ce permite
determinarea cu o precizie de circa 0,05°C.
Aparatul este însoţit de un tabel de corecţie a temperaturii.
pipete gradate şi cotate;
baghete de sticlă;
tifon, vată, hârtie de filtru etc.
METODA EBULIOMETRICĂ
Aparatură şi materiale

Ebuliometrul Dujardin-Salleron, fig. 1., format din :


rezervor pentru fierbere de circa 90 ml (1), prevăzut cu refrigerent ascendent (2) şi
termosifon cu robinet de evacuare (3);
termometru de la 86°C la 102°C, gradat în zecimi de grad (4);
lampă de încălzire cu alcool tehnic (5);
disc special de calcul (6), format dintr-un disc gradat în grade alcoolice (scala
alcoolmetrică) şi un cerc mobil gradat în grade de temperatură (scala temperaturilor); sau
o riglă specială de calcul, cu rigletă glisantă, gradate la fel cu discul de calcul.
DETERMINAREA ZAHARURILOR REDUCĂTOARE
DEFECAREA
Defecarea constă în eliminarea altor substanţe cu proprietăţi reducătoare cum sunt
compuşii fenolici (taninuri, flavone, antociani) a căror prezenţă la determinare provoacă
erori de analiză.
Metodă de referinţă: constă în trecerea vinului neutralizat şi dezalcoolizat pe o coloană cu
răşină schimbătoare de anioni(sub formă de acetat),urmat de defecarea cu acetat neutru de
plumb.
Metode uzuale: vinul este tratat cu unul din reactivii următori;
oxid de mercur
acetat neutru de plumb
ferocianură de zinc

Defecarea cu ferocianură de zinc


Se aplică la defecarea vinurilor seci, demiseci, dulci, must şi mistel.
Principiul metodei – constă în precipitarea substanţelor reducătoare nezaharate de
către ferocianura de zinc, formată în mediul de reacţie şi îndepărtarea precipitatului format
prin filtrare
Reactivi
Soluţia I de ferocinură de potasiu (150 g/l): într-un balon cotat de 1000 cm3 se
introduc 150 g ferocianură de potasiu, se dizolvă cu apă distilată şi se aduce la semn cu apă.
Soluţia se păstrează în sticle de culoare închisă.
Soluţia II de sulfat de zinc (300 g/l): într-un balon cotat de 1000 cm3 se introduc 300 g
de sulfat de zinc prin dizolvare cu apă distilată după care se aduce la semn cu apă distilată..

DETERMINAREA PROPRIU-ZISĂ.
METODA IODOMETRICĂ DE DOZARE A EXCESULUI DE IONI
CUPRICI (METODA LUFF- SHOORL)
Metodă unică

Aparatură şi materiale
biuretă automată de 25 ; 50 ml;
refrigerent cu reflux;
trepied metalic;
sită de asbest;
cronometru;
balon indice iod de 300 ml;
pipete gradate şi cotate;
baloane cotate de 100 ml;
piatră ponce;
pâlnii de sticlă;

Reactivi
Soluţie cupro-alcalină:
25 g sulfat de cupru (Cu SO4. 5 H2O) se dizolvă în 100 ml apă;
50 g acid citric (C6H8O7) se dizolvă în 300 ml apă caldă;
388 g carbonat de sodiu (Na2CO3. 5 H2O) se dizolvă în 300 – 400 ml apă caldă;
Soluţia de carbonat de sodiu se amestecă într-un balon cotat de 1000 ml cu soluţia de
acid citric(nu invers), evitându-se spumarea;
Se adaugă apoi soluţia de sulfat de cupru şi se aduce la semn cu apă distilată.
Se filtrează prin hârtie de filtru cantitativă cu porozitate mare.

