Diplomatia marilor puteri in timpul Razboiului Rece;

Diplomatia in timpul Razboiului Rece

n decurs de civa ani dup capitularea Germaniei i a Japoniei se ajungea la destrmarea
Coaliiei Naiunilor Unite i la situarea fotilor aliai n tabere opuse. De aceea, privit n
perspectiv istoric, victoria puterilor Aliate avea s reprezinte o trecere de la rzboiul
fierbinte la rzboiul rece. Ultimul era astfel denumit pentru c, dei ntrunea multe din
trsturile oricrui rzboi, nu a presupus lupta armat, deci ntre mijloacele cu care a fost purtat
nu au fost incluse direct cele militare. Rzboiul Rece se instala n anii 46-47 i avea s dureze
pn la sfritul anilor 80 ai secolului XX. Cele mai pregnante trsturi ale Ordinii Mondiale n
perioada Rzboiului Rece au fost existena unei lumi bipolare i o confruntare global ntre Est i
Vest. Rzboiul singularizase dou ri, anume Statele Unite ale Americii i Uniunea Sovietic, n
postura de supraputeri, adic de puteri avnd interese globale i dispunnd de capaciti, inclusiv
militare, de a proiecta i proteja aceste interese la nivel planetar. n jurul acestor supraputeri au
polarizat grupuri de state, care au format aliane politico-militare, adic blocuri de putere. Astfel,
pe 5 aprilie 1949 se constituia la Washington Organizaia Tratatului Nord-Atlantic (NATO), care
cuprindea ca membre fondatoare urmtoarele 12 state: Belgia, Canada, Danemarca, Frana,
Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia i Statele Unite. n
1952 aderau la Alian Grecia i Turcia, n mai 1955 Republica Federal Germania (RFG), iar n
1981 - Spania. Aliana avea s funcioneze cu aceti 16 membri pn la ncheierea Rzboiului
Rece. Dup depirea acestuia, NATO se meninea ca alian politico-militar, parcurgnd un
intens proces de adaptare la noile realiti geopolitice. n 1997, erau invitate, apoi n 1999,
primite ca membre ale Alianei Cehia, Polonia i Ungaria, dup aceast dat Aliana Nord-
Atlantic numrnd, deci, 19 state membre. n 2002, la Summi-tul de la Praga, erau invitate s
adere la NATO alte apte state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romnia, Slovacia i
Slovenia. Ca rezultat, n primul deceniu al secolului XXI, Aliana Nord-Atlantic cuprinde 26 de
state membre



Diplomatia in SUA;
American Cultural Diplomacy
Americans and Soviets both viewed popular culture as an important weapon in the struggle
to win influence in Europe during the Cold War. Each thought that increasing the vitality of its
culture could play a key role in winning support for its side.
In terms of American culture, as a matter of policy the United States sought to promote its
high culture in Europe, believing that Europeans would share the tastes of American elites more
than they would respond to popular culture, which politicians viewed as belonging to the lower
classes. Thus the American government sponsored highbrow cultural exports such the American
opera Porgy and Bess, which toured through Western Europe in 1955. The newly created
Information Services Branch of the government served to promote American culture and
anticommunist sentiments in Europe. In the late 1940s, it created US Information Centers, called
"America Houses," which had free lending libraries of American literary classics. However, the
most frequently checked out books proved to be not great works of literature but rather
contemporary potboilers. Europeans flocked not to the American philharmonic concerts but to
record stores where they could buy American rock and roll albums.
Thus American cultural diplomacy did not have its intended effect. Not only did Europeans
consume mass popular culture instead of American high culture, they did not translate that
enjoyment of culture into overwhelming support for American politics. Just like American
parents in the period, European adults were concerned about the effects of rock and roll on their
youth, and the youth interpreted and experienced the culture in their own way.
