an a. Jmblanzitearea Ie suf letecapitolul 1 La un pocnet de bici, doisprezece lei se asezard pe labele din spate, ridicAndu-si ghearele in aer. Cand se da- du comanda, incepur4 si sari de pe un piedestal pe altul, descriind opturi in formatie compacta. Pentru asa ceva era nevoie de o sincronizare perfect4. Cu ajutorul vocii si al gesturilor, dresoarea coordona cu dib&cie trupurile mavihaloase. —Bravo, Pandora. C4nd isi auzi numele, leoaica musculoasa sari jos si se asez4 pe o ran&. Unul dupa altul, si ceilalti ti urmara exem- plul, pana cAnd, mAraind si aritandu-si colfii, se intinsera cu totii pe solul acoperit cu scoartii de copac. Fiecare mas- cul era intre doua femele; la mustrarea aspra a dresoarei, Merlin incet4 s4-i roada in joacd urechea Ofeliei. —Capul sus! Se supusera, in vreme ce dresoarea psi grabit’ inain- tea lor. Arunc& biciul cu un gest larg, apoi, cu aparent’ nongalanf¢4, se intinse cAt era de lung’ peste trupurile lor calde. Felina din mijloc, un mascul cu o coama bogat4, dadu glas unui raget puternic, risundtor. Drept risplati pentru teactia lui prompt, fu sc&rpinat bine dupa ureche. Dresoarea se dadu jos de pe canapeaua sa felin’, batu din palme si leii se ridicar’ in picioare. Apoi, cu un semn din mani, fiecare fu strigat pe nume si trimis pe culoar, in- spre custi. Doar unul mai rimasese, un leu masiv cu coa- ma neagra, care-i didea rArcoale dresoarei si i se freca de picioare intocmai ca un pisoias. Dresoatea leg’ iute o franghie de lantul ascuns sub coa- ma si, cu mare agilitate, incilec& pe spatele leului, dup8 ‘Nora Roberts care didu ocol arenei. CAnd ajunser’ la usa din spate, leul, pe nume Merlin, fu varat intr-o cugc’ pe roti. -Ei bine, Duffy, suncem gata de drum? intreba Jo dupa ce z8vordase usa custii. Duffy era un ins scund, rotofei, cu suvite de par casta- niu ce aduceau cu o tunsoare monahala gi o fafa presaratd cu pistrui. Zambetul s&u bland si ochii albastri de irlandez fi dadeau un aer de baiat de cor imbatranit. Mintea ti era agera, vicleana si pusi pe harpa. Era cel mai bun director pe care l-ar fi putut avea Circul Colossus. —De vreme ce maine ne instal&m in Ocala, ai face bine s& fii gata, raspunse el cu glas ragusit. Igi trecu ciotul de trabuc din colful drept al gurii in cel stAng. Jo zambi amuzat&, apoi se intinse pentru a-si dezmorti muschii solicitati de-a lungul celor treizeci de minute petrecute in arena. —Pisicile mele sunt preg&tite, Duffy. A fost o iarna lung’. Au la fel de mult& nevoie ca noi, ceilalgi, si 0 ia din loc. Duffy se incrunt&. Spre nemultumirea lui, nu o depasea fn inaltime dec4t cu vreo cAtiva centimetri. Dresoarea il cerceta cu niste ochi mari, migdalagi, tliosi si verzi ca smaraldele, incadrati de gene dese, intunecoase. fn acea clip& erau netematori si vioi, ins Duffy fi vazuse infrico- sati, vulnerabili si pierdui. Igi mut din nou trabucul si pufSi grabit de doua ori, in timp ce Jo ti didea indicatii unui ingrijitor. {gi aducea aminte de Steve Wilder, taal lui Jo. Fusese unul dintre cei mai buni dresori, iar Jo era la fel de pri- ceput ca el cu felinele. in anumite privinte, recunoscu Duffy in sinea sa, era chiar mai bun’. Ins& mostenise tri- siturile mamei sale: o siluet& delicat& si un chip smead, pasional. Jovilette Wilder era la fel de zvelt4 precum fu- sese mama sa acrobat&, cu ochi verzi, cutezAtori si un pardmblanzitoarea de suflete 9 ca pana corbului care i se revarsa pana la talie. Sprance- nele fi erau arcuite cu delicatete, avea nasul mic si drept, pometi pronuntati si eleganti, iar buzele ti erau pline si moi. Soarele Floridei ii d&ruise pielea aramie care-i accen- tua infatisarea de tiganc4. Pe deasupra, manifesta o incre- dere in sine extrem de solid& care ii potenta frumusefea. Termin4nd cu instructiunile, Jo isi trecu brayul pe sub cel al lui Duffy. Mai vazuse cdutdtura aceea incruntat4. ~Si-a dat careva demisia? se interes ea in timp ce se indreptau spre biroul lui Duffy. -Nu. R&spunsul lui monosilabic o fticu s4 ridice din spran- cean’. Duffy nu obisnuia s4 rispunda att de laconic la intrebari. Anii de experient’ o indemnara s& nu-si dea drumul la guri. Traversau tabara, observand repetiriile care se desfisurau pretutindeni. Vito, echilibristul, exersa fara mare pomp pe un cablu intins intre doi copaci. Sofii Medalson se strigau unul pe celalalt pe cand jonglau cu popicele, aruncAnducle la mare inaltime. fn acest rastimp, cei ce se ocupau cu dresura ecvestra isi mAnau caii in farc. O vazu pe una dintre fetele familiei Stevenson umbland pe catalige. ,Ar trebui s4 aib’ cam gase ani“, cuget’ Jo, dandu-si o suvita de par din fata ochilor pentru a urmari mai bine progresul sovaitor al fetitei. {si aducea aminte de anul in care se ndscuse micufa. Tot atunci, ei i se permi- sese s& lucreze singura in cugca cea mare. Avea saisprezece ani, si de-abia peste inc& un an i se daduse voie s& partici- pe la reprezentatiile cu public. Jo nu cunoscuse alt& cas& in afara circului. Se ndscu- se in timpul pauzei de iamé, iar in primAvara urm&toare fusese urcat& in rulota p&rintilor ei; astfel, isi petrecuse primul an si apoi fiecare an al vietii ei pe drum. Moste- nise att fascinatia pentru animale, cat si flerul de la tatal ei, iar stilul si gratia in migcari - de la mama. Cu toate10 Nora Roberts c& fi pierduse ambii parinti cu cincisprezece ani in urmA, acestia continuau s& o influenteze. fi transmisesera o lume de neodihna, o lume a fanteziilor. Crescuse juc4ndu-se cu pui de leu, calrind elefanti, imbracat& in haine cu zorzoa- ne si rataicind ca un nomad. Aruncd o privire la un palc de narcise ce cresteau lan- ga biroul de iam’ al lui Prescott si zambi. [si aminti cum le plantase cAnd avea treisprezece ani si se indrigostise de un acrobat. Si-l aminti si pe barbatul care se oprise in dreptul ei, dandu-i sfaturi despre plantarea de risaduri si despre inimile frante. Pe masura ce se gandea la Frank Prescott, zambetul i se mohort. -Inc& nu-mi vine s& cred c& s-a dus, murmur’ ea si intr induntru impreund cu Duffy. Biroul lui Duffy era mobilat s&ricicios, cu o mas% de lucru din lemn, figete de metal si doud scaune subrede. Peretii erau decorati cu un colaj de afise. Acestea pro- miteau uimitorul, nemaivazutul, incredibilul: elefanti care dansau, fete frumoase care se inv4rteau finandu-se doar cu dingii de o bara, tigri fiorogi ce calareau in spina- rea armasarilor. Acrobafi, clovni, lei, barbayi musculogi, femei grase, baieti care isi puteau fine echilibrul doar in degetele aritatoare; cu tofii evocau magia circului tn c4maruta sumbra. Jo aruncd o privire la o us& ingust& de pin, iar Duffy ise