Soluţie de iodură de potasiu 30%:


30 g iodură de potasiu se dizolvă într-un balon cotat de 100 ml şi se aduce la semn cu
apă distilată.
Se păstrează în sticle de culoare închisă.
Acid sulfuric 25% vol:
25 ml acid sulfuric chimic pur (ρ 20 = 1,84 g/cm3) se introduc în apă (cca. 60 ml) într-un
balon cotat de 100 ml.
Se lasă să se răcească conţinutul balonului după care se aduce la semn cu apă distilată.
Amidon, soluţie 5g/l:
5 g amidon solubil se dizolvă în 200 ml apă.
Se adaugă 200 g clorură de sodiu pentru conservare şi se fierbe soluţia aproximativ
10 minute.
Se răceşte soluţia la jet de apă rece, se filtrează pe hârtie de filtru cantitativă, după
care se introduce într-un balon cotat de 1000 ml şi se aduce la semn cu apă.
Tiosulfat de sodiu, soluţie titrată 0,1 N:
25 g tiosulfat de sodiu (Na2S2O3 . 5 H2O) se introduc într-un balon cotat de 1000 ml şi
se dizolvă în apă fiartă şi răcită.
Se adaugă 0,5 g carbonat de sodiu pentru neutralizarea CO 2 dizolvat iniţial cât şi a
celui care pătrunde în timpul lucrului.
Se aduce la semn cu apă distilată.
Observaţie: Dacă în soluţia de tiosulfat se adaugă 1% (10 g/l) alcool amilic, titrul ei se
păstrează neschimbat luni de zile.
Soluţia de zahăr invertit 5 g/l:
Soluţia se utilizează pentru verificarea tehnicii de lucru.
Într-un balon cotat de 200 ml se introduc:
- 4,75 g zaharoză pură şi uscată înainte de cântărire;
- 100 ml apă distilată;
- 5 ml acid clorhidric pur (20 = 1,16 ÷1,19 g/cm3).
Introducem balonul cotat, într-o baie de apă la 60°C, aşteptând un timp suficient
pentru ca temperatura soluţiei să atingă 50C, temperatură la care se menţine 15 minut.Se
lasă apoi balonul să se răcească spontan timp de 30 minute; apoi răcim prin imersare într-o
baie de apă rece.Se transvazează conţinutul într-un balon cotat de 1000 ml şi se aduce la
semn cu apă distilată.
Această soluţie se conservă bine timp de o lună.
În momentul folosirii, neutralizăm o cantitate de soluţie (aceasta este circa 0,06 N
acidă), cu o soluţie de hidroxid de sodiu (la 10 ml soluţie se adaugă 0,44 ml soluţie NaOH
normală).

Determinarea bioxidului de sulf se poate face prin metode de referinţă şi metode uzuale.

Metode uzuale:
iodometrică, pentru determinarea bioxidului de sulf liber, combinat şi total.
iodometrică, pentru determinarea bioxidului de sulf liber;
semimicrometoda iodometrică, pentru determinarea bioxidului de sulf liber (pentru
vinurile rozé şi roşii);
iodometrică, pentru determinarea bioxidului de sulf total;
prin oxidare cu apă oxigenată, pentru determinarea bioxidului de sulf liber,
combinat şi total.
Determinarea bioxidului de sulf liber şi total se efectuează imediat, după deschiderea
buteliilor păstrate pline cu vin, după ce în prelabil, probele de vin au fost aduse la temperatura
de 20 ºC, la care se efectuează şi determinarea.
Derminarea bioxidului de sulf liber şi combinat se efectuează în cazurile:
musturilor şi vinurilor,
soluţiilor sulfuroase şi produselor solide generatoare de SO2.

BIOXID DE SULF LIBER ŞI TOTAL


METODA IODOMETRICĂ DE DETERMINARE A SO2 LIBER,
COMBINAT ŞI TOTAL
(Metodă rapidă de lucru)

Aparatură şi materiale

vase conice de 300 şi 500 cm3;


balon indice iod de 300 cm3;
pipete gradate de 1,2 5,10,25;
pipetă cotată de 50 cm3;
cilindru gradat de 50 cm3;
lampă cu vapori de sodiu

Reactivi

EDTA ( Complexon III ): sarea sodică a acidului etilen diamino tetraacetic;


