Scopul modelului digital al terenului (MDT) este, pe de o parte, de a fi folosit n
ortofotoredresare, iar pe de alta parte,pentru a avea o descriere exacta a terenului n alte scopuri.Spre exemplu, pentru scara ortofotoplanului 1:5000, MDT este de obicei realizat pe o grila cu echidistanta de 5 m iar precizia este de 1.00m. Dupa generarea automata a modelului digital al terenului, acesta trebuie editat n sensul corectarii cotelor gresite. Punctele MDT trebuiesc livrate ntrun fisier tip ASCII.Dimensiunile fisierelor care cuprind coordonatele punctelor din alcatuirea MDT nu trebuie sa depaseasca 80 MB. Toate rupturile de teren (breaklines) mai mari de 1 m, precum si alte detalii (schimbarile de panta neevidentiate n grila, firele de apa,suprafetele de apa extrase ca poligoane nchise, taluzurile,digurile) trebuie preluate n mod manual si vor fi livrate n fisiere format .dxf, ca elemente grafice de tip polilinie 3D. n domeniul aplicatiilor grafice pe calculator, o importanta deosebita o are modelarea matematica a terenului si corpurilor n spatiu, precum si studiul imaginilor obtinute pe cale fotogrammetrica sau de teledetectie. Reprezentarea imaginilor pe ecranul unui dispozitiv grafic se face n mai multe moduri astfel nct aceasta sa fie ct mai sugestiva: - reprezentari prin puncte sau prin sectiuni transversale); - reprezentare prin retea de poligoane (reprezentare poliedrala), etc. Toate aceste reprezentari ridica fiecare probleme specifice,n literatura tehnica de specialitate acestea fiind tratate cu mare atentie n functie de aplicatiile grafice n care se ntlnesc. Sistemele fotogrammetrice digitale sunt sisteme de exploatare a imaginilor digitale sau digitizate. Dezvoltarea fotogrammetriei a cunoscut transformari profunde determinate de progresele facute n domeniile matematicii, fizicii si tehnicii de calcul care au permis perfectionarea sistemelor de prelucrare a fotogramelor n toate zonele spectrului electromagnetic, folosind senzori din ce n ce mai performanti. Aparitia n ultimul deceniu al secolului XX a camerelor fotogrammetrice digitale permite salvarea nregistrarilor direct n memoria aparatelor sub forma unor fisiere imagine. Formatul digital rezultat se caracterizeaza printr-o precizie radiometrica si geometrica mare. Aceasta dezvoltare a fotogrammetriei si aparitia teledetectiei de nalta rezolutie a dus la dezvoltarea metodelor de recunoastere a formelor prin fotointerpretare semiautomata /automata. Modelarea digitala a reliefului realizata conventional cu ajutorul mijloacelor fotogrammetrice , foloseste ca structuri de referinta puncte distribuite n lungul curbelor de nivel , pe profile si n retele. Totdeauna acestea se completeaza cu punctele care descriu liniile si pozitiile, ce prezinta importanta sub aspect morfologic.Fotogrammetria digitala prelucreaza imaginile digitale sau digitizate. Specific acestor noi tehnologii de fotogrammetrie au aparut pe lnga produsul traditional, care este harta, noi produse precum sistemele informationale geografice (SIG) sau sistemele informationale ale teritoriului (SIT). Pentru generarea modelelor digitale culegerea datelor de
referinta reprezinta o faza fundamentala , dependenta direct de tipul modelului
generat. Datele initiale (punctele de referinta) sunt culese fotogrammetric daca se dispune de imagini (fotograme) preluate la scari mari. Metodele fotogrammetrice au o larga utilizare si opereaza cu imagini provenite de la senzori optici aeropurtati, precum si cei amplasati la bordul satelitilor sau navelor spatiale. Datele se culeg prin digitizarea stereomodelelor (n principal pentru modele destinate aplicatiilor la scari mari si medii) sau aplicnd tehnici de corelatie a imaginii (modele utilizate pentru aplicatii la scari medii si mici). Principala sursa de informatie este fotograma care n fotogrammetria digitala poate fi scanata n vederea exploatarii monoscopice sau stereoscopice, poate fi digitizata la tabela de digitizare prin fotointerpretare de catre operator. Fotogramma