aldtura. —Tot timpul m4 astept s4-l vad n&pustindu-se cu o noua idee ticnit4, mormai el incep4nd s& se joace cu posesiunea sa cea mai de pret, un automat de cafea. —Chiar asa? Cu un oftat, Jo incalecd un scaun, tsi spri- jini barbia de sparar si ad&ug’: Anul asta nu va mai fila fel in lipsa lui. Ochii fi serifulgerari de manie. Nu era un om batran, Duffy. Infarcrele ar trebui s& fie pentru bacrani.dmblanzitoarea de suflete 5G] Cu privirea pierduti, se lis& coplesit4 de gandurile ne- gre, de nedreptatea mortii lui Frank Prescott. Abia intrase in al cincilea deceniu al vietii si era un om plin de voiosie $i bunatate. Jo il iubise si avuse in el o incredere fara rezerve. La moartea lui, il jelise mai abi- tir dec4t pe propriii sii parinti. De cAnd {si putea aduce aminte, Frank fusese nucleul vietii ei. —Au trecut aproape sase luni, rosti morocinos Duffy cercetandu-i atent chipul. C4nd Jo se uit la el, fi intinse o cana de cafea. -Stiu. Lua cana si o lis& s4-i incalzeasc4 palmele tn dimineata friguroasi de martie. Hotri s4-si alunge gandurile sum- bre. Frank nu ar fi dorit s& lase tristete fn urma sa. Jo tsi inspect’ cafeaua, apoi sorbi o gur4. Era pe atat de groazni- cd pe cat binuise. -Se zvoneste c& urmam ruta de anul trecut pAnd fn cel mai mic detaliu. Treisprezece state. Jo 24mbi, vaz4ndu-l pe Duffy cum clipi deasupra cestii inainte s& soarba din ea. —Nu esti superstitios, nu? R&nji, stiind c& barbatul pastra un trifoi cu patru foi in portofel. —Pff! facu el indignat, imbujorandu-se pe sub pistrui. Puse jos cana goala, apoi ocoli masa de lucru gi se asez% indaricul ei. Cand isi incrucisi degetele peste registrul galben, Jo stiu pe loc c& avea de gind s& treac& la lucruri serioase. Auzea fanfara exersind prin fereastra deschis4. Maine cam pe la sase ar trebui s& ajungem in Ocala, ince- pu el. Jo incuviint& ascult3toare. Pana la noua, ar trebui s& terminadm de ridicat corturile. —Parada ar trebui s& se termine cam pe la zece, iar matineul va incepe la doua, complet ea cu un zimbet.2 Nora Roberts Duffy, nu cumva tmi ceri s% lucrez din nou la menajerie tn spectacolul secundar! —Ar trebui si avem parte de un public destul de nume- tos. Bonzo a prezis c& va fi senin, rispunse el, eludandu-i cu abilitate intrebarea. ~Bonzo ar trebui s& se ocupe in continuare de ceea ce stie el mai bine: comicarii si monocicluri. fl privi st&ruitor pe Duffy, care incepu s4-si molfiie ciorul trabucului stins. Bine, s& auzim, se resemna ea. —Cineva 0 s& ni se alature in Ocala, cel putin tempo- rar. [si tuguie buzele, iar ochii s4i ti intalnir& pe cei ai lui Jo. Ai lui erau de un albastru sters de batranere. Nu stiu dac& va termina stagiunea cu noi. -Of, Duffy, s& nu-mi spui c& e vorba de vreun biban pe care trebuie s&-l includem in echip’ pe ultima sut4 de metri? Cine e, vreun scriitoras cu surplus de ener- gie care vrea s&-si giseasc& surse de inspiratie pentru © epopee despre ultimele zile ale circului ambulant? Are s& petreac4 vreo cAteva siptamAni ca ingrijitor doar ca mai apoi s& se jure c& stie tot ce se poate sti despre lumea asta a noastra. —Nu cred c& va lucra pe post de ingrijitor, murmur Duffy. Aprinse un chibrit si tsi retrezi trabucul 1a viata. Jo privi incruntat’ la rotocoalele de fum ce se c4zneau si ajunga la tavan. —E cam tarziu acum pentru un nou numéar, nu crezi? —-Nue circar. Duffy injurd incet in barb&, apoi infrunt4 din nou privirea tinerei. El e cel care ne detine. Nu! strigd Jo gi se ridic& brusc, clatinand din cap. Nu el. Nu acum. De ce trebuie s4 vind? Ce mai vrea de la noi? —E circul lui, ti aminti Duffy pe un glas in egal’ masuri aspru gi inyelegator.mblanzitoarea de suflete 13 -N-o s& fie niciodat’ circul lui, ripost4 Jo cu inflaca- rare. Ochii i se luminaser gi fulgerau cu o mnie pe care arareori o sc4pa din frau. E circul lui Frank. —Frank e mort, grdi Duffy pe un ton calm, decisiv. Acum, circul apartine fiului siu. —Fiu? pufni Jo. {gi ridicd degetele si isi masa tamplele. Se indrept& incet spre fereastri. Afar’, soarele dogorea deasupra membrilor crupei. li urmari pe trapezisti, imbri- cati in halate groase peste maioul si pantalonii mulati, indreptAndu-se spre sopronul in care-si desfigurau activi- tatea pe timp de iarnd. Era intr-atat de obisnuit4 cu spo- rovaiala colegilor intr-o babilonie de limbi, inc4t nici nu o bag’ in seama. Igi asez4 palmele pe pervaz si, cu un mic oftat, cAutd s4 se calmeze. Ce fel de fiu e acela care nici nu se sinchiseste s4-gi viziteze tatal? In treizeci de ani nua ve- nit macar o dat& s&-| vad& pe Frank. Nu i-a scris niciodat’. Nici macar nu si-a artitat fata la inmormantare. Jo inghiti lacrimile de furie care i se inghesuiau in gat si tsi ingrog’ vocea. De ce s4 vind acum? -Trebuie si-nveti c& viata e o moned4 cu dou fere, pustoaico, rispunse Duffy firs menajamente. Acum trei- zeci de ani nici macar nu te ndscusesi. Nu stii de ce ne- vasta lui l-a parasit si de ce baiatul nu I-a vizitat. -Nu mai e un biiat, Duffy, e ditamai barbatul. Jo se intoarse, iar bitranul observa c& isi regisise st3panirea de sine. Acum are vreo treizeci si unu, treizeci si doi de ani, e un avocat de succes cu ditamai biroul in Chicago. E foar- te instarit, stiai asta? Un mic zambet i se instal& pe buze, ins& nu ¢i in privire. lar banii nu-i vin doar din cazuri si din comisioane; cAstigi o sum& frumusic& si de pe partea mamei. Banugi bunicei, firs bataie de cap. Nu inteleg ce ar vrea sd fac& un avocat bogat de la oras cu un circ. Duffy ridicd din umerii s4i lati, rotunzi.14 Nora Roberts —Poate are nevoie de un paravan ca s4 scape de impo- zite. Poate vrea si c&lSreasc& un elefant. Ar putea fi orice. Poate vrea s4 ne fac& inventarul si si ne vand& pe tofi, bucat cu bucard. -Vai, Duffy, nu! Nu ar face asa ceva, exclama Jo cu teama inciparita pe fata. —Pe dracu’ nu, mormai Duffy, mestec4nd din trabuc. Poate s& fac% orice vrea. Dac& vrea s& lichideze, lichideaz4. —Dar avem contracte pana-n octombrie... —Esti prea isteat& ca s&-ti faci iluzii, Jo. Duffy se tn- crunt&, scirpinandu-si parul rar. Poate s&-i concedieze pe artisti cu plata unei indemnizatii sau, la fel de bine, poate s& lase totul s& se deruleze ca pana acum. E avocat. Gases- te el o portita de scApare dintr-un contract dacd isi doreste asta. Poate si astepte pnd in august, cand renegociem contractele, si s& renunte la toate. Observa ingrijorarea de pe chipul fetei si tsi tmblanzi tonul. Ascult&, pustoai- co, n-am spus c& va vinde cu sigurant4, am spus c& este 0 posibilitate. Jo tsi trecu mana prin par. -Trebuie s4 fie ceva ce puter face. —Da, s& fim pe profic la sfarsitul stagiunii, replica