Capitulul 1- Scarry Bella

 
Bun. Stau. Nu ca asta n'as face'o mereu, dar de data asta e diferit.Stau, in fata unei
oglinzi rupte si m a ui al fata mea. E atat de diferita. e ALBA.Nu vroiam sa fiu ALBA.
Mereu am visat la corpul trasnet al mulatrelor si la culoarea pielii lor, desi eram eu
alba si inainte acum eram si mai ALBAAA? E de rau. Si fata mea e atat de ... atat de
perfecta. Vat tot. Dar de ce sunt dezbracata? Si de ce stau intinsa pe o saltea alba in
mijlocul "casei arse"? Ce naiba caut aici?
Singura chestie pe care mi'o amintesc e ca am venit cu Marry aici, m'a invitat pentru
ca vroia sa'mi zica ceva. Dar cum am vazut'o, a venit spre mine, mi'a dezvelit umarul
si si'a infipt buzele in umarul meu gol. Apoi am simtit o durere, o durere acuta ale
carei  ume le mai simt si acum. Idoata. N'ar fi trebuit sa am incredere in ea
nicioadata.Ce mi'a facut? Si de ce vad toate lucrurile la milimetru. Vad tot si aud tot.
Nu, nu mai pot sa stau aici. Si asa mi'am luat eu hainele si ochelarii de soare, pentru
ca ochii mei erau ROSII si m'am dus afara. Era cald. Si un soare izbititor. Simteam o
arsura in gat atat de.. de arzatoare. Apa.. Aveam o sticla de apa in ruxac. Nu pot sa
beau. Ma ustura si mai tare.
Lasa. Vad eu cum scap si de asta. Cel mai bine  sar gardu'. Nu am degand sa fiu prinsa
asa, aici si acum.
 Ma duc prin spate, dar..
-Fir’ar.. Dupa ce ca sunt mai mult ca beata, pentru ca nu’mi amintesc ce naiba s’a
intamplat aseara, ma trezesc si cu o rana. Ce porstie. Strig eu in gura mare nervoasa
-Stai calma! Nu e decat o zgarietura. Imi spune cineva.
Ma gandesc, sa ma intorc sau sa n’o fac.Am s’o fac. E un tib blondut, cu ochii caprui
verzui, ce se holbeaza la mine, si cu un zambet strengaresc de care m’am indragostit
pe loc.
-Buna! Sunt Edwrad Cullen. Sunt nou in oras. Vin din Alaska. Cred ca o sa fie tare in
Froks, corect?
-Buna.. da, daca esti un fan al ploii. Uum.. da.. sczue. Nu..uu.mele meu.. este Bella.
Bella Swan. Bine ai venit.
Ii simteam sangele palpand si il doream, nu stiu de ce ,dar aveam nevoie de el. Dar nu
puteam sa cer mai mult. Deabia il cunoscusem si in plus nu sunt un ucigas. Nu vreau
sa’l omor, dar Doamne, ii vreau sangele.
-Hei.Bella.. esti tare.. frumoasa, si ranita pe deasupra. Vad ca nu ai masina, vrei sa te
duc eu acasa? Si inceraca sa’mi ia ochelarii de la ochi. M’am smucit si apoi cu o voce
tremuranda zic:
-Nu ! Stau aproape. si ma ridic se plec dar nu eram in echilibru si am picat. Dar nu
am apucat sa cad pe pamant, pentru ca el m’a prins. Doamne ce maini, incepusem sa
tremur. Vroiam sa’l ating, vroiam sa’si tina mana peste mijlocul meu ,acolo. Apoi
mi’am dat seama ca eram pe punctul de’a comite o crima. Nu vroiam asa ca m’am
smuls din bratele lui, m’am ridicat si am vrut sa plec. Am grabit pasul pana cand
mi’am dat seama ca acum fugeam. Fugeam de un tip pe acre deabia il cunoscusem
dar de care cred ca incepeam sa simt ceva. Era mult prea.. frumos.. special. I fara sa
realizez am ajuns acasa. Intru in locuinta mea si cand sa inchid usa, Charlie langa
mine:
-Unde ai fost, domnisoara pana la ora asta? Lipsesti acasa de 3 zile. Deci am stat in
„Casa Arsa” 3 zile zmucindu’ma de durere?Nu! Nu era posibil.