digitala o putem defini ca fiind o fotograma obtinuta prin baleaj (scanare ) n spatiul obiect. Cnd o fotograma analogica este stocata pe un suport magnetic prin scanare se obtine o fotograma digitala. Obtinerea modelului digital se realizeaza cu ajutorul retelelor de tip TIN si de tip GRID. Modelul Digital Altimetric (MDA) este o reprezentare matematica a altitudinilor unei suprafete topografice din spatiul obiect pentru o zona de teren bine definita. MDA contine pentru fiecare punct si informatia altimetrica pentru obiectele aflate la suprafata solului, ct si sub aceasta suprafata (creste, dealuri, gropi). Aceasta suprafata a aparut datorita metodelor fotogrammetrice automate de determinare a punctelor corespondente la exploatarea stereogramei digitale sau n cazul laser-scaner-ului la determinarea punctelor. Aceasta suprafata a aparut datorita metodelor fotogrammetrice automate de determinare a punctelor corespondente la exploatarea stereogramei digitale sau n cazul laser-scaner-ului la determinarea punctelor obtinute pe baza datelor din prima reflexie. Corespunzator acestor metode se determina coordonatele planimetrice si cotele punctelor.Reteaua TIN (triangulated irregular networks) face o distinctie referindu-se strict la modelele digitale structurate sub forma de retele triangulare neuniforme. Ele includ seturi de triunghiuri adiacente, ce nu se suprapun, obtinute prin calcul folosind puncte distribuite neunuiform, pentru care se cunosc coordonatele X,Y,Z. De asemenea, stocheaza legaturile topografice dintre triunghiuri si vecinii lor adiacenti. Reteau de tip GRID este formata din triunghiuri regulate.Reteaua de triunghiuri regulate se formeaza ntre punctele specifice care determina informatiile de altitudine.n principiu, DTM (Digital Terain Model) constituie o matrice de altitudine exprimata prin cote conforma cu vrfurile unei grile n modul vectorial si printr-o imagine n modul raster unde valoarea fiecarui pixel corespunde cotei sale.Rezultatul interpretarii imaginilor satelitare si, implicit,oportunitatilor de utilizare a acestora, sunt conditionate de puterea de rezolutie a senzorului, natura detaliilor, perioada nregistrarilor, modul de nregistrare si de nsusirile modelului optic realizat de operator. Calitatea modelului digital al terenului depinde, la rndul sau, de nivelul detaliilor, respectiv rezolutia acestora si de precizia determinarii datelor de baza, a cotelor individuale.
Cerintele minime , n cazul ambelor aspecte, sunt impuse de contextul si de
natura aplicatiei fixata pe utilizator. n pas cu automatizarea procedurilor de obtinere a DTM-ului apare si nevoia crescnda de sporire a preciziei acestuia care se reflecta n produsele finale. Din acest punct de vedere rezolutia se dovedeste a fi un factor mai putin limitativ, exceptnd anumite regiuni; n consecinta, erorile de determinare a cotelor sunt tot mai mult luate n considerare, cautndu-se solutii de diminuare a lor. Modelul digital al terenului si produsele derivate, cum ar fi panta, aspectul, hidrologia , reprezinta elemente importante n alcatuirea si interpretarea hartilor. MDT ofera o serie de date suplimentare legate de vegetatie, utilizarea terenului, fiind stiut faptul ca distributia vegetatiei este influentata de panta, aspect.Spre exemplu, harta drenajului, realizata pe baza retelei hidrologice, corelata cu date despre precipitatii, gradul de mpadurire, si panta terenului, ofera informatii legate de posibilitatea producerii de inundatii si despre ct de expusa este zona la astfel de fenomene de risc.Astfel modelul digital al terenului devine un instrument, un obiect de studiu de un real folos pentru diverse sectoare de activitate si penru diversi utilizatori. Deoarece MDT este redat n format digital poate fi oricnd utilizat, modificat sau prelucrat cu usurinta n scopuri diverse, reprezentnd asfel un mijloc, o oportunitate eficienta de lucru, demna de luat n considerare n studiile si analizele principalelor sectoare ale economiei nationale.