Captitolul3: SPITALUL DE URGENTE FORKS

Si acum trebuia s’o internam pe Renee. N’a fost mare chestie. Domnul Humpher a
semnat niste acte si a luat’o pe mama intr’un scaun cu rotile, apoi a dus’o intr’un
salon. Spre deosebire de alte situatii, de data asta nu simteam niciun fel de oboseala,
eram foarte ... normala. Stateam pe holul rece si inspaimantator al spitalului. Mereu
m’au speriat decorurile astea atat de pline de durere si tipete.Mi’am plimbat mana pe
fainata alba si nu simteam nicun fel de temperatura. Era atat de ... nesiemnificativa.
M’am ridicat de pe scaunul portocaliu si mi’am plimbat mana peste spatiile
mucegaite dintre placile de marmura si am inceput sa ma misc din ce in ce mai
repede. Intr’o secunda am fost la coltul zidului. Ce am mai facut acum? M’am uitat in
spate. Am vazut singurul scaun portocaliu care era destul de departe de mine. Era o
distanta maricica intre mine si el, pe acre, cu siguranta, n’asi fi putu s’o parcug intr’o
secunda.
-E din cauza vitezei tale. Poate nu’ti dai seama, dar acum poti sa te misti foarte
repede. Mi’a soptit Alice in urechea mea dreapta, apoi in mai putin de o clipa era pe
partea opusa, de data asta. Trebuia sa fiu in soc, dar nu stiu de ce nu ma speria nimic
din chestia asta.
-Ai putea sa’mi zici o chestie pe care numai eu sa o aud, chiar daca cineva e langa mine.
Acum iti poti regla tonul vocii la orice nivel, chiar daca nu vrei ca o alta perosana sa auda.
Sa’ti dau un exemplu. Vezi tu tipa asta de langa noi, cu parul ciufulit? E o fraiera.
Si intr’adevar, acea fata nu auzse nimic, desi statea foarte foarte aproape de noi. Am
tras’o pe Alice de mana si am asezat’o, langa mine, pe scaun.
-Spune’mi, ce mai trebuie sa stiu.
Alice statea cuminte in fata mea. Era o fetita de 54 ani de vampiri, dar care arata de 17
ani, cu parul brunet si latos, cu ochii caprui si cu o silueta de invidiat. De cand o
cunosteam pe Alice, o steam ca pe o fata amuyanta, foarte buna la invatatura si era
atat de draguta cu oamenii. Nu intelegeam cu putea sa nu’i raneasca. Sangele lor
mirosea atat de bine. Era un chin pentru mine, sa stau cu si langa ei.
- Dar cum pot fii vampir? Cand am iesit din Casa Arsa, m’am agatat intr’un gard si si
a curs sange. Si mi’am auzit inima batand.
- Asa e la inceput. Iti poti auzi ultimele batai ale inimii, si vezi si culoare sangelui tau.
E o chestie pe care ti’o vei aduce aminte ereu. E o amintire unica pentru vampiri. E
cea cu care stii ca ai inceput o noua viata. Eu sunt un vampir special, a uitat sa’ti
spun. Eu pot vedea viitorul, insa pe cel apropiat. Problema e ca se poate ca viziunea sa
dispara, daca decizia persoanei respective se schimba. Deci eu pot vedea viitorul
atunci cand cineva decide un lucru, cand acest lucru este deja planificat. Dar tu? Tu
nu ai simtit nimic pana acum?
Ma uitam in gol, nu credeam ca ma pot gandii si la chestia asta. Ce stupida ea viata
mea.
-Nu, nu cred ca am facut nimic special.am spus cu jumatate de gura. Apoi mi’am
inchis ochii, si m’am lasat pe spate. Puteam sa stau nemiscata foarte foarte bine.
Niciodta nu’mi iesise partea asta. Ei bine, poate ca sunt si lucruri pozitive in viata
unui vampir.
- Alice, de ce aratam noi vampirii atat de frumosi, de ce trebuie sa fim atat de ..
chipesi?
-Astea au fost si primele mele intrebari, cand am fost transformta. Ideea e ca noi
trebuie sa aratam foarte bine pentru prada noastra. Orice om este atras de vampirii,
deci sa nu te sperii cand toata lumea o sa se holbeze la tine. Noi, insa trebuie sa ne
izolam. Am uitat sa’ti spun. In semestrul asta o sa se mute si verii mei in Forks. O
sa’ti fac cunostinta cu ei. Ajung maine. Trebuie sa’i cunosti si pe ei neaparat.
Si apoi Alice a inceput sa’mi vorbeasca despre noua noastra gasca de vampiri, despre
haine si tot felul de accesorii. Nu’mi prea pasa. Ma gandeam ca n’o sa dorm toata
noaptea. Si asta o fi fost o chestie de vampir. Dar nu m’a deranjat. Vroiam sa aflu mai
multe despre viata de vampir, asa ca am lasat’o Alice sa vorbeasca.