COMERŢUL CU SERVICII

ACCEPŢIUNI, FORŢE DETERMINANTE, PRINCIPII

Caracteristici ale CI cu servicii

Are la bază atât factori comuni (comertului cu bunuri), dar şi factori specifici şi se
defineşte, de regula, printr-o dinamică superioară celui cu bunuri.
Natura tranzacţiilor se modifică frecvent.
Serviciile pot fi percepute ca activităţi, ca performanţe şi ca avantaje.
Cea mai cunoscută tipologie este cea conturată în cadrul GATS.
De regulă, sunt considerate nestocabile şi presupun proximitatea furnizorilor şi
beneficiarilor.

TIPOLOGIA SERVICIILOR

1. Servicii de afaceri;
2. Servicii de comunicare;
3. Servicii de construcţii şi de engineering;
4. Servicii de distribuţie;
5. Servicii educaţionale;
6. Servicii financiare, bancare şi de asigurare
7. Servicii de sănătate;
8. Servicii turistice;
9. Servicii culturale, sportive şi de agrement;
10. Servicii educaţionale;
11. Servicii de transport;
12. Alte tipuri de servicii.

În corelaţie cu comerţul cu bunuri serviciile se pot clasifica în:

Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi, componente pentru sectorul informatic);

Servicii complementare comerţului cu bunuri (servicii de transport, depozitare,
distribuţie, asigurare, financiare, bancare, de promovare);
Servicii care se substituie comerţului cu bunuri (franchisingul, leasing-ul, serviciile
de reparaţii şi întreţinere);
Servicii care se comercializează independent de bunuri (asigurări de persoane şi alte
asigurări nonmarfă, servicii contabile şi de audit, juridice,medicale, de
telecomunicaţii,informatice, turistice).

Moduri specifice de prestare a serviciilor

Transfer transfrontalier (cross-border supply) servicii prestate de pe teritoriul unui

stat pe teritoriul altui stat- servicii de comunicaţii, asigurări, servicii financiare.
Deplasarea consumatorilor dintr-o ţară pentru a consuma servicii într-o altă ţară
(consumption abroad) ; serviciile turistice.
 Prezenţa comercială (commercial presence) înfiinţarea unei filiale sau sucursale
care prestează servicii în alt stat.
Deplasarea persoanelor din ţara de origine către altă ţară pentru a presta servicii
(movement of natural persons) , servicii de avocatură, consultanţă, educaţionale,
arhitectură, construcţii.

Prin natura lor serviciile internaţionale implică atât operaţiuni comerciale cât şi
plasamente investiţionale
Factorii care determină această intercondiţionalitate sunt:
 Elasticitatea mai ridicată a cererii de servicii în raport cu veniturile;
 Bunurile încorporează tot mai multe active din sectorul terţiar oferite de furnizori
specializaţi;
 Condiţiile mai favorabile de producţie din ţările cu venituri mai ridicate.

Tipuri de asimetrii care trebuie corectate prin intervenţia autorităţilor

publice

Majoritatea sectoarelor prestatoare de servicii se caracterizează prin concurenţă

imperfectă;
Numeroase pieţe de servicii se confruntă cu problema informaţiei imperfecte sau
asimetrice;
Pe anumite segmente ale pieţei se acutizează problema externalităţilor;

Forţele care influenţează piaţa serviciilor”

Rolul strategic al serviciilor în conexiune cu exporturile de bunuri;

Creşterea responsabilităţii producătorilor pentru bunurile ofertate;
Creşterea intensivităţii produselor în DPI;
Sporirea complexităţii tehnice a bunurilor comercializate;
Diminuarea distanţei economice dintre state;
Accentuarea comercialităţii serviciilor;
Creşterea şi diversificare cererii pentru servicii;
Maturizarea conceptului de serviciu global;
Accentuarea procesului de dereglementare şi liberalizare;

Conduita în comerţul internaţional cu servicii

Cea mai utilizată cale de protejare a sectoarelor naţionale de servicii a fost reţeaua de
reglementări naţionale diferite, netransparente şi aplicate relativ discriminatoriu.
Principiile de bază folosite în comerţul cu servicii au fost: CNMF şi CRN.
Treptat serviciile au pătruns pe agenda unor reuniuni internaţionale, iar expunerea la
concurenţa externă s-a accentuat.