sec Duffy. Sa-i arat&im noului proprietar ce avem de oferit. Cred c& e important si vad4 c& Asta nu e un balci oa- Tecate, ci un circ profitabil cu trei arene si numere de calitate. Ar trebui si vada ce a construit Frank, cum a trait, ce-a vrut s& fact. Cred c’ tu ar trebui s& fii cea care s%i se ocupe de educagia lui, ad’ug’ batranul, pri- vind-o atent pe Jo. —Eu? Era prea uimit4 ca s& se infurie. De ce? Tu esti mult mai calificat la capitolul relagii publice. Eu dresez lei, nu avocati, proclama ea, fara a-si ascunde nota de dispret din glas.dmblanzttoarea de suflete 15 ~Aii fost mai apropiat’ de Frank dec4t oricare altul dintre noi si nimeni nu cunoaste circul dsta mai bine de- ct tine. Pe deasupra, mai ai si ceva minte-n c&psorul ala. N-am crezut c& toate cartile alea simandicoase pe care le citesti ti-ar folosi la ceva, dar poate m-am inselat. Buzele femeii inflorira intr-un zambet. ~Duffy, doar pentru c4-mi place s& citesc Shakespeare nu inseamna c4 sunt gata si am de-a face cu Keane Pres- cott. Numai dac& m& gandesc la el imi ies din pepeni. Cum ag reactiona fa o intalnire fata in fata? Duffy dadu din umeri. —Ei bine, dacd& nu te crezi in stare s& te descurci... —Nu am spus cd nu m& descurc, mormiai Jo. —Desigur, dac& ti-e team’... ~Nu mi-e teami de nimic, cu atét mai putin de vreun avocat din Chicago care nu face diferenta intre rumegus si scoarta de stejar. {si vart m4inile in buzunare si ince- pu s&{ masoare camera cu pagsi mari. Daca domnul Keane Prescott, specialist in drept, vrea s4-si petreact vara la cite, mA voi stridui s4 aib& un sejur memorabil. —Cu blandete, o avertiz’ Duffy pe cand ea se indrepta spre usa. Jo se opri afigand un zambet nevinovat. -Dauffy, stii ce atingere blanda am. Ca pentru a-si dovedi vorbele, tranti usa dupa ea. CAnd zorii mijeau la orizont, caravana circului opri pe un camp vast, plin de iarba. Culorile erau doar o promi- siune pe cerul de un cenusiu sters. In dep&rtare se zireau livezi dupa livezi de portocali. Aroma lor o intampind pe Jo, care tocmai cobora din cabina camionetei sale. Este © 2i perfect4, hotri ea, apoi adulmec’ indelung, cu laco- mie, aerul diminetii. fn opinia ei nu exista priveliste mai16 ‘Nora Roberts incAntatoare decat cea a zorilor ce se luptau s& scape din stransoarea noptii. Era rAcoare, asa c& isi inchise fermoarul hanoracului gti in vreme ce privea cum restul trupei iesea din dube, masini si rulote. Linistea diminefii fu curmata de gla- surile vioaie si cu totii se puser’ numaidecat pe treabi. fn timp ce panza cortului principal era desftigurac# din re- morca unui camion, Jo se duse si vad cum se simteau leii dupa drumul de peste optzeci de kilometri. Trei ingrijitori desc4rcau custile. Dintre ei, Buck era cel mai vechi aco- lo. Lucrase si cu tatal ei, iar in perioada dintre moartea lui si debutul profesional al lui Jo avusese un mic numar cu patru lei masculi. Timid din fire, risuflase ugurat cand fi lasase locul fetei. Pentru Buck, doi oameni erau deja © multime. Avea peste doi metri si o constitutie care fi permitea s& joace din cAnd in cAnd rolul lui Hercule Cel Puternic in spectacolul secundar. De pe cregtet i se re- varsa o coama impresionant& de plete blonde aflate in total4 neorAnduiala, iar fata fi era acoperit4 pe jumdtate de o barb& deas’, cArliontat4. Avea mAini mari, cu degete groase si puternice, ins& Jo isi amintea de blandetea lor atunci c4nd asistaser’ impreund o leoaicd s& fete doi pui. Silueta ingust4 a lui Pete il faicea s& par plapand pe langa Buck. Era un barbat c4ruia cu greu i-ai fi putut ghici varsta. Jo o estima undeva intre patruzeci si cincizeci de ani, dar nu era sigura. Era un om ticut, cu pielea ca ma- honul lustruit si cu un timbru grav. Venise la ei cu cinci ani in urma, cduténd de lucru. Niciodat4 nu-l intreba- se de unde venea, si nici el nu-i spusese. Purta o sapca de baseball si niciodat& nu fusese vazut fird un cocolos de guma de mestecat juc4ndu-i lenes printre dingi. Citea car- tile din biblioteca lui Jo si era regele mesei de poker. Gerry avea noudsprezece ani si era plin de entuziasm. Avea aproape doi metri, dar inc’ se bucura de suplefeadmblanzitoarea de suflete 17 caracteristicd varstei. Mama lui eta croitoreas4, iar tacil era vAnzator de suvenire, sau m&celar de acadele, in jar- gonul circului. Visul lui Gerry era s& lucreze in cusca cea mare, si, pentru c& acesta fusese gi visul ei, Jo isi daiduse finer-un sfrsit acordul s4-] instruiasca. —Ce fac copiii mei? intreb’ ea cAnd ajunse desrul de aproape. Se opri la fiecare cusc, s& calmeze cAte o felind agitat’, chemAndu-le pe toate pe nume pnd se linistira. ~Au calatorit bine, numai Hamlet e inc& iritat, dar e primul lui an pe drumuri. —Eal dracu’, mormai Buck, urmarind cum Jo se plim- ba de la 0 cusc& la alta. —Da, stiu. Mai este si destept, rispunse ea cu un aer absent. [gi risucise parul intr-o cosifi groasi, pe care © aruncd peste spate. Vite, vin niste oriseni. Cateva ma- sini si un plc de biciclete ap&rura in zare. Erau oameni din orasele invecinate care voiau s& asiste la ridicarea cortului, care voiau s4 vada circul din partea cealaltd, fie numai si pentru o clip’. Unii se mulpumeau si asiste, pe cAnd alii d&deau o mand de ajutor la ridicarea stalpilor, la intinderea pAnzei si la ancorare. Eforturile le erau rispla- tite cu un bilet la spectacol si cu o experienta de neuitat. Nu-i ldsati in apropierea custilor, ordona Jo, ficandu-i lui Pete un semn din cap inainte si se indrepte spre panza inca stransa. Buck porni agale pe lang ea. Campul gemea de fringhii, cabluri si oameni. Sase elefanti fusesera deja inh&mati, inst erau in repaus, astept4nd cu dresorii lor lang farusi. Pe masura ce muncitorii trageau de cablurile de ancorare, p&nza de un maro intunecat se inalta ca o ciupercd uriasa. Stalpii erau deja pozitionati — pe laterale, la colfuri, fn cencru, iar pfnza inabusea vocile muncitorilor. La ras&rit,18 Nora Roberts soarele se indlta cu grab, colorand cerul in nuante de roz. Se auzeau instructiunile strigate de seful echipei respon- sabile de ridicarea cortului, risul unor baieyi aventurosi 51 cAte o injuriturad ocazional’. Cand pnza fu fixat% peste stlpit din colturi, Jo ii facu semn lui Maggie, enormul elefant african. Maggie se supuse si tsi cobort rrompa. Jo se sui cu griji, apoi se asez pe spatele lat, cenusiu. Clipa dupa clipa, soarele se inalta tot mai sus, aruncdn- du-si primele raze asupra cAmpului. Mireasma portocalilor in floare se intreptrundea cu mirosul hamurilor de pie- le. Jo privise de nenumirate ori cortul ridic4ndu-se sub un cer ce st&tea si se lumineze. De fiecare dat era ceva special, iar prima oara cAnd era tidicat fn fiecare stagiune constituia o experient4 cu adevdrat aparte. Maggie ridic& trompa si mugi ca si cum ar fi fost bucuroasd c4 avea si mai apuce un sezon. RazAnd, Jo se intinse si o plesni peste crupa aspri si zbarcité. Se simrea liber’, plina de prospe- fime gi de viata. Dintr-odata se gandi: ,,Dacd ar fi si prind din zbor o clip’ anume, si o bag intr-o sticlurd si s4-i pun dop ca nu cumva s4-mi scape, aceasta ar fi. Astfel, cand voi fi foarte batran4, as putea si o deschid gi s&4 m4 simt din nou t4nari.