1

Decizia 567/2006
control a posteriori, pe cale de actiune/obiectie
Autorul sesizarii: Avocatul Poporului
Obiectul sesizarii:
Dispozitiile art. 12 alin. (1) din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, care
prezinta problemele de interes national.
Motivarea sesizarii:
Desi prevederile Legii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea s-a pronuntat doar cu privire la
constitutionalitatea unor prevederi cuprinse in art. 12 alin. (1). Cu privire la prevederea referitoare la referendum
problemele de interes national, Av. Poporului doreste ca CCR sa constate neconstitutionalitatea dispozitiilor acelui
articol.
Autorul sesizarii si exceptiei de neconstitutionalitate (Avocatul Poporului) considera ca art. 12, alin. (1) din Legea
nr. 3/2000 incalca prevederile constitutionale ale art. 1, alin.(4), art. 80 si art. 90. Astfel, art. 12, alin.(1) din Legea
nr.3/2000 restrange puterea constitutionala a Presedintelui Romaniei, Parlamentul actionand prin aceasta lege in afara
competentei sale constitutionale.
Conform art. 2, alin.(1), care incadreaza Presedintele in categoria autoritatilor reprezentative prin care poporul isi
exercita suveranitatea nationala, art. 80, art. 81, alin.(1) si art. 90 din Constitutie, Presedintele Romaniei are un drept
exclusiv de a cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national. Acest drept
exclusiv trebuie interpretat si ca un drept exclusiv al Presedintului de a stabili care sunt problemele de interes national si
care vor fi supuse referendumului, iar nicio alta autoritate publica nu poate decide lista problemelor de interes national. De
asemenea, art. 2, alin.(1) din Constitutie confera Presedintelui un statut care legitimeaza exercitiul unor atributii exclusive
fara interventia altor autoritati, acest lucru fiind in conformitate si cu principiul separatiei puterilor in stat art. 1, alin.(4)
din Constitutie. Articolul 90 din Constitutie este interpretat de autorul sesizarii in sensul ca acea consultare a Parlamentului
este obligatorie (are valoarea unui aviz obligatoriu, fiind o conditie prealabila), dar numai Presedintele poate decide cu
privire la initierea procedurii pentru referendum, identificarea problemelor de interes national si alegerea uneia pentru a fi
supusa in concret referendumului. Se adauga si argumentul ca, in ciuda art. 73, alin.(3) lit. d) din Constitutie, potrivit caruia
organizarea si desfasurarea referendumului se reglementeaza prin lege organica, alegerea acelei probleme de interes
national trebuie facuta tot de Presedinte. Acea lege organica (in speta, 3/2000) nu va face altceva decat sa stabileasca un
cadru tehnic de desfasurare a referendumului (cum se va vota, formarea comisiilor pentru inregistrarea voturilor si alte
probleme organizatorice) si nu sa determine fondul referendumului (adica problema pusa in discutie ce pot sau ce nu pot
sa voteze cetatenii).
Puncte de vedere:
Preedinii celor dou Camere ale Parlamentului i Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere pn la
data dezbaterilor.
Decizia CCR:
1) Criteriul formal: Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Avocatul Poporului cu respectarea prevederilor
constitutionale ale art. 146, lit. d), teza a doua.
2) Criteriul material: Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului, in temeiul art. 146
lit. d) teza a doua din Constitutie, si constata ca dispozitiile art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si
desfasurarea referendumului sunt neconstitutionale.
2

Motivarea deciziei:
1. Pe forma (criteriul formal), Curtea constata ca a fost legal sesizata de Avocatul Poporului si are competenta
de a solutiona exceptia de neconstitutionalitate in temeiul art. 146, lit. d)2. In plus, Curtea examineaza
sesizarea Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului
Ministerului Public si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei pretins incalcate (art. 1,
alin.(4) separatia puterilor in stat, in cadrul democratiei constitutionale; art. 80 rolul Presedintelui si art. 90
referendumul).

2. Pe fond (criteriul material), Curtea considera ca art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000 este neconstitutional
intrucat limiteaza nejustificat prerogativele constitutionale ale Presedintelui Romaniei, asa cum sunt ele
prevazute in art. 80, 81, 90 din Constitutie.

Art. 90 din Contitutie Referendumul ridica 2 probleme asupra carora Curtea se pronunta:
1. Nedefinirea conceptului de probleme de interes national
2. Lipsa precizarii ca acest concept va fi explicat/detaliat ulterior printr-o lege organica.

Prin Decizia nr. 70/5 mai 1999, Curtea a decis ca dispozitiile art.12 alin (1) lit. B h) sunt
neconstitutionale in ceea ce priveste expresia propuse Parlamentului intrucat Presedintele are
competenta exclusiva de a stabili problemele de interes national asupra carora poate solicita poporului
sa isi exprime vointa prin referendum. La reexaminare, Parlamentul a eliminat in totalitate continutul
lit. h), astfel lipsindu-l pe Presedinte de a propune poporului si alte probleme de interes national, in
afara celor prevazute de literele anterioare. Se incalca principiul separatiei si echilibrului puterii
statului, asa cum precizeaza insasi Curtea: Stabilirea prin lege a problemelor de interes national
reprezinta un amestec al Parlamentului in exercitarea atributiilor exclusive ce-i sunt conferite prin
Constitutie Presedintelui si, ca atare, o nesocotire a principiului separatiei si echilibrului puterilor in
cadrul democratiei constitutionale.
Rezumand motivele pe care se bazeaza argumentarea ca art. 12, alin.(1) din Legea nr. 3/2000
incalca dreptul Presedintelui de a consulta poporul privind probleme de interes national, trebuie sa
retinem ca, potrivit art. 1, alin.(4) principiul separatiei puterilor in stat, art. 80 rolul Presedintelui,
art. 81, alin.(1) referitor la legitimitatea electorala egala a Presedintelui Romaniei cu legitimarea
Parlamentului (care nu e altceva decat expresia simetriei juridice intr-un stat de drept: Parlamentul si
Presedintele sunt principalele autoritati reprezentative ale poporului roman, iar cum primul e ales prin
vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, e logic ca si al doilea sa fie ales in situatii similare)
si art. 90 din Constitutie referitor la referendum, Presedintele are competenta exclusiva de a
determina problemele de interes national ce se supun referendumului. Oricare alta interpretare ar fi de
natura a aduce in conflict competentele autoritatilor statului (in speta Parlamentul si Presedintele).
Interesul national poate diferi de la o perioada la alta. E posibil oricand sa survina situatii noi
care sa reclame apelul la un referendum. Enumerarea exhaustiva a situatiilor reprezinta, in acest
context, o limitare a sferei interesului national si implicit o ingradire a dreptului constitutional al
Presedintelui de a decide singur daca initiaza referendum, cand il initiaza si cu privire la ce = sfera
interesului national.