Sunteți pe pagina 1din 3

MODELUL DIGITAL

Scopul modelului digital al terenului (MDT) este, pe de o parte, de a fi folosit n


ortofotoredresare, iar pe de alta parte,pentru a avea o descriere exacta a
terenului n alte scopuri.Spre exemplu, pentru scara ortofotoplanului 1:5000, MDT
este de obicei realizat pe o grila cu echidistanta de 5 m iar precizia este de
1.00m. Dupa generarea automata a modelului digital al terenului, acesta trebuie
editat n sensul corectarii cotelor gresite. Punctele MDT trebuiesc livrate ntrun
fisier tip ASCII.Dimensiunile fisierelor care cuprind coordonatele punctelor din
alcatuirea MDT nu trebuie sa depaseasca 80 MB. Toate rupturile de teren
(breaklines) mai mari de 1 m, precum si alte detalii (schimbarile de panta
neevidentiate n grila, firele de apa,suprafetele de apa extrase ca poligoane
nchise, taluzurile,digurile) trebuie preluate n mod manual si vor fi livrate n
fisiere format .dxf, ca elemente grafice de tip polilinie 3D. n domeniul aplicatiilor
grafice pe calculator, o importanta deosebita o are modelarea matematica a
terenului si corpurilor n spatiu, precum si studiul imaginilor obtinute pe cale
fotogrammetrica sau de teledetectie. Reprezentarea imaginilor pe ecranul unui
dispozitiv grafic se face n mai multe moduri astfel nct aceasta sa fie ct mai
sugestiva:
- reprezentari prin puncte sau prin sectiuni transversale);
- reprezentare prin retea de poligoane (reprezentare poliedrala), etc.
Toate aceste reprezentari ridica fiecare probleme specifice,n literatura tehnica de
specialitate acestea fiind tratate cu mare atentie n functie de aplicatiile grafice n
care se ntlnesc. Sistemele fotogrammetrice digitale sunt sisteme de exploatare
a imaginilor digitale sau digitizate. Dezvoltarea fotogrammetriei a cunoscut
transformari profunde determinate de
progresele facute n domeniile matematicii, fizicii si tehnicii de calcul care au
permis perfectionarea sistemelor de prelucrare a fotogramelor n toate zonele
spectrului electromagnetic, folosind senzori din ce n ce mai performanti. Aparitia
n ultimul deceniu
al secolului XX a camerelor fotogrammetrice digitale permite salvarea
nregistrarilor direct n memoria aparatelor sub forma unor fisiere imagine.
Formatul digital rezultat se caracterizeaza
printr-o precizie radiometrica si geometrica mare. Aceasta dezvoltare a
fotogrammetriei si aparitia teledetectiei de nalta rezolutie a dus la dezvoltarea
metodelor de recunoastere a
formelor prin fotointerpretare semiautomata /automata. Modelarea digitala a
reliefului realizata conventional cu ajutorul mijloacelor fotogrammetrice , foloseste
ca structuri de
referinta puncte distribuite n lungul curbelor de nivel , pe profile si n retele.
Totdeauna acestea se completeaza cu punctele care descriu liniile si pozitiile, ce
prezinta importanta sub aspect morfologic.Fotogrammetria digitala prelucreaza
imaginile digitale sau digitizate. Specific acestor noi tehnologii de fotogrammetrie
au aparut pe lnga produsul traditional, care este harta, noi produse precum
sistemele informationale geografice (SIG) sau sistemele
informationale ale teritoriului (SIT). Pentru generarea modelelor digitale culegerea
datelor de