* Zambind, cobori privirea la oamenii care misunau dedesubt. Unul anume fi atrase atengia, un barbat care sttea lan- g&o rola de cablu. Ca de obicei, primul lucru pe care il ob- servi era silueta acestuia. Un trup bine proportionat era esential pentru un artist de circ. Necunoscutul era zvelt si statea drept. fi aprecie umerii, dar se indoia cd avea cine gtie ce muschi la brate. Desi purta blugi, era evident c4 venea de la oras. Parul des, blond-inchis, fusese rivasit de briza diminetii $i ti mAng4ia fruntea. Era proaspat bar- bierit, iar fata fi era ingust4, cu maxilare puternice. Avea un chip atragitor. Nu era, cuget’ Jo, frumusefea aceea find, ca a lui Vito echilibristul, ci una mai virila, maidmblanzitoarea de suflete 19 provocatoare. fi placea chipul, ti plcea forma gurii lungi, severe, ti plicea osatura de sub pielea arimie. Cel mai mult fi plicea franchetea ochilor cu sclipiri de ambra care o priveau cercet&tor. Ca ai lui Ari, remarca Jo, gan- dindu-se la leul ei preferat. Era siguri c& el o scruta incd dinainte ca ea s4 se fi uitat in jos. Stiind asta, era impre- sionat& de lipsa lui de stinghereala. Continua s4 0 fixeze, fara s& fact vreun efort de a-si disimula interesul. Izbucni in rs si isi d&du cosifa de pe umar. —Vrei si calaresti? increb& ea. Prea multi seraini intra- sera si iesiseri din lumea ei ca s& mai fie rezervata. Obser- v& cum spranceana lui se ridicd ca intr-un fel de acceptare a invitatiei. Avea si se dumireasc& dac& ochii erau singu- tele lucruri care-I ficeau s& semene cu Ari. Maggie n-o =f facd nimic. E bland ca un mielusel, doar mai mare. si d&du seama pe loc c4 barbatul fi intelesese provo- carea. Porni inainte pe iarb p4n4 c4nd ajunse lang’ ea. Se misca bine. Jo atinse usor greabinul lui Maggie cu cra- vasa pe care o avea la ea. Elefantul ingenunche alene pe membrele din faf4, groase ca niste trunchiuri. Dresoarea intinse mAna. Cu o agilitate care o lua prin surprindere, barbatul urcd pe elefant si se asez% in spatele ei. Pentru o clipa nu scoase o vorbi, putin nducit’ de tre- murul care fi serpuise prin brat cand palma ei o atinse- se pe a stréinului. Contactul fusese scurt. Jo igi spuse c3 avea inchipuiri. —Sus, Maggie, ordond ea, batand din nou cu cravasa. Cu un oftat elefantin, Maggie se supuse, leginAndu-si bland pasagerii dintr-o parte in alta. -Intotdeauna iei barbati necunoscugi la plimbare? intreba glasul din spatele ei. Era o voce lina, clara, o voce numai bund pentru un comis-voiajor. Jo ranji peste umar. —Maggie e cea care-i ia la plimbare.2 Nora Roberts —fntr-adevir. Esti congtient’ de faptul c& plimbarea aceasta e cAt se poate de inconfortabil&? Jo rase cu pofta. —At trebui s4 incerci s-o calaresti cativa kilometri la o parada stradal&, fird s4-ti piard zamberul de pe fara. —Nu, mersi. Tu te ocupi de ea? —De Maggie? Nu, dar stiu cum s& 0 conduc. Ochii t4i seam4n4 cu ai uneia dintre pisicile mele. Imi plac. Si de vreme ce p&reai s& fii interesat de Maggie si de mine, te-am intrebat dac& vrei s& urci. De aceasta dat, el fu cel care rase. Jo isi risuci capul sa-i vada chipul. fn ochii sii se citea amuzamentul, iar dingii ti erau albi si drepri. Fiindc& ti placu zAmbetul lui, ti rspunse cu unul propriu. —Fascinant. Mi-ai propus o plimbare pe elefant doar pentru ca ochii mei seaman cu ai pisicii tale. Si sper c& nu 0 jignesc pe doamna de sub mine, dar eu la dumneata ma uitam. —Chiar asa? Jo isi fuguie buzele, ganditoare. De ce? Barbatul o studie in técere vreme de c4teva secunde. —Ciudat, se pare ca realmente nu stii. —Nu as intreba daca as sti, replica ea, deplasandu-si pu- fin greutatea. Ar fi o pierdere de timp s4 pun o intrebare daca ti cunosc raspunsul. Se mut’ din nou aplecAndu-se in fatd. Tine-te bine. Maggie trebuie s4-si cAstige claia de fan. Stalpii atamau intre p4nz4 si sol la unghiuri de patru- zeci si cinci de grade. Langurile elefantului furd atasate cu repeziciune la cercurile de metal de la baza stAlpilor. Laolalta cu colegii ei, Jo o indemna pe Maggie s4 inainte- ze. Stalpii se ridicar&, trigand pAnza dup’ ei. Marele cort se inalya la viata sub cerul diminetii. Dupa ce-si incheie treaba, Maggie iesi la lumina soarelui.dmblanzitoarea de suflete a —Frumos, nu-i asa? Renaste in fiecare zi, murmura Jo. Vito trecu pe langa ei si o strig4 in italian’. Ea fi ficu vesel cu mana §i ii rispunse in propria lui limb, apoi fi semnal& lui Maggie si ingenuncheze din nou. Astep- t& pAnd ce pasagerul ei cobori, dup& care se dadu jos si ea. C4nd ajunser4 fata in fata, fu surprins’ c4 era att de inalt. Lasandu-si capul pe spate, ti dadu doar cu cAtiva centimetri mai putin decat Buck. —P&reai mai scund cAnd eram pe Maggie, fi spuse cu obisnuita ei candoare. —Si tu p3reai mai inaltd. Jo chicoti, m&ng4ind-o pe Maggie dup& ureche. —Vii s& vezi spectacolul? Stia cd isi dorea ca el si vind, stia si c& ar ft vrut sd-l revada, ceea ce i se pirea deopotriva ciudat si uimitor. fntotdeauna, barbatii fuseser’ pe locul al doilea dupa feli- nele ei, iar orisenii nu o interesaser’ niciodata. -Da, am s& vin la spectacol. Avea un mic zambet pe fata, inst o examina cu atentie. Faci parte din trupa de circ? ~Am un numar cu pisicile mele. —Inteleg. Cumva, mi te imaginam intr-un numar de acrobatie, zburand la trapez. —Mama mea a fost acrobat&, surfse Jo. Cineva o strigi. Era nevoie de Maggie s& ridice cortul pentru spectacolul secundar. Trebuie s& plec. Sper s4-fi plac’ reprezentatia. Nu apucd s4-i dea lui Maggie ordinul de a se indrep- ta spre locul cu pricina, c& barbatul o prinse de m4nd. Dresoarea rimase locului, surprins’ din nou de tremurul din brat. ~As vrea sd te vid ast4-sear’. Ridicand privirea, ii intafni ochii. Erau directi si lipsigi de prefacdtorie. -De ce?2 Nora Roberts Increbarea era sincera. Voia, in mod clar, s&-] revad& la rfndul ei, insi nu era sigur din ce cauz3. De aceast% dat4 necunoscutul nu rase. Cu blandere, isi trecu degetul peste cosita ei. —Pentru c& esti frumoasa si ma intrigi. -Ah! Jo c&zu pe ganduri. Niciodat% nu se considerase fru- moas4. Frapant’, poate, in