The Soviets, on the other hand, were not merely concerned but downright alarmed by the
spread of American popular culture. Trying to promote their own culture in Europe through
carefully disseminated propaganda, the Soviets were dismayed to see their own youth sneaking
around, listening to American rock and roll. East German teens tuned into broadcasts of Radio
Free Europe, a radio station founded and funded by Americans in 1950 to counter Communist
propaganda with American propaganda. Russian youth secretly obtained records and formed
listening clubs. Soviet rulers first tried to ban jazz and rock music, but as they realized that the
music kept creeping into nations under their control, they changed strategies. Instead of trying to
ban popular music, they sought to compete with Western influences by promoting alternatives
under their own control. They developed their own radio programming in the 1960s and
promoted homegrown bands, a few with lyrics written by party officials. They had limited
success with these tactics as Radio Free Europe continued to receive letters from Eastern Europe
requesting many of the same bands popular in the West





Diplomaia cultural american
Americani si sovietici, att privit cultura popular ca o arm important n lupta pentru a
ctiga influen n Europa n timpul Rzboiului Rece . Fiecare a crezut c o cretere a vitalitatea
culturii sale ar putea juca un rol-cheie n ctigarea de sprijin pentru partea sa. n ceea ce privete
cultura american , ca o chestiune de politic din Statele Unite au cutat s promoveze cultura
mare din Europa, creznd c europenii ar putea mprti gusturi ale elitelor americane mai mult
dect le-ar rspunde la cultura popular , care politicienii privit ca aparinnd claselor de jos.
Astfel, guvernul american a sponsorizat exporturile culturale provenienta de clasa, cum ar opera
american Porgy i Bess , care turneu prin Europa de Vest n 1955. nou creat Information Services
ramur a guvernului a servit pentru a promova cultura american i sentimentele anticomuniste
din Europa. La sfritul anilor 1940, a creat SUA centre de informare, denumit "America Case",
care a avut bibliotecile de mprumut gratuit de clasici ai literaturii americane. Cu toate acestea,
crile cel mai frecvent verificate de s-au dovedit a fi nu mari opere ale literaturii, ci mai degrab
potboilers contemporane. Europenii s-au nghesuit s nu concertele filarmonice americani, dar
pentru a nregistra magazine de unde pot cumpara americane albume rock and roll . Astfel,
diplomaia cultural american nu a avut efectul scontat. Nu numai c europenii consuma cultura
de mas popular n loc de cultur mare american, ei nu au traduce c plcerea de cultur n
sprijinul copleitor pentru politica american. La fel ca prinii americani n perioada, de aduli
europeni au fost preocupai de efectele de rock and roll pe tinereea lor, iar tinerii interpretat i
experimentat cultura n felul lor. Sovieticii, pe de alt parte, nu au fost doar n cauz, ci de-a
dreptul alarmat de rspndirea culturii populare americane. ncercarea de a promova propria lor
cultur n Europa, prin propagand atent diseminate, sovieticii au fost surprini s vad propria
lor tineri furiezi, asculta la american de rock and roll. Adolescenti din Germania de Est reglate
n emisiunile de radio Europa Liber , un post de radio fondat i finanat de ctre americani n
1950 pentru a contracara propaganda comunist cu propaganda american. Tineretului rus a
obinut n secret de nregistrri i a format ascultare cluburi. Conductorii sovietici au ncercat n
primul rnd s interzic jazz i muzica rock, dar ca au dat seama c muzica inut insinueaz n
naiunile aflate sub controlul lor, au schimbat strategiile. n loc de a ncerca s interzic muzica
populara, ei au cutat s concureze cu influente occidentale de promovarea alternativelor sub
controlul lor. Ei au dezvoltat propria lor de programe de radio n anii 1960 i promovat trupe
homegrown, cteva cu versuri scrise de oficialii partidului. Ei au avut un succes limitat cu aceste
tactici ca Radio Europa Liber a continuat s primeasc scrisori de la Europa de Est care solicit
multe din aceleai benzi de populare n Occident.







ONU si mentinerea pacii;
... de la tradiie...
