UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN

TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE
Specializarea: Administraţie Publică

TEMĂ DE CASĂ/
REFERAT

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIV
PATRIMONIALA

DISCIPLINA: DREPT ADMINISTRATIV

ANUL I
SEMESTRUL II
COORDONATOR DE DISCIPLINĂ: STUDENT:

2009
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

CUPRINS

Răspunderea administrativ patrimoniala 1

1.1.Fundamente constituţionale şi legale privind răspunderea administrativ
patrimonială ……………………….……………………………………………… 2
1.2. Definire……………………………………………………………….. 5
1.3. Tipuri de acţiuni in angajarea răspunderii administrativ - patrimoniale 6
1.4. Autorităţile publice competente sa soluţioneze acţiunea privind 6
răspunderea administrativ - patrimoniala ...............................................................
1.5. Natura prejudiciului a cărui reparaţie poate fi solicitata prin acţiunile 6
privind răspunderea administrativ-patrimoniala a autorităţilor publice ..................
1.6. Forme ale răspunderii administrativ patrimoniale ................................ 7
1.7. Răspunderea patrimoniala exclusiva a statului pentru prejudiciile 9
cauzate prin erorile judiciare …………………………………………………….
1.8 Răspunderea solidara a autorităţilor publice si a funcţionarilor pentru 10
prejudicii produse prin acte administrative, tipice sau asimilate………………….
Bibliografie 13

2
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Răspunderea administrativ patrimonială

1.1. Fundamente constituţionale si legale privind răspunderea

administrativ patrimonială
Principii constituţionale care se referă la răspunderea pentru daunele aduse
persoanelor fizice şi juridice de către stat, autorităţi publice sau funcţionari publici
sunt : statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare
săvârşite în procesele penale; autorităţile publice răspund patrimonial pentru
pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri, cu posibilitatea introducerii în cauză a funcţionarului vinovat de încălcarea
legii; funcţionarul public împotriva căruia s-a formulat personal acţiunea în justiţie,
răspunde solidar cu autoritatea publică administrativă pentru pagubele produse în
condiţiile precizate.
Constituţia României cuprinde numeroase prevederi care constituie
fundamentul juridic al răspunderii administrativ-patrimoniale. Este suficient să
amintim dispoziţiile art. 21, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege
neputând îngrădi exercitarea acestui drept, şi ale art. 52, potrivit cărora persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri este îndreptăţită
să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi
repararea pagubei. În acest din urmă articol, la alin. (3) se mai prevede că “statul
răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 504 din Codul de procedură penală, care
prevăd că orice persoană care a fost condamnată are dreptul la repararea de către stat a
pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit, prin hotărâre definitivă,
că nu a săvârşit fapta imputată ori că acea faptă nu există. Acelaşi drept îl are şi

3
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

persoana care a fost arestată, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire penală sau
achitată întrucât nu a săvârşit fapta, ori fapta nu există.
Potrivit art. 52 din Constituţie intitulat dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică: “Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul
legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a
interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”.1 Alin 2: “Condiţiile şi
limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică 2 ”.
Legea organică care reglementează această instituţie este Legea nr. 554/2004.
Se instituie astfel o nouă bază legală pentru instituţia răspunderii – administrativ
-patrimonială , după ce timp de 14 ani, angajarea răspunderii autorităţilor publice
pentru prejudiciile aduse prin acte administrative ilegale sau prin limitele serviciului
public prestat cetăţenilor, se făcea în baza unei legi preconstituţionale, pentru a cărei
aplicare se făcea raportare la textul Constituţiei, în sensul punerii de acord, a
constituţionalizării respectivelor instituţii.
Dată fiind raţiunea de a fi a edificiului constituţional, ca sursă directă sau
indirectă a tuturor prerogativelor de administraţie publică, legiuitorul organic are
misiunea de a dezvolta dispoziţiile fundamentale, dar numai în acord cu Legea
supremă.
Astfel, art.1 din Legea nr. 554/2004 dispune: “Orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei
cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru
anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea
pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”3. Pentru
că am anunţat că această formă de răspundere se angajează şi pentru limitele
serviciului public, ca activitate organizată de stat sau de autorităţile publice,
evidenţiem prevederea deosebită cuprinsă în dispoziţiile art. 52 alin. 3 din Constituţie
1
Constituţia României publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie
1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/23.10.2003.
2
Ibidem.
3
Lege nr.554 din 2 decembrie 2004, Legea contenciosului administrative, publicată în M. Of. nr.
1154/07.12.2004.