referinta reprezinta o faza fundamentala , dependenta direct de tipul modelului


generat. Datele initiale (punctele de referinta) sunt culese fotogrammetric daca se
dispune de imagini
(fotograme) preluate la scari mari. Metodele fotogrammetrice au o larga utilizare
si opereaza cu imagini provenite de la senzori optici aeropurtati, precum si cei
amplasati la bordul satelitilor sau navelor spatiale. Datele se culeg prin digitizarea
stereomodelelor (n principal pentru modele destinate aplicatiilor la scari mari si
medii) sau aplicnd tehnici de corelatie a imaginii (modele utilizate pentru
aplicatii la scari medii si mici). Principala sursa de informatie este fotograma care
n fotogrammetria digitala poate fi scanata n vederea exploatarii
monoscopice sau stereoscopice, poate fi digitizata la tabela de digitizare prin
fotointerpretare de catre operator. Fotogramma digitala o putem defini ca fiind o
fotograma obtinuta prin baleaj (scanare ) n spatiul obiect. Cnd o fotograma
analogica este stocata pe un suport
magnetic prin scanare se obtine o fotograma digitala. Obtinerea modelului digital
se realizeaza cu ajutorul retelelor de tip TIN si de tip GRID. Modelul Digital
Altimetric
(MDA) este o reprezentare matematica a altitudinilor unei suprafete topografice
din spatiul obiect pentru o zona de teren bine definita. MDA contine pentru fiecare
punct si informatia
altimetrica pentru obiectele aflate la suprafata solului, ct si sub aceasta
suprafata (creste, dealuri, gropi). Aceasta suprafata a aparut datorita metodelor
fotogrammetrice automate de
determinare a punctelor corespondente la exploatarea stereogramei digitale sau
n cazul laser-scaner-ului la determinarea punctelor. Aceasta suprafata a aparut
datorita metodelor fotogrammetrice automate de determinare a punctelor
corespondente la exploatarea stereogramei digitale sau n cazul laser-scaner-ului
la determinarea punctelor obtinute pe baza datelor din prima reflexie.
Corespunzator acestor metode se determina coordonatele planimetrice si cotele
punctelor.Reteaua TIN (triangulated irregular networks) face o
distinctie referindu-se strict la modelele digitale structurate sub forma de retele
triangulare neuniforme. Ele includ seturi de triunghiuri adiacente, ce nu se
suprapun, obtinute prin calcul
folosind puncte distribuite neunuiform, pentru care se cunosc coordonatele X,Y,Z.
De asemenea, stocheaza legaturile topografice dintre triunghiuri si vecinii lor
adiacenti. Reteau de tip GRID este formata din triunghiuri regulate.Reteaua de
triunghiuri regulate se formeaza ntre punctele specifice care determina
informatiile de altitudine.n principiu, DTM (Digital Terain Model) constituie o
matrice de altitudine exprimata prin cote conforma cu vrfurile
unei grile n modul vectorial si printr-o imagine n modul raster unde valoarea
fiecarui pixel corespunde cotei sale.Rezultatul interpretarii imaginilor satelitare si,
implicit,oportunitatilor de utilizare a acestora, sunt conditionate de puterea de
rezolutie a senzorului, natura detaliilor, perioada nregistrarilor, modul de
nregistrare si de nsusirile modelului optic realizat de operator. Calitatea
modelului digital al terenului depinde, la rndul sau, de nivelul detaliilor, respectiv
rezolutia acestora si de precizia determinarii datelor de baza, a cotelor
individuale.

Cerintele minime , n cazul ambelor aspecte, sunt impuse de contextul si de


natura aplicatiei fixata pe utilizator. n pas cu automatizarea procedurilor de
obtinere a DTM-ului apare si
nevoia crescnda de sporire a preciziei acestuia care se reflecta n produsele
finale. Din acest punct de vedere rezolutia se dovedeste a fi un factor mai putin
limitativ, exceptnd anumite regiuni; n consecinta, erorile de determinare a
cotelor sunt tot mai mult luate n considerare, cautndu-se solutii de diminuare a
lor. Modelul digital al terenului si produsele derivate, cum ar fi panta, aspectul,
hidrologia , reprezinta elemente importante n alcatuirea si interpretarea hartilor.
MDT ofera o serie de date suplimentare legate de vegetatie, utilizarea terenului,
fiind stiut faptul ca distributia vegetatiei este influentata de panta, aspect.Spre
exemplu, harta drenajului, realizata pe baza retelei hidrologice, corelata cu date
despre precipitatii, gradul de mpadurire, si panta terenului, ofera informatii legate
de posibilitatea producerii de inundatii si despre ct de expusa este zona la astfel
de fenomene de risc.Astfel modelul digital al terenului devine un instrument, un
obiect de studiu de un real folos pentru diverse sectoare de activitate si penru
diversi utilizatori. Deoarece MDT este redat n format digital poate fi oricnd
utilizat, modificat sau prelucrat cu usurinta n scopuri diverse, reprezentnd asfel
un mijloc, o oportunitate eficienta de lucru, demna de luat n considerare n
studiile si analizele principalelor sectoare ale economiei nationale.

S-ar putea să vă placă și