Principiile care guvernează comerţul cu servicii

Nediscriminarea în relaţiile comerciale dintre participanţii la acordurile bilaterale şi

multilaterale;
 Noua reciprocitate funcţională şi evolutivă;
Sporirea accesului prestatorilor de servicii la pieţele externe;
Concurenţa loială;
Liberalizarea comercială;
Transparenţa reglementărilor la nivel naţional.

Noua filozofie internaţională cu privire la aspectele specifice ale

comerţului internaţional cu servicii se bazează pe:

Reguli şi concepte general aplicabile şi unitare în raport cu toate acţiunile care pot
afecta tranzacţiile;
Reguli specifice în plan sectorial în raport cu particularităţile diferitelor categorii de
servicii;
Preocupări diferenţiate pe sectoare şi înscrise în programe concrete de liberalizare şi
dereglementare;

Restricţii specifice în calea comerţului cu servicii

Limitarea numărului de prestatori de servicii într-un anumit sector;
Interzicerea accesului prestatorilor străini;
Limitarea cifrei de afaceri, a obiectului de activitate şi a numărului de angajaţi;
Impunerea structurii de proprietate şi a formei juridice a prestatorului de servicii;
Plafonarea cotei de piaţă şi a capitalului investit;

Instrumente de politică comercială folosite în comerţul cu servicii

Restricţii cantitative (care limitează direct volumul sau valoarea tranzacţiilor);

Măsuri bazate pe preţ (impunerea unor taxe furnizorilor străini sau controlul
tarifelor);
Măsuri care impun prezenţa fizică a prestatorului pe piaţa respectivă sau
obligaţia de a crea firme pe acel teritoriu ec;
Obstacole tehnice (cerinţe privind autorizarea, regl. specifice unor pieţe sectoriale);
Măsuri care decurg din funcţionarea pieţelor publice (achiziţii guvernamentale,
stimulentele)

În funcţie de efectul distorsionant al reglementărilor asupra pieţei:

Serviciile bancare, de asigurări, de transport aerian şi de comunicaţii sunt supuse
unui înalt grad de reglementare;
Serviciile de distribuţie şi de transport rutier se definesc printr-un nivel moderat de
reglementare;
Celelalte tipuri de servicii se caracterizează printr-un nivel aparent redus de
reglemetare.
 Căi de liberalizare

Armonizarea legislaţiilor naţionale (integrarea profundă);

Înlăturarea barierelor din calea fluxurilor de servicii (integrarea parţială).

Specificităţi ale negocierilor:

S-a urmărit prea insistent echivalenţa concesiilor la nivelul fiecărui sector;
Grupurile de interese care insistă să se menţină protejate pieţele naţionale sunt mai
puternice decât cele favorabile liberalizării;
Sectorul serviciilor este încă puternic reglementat ceea ce face ca instituţiile
guvernamentale să se opună liberalizării;
Este necesară obţinerea parteneriatului cercurilor de afaceri în procesul de
liberalizare.

Evaluarea accesului la pieţele serviciilor este mai complexă pentru

că:
Schimburile internaţionale cu servicii au caracter mai complex. Consumul şi
producţia unui serviciu sunt două activităţi simultane.
Producţia şi consumul serviciilor fac obiectul unor influenţe semnificative ale
politicilor guvernamentale, care au fost elaborate fără a se ţine seama de efectele lor
asupra comerţului, întrucât serveau alte obiective de politică economică.

Noi axe de abordare

Astăzi consumatorii pretind mai degrabă soluţii la problemele lor decât bunuri şi
servicii în sine;
Se modifică semnificativ determinanţii competitivităţii;
Ceea ce anterior se exprima sub formă de costuri mai reduse, calificare superioară a
forţei de muncă şi management mai performant se exprimă în prezent printr-un coeficient
sporit de satisfacţie a consumatorilor;
Eficienţa de astăzi înseamnă: folosire adecvată, lanţ al valorii, protecţia mediului;
În cadrul fluxurilor comerciale capătă o pondere tot mai mare: cercetarea-
dezvoltarea, designul, distribuţia, promovarea, garantarea calităţii, funcţionalitatea
bunurilor, serviciile postvânzare.
Succesul pe pieţele externe depinde de capacitatea de a gestiona la nivel naţional şi
internaţional pachete de servicii specifice traseului logistic pe care îl parcurg bunurile;
O trăsătură de bază a comerţului internaţional cu servicii este binomul
standardizarediversificare;
Cererea de servicii creşte continuu pentru că are o elasticitate mai mare în raport cu
veniturile.