Operaiunile ONU de meninere a pcii au fost nfiinate n timpul Rzboiului Rece ca o
modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state prin trimiterea de personal nenarmat sau
purtnd numai arme uoare. Trupele se aflau sub comand ONU i interveneau ntre cele dou
fore armate aflate n conflict. Trupele erau chemate atunci cnd puterile internaionale mandatau
Naiunile Unite s intervin pentru ncetarea conflictului (aa numitul proxi-rzboi) care
amenina stabilitatea regional i pacea i securitatea internaional.
Trupele de meninere a pcii nu trebuiau s rspund la foc cu foc. Ca regul general,
rolul lor era acela de a interveni atunci cnd se nceta focul i cnd cele dou pri implicate
consimeau asupra prezenei lor. Trupele evaluau situaia din teren i raportau cu imparialitate
dac s-a ncheiat acordul de ncetare a focului, dac insurgenii i-au retras trupele i dac au fost
ndeplinite i alte elemente ale acordului de pace. Toate aceste eforturi ofereau rgazul necesar
pentru c diplomaii s ndeprteze cauzele conflictului.
... la multidimensional
ncheierea Rzboiului Rece a precipitat o reorientare a rolului operaiunilor ONU de
meninere a pcii. n noul spirit, de cooperare, Consiliul de Securitate a nfiinat misiuni mai
ample i mai complexe, adesea avnd mandatul de a aplica acordurile de pace ntre protagonitii
conflictelor din interiorul unor ri. Mai mult, noiunea de meninere a pcii a nceput s
includ tot mai multe elemente nonmilitare tocmai pentru a se asigura durabilitatea pcii.
Departamentul operaiunilor ONU de meninere a pcii a fost creat n 1992 tocmai pentru a
sprijini cererea crescnd de operaiuni complexe.
n ansamblu, operaiunile au fost ncununate de succes. n El Salvador sau Mozambic, de
exemplu, misiunile au contribuit substanial la asigurarea unei pci durabile. NU a mers ns
totul conform planului probabil i din cauza unei evaluri supra-optimiste a rezultatelor ateptate.
n timpul derulrii misiunilor din Cambodgia i Mozambic, Consiliul de Securitate mandata
operaiuni n alte zone de conflict, cum ar fi Somalia, ara n care nu ncetase nici focul i nici
beligeranii nu ajunseser la un consens. Astfel de operaiuni nu s-au bucurat de sprijinul politic
att de necesar n ndeplinirea mandatului. Eecurile cele mai dureroase fiind masacrul din
Srebenita din 1995 (Bosnia i Heregovina) i genocidul din Ruanda din 1994 au determinat
Naiunile Unite s i examineze i reconsidere propriile operaiuni.
Meninerea pcii i securitii - Misiunile de meninere a pcii i de observare sub egida
Naiunilor Unite au fcut posibil iniierea de negocieri, evitndu-se astfel creterea numrului
victimelor conflictelor armate. n prezent, ONU coordoneaz 16 misiuni de meninere a pcii pe
glob.


ONU si dezvoltarea culturala si sociala;
Consiliul Economic i Social (ECOSOC)
Compoziie: ECOSOC este compus din 54 de state membre.
Procedur i structur: Deciziile sunt adoptate prin majoritatea simpl a membrilor votani.
Sesiunile ECOSOC sunt organizate n fiecare an n luna iulie, alternativ la Geneva i la New
York. n subordinea ECOSOC se afla diverse comisii sau comitete specializate cu o componen
limitat, cum ar fi: Comisia ONU pentru Drepturile Omului, Comisia pentru Statistic, Comisia
pentru Populaie, Comisia privind Combaterea Traficului, Consumului i Abuzului de
Stupefiante, Comitetul pentru Resurse Naturale, etc.
Mandat i activitate: ECOSOC iniiaz studii i analize privind economia mondial,
problematica social, cultural, educaia i sntatea la nivel internaional i face recomandri n
legtur cu aceste probleme Adunrii Generale, membrilor ONU i ageniilor specializate.