4
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

potrivit căreia se consacră o formă specială a răspunderii administrativ-patrimoniale,

anume răspunderea patrimonială a statului, dar şi a magistratului care şi-a exercitat
funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare.
1.2. Definire
În doctrina actuală, răspunderea administrativ - patrimonială a fost definită ca
reprezentând acea formă a răspunderii juridice care constă în obligarea statului sau,
după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate
particularilor printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al
administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege
sau la un interes legitim1.
Răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă o forma de răspundere
specifică dreptului administrativ. Activitatea administraţiei, ca orice tip de activitate
umana, poate sa producă prejudicii particularilor. Problema este daca si in ce măsură
administraţia va răspunde pentru aceste prejudicii, iar daca răspunsul este afirmativ,
care este regimul juridic aplicabil acestei forme de răspundere.
Acestor probleme, s-au dat răspunsuri diferite. Iniţial, s-a susţinut teza lipsei de
răspundere, fundamentată pe principiul suveranităţii, potrivit căruia, propriu
suveranităţii este sa se impună tuturor si sa nu se poată pretinde nici un fel de
despăgubiri.
Actuala Constituţie conţine mai multe dispoziţii, din care o semnificaţie aparte
au articolele 21, 44, 52, 53 si 123 alin.(5).
Din toate aceste dispoziţii se desprinde concluzia ca actuala Constituţie recunoaşte
dreptul fundamental al cetăţeanului roman de a fi despăgubit pentru prejudiciile produse
prin actele administrative ale autorităţilor publice2.

1
Anton Trăilescu, Drept administrativ. Tratat elementar, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 367.
2
Antonie Iorgovan – “Tratat de drept administrativ”, vol I si II, ediţia 4, Ed. All Beck, Bucureşti,
2002, p. 459.

5
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

1.3. Tipuri de acţiuni in angajarea răspunderii administrativ -

patrimoniale
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ îngăduie exercitarea a trei
forme de acţiune1:
- o acţiune îndreptată numai împotriva autorităţii parate;
- o acţiune îndreptată exclusiv împotriva funcţionarului;
- o acţiune îndreptată concomitent împotriva autorităţii si funcţionarului.
1.4. Autorităţile publice competente sa soluţioneze acţiunea privind
răspunderea administrativ -patrimonială
Actuala Constituţie, ca si Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
consacră soluţia capacitaţii exclusive a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiile de
această natură, fiind vorba despre tribunalele administrativ - fiscale, iar pana la
înfiinţarea acestora, de secţiile speciale de contencios administrativ si fiscal înfiinţate in
cadrul tribunalelor judeţene si al tribunalului Municipiului Bucureşti, al Curţilor de Apel
si al Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
1.5. Natura prejudiciului a cărui reparaţie poate fi solicitată prin acţiunile
privind răspunderea administrativ-patrimonială a autorităţilor publice
Din punctul de vedere al condiţiilor încălcate prin actul administrativ, tipic sau
asimilat, care produce prejudicii, ne raliem concepţiei potrivit căreia judecătorul de
contencios administrativ se poate pronunţa atât asupra legalităţii actului, cat si asupra
oportunităţii lui.
Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, in prezent abrogată, din
perspectiva naturii prejudiciului a venit cu o inovaţie care a avut ca efect
revoluţionarea materiei contenciosului administrativ in ansamblul său, fiind vorba
despre posibilitatea ca instanţa de judecată sa se poată pronunţa atât asupra prejudiciilor
de natura materială, cat si asupra prejudiciilor morale. Avem in vedere art.11 alin.(2),
care dispunea că “În cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî si asupra daunelor
materiale si morale cerute“. Aceasta normă a fost menţinută prin art. 18 alin. (3) din