costumul ei, inconjuratd de feline, dar in blugi, far% machiaj, se indoia de asta. Totusi, era 0 ipotezd interesanta. —Bine, daci nu am probleme cu pisicile. Ari nu s-a simtit prea bine. Barbatului ii increti un zAmbet la colfurile gurii. —Imi pare riu s% aud asta. Jo fu strigat& din nou si amAndoi privird in directia de unde venea chemarea. Vad c& e nevoie de tine, rosti el cu un semn din cap. Poti s& mi-l arafi pe Bill Duffy inainte s& pleci? —Duffy? repet’ Jo, surprinst. Nu se poate si cauti de lucru. Scepticismul din glasul ei ti provoc&’ nou-venitului un ranjet. ~De ce nu pot? —Fiindcd nu intri in nici una dintre tipologii. —Exist& tipologii? intreb&’ el, totodat& interesat si amuzat. Jo clatina iritata din cap. —Da, desigur. Si tu nu te incadrezi nicdieri. —De fapt, nu caut de lucru. fns& 11 caut pe Bill Duffy, rosti el, inc& zimbind. Era impotriva firii lui Jo s4-si bage nasul unde nu-i fier- bea oala. In cadrul circului, intimitatea era att protejat, cAt si respectat&. Cu m4na streasind la ochi, se uit4 in jur pnd il vazu pe Duffy, care supraveghea ridicarea cortului pentru buc&t4ria mobil&.dmblanzitoarea de suflete 2B -Acolo, arita ea. Duffy e cel cu jacheta rosie in ca- rouri. Incd se imbrac4 precum un spicher de mod& veche. —-Un ce? -fmi imaginez c& voi t-ati spune crainic. Asta e un ter- men de orasean, nu unul din circ. Cu gratie si usuring’, tandra urcd pe Maggie, care astepta rabdatoare. fi zambi barbatului, apoi m4n& pachidermul inspre cort. Spune-i lui Duffy c4 Jo il roag’ s&-ti dea o invitatie, rosti ea peste umér, apoi ficu un gest de rimas-bun si se intoarse. Zorii lasar& loc diminetii.capitolul 2 La intrarea din spate a marelui cort, Jo igi agtepta sem- nalul. Alaturi de ea se afla Jamie Carter, alias Topo. Era un clovn de a treia generatie, care-si purta cu deosebita naturalete fata pictata si peruca portocalie. Era tanar si mladios si se folosea de aceste tras&turi, cAt si de machiaj, s& insufle entuziasm indeletnicirii sale. Pentru Jo, era mai mult ca un frate dec4t un prieten. Era inale si suplu, iar sub fard chipul s&u era expresiv gi placut. El gi Jo crescu- sera impreuna. —A spus ceva? intrebi Jamie pentru a treia oara. Cu un oftat, Jo d&du la o parte cortina. {nduntru, mai multi clovni isi ficeau numéarul in jurul arenei, in timp ce ingrijitorii asamblau cugca cea mare. —Carmen n-a spus nimic, nu stiu de ce-ti pierzi vremea. Vocea ti era tdioasd, iar Jamie se necaji. —Nu ma astept s4 intelegi, rosti el cu aer demn. Ume- Tid si subtiri se indreprara pe sub costumul cu buline. La urma urmei, Ari e singurul membru al sexului opus cu care ai avut cat de cAt de-a face. —Drgur din partea ta, rispunse Jo, care nu se simtea jignité de intepatura lui. Ceea ce o supara era faptul c& il vedea pe Jamie facAndu-se de ras din pricina lui Carmen Gribalti, sora mijlocie a familiei de trapezisti Gribalti. Era o frumusete oaches4, gratioas&, talentata, egoist’ 5i absolut indiferent4 fat de bietul baiat. Totusi, observan- du-i expresia de fericire si ochii plini de dor, iritarea ii disparu. Probabil c& inc’ nu a avut timp s4-fi rispunda‘imblanzitoarea de suflete 23 la scrisoarea pe care i-ai trimis-o, il consol& ea. Prima zi a unei noi stagiuni e intotdeauna zbuciumata. —Cam asa, mormai Jamie ridicand din umeri. Nu inte- leg ce vede la Vito. Fata se gandi la chipul bronzat si arogant si la muschii bine definiti ai echilibristului. Precaut&, se abginu de la a-i mentiona. —Poti s4 intelegi gusturile unora? se mulfumi ea s& spu- n& dAndu-i un sdrut pe nasul rotund si rosu. Personal, mi se taie risuflarea cand vad un barbat cu parul portocaliu. Jamie ranji. —Asta dovedeste c& stii ce si cauti la un barbat. Jo ridic& din nou cortina. {si dadu seama c4 in scurt timp venea randul prietenului ei. —Ai observat cumva un ordsean pe-aici mai devreme? —Doar vreo cAteva zeci, rispunse Jamie sec, in vreme ce lua g&leata cu confetti menit4 s4 marcheze finalul sche- ciului care tocmai se desfasura induntru. Jo iti aruncd o cdut&turd incruntat. —-Nu tipul obisnuit. Are pe la treizeci de ani, cred. Poart& jeansi si tricou. Trece de doi metri, continua ea, in vreme ce valurile de ras care se revdrsau prin cortina pe juma&tate deschis& ii inecau vorbele. Are parul neted, blond-inchis. —Da, l-am v&zut, zise Jamie si o dadu la o parte, pre- g&tindu-se s&-si faci intrarea. A intrat cu Duffy in rulota aceea rosie. Cu un fipat silbatic, strident, clovnul Topo isi facu aparitia in cort, purténd tenisi de m&rimea cincizeci, cu galeata cu confetti in mana. C&zut& pe ganduri, Jo il urmari pe Jamie fugarindu-se cu alti trei clovni prin arena. Era straniu, se gandi ea, ca Duffy s& aduc4 un ordsean in rulota rezervata treburi- lor administrative. Barbatul spusese c&3 nu cauta de lucru.26 Nora Roberts Nu era un hoinar; avea un inconfundabil aer de stabili- tate. Nu era nici un artist de la alt& companie. Palmele ti erau prea netede. Si mai avea ¢i aura aceea de ordisean, fsi spuse in timp ce urca pe Babette, o iapa de un alb imacu- lat. Si de succes, continud ea pentru sine. Si de autoritate. Nu, nu cduta de lucru. Jo dadu din umeri, iritatd c4 un strain fi invadase gan- durile. Pe deasupra, o supra faptul c& il cdutase incon- tinuu din priviri in timpul paradei si ci inc& se intreba dac& era undeva fn arena. Nu fusese prezent la matineu. Cu mintea departe, mAngaie gatul iepei, apoi se indrept4 de spate cAnd auzi fluierul maestrului de ceremonii. —Doamnelor si domnilor, incepu acesta pe un ton grav, muzical. V4 prezentim cea mai spectaculoas4 demonstra- tie de subjugare a unor animale care s-a vazut vreodat& sub cupola circului. Jovilette, Regina Felinelor din Jungl&! Jo o imboldi pe Babette cu cilcAiele si t4sni in arend. Fu int4mpinatd de un cor de urale, semn c& publicul apre- ciase aparitia ei ndvalnicd. Infisurat’ intr-o cap neagr4, cu p&rul ca pana corbului unduind liber pe sub o diadema stralucitoare, galop’ fara sa pe iapa alba ca neaua, tinand fn fiecare m4n& cAte un bici lung si ingust. ZAmbind tri- umfiitor, pocnea bicele in alternantd deasupra capului. La intrarea in cusca sari de pe calul aflat inc in goand. fn vreme ce Babette iesi in galop pe usa din spate, unde o prelud un ingrijitor, Jo isi duse ambele bice intr-o mana, apoi isi desficu pelerina cu un gest teatral. Pe dede- subt purta un combinezon alb dintr-o bucat4, strans pe corp, cu paiete aurii ce luceau in lumina reflectoarelor. tt-un contrast dramatic, parul fi atarna drept si aspru peste spate. Sa stii s3-ti faci intrarea, asta spusese Frank dintotdea- una. lar Jovilette isi facuse intrarea