Hidroxid de sodiu, soluţie 4 N ( 160 g/l);
Acid sulfuric( ρ 20
= 1,84 g/cm3) diluat 1/10( v/v ): 100 ml acid sulfuric concentrat se
adaugă sub agitare în aproximativ 600 ml apă distilată, într-un balon cotat de 1 litru, după
care conţinutul se răceşte la un jet de apă rece şi se completează la semn;
Amidon, soluţie 5g/l:
5 g de amidon solubil se dizolvă în aprox. 500 ml apă distilată.
Sub agitare se aduce la fierbere şi se menţine timp de 10 minute
Se adaugă 200 g clorură de sodiu pentru conservare.
Se răceşte soluţia la jet de apă rece, se filtrează pe hârtie de filtru cantitativă, după
care se introduce într-un balon cotat de 1000 ml şi se aduce la semn cu apă.
Iod, soluţie 0,025 M(0,05 N).
METODA IODOMETRICĂ PENTRU
DETERMINAREA SO2 LIBER

Reactivi
iod soluţie 0,02 N;
amidon soluţie apoasă 1%;
acid sulfuric, ρ = 1,84, diluat 1+2;
apă oxigenată, soluţie 30%, diluată 1+2.
METODA IODOMETRICĂ PENTRU
DETERMINAREA SO2 TOTAL
Reactivi

iod soluţie 0,02 N;


acid sulfuric  = 1,84, diluat 1+2;
amidon, soluţie apoasă 1%;
hidroxid de potasiu, soluţie 1N (56 g/l).
METODE CHIMICE

Principiu

Bioxidul de sulf este determinat prin iodometrie în mediul acid.

Aparatură şi materiale

vase conice de 300 şi 500 cm3;


balon indice iod de 300 cm3;
pipete gradate de 1,2 5,10,25;
pipetă cotată de 50 cm3;
cilindru gradat de 50 cm3;
lampă cu vapori de sodiu.

Reactivi

Iod, soluţie 0,025 M(0,05 N),


Acid sulfuric, soluţie 1/3( v/v),
Amidon, soluţie 5g/l.

IDENTIFICAREA ACIZILOR TARTRIC MALIC ŞI LACTIC


PRIN CROMATOGRAFIE PE HÂRTIE
Aparatură şi materiale
- vas din sticlă sau material plastic de formă paralelipipedică sau cilindrică cu
înălţimea de aproximativ 20 cm;
- capilare de 0,1; 0,2; 0,5 şi 1 mm;
- hârtie cromatografică tip Whatman.

Reactivi
- soluţie martor de acid malic (1 g/l);
- soluţie martor de acid lactic (1 g/l);
- soluţie martor de acid tartric (1 g/l);
- soluţie revelatoare (developantul) preparată astfel:
Într-o pâlnie de separare se introduce (se amestecă):
- 100 ml n-butanol p.a.;
- 100 ml apă distilată;
- 10,7 ml acid formic 80% sau 16,7 ml acid formic 50% ;
- 15 ml soluţie de verde brom crezol 1 %(în apă).
Se amestecă minuţios, se lasă să se separe în 2 straturi şi se aruncă stratul apos
inferior.

CENUŞA
Aparatură şi materiale

- capsulă din platină cu fund plat (cu diametru de 70 mm şi înălţimea de 25 mm );


- baie de apă la 100ºC ;
- balanţă analitică cu sensibilitatea de 1/10 mg;
- placă încălzitoare sau lampă cu radiaţii infraroş;
- cuptor electric de calcinare termoreglabil;
- exicator;
- pipete gradate şi cotate de 1; 2; 5; 10 şi 25 ml.
- placă de azbest,
ALCALINITATEA CENUŞEI
Aparatură şi materiale

- capsulă din platină cu fund plat (cu diametru de 70 mm şi înălţimea de 25 mm );


- baie de apă la 100ºC ;
- exicator;
- pipete gradate şi cotate de 1; 2; 5; 10 şi 25 ml.
- placă de azbest.

Reactivi

- acid sulfuric, soluţie 0,05 M ( 0,1 N);


- hidroxid de sodiu, soluţie 0,1 M (0,1 N);
- metiloranj, soluţie apoasă 1% în apă distilată(m/v).
- baghetă de sticlă.