1
Antonie Iorgovan – “Tratat de drept administrative”, vol I si II, ediţia 4, Ed. All Beck, Bucuresti,
2002, p. 459.

6
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Legea nr. 554/2004, care, intr-o formulare relativ asemănătoare, prevede că „În cazul
admiterii cererii, instanţa va hotărî si asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si
morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru1“.
Prin art.52 alin.(3) din Constituţie se instituie o forma de răspundere
patrimonială specială a statului, pentru prejudiciile produse prin erori judiciare. In
forma iniţială a Constituţiei, se făcea referire doar la erorile judiciare in materie
penala, dar, in urma revizuirii, aceasta răspundere a fost extinsa la toate erorile
judiciare, fără excepţie.2 Aceasta răspundere nu înlătura răspunderea judecătorilor care
au acţionat cu rea-credinţa si grava neglijenta.
Răspunderea administrativ-patrimoniala este o răspundere cu caracter
autonom3, supusa unor reguli speciale, proprii, altele decât cele care sunt consacrate de
Codul civil si care guvernează regimul răspunderii particularilor.

1.6. Forme ale răspunderii administrative patrimoniale

Trebuie avute in vedere doua astfel de categorii de forme:

a) forme ale răspunderii administrativ patrimoniale prevăzute de lege, care au
deci o consacrare expresa in textele legale in vigoare, si avem in vedere Legea nr.
554/2004 si Constituţia.
b) forme ale răspunderii patrimoniale deduse in mod implicit din principiile
doctrinei si jurisprudenţei, precum si din unele soluţii legislative generale, fără a se
bucura insa de o reglementare cu caracter de lege-cadru.
Răspunderea administrativ-patrimoniala, din punctul de vedere al semnificaţiei
laturii subiective, poate fi de două feluri:
- o răspundere obiectiva, care intervine indiferent de vinovăţia autorităţii
publice chemata sa răspundă;
- o răspundere subiectiva, care este bazata pe culpa autorităţii publice
răspunzătoare.
1
Lege nr. 554 din 2 decembrie 2004, Legea contenciosului administrative, publicată în M.Of. nr.
1154/07.12.2004.
2
Dana Apostol Tofan - Drept administrativ, vol. I,Ed. All Beck Bucuresti 2003. p. 259.
3
Ilie Iovănaş – Consideraţii teoretice cu privire la răspunderea administrativă, Teza de doctorat,
Cluj Napoca.

7
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Identificam următoarele forme ale răspunderii administrativ-patrimoniale4:

A)Forme de răspundere obiectiva
Acestea, la rândul lor, pot îmbrăca două modalităţi de concretizare:
1) Răspunderea patrimoniala exclusive a statului pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare;
2) Răspunderea patrimoniala exclusiva a autorităţilor administraţiei publice
pentru limitele serviciului public.
B)Forme ale răspunderii bazate pe culpa
Intra in aceasta categorie răspunderea patrimoniala solidara a autorităţilor
publice si a funcţionarului pentru pagubele materiale sau morale cauzate prin acte
administrative tipice sau asimilate, inclusiv prin contracte administrative. Am inclus,
in aceasta forma de răspundere, si pe cea pentru prejudiciile produse prin contracte
administrative, dat fiind faptul ca prin articolul 2 alin. (1) litera c, teza a doua, din
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate, actelor
administrative, in sensul legii respective, si contractele încheiate de autorităţile publice
care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea
lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziţiile publice.
Unele dintre aceste forme ale răspunderii patrimoniale au o consacrare legala,
altele nu au încă o consacrare legala expresa, fiind deduse mai mult din spiritul
reglementarilor completate cu principiile care trebuie sa cârmuiască administraţia
publica intr-un stat de drept.

1.7. Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile

cauzate prin erorile judiciare
Statul are o răspundere patrimonială exclusivă pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare. Ceea ce caracterizează răspunderea juridică a statului este faptul că
4
Antonie Iorgovan – “Tratat de drept administrative”, vol I si II, ediţia 4, Ed. All Beck, Bucuresti,
2002, p.p. 461,462.
.