ONU care are responsabilitatea principala in promovarea cooperarii internationale in
domeniile social, cultural si umanitar.
Consiliul este compus din 54 de membri alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3
ani, 18 dintre ei fiind alesi in fiecare an. Mandatele sunt alocate pe regiuni astfel: 14 pentru
Africa, 11 pentru Asia,13 pentru Europa de Vest si altele, 10 pentru America Latina si Caraibe si
6 pentru Europa de Est.
Consiliul Economic si Social coordoneaza activitatea a 14 institutii specializate ale ONU,
10 comisii functionale si 5 comisii regionale si primeste rapoarte de la 11 fonduri si programe ale
Natiunilor Unite.
ECOSOC a fost imputernicit sa realizeze cooperarea economica si sociala internationala
pentru a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului fara deosebire de rasa, sex, lima sau religie. In acest context, Consiliului i s-au incredintat
urmatoarele functii: promovarea celor mai inalte standarde de trai, folosirea completa a fortei de
munca, crearea de conditii pentru progresul social si economic; gasirea solutiilor pentru
rezolvarea problemelor internationale in domeniul economic, social si al sanatatii; facilitarea
cooperarii internationale in domeniul cultural si educational; incurajarea respectarii drepturilor si
libertatilor fundamentale ale omului.
Consiliul se reuneste in sesiuni de cate 4 saptamani alternand intre New York si Geneva,
avand o functie coordonatoare intre ONU si institutiile specializate, aranjand in acelasi timp si
intalnirile consultative cu si dintre organizatiile voluntare si neguvernamentale care lucreaza in
sfera sa de activitate.
Functionarea sa este asigurata de sapte comitete permanente, sapte corpuri permanente de
experti, sase comisii functionale, ca si diferite corpuri de experti create ad-hoc.
Comitetele permanente sunt cele pentru organizatiile neguvernamentale, cele pentru
negocieri cu institutiile interguvernamentale; cele pentru locuinte, constructii si planificare; cele
pentru programe si coordonare; cele pentru resurse naturale; cele pentru societatile transnationale
si cele pentru habitatul uman.
Corpurile permanente de experti sunt cele pentru prevenirea si lupta contra delicventei;
cele pentru planificarea reformarii sistemelor de impozite; cele pentru acordurile de contributii
financiare intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare; cele pentru programul ONU de
administratie publica si cele pentru transportul bunurilor periculoase.
Comisiile functionale sunt: Comisia pentru statistica, Comisia pentru drepturile omului,
Comisia dezvoltarii sociale, Comisia pentru conditia femeii, Comisia stupefiantelor si Comisia
populatiei.
Comisiile regionale care actioneaza in numele ONU in orice problema sociala sau
economica sunt: Comisia economica pentru Europa cu sediul la Geneva, Comisia economica si
sociala pentru Asia si Pacific cu sediul la Bangkok, Comisia economica pentru America Latina si
Caraibe cu sediul la Santiago de Chile, Comisia economica si sociala pentru Asia occidentala cu
sediul la Aman si Comisia economica si sociala pentru Africa cu sediul la Addis-Abeba.

ONU si principiile apararii colective;
Anexa nr. 3
Aprare colectiv 23
politic de izolare a adversarului;
sistem defensiv, structurat, echilibrat, activ;
aciuni de intimidare, descurajare;
planificare strategic elevat;
diplomaie anticipativ; fore i mijloace adecvate.




Diplomatie cultural
Diplomaia cultural este acel domeniu al diplomaiei care are drept obiectiv stabilirea,
dezvoltarea i susinerea relaiilor cu celelalte state prin cultur, art, educaie i tiin.
Activitatea de diplomaie cultural este un proces al proiectrii n exterior a sistemului de
valori culturale (in cazul nostru patrimoniul istoric) ale unui stat i a promovrii acestuia la
nivelul relaiilor bi i multilaterale.