-Charlie, dragule, ti’am zis a fost la Marry. A avut nevoie de ea. Trece printr’o
perioada mai grea. A spus o voce calda, blanda a lui Renee, a mamei. Nicioadata nu
le’am spus „mama” si „tata” alor mei. Mi’a palcut mult m’ai mult sa le spun pe nume.
-Da.. Ma rog. Dar ce face ingersaul meu, atunci? Intreba Charlie cu o voce de copilas
-Tata am 17 ani ,pentru Dumnezeu. Inceraca sa nu te mai comporti cu mine ca un
copil de 4.
-O Doamne, cat trece vremea. Stiu ca ai crescut si ca te’ai facut si ami frumoasa si mai
palida..
-N’am mancat prea bine
-Lasa’ma sa termin de vorbit. Dupa cum spuneam, stiu ca ai crescut dar tu o sa ramai
ingersaul meu si a lui Renee mereu. Intelegi?
-Da tata. Merci ca mi’ai amintit.
- Ca venii vorba de mancare, mi’e foame
-Si Bella o sa fie draguta sa ma ajute in bucatarie azi. Spune Renee
-Evident mama, lasa’ma doar sa ma schimb.
-Dar misca’te mai repede si da’ti ochelarii jos in casa.. spune Charlie.
Ce o sa fac? Nu stiu cum sa le ascund asta... Problema cu ochii ce o sa fac cu ei? Asta
era intrebarea ce ma rodea cat timp am urcat scarile
-Bella, sa’mi aduci lentilele de contact. Striga Renee de jos. Asta e. Am sa iau niste
lentile. Perfect. La dus, m’am miscat cat se poate de repede, apoio mi’am luat haine
largi, lejere si am coborat ca un glonte jos.
-deci, unde ai fost pana acum? Ma intreba Renee.
Dintre toate persoanele pe care le cunosteam, Renee, desi era mama mea, imi era cea
mai buna prietena. Ma scotea din orice problema, ma intlegea si’mi dadea cele mai
bune sfaturi posibile.
-Pai.. eu chiar am fost la Marry.
-Asta stiu, dar ar fi trebuit sa vii acasa acum o zi.
-Stiu, Renee dar au mai avut nevoie d emine.
-Noroc ca m’a sunat mama lui Marry, sa’mi spuna ca trebuie sa stai acolo 4 zile. Cum
ai putut sa nu ma suni. Uau. Mama lui Merry stia ca eu trebuia sa stau la ea, deci ea
mi’a facut chestia asta.
-Scuze mama dar...
-Ma rog, las’o balta. Acum hai sa preparam cina. Uite, ia bate tu carnea asta si las’o la
scurs. Stiu ca nu’ti palce mirosul de sange, dar trebuie sa te mai si sacrifici.
Sange. Nu !!!
-Mama eu crec ca..
Prea tarziu. Deja a deschis pachetul de carne de la bunica. Totul a fost o chestie de
secunda. Brusc am simtit mirosul sangelui cum imi infunda narile cu aroma lui si..
aproaper o omoram acolo. Pe Renee. Mi’era scarba de mine. I’am luat fara sa vreau
carnea din mana si am inceput sa’mi infig coltii in bucata de carne zemoasa. Usor,
usor, arsura din gatul meu se mai domola. Ma simteam mai... bine. Dar faptul ca
Renee era in soc m’a facut sa ma sperii si ami tare. Nu mai putea face nimic. Era
paralizata. Sau cel putin asta credeam eu. Eram un monstru.