perfect.dmblanzttoarea de suflete a Cele doudsprezece feline se aflau deja in cusc&, inco- lonate deja pe piedestalurile albe si albastre. Intrarea in cugcd prea o rutin’ pentru public, ins& Jo tia cA era unul dintre cele mai periculoase momente ale spectacolului. Pentru asta trebuia s& treac& printre doi lei in vreme ce intra din cusca de sigurantii in cea principal. fncotdeau- na isi punea doua dintre cele mai cuminti feline acolo, dar dac& una era iritat%, sau doar avea chef de joac4, ar fi putut cu usurint4 s& o ating’ cu laba-i puternica. Chiar $i cu ghearele ascutite retrase, gestul fi putea fi fatal. Intra cu repeziciune si se gisi numaidec4t inconjuratd din toate partile de feline. Paietele si diadema captau si teflectau luminile in timp ce ea se plimb’ prin cugc4, poc- nind pent efect din bici si comand4ndu-le leilor s& se ri- dice pe labele din spare. fi ghid& pe parcursul exerciiilor, ajustand ritmul pentru a compensa lentoarea unora dintre ei, iar numerele se succedara cu repeziciune. Lui Jo ti displiceau artificiile exagerate, preferand acti- unea si miscarea. Contrastul dintre felinele matahaloase si femeia mic4 imbricata in alb si auriu era, in opinia ei, cel mai bun artificiu. Si se folosea bine de el. Num4rul ei era bazat pe estetic4, pe stil si stralucire, spre deosebire de cele in care primeaz4 conflictul, in care se pune accent pe ferocitatea leilor prin folosirea armelor cu gloante oarbe si atacuri sau salturi regizate. Increderea ei se transmitea pu- blicului, ficdnd dresajul s& pari un act firesc. In realitate, trupul fi era incordat, preg&tit s& reactioneze la orice pe- ticol, iar mintea fi era at&t de concentratd asupra pisicilor ei, inc&t spectatorii parcd nici nu existau. St&tea nemigcaté intre doud piedestaluri tnalte, tn timp ce leii fi s§reau peste cap din ambele directii. Sal- turile provocau o brizd usoard care fi rasfira parul. Rageau fa semnalul ei, risunand in intreaga arena. Din cand in cAnd, cate unul cduta si dea cu laba peste varful biciului28 ‘Nora Roberts ei, dar era imediat oprit cu o comanda scurti. Ii trimise leul care sirea cel mai bine printr-un cere in flacari gi il indemnd pe cel cu echilibrul cel mai bun s& mearg’ pe un glob lucios, argintiu. Sfarsi iner-un ropot de aplauze cAnd il conduse pe Merlin la trap in jurul arenei. La usa din spate, Merlin s&ri intr-o cusc& pe roti si fu lasat in grija lui Pete. —Bun spectacol. A mers ca uns, 0 felicit4 el, intinzin- du-i un halat lung cu gaitane. —Mersi. Tremurand de frig, imbrica halatul in graba. Noaptea de primavara era glacial4, in contrast cu lumi- nile fierbingi si cdldura din cusc4. Ascult4, Pete, spune-i lui Gerry c&4 poate s& hrineasc’ mAtele in seara asta. Sunt linistite. Pete molfai din guma si chicoti. —N-am si mai am parte de emotii in seara asta. Pe cand se indrepta spre camioneta care trebuia s4 tra- ga cusca spre zona leilor, Jo il striga: —Pete! {gi mugc’ buza si ridic& din umeri cand barbatul intoarse capul. Ai s& stai cu ochii pe el, nu? Pete rAnji si urcd la bordul camionetei. —Pentru cine iti faci griji? Pentru lei, sau pentru baia- tul ala slabanog? —Pentru toti. Diamantele false de pe diadema ei luciri cand intoarse capul si incepu s& rd&. Stiind c& avea mai putin de o ort pana la parada finala, Jo se indepart& de cortul principal. Se gandi si dea pe la bucatarie, s& ia 0 cafea. [ncepu s&-si deruleze in minte fiecare segment al num&rului. Decurse- se bine, igi spuse ea, mulyumita de sincronizarea si cursi- vitatea reprezentatiei. Daca Pete fusese de parere cA totul Mersese ca uns, insemna c4 asa se petrecusera lucrurile. Nu o dat& fi auzise criticile tn decursul ultimilor cinci ani. {ntr-adevar, Hamlet o pusese la incercare de cAtevaImblanzitoarea de suflete 2 ori, ins& numai Jo gi leul stiau asta. Se indoia c& un altul in afar& de Buck ar fi ghicit c& felina ti daduse batdi de cap. Inchiznd ochii, isi roti bratele, relax4ndu-si mus- chii tensionati. —Ai un numar impresionant. Se rasuci la auzul vocii. {si simtea inima batAnd cu pu- tere. Cu toate c4 o surprinsese interesul aritat unui om pe care abia il cunostea, era constient4 ca il asteptase. O strabacu un fior de placere in timp ce il privea apropiin- du-se, senzatie c4reia ti ingadui s&-i transpara pe chip. ~Salut. Vazu c& fuma trabuc, dar, spre deosebire de al lui Duffy, al su era lung si subtire. fi admir& din nou ele- ganta degetelor. Ti-a placut spectacolul? Barbatul se opri in fata ei, cercetandu-i chipul cu © minutiozitate care o facu s& se intrebe dac& nu cumva fi curgea machiajul. Apoi rise si clatin& din cap. —Stii, azi-diminear, cAnd mi-ai spus cd ai un numar cu pisici, m4 gandeam, mai degrabé, la cele siameze, dec4t la cele africane. ~Siameze? repeti Jo automat, apoi chicoti cu poftd. Pisici de casa? Barbatul intinse m4na si ti didu parul pe spate, tn vre- me ce Jo se distra la gandul de a face o siamez4 s& salte printr-un cerc in flac&ri. —Din punctul meu de vedere, rosti el, lisand o suvit’ de pir s4-i ziboveascd intre degete, avea mai mult’ noima dect s% vid un ghemotoc de fat intrand intr-o cusc4 cu o duzind de lei. —Nu sunt un ghemotoc, il corectd ea fara a se simti jig- nici. Pe deasupra, m&rimea abia conteaz’ cAnd vine vorba de doisprezece lei. -Ai dreptate. Ridicd privirea de la parul ei si ti in- t4lni ochii. Jo continua s& zimbeasc4, bucuréndu-se de priveliste. De ce o faci? intreba el dintr-odat4.30 ‘Nora Roberts —De ce? se mira tantra femeie. Pentru cd este sluj- ba mea. Din felul in care o privea, isi didu seama c&% nu era mulfumit de simplitatea rispunsului sdu. —Poate ca ar trebui sd te inereb cum ai devenit imblan- zitoare de lei. —Dresoare, il corect& Jo fara s& stea pe ganduri. Auzi fn st4nga ei aplauzele in&busite ale publicului. incepe familia Beirot, spuse ea, ficand semn cAtre sursa larmei. Nu ar trebui s& le ratezi numrul. Sunt niste acrobati de prima clas&. ~Nu vrei si-mi spui? intrebd el cu blandete. Jo ridic& o sprancean’, d&ndu-si seama c& barbatul tinea mortis s& afle. —Ei bine, nu e nici un secret. Tatil meu a fost dresor, iar eu se pare c4 am talent. Totul a urmat firesc. Nu reflec- tase niciodat4 la modul in care i-ar fi putut evolua cariera, si nu avea si inceap4 acum. Nu ar trebui s4-ti irosegti bi- letul stand pe-aici. Poti s& te duci la incrarea din spate gi s& urméaresti restul spectacolului. Se intoarse si-l conduc’ spre intrarea rezervat mem- brilor crupei, dar se opri cAnd fsi simti mana apucata dea lui. Strinul se apropie de ea pana cand trupurile lor mai c& se atingeau. Jo ii percepea c&ldura trupului tn timp ce fi privea chipul. Inima fi b&tea