8
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

nu este o răspundere “pentru culpă”. Pentru a se stabili răspunderea patrimonială a

statului nu trebuie să se constate, în prealabil, culpa cuiva.
Situaţia şi procedura sunt identice şi în cazul în care o persoană fizică sau
juridică a suferit unele pagube materiale prin aplicarea unei legi pe care Curtea
Constituţională a declarat-o neconstituţională. Persoana în cauză are dreptul să ceară
instanţelor de judecată obligarea statului la repararea pagubelor suferite pe perioada de
la intrarea în vigoare a legii şi până la încetarea aplicării acesteia, fără a fi nevoie să se
constate şi culpa cuiva1.
Trebuie precizat faptul că prin recenta revizuire a textului constituţional al art.
48 alin.(3) se prevede, pe de o parte că răspunderea statului intervine în toate cazurile
când prin erorile judiciare s-au produs prejudicii nu numai în cauzele penale, iar pe de
altă parte se prevede că răspunderea statului nu înlătură, în condiţiile legii, răspunderea
magistraţilor care şi-au exercitat funcţiile cu rea - credinţă sau cu gravă neglijenţă”.
Legislaţia românească nu defineşte noţiunile de „rea credinţă” şi „gravă
neglijenţă”.
În consecinţă, în situaţia altor procese decât cele penale dreptul persoanei
vătămate la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare săvârşite şi acţiunea în
regres a statului sunt condiţionate de existenţa, în prealabil, a unei hotărâri definitive
prin care să se stabilească, în condiţiile legii, răspunderea penală sau disciplinară a
magistratului.
În cazul erorilor judiciare săvârşite în procesele penale legea nu condiţionează
printr-o prevedere expresă dreptul persoanei vătămate la acţiunea în repararea pagubei
şi nici exercitarea acţiunii în regres a statului de existenţa, în prealabil, a unei hotărâri
judecătoreşti definitive prin care s-a stabilit răspunderea penală sau disciplinară a
magistratului.
Legislaţia românească stabileşte în art. 504 din Codul de procedură penală că
„persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a

1
Mircea Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţia a III-a, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2004, p. 283.
9
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de
achitare1”.
În continuare, la art. 506 se prevede că „ pentru obţinerea reparării pagubei,
persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază,
chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice 2”.
Acţiunea în regres a statului este reglementată de dispoziţiile art. 507 din
Codul de procedură penală, potrivit cărora - „În cazul în care repararea pagubei a fost
acordată potrivit art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de
către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-
credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este
obligatorie3.”
Acest articol de lege a fost recent modificat prin Legea nr. 356/2006, dreptul
statului de a se îndrepta împotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă
a provocat situaţia generatoare de daune, transformându-se în obligaţie, în situaţia
reparaţiilor acordate potrivit art. 506 Cod procedură penală, cât şi în situaţia în care
statul român a fost condamnat de o instanţă internaţională.

1.8.Raspunderea solidara a autorităţilor publice si a funcţionarilor pentru

prejudicii produse prin acte administrative, tipice sau asimilate
Răspunderea patrimonială a autorităţilor administraţiei publice apare ca o
consecinţă logică a raporturilor de drept public ce există între autorităţile administraţiei
publice (care sunt create pentru a funcţiona normal, legal ) şi cetăţeni ( care atunci
când sunt vătămaţi printr-o activitate administrativă anormală, nelegală, pot pretinde
anularea actelor nelegale şi repararea pagubelor).
Răspunderea autorităţilor administraţiei publice este cu precădere o răspundere
primară, directă, nemijlocită, nefiind absolut necesară identificarea funcţionarului care
a săvârşit greşeala deoarece condiţiile generale care atrag răspunderea sunt existenţa
abaterii şi culpa autorităţii administraţiei publice , chiar şi atunci când cauza săvârşirii

1
Codul procedură penală al Romaniei republicat în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 78 din 30.04
1997.
2
Ibidem.
3
Ibidem.

10
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

ei rămâne necunoscută 4 . În concepţia autorilor de drept civil, răspunderea directă şi