Ce i propune diplomaia cultural:
s susin relaiile cu celelalte state prin cultur, educaie i tiin;
s deschid ci alternative de comunicare;
s cultive i s iniieze relaii culturale pe termen lung ntre state;
s exercite influen n sprijinirea prioritilor de politic extern;
s foloseasc instrumentele de diplomaie cultural pentru promovarea
intereselor economice.
Cooperarea cultural interguvernamental i-a ctigat propria autonomie n cadrul
agendelor de cooperare bilateral tiinific-educaional i este recunoscut ca un al treilea pilon
pe agenda relaiilor bilaterale alturi de agenda politic i economic. Tratatele i acordurile
bilaterale din ultimul deceniu ncep s includ la modul curent capitole privind patrimonial
cultural aflat n pericol de degradare sau repatrierea patrimoniului cultural. Abilitile n
domeniul reprezentrii patrimoniului istoric sunt eseniale pentru Diplomaia cultural i
Diplomaia public ca domenii de ni ale diplomaiei i relaiilor internaionale.
Chiar dac conceptul n sine este de dat recent (postbelic) diplomaia cultural a fost
practica curent de-a lungul istoriei. Exploratori, cltori, comerciani, artiti pot s fie
considerai ambasadorii unei anumite civilizaii i culturi (ex Marco Polo sau Milescu Sptaru
pot s fie considerai ambasadori culturali ai civilizaiei europene n orientul ndeprtat). n
accepiune mai larg orice persoan care faciliteaz cunoaterea ntr-un mediu strin a unei alte
culturi i schimbul de idei, practic diplomaia cultural. Interaciunea dintre indivizi este cel mai
bun facilitator al cunoaterii limbii, culturii , tradiiilor i civilizaiei proprii iar n acest context
turismul cultural, expoziiile cu tematic istoric, emisiunile documentare, site-urile web
dedicate au un rol important. O definiie comun acceptat este dat de politologul american
Milton C. Cummings, care descrie Diplomaia cultural ca schimbul de idei, informaii, valori
sisteme, tradiii, credine, i alte aspecte ale culturii i civilizaiei proprii cu scopul de a facilita
ntelegerea i cunoaterea reciproc.
n condiiile conflictelor civilizaionale Diplomaia cultural nu se mai afla la periferia
relaiilor internaionale fiind un domeniu de cercetare inovativ i solicitat ce tinde s-i ctige
propria autonomie n cadrul programelor de studiu aferente domeniului Relaii Internaionale.
Diplomaia cultural i Relaiile Internaionale
ntre cele doua abordri ale RI hard power i soft power politologul american Joseph
Nye este cunoscut ca i creator al fundamentelor teoretice ale soft power definite de acesta
drept: capacitate de persuasiune, influena convingere prin intermediul culturii, valorilor i
ideilor i nu prin intermediul forei mijloacelor militare. n societatea global, globalizarea
determin un nivel crescut de interconectare ntre guvernele i societile lumii i implicit
necesitatea de cooperare la un alt nivel, un nivel facilitat de diplomaia cultural.
Utilizrile Diplomaiei culturale:
Sectorul public (naional, internaional): Diplomaia cultural este utilizat n acest sector
pentru promovarea intereselor naionale, locale sau regionale prin promovarea valorilor
autentice, specifice acestora.
Societatea civil: Organizaiile non-guvernamentale n general folosesc diplomaia
cultural ca pe o platforma de facilitare a cunoaterii i nelegerii, adesea o folosesc ca pe o
modalitate de facilitare a reconcilierii post-conflict. n felul acesta sunt create reele profesionale
ce faciliteaz schimburile academice, inter-instituionale, forumuri internaionale, festivaluri,
programe i trasee de turism cultural/de patrimoniu.
Sectorul privat: Firmele private de anvergur sunt interesate n promovarea comunicrii i
schimburilor interculturale ca modalitate de cretere a profitabilitii, cuceririi i facilitrii intrrii
pe noi piee. Nu exist produs de marca care s nu aib n spate o argumentaie/motivare
cultural/civilizaional sau o poveste de spus.