intr-un ritm constant, rapid. O auzea vibrand inlduncrul ei, ca atunci c4nd se apropia pentru prima oar’ de un leu. Se confrunta cu ceva nou, ceva incd neincercat. Cand barbatul ridica ména s&-i ating’ obrazul, emoyia necunoscutului o inun- da cu furnicaturi. Nu schita nici un gest, ci lds caldu- Ta s4 se raspandeasca fn timp ce fl urmarea cu atentie, méasurAndu-l din priviri. Ochii lui erau mari, dornici de cunoastere, netematori.dmblanzitoarea de suflete 31 —Ai de gand s& ma sdruti? se interesd ea pe un ton care exprima mai degrab4 curiozitate dec4t dorinta. Ochii strdinului se inveselira si scAparar tn lumina difuz’. —M-am gandit la asta, rispunse el. Ai vreo obiectie? Jo chibzui c4teva momente, coborandu-si privirea spre gura lui. fi plicea forma si se Intreba cum ar fi decurs s&- rutul. Barbatul nu o trase mai aproape de el. O m4na inca o tinea pe a ei, iar cealalt4 fi cuprinsese gatul. Jo ridica privirea si ochii li se int4lnira din nou. —-Nu. Nu am nici 0 obiectie, se hotart ea. Colturile gurii lui cresirira, iar stransoarea de la baza gatului ei se inteti o idee. {si plec& incet capul spre ea. Curioas& si totodat4 prudent&, Jo isi finu ochii deschisgi, urmarindu-i pe ai sii. Experienta o invarase cd pofi sa cunogti mai multe despre oameni gi lei din privirile lor. Spre surprinderea ei, si ochii lui rimasera deschisi, chiar si cand buzele li se intalnir’. Era un s&rut bland, neapasat, doar soapta unei atingeri. Uimit4, Jo se simtea de parca pamancul fncepuse sd-i tremure sub picioare. Ca prin cea- {4, in minte fi risri tnerebarea dac& nu cumva elefantii erau mAnati in arena. ,,Dar nu se poate si fi sosit momen- tul", gandi ea confuza. Buzele lui se miscau domol peste ale ei, iar ochii fi erau imobili. Pulsul fetei ti bubuia pe sub piele. Stdteau acolo, abia ating&ndu-se, fn vreme ce cortul din spatele lor vuia de larma. fi urmari leneg con- turul buzelor cu varful limbii, tmbiindu-le s& se deschids. Si torusi, in sdrut nu se simtea urma de pretentie, ci doar © tatonare a terenului. Fara graba, tncrez3tor, ti explora gura in timp ce Jo isi simtea risuflarea tot mai intens&. Un geamat moale ii sc4p4 printre buze, iar pleoapele tre- murande i se inchisera. Pret de o clipa, i se pred&d neconditionat, lui si noii senzafii care ti inundase trupul. Se intinse spre el, nazuind32 Nora Roberts spre plicere, suspinand pe m&sura ce sirutul se prelungea. Barbatul o trase inapoi, insa fefele le ramaserd apropia- te. Cuprins’ de ameteala, Jo isi diidu seama ci se ridicase pe varfuri pentru a compensa diferenta de inaltime. Inc& nu-si luase m4na de pe ceafa ei. in noaptea ce se lasase, ochii s&i aveau sclipiri de aur. —Ce femeie incredibila esti, Jovilette. © surprizi dupa alta, murmuri el. Jo se simgea nemaipomenit de vie. Pielea p&rea s-o furnice, atins& de sentimente inedite. fi ambi. Inca nu-ti stiu numele. Barbatul izbucni in ris, dandu-i drumul de ceaf’ si lu- 4ndu-i cealalt4 m4na intra sa. {nainte s& apuce s& ros- teascd vreun cuvant, Duffy ti strigd din directia cortului. Jo se intoarse si il vazu indreptandu-se spre ei, cu mersul stu grabit si leganat. -Mai s& fie, exclama el cu glasu-i vesel si aspru. Nu stiam cd v-ati intalnit deja. Ti-a aratat imprejurimile? Ajungand la ei, o apucd pe Jo de umar. Stiam c& pot conta pe tine, pustoaico. Tanara il privi derutat4, ins& Duffy isi continua tirada. Da, domnule, fetita asta stie s% fac& spec- tacol, nu-i asa? Mare smecheri. Si stie circul Asta ca pe propria palma. A fost ndscut4 si crescut& aici. Dresoarea se relax. {si didu seama c¥ era unul dintre bine cunoscu- tele discursuri ale lui Duffy si c&4 nu avea cum si-l opreas- c&. Da, dom'le, orice intrebare ai avea, poi s-o intrebi pe Jo si iti va spune. Sigur, si eu sunt intotdeauna la dispozi- tia dumitale. Da-mi de stire dac& ai nedumeriri cu privire la registre, conturi, contracte i alte cele. De ce bodoginea Duffy despre registre si contracte? Jo strecura o privire la omul care inc& ii tinea mAinile. Acesta il privea pe administrator cu un zimbet amuzat. —Esti cumva contabil? il intreba ea, prada confuziei. Duffy incepu sd rida si o mAngiie pe crestet.mblanzitoarea de suflete 33 —Jo, stii doar ci domnul Prescott e avocat. S& n-o dai in bara. fi salut pe am4ndoi cordial si se indeparta agale. Jo se crisp& aproape imperceptibil la auzul celor spuse de Duffy, ins Keane sesizase schimbarea. O cercet& cu sprancenele incruntate. —Acum imi stii numele. -Da. Pe Jo o pirasise toati cildura resimyitd mai devreme. Vocea fi era la fel de rece ca si sAngele. —-Domnule Prescott, binevoiti si-mi dati drumul de méaini? Dupi o scurt4 ezitare, Keane ii fiicu pe plac. Jo isi inde- sin grab’ mAinile in buzunarele halatului. —Jo, nu crezi ci am progresat in relatia noastri pand acolo incAt s& ne spunem pe numele mic? -V& asigur, domnule Prescott, ci dac& as fi stiut cine sunteti nu am fi progresat deloc. Cuvintele ei risunau demn, bafos. Dar in interior, desi incerca sd le ignore, nu simtea dec4t tridare, furie, umi- ling’. Increaga satisfactie adunatS in acea sear’ pierise. Acum, sarutul care o ficuse s% se simt4 curat’ si vie parea ieftin si murdar. Nu, igi jurd c& nu avea s&-i foloseascd prenumele. Nu avea s4-1 rosteasc4 niciodati. —Va rog s% ma scuzati, dar am alte chestii de facut ina- inte s4 reintru in scena. —De unde schimbarea asta brusca? intrebi el, pundn- du-i o mand pe bray. Nu-fi plac avocatii? Jo il studie cu raceala. Se intreba cum putuse s& se ingele at&t de mult in privinta omului pe care il int4lnise de dimineara. —Nu categorisesc oamenii, domnule Prescott. —ingeleg.34 Nora Roberts Cu un aer detasat, Kean o mésura din cap p4n4 fn picioare. —Acunci, se pare cd ai o aversiune fata de numele meu. S& presupun c& i-ai purtat pica catei? Ochii lui Jo scAnteiars de mAnie. [si trase bratul din mana lui. —Frank Prescott a fost cel mai generos, cel mai bun, cel mai sufletist om pe care |-am cunoscut vreodat&. Nici m4car nu va asociez cu Frank, domnule Prescott. Nu v-ati cAstigat dreptul acesta. Degi era aproape imposibil, fata se c&znea s& vorbeasc& pe un ton normal. Se abrinea s& strige gi si atragd atentia cuiva. Totul avea si rim4né strict intre ea gi Keane Prescott. Ar fi fost mult mai bine dac& mi-agi fi spus de la bun inceput cine sunteti, asa nu ar fi existat nici o incurcacura. —Asta s-a intamplat fntre noi? O incurc3tura? Tonul lui netulburat aproape c& o scoase din sirite. O privea cu 0 curiozitate rece, care mai c& o invita sa-l palmuiasc’. Se stridui s&-si ascund’ m4nia, cAci nu voia s4-i rizbatd tn vorbe. —Nu aveti nici un drept asupra circului lui Frank, dom- nule