nemijlocită o are prepusul şi numai în anumite condiţii comitentul.
Aceasta forma de răspundere are nu doar o recunoaştere legala expresa, ci si un
regim juridic dezvoltat, o lege-cadru, fiind vorba despre Legea nr. 554/2004.
Din conţinutul acestei reglementari, raportat la Constituţie, desprindem câteva
principii care guvernează regimul acestei forme de răspundere :
1) Legea condiţionează acţiunea in prejudicii de acţiunea in anulare a actului ori
in obligarea la emiterea unui act administrativ, in cazul actului administrativ asimilat..
2) Instanţele competente sa se pronunţe asupra despăgubirilor solicitate sunt
aceleaşi care se pronunţa si asupra ilegalităţii actului administrativ, tipic sau asimilat,
adică instanţele de contencios administrativ.
3) Aceasta forma de răspundere este atrasa doar de actele administrative tipice
sau asimilate, ilegale ale autorităţilor publice.
4) O alta regula pe care o instituie Legea nr. 554/2004 este posibilitatea ca
acţiunea sa poată fi formulata si personal împotriva funcţionarului care a elaborat actul
sau care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv
sau interes legitim.
In prezent, si Legea nr. 188/1999 conţine reglementari referitoare la răspunderea
funcţionarului public. Constatam ca, in forma actuala, Legea nr. 188/1999 consacra
principiul solidarităţii dintre funcţionar si autoritatea sau instituţia publica.
Constatam ca răspunderea funcţionarului public intervine numai daca acesta a
acţionat ilegal. In cazul in care a acţionat legal, chiar daca a comis anumite prejudicii, el
nu mai este răspunzător.
In ceea ce priveşte condiţiile intervenţiei aceste forme de răspundere, trebuie sa
facem distincţie intre doua categorii de condiţii:
a) Condiţii generale, de admitere a unei acţiuni in contencios administrativ, care
sunt prevăzute de Legea nr. 554/2004.
b) Ccondiţii speciale, care privesc admisibilitatea unei astfel de acţiuni când
obiectul ei este reprezentat de cererea de acordare de despăgubiri materiale sau morale:
4
Ioan Alexandru, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 458)

11
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

1. Condiţia ca actul atacat, tipic sau asimilat, sa fie ilegal (sau a refuzului
nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept). Acţiunea în justiţie împotriva
administraţiei publice nu este posibilă decât pentru un act reclamat a fi ilegal, instanţa
judecătorească fiind singura în măsură să confirme sau nu această presupunere.
Totodată, acţiunea pentru repararea materială ori morală a unui prejudiciu nu este
posibilă decât în situaţia în care paguba respectivă se dovedeşte în instanţă că a fost
creată în aceste împrejurări. Nu poate fi stabilită răspunderea administrativ–
patrimonială în condiţiile în care prejudiciul a fost cauzat printr-un act administrativ
exceptat de la procedura contenciosului administrativ .
2. Condiţia ca actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si morale. În cazul
admiterii plângerii, instanţa va dispune şi în legătură cu daunele materiale şi morale
solicitate .
3. Condiţia privind legătura de cauzalitate dintre actul administrativ ilegal si
prejudiciu. Cercetarea şi analiza legăturii cauzale reprezintă o operaţie pe care o
întreprinde instanţa de judecată care are obligaţia să constate dacă, obiectiv, actul
administrativ ilicit a favorizat producerea prejudiciului reclamat . Totodată, nu orice
ilegalitate a actului produce prejudicii. Ilegalitatea actului administrativ trebuie sa fie
constatată de instanţa de judecata, in baza Legii contenciosului administrativ;
4. condiţia privind culpa autorităţii publice.
Aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite si in cazul in care răspunderea autorităţii
publice intervine pentru prejudiciile cauzate in baza unor contracte administrative.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de

specialitate

12
 UNIVERSITATEA „VALAHIA”DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

1.Anton Trăilescu, Drept administrativ. Tratat elementar, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2004.
2.Antonie Iorgovan – “Tratat de drept administrativ”, vol. I si II, ediţia 4,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2002 .
3.Dana Apostol Tofan - Drept administrativ, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti
2003.
4.Ilie Iovănaş – Consideraţii teoretice cu privire la răspunderea
administrativă, Teza de doctorat, Cluj Napoca.
5. Mircea Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţia a III-a, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
6. Ioan Alexandru, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2005

II. Acte normative

1.Constituţia României (M. Of. al Rom. , Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie
1991) modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/23.10.2003 (M. Of. al
Rom., Part.I, nr. 669 din 22 septembrie 2003).
3.Codul procedură penală al României republicat (M. Of. al Rom., Part.I,
nr. 78 din 30.04 1997).
4.LEGE Nr. 188 din 8 decembrie 1999, republicată privind Statutul
funcţionarilor publici (M. Of. al Rom., Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004)
2.Lege nr. 554 din 2 decembrie 2004 - Legea contenciosului administrative
( M. Of. al Rom., Partea I, nr. 1154 din 07.12.2004).

13