Prescott, reusi ea si spund cu oarecare calm. Faptul c& vi l-a lsat dumneavoastrai e unica vin’ pe care i-am gasit-o. Stiind c% mai avea putin gi isi pierdea controlul, se risuci pe calcaie si o lua la fug& pe iarb4, pana ce se pierdu in bezna.capitolul 3 Dimineafa era surprinzitor de c4lduroas’. Nu existau copaci care s& stAvileasc’ razele soarelui, iar aburii de la nivelul solului accentuau mirosul pam4ntului reavan. Cir- cul se deplasase spre nord in primele ore ale zilei. Toate miresmele obisnuite se contopeau in aroma caracteristic3 a circului: pAnz&, piele, cai transpirati, machiaj si pudra, cafea si musama. Rulotele si camioanele erau in locurile obisnuite, formnd ,,curtea din spate“, care rimAnea me- teu in aceeasi formatie de fiecare dat& cAnd circul facea © oprire mai lungd de-a lungul miilor de kilometri pe care fi parcurgea. Steagul care flutura deasupra bucat&riei mobile anunta c& pranzul era gata s& fie servit. Cortul principal era deja ridicat, asteptand matineul. Rose stribdtea grabicd pasajul ce dadea spre custile ani- malelor. Parul ei negru era prins cu grij& la spate intr-un coc. Ochii ei mari si cAprui ciutau ceva cu infrigurare, iar expresia fetei fi trida nemultumirea. Era imbricata fntr-un halat flausat si purta tenisi peste colanti. Cand © vazu pe Jo in fata custii lui Ari, fi ficu semn cu mana si grabi pasul aproape s& fugi. Jo o observa gi ill [is pe Ari in plata lui. Rose era intotdeauna o sursi de buna dispozitie, iar tandra dresoare avea mare nevoie de asa ceva. -Jo! Flutura din nou cu mana, de parc& Jo nu o va- zuse de prima oari, apoi se opri risufland din greu. Jo, am doar c4teva minute la dispozitie. Salut, Ari, adduga ea din politere. Il cdutam pe Jamie. —-Da, m4 gandeam eu. Jo zAmbi, stiind c Rose era hot&racd s& cAstige inima alter egoului lui Topo. lar dacd acesta ar fi avut mAcar o farama de tntelepciune, s-ar36 Nora Roberts fi l&sat cucerit, tn loc s& se pripadeasc4 de dorul lui Car- men. Ce prostie, gandi ea, resping4nd dintr-un foc toate problemele sentimentale. Leii erau mai ugor de tngeles. Nu |-am vazut toat4 dimineata, Rose. Poate exerseaz’. —Mai degraba st& s4-i curgi balele dupa Carmen, mor- mai Rose arunc4nd o privire posaca inspre rulota familiei Gribalti. Se face de ras. —Pentru asta e platit, ti aminti Jo, dar prietena ei nu paru amuzata. Jo oft&. Tinea mult la ea. Era inteligent’, amuzanti si fird ifose. —Rose, incepu ea cu blandete. Nu renunta la Jamie. E cam incet, stii doar. I s-a pus putin pata pe Carmen. O s&i treacd. -Nu stiu de ce m4 deranjez, bombani ea, dar Jo vazu c& posomoreala incepea deja s4-i treac&’. Rose era o fing care c&dea usor prad& emofiilor, insd acestea piereau la fel de repede precum se aprindeau. Stii, nu este chiar atat de chipes. -Nu, dar are un nas drigut. -Norocul lui c4-mi place rogsul, ranji Rose. Ah, c& veni vorba de barbati chipesi, murmur ea, in timp ce ochii fi lunecau in departare. Cine e acela? La intrebare, Jo aruncd o privire peste umar. Toat buna dispozitie i se risipi din privire. ~Ala e patronul, rosti ea sec. —Keane Prescott? Nimeni nu mi-a spus cd este atat de ar&tos. Sau de inalt, continu’ ea, admirandu-l fara nici o jend in vreme ce acesta traversa curtea din spate. Jo bigase de seam c% temperamentul mexican al lui Rose iesea de fiecare dat4 in evident4 in preajma birbarilor. Ce umeri! Norocul lui Jamie c& sunt genul care se daruies- te unui singur barbat.dmblanzttoarea de suflete 37 —Norocul tiu c4 maic4-ta nu-i aici sd te aud3, bombani Jo, alegandu-se cu un cot in coaste. —Dar iat& c& vine incoace, amiga, gsi se uitd la tine. Ai, ai, tata l-ar lua de urechi pe Jamie la altar pronto dac& s-ar uita la mine asa. —Esti o vaca, exploda Jo, enervatd. -Vai, Jo. Sunt o romantica, spuse Rose cu deznidejde prefacutd. Jo nu se putea lupta cu zimbetul care fi intindea bu- zele. Ochii ti radeau cAnd, peste o clip’, fi incélnira pe ai lui Keane. Se stradui in graba s& le sting4 din strilucire, s& redea o linie sobr& gurii sale. —Bund dimineata, Jovilette. Se gandi c4 fi rostise numele cu prea mult’ dezinvol- turd, ca si cum ar fi cunoscut-o de ani buni. —Buna dimineata, domnule Prescott, rispunse ea. Rose tusi tare, nu prea subtil. Ea e Rose Sanchez. -E o placere, domnule Prescott. Am auzit ci veti cAlatori cu noi. Rose fi intinse mAna, afisand zambetul pe care fl exer- sase pentru Jamie. Keane fi accept% m4na si fi zambi la randul s&u. Spre necazul ei, Jo remarc’ mirat& c& era acelasi z4m- bet dezarmant al strdinului pe care fl intalnise in dimi- neata precedenta. —Buna, Rose, imi pare bine de cunostinta. Vazand c& singele mexican al prietenei ei incepea s-i coloreze obrajii, Jo interveni. Era de neconceput ca dom- nul Keane Prescott s& fact vreo cucerire pe terenul ei. ~Rose, ai doar zece minute s& te intorci si s&-ti faci machiajul. -Valeu! exclama ea, uitandu-si mica incercare de a pa- rea mai sofisticatd. Tre’ s& fug. Zis si facut, dupa care striga peste umar: Nu-i spune porcului de Jamie c& l-am cdutat!38 Nora Roberts Mai alerg’ putin, pe urma reveni grabita. O s4-1 caut mai tArziu, rosti ea rAz&nd, si fcu incS o dat’ cale intoars% spre pasaj. Keane 0 urmari cum gonea prin tabard ¢inAndu-si poa- lele capotului intr-o mana. —Fermecatoare. -Are doar optsprezece ani, o lua pe Jo gura pe dinainte. —Inteleg. Am s& iau informatia asta tn considerare. Si ce face Rose cea de optsprezece ani? Se ia la rrantS cu aligatorii? intreb& el, vardndu-si degetele mari in buzu- narele din fata ale jeansilor. —Nu. Rose e Serpentina, vedeta spectacolului secun- dar al citcului dumneavoastra. E imblanzitoarea de serpi, fl informs Jo fara s& clipeasc’. Se bucurti s& vad& expresia de indoiala care ti travers chipul. Cu toate acestea, fu imediat inlocuit& cu una de amuzament veritabil. —Perfect. fi didu lui Jo p&rul de pe far’ tnainte ca ea s apuce s& protesteze printr-un gest sau cuvant. Cobre? se interesd el, ignorandu-i sigetile din ochi. —Si boa constrictori, preciz% ea suav. {si sterse praful de pe genunchii jeansilor ei decolorati si incerc& s&-l expe- dieze: Acum vi rog si mA scuzati... —Nu, nu prea cred. Vocea lui Keane era calmi, dar tAnira simti autoritatea ce se ascundea indaritul ei. Se striidui si nu i se impotri- veasc&. [si reaminti c& el era proprietarul. —-Domnule Prescott, incepu ea, cenzurandu-si cu greu pornirea de a se razvrati, sunt foarte ocupata. Trebuie s4 ma pregatesc pentru spectacolul de dup&-amiaz4. —Mai ai 0 ord si jumatate pana atunci. Cred c4 imi poti aloca o parte din timpul acela. Ai fost desemnat’ s4 ma familiarizezi cu locul. De ce nu incepem acum?