J

r')
c
F]

tn romineqte de YIORICA HUBER

p
FI
I lastra. lii: f I A PE L T Z

FI

F
 YVON 5r FINETA

l' ,t u (stc b reton d,

fost odati in Bretania urr nobil care se numea baro

nul de Kerver. Conacul lui era cel mai frumos din linutul acela. Era un
castcl mare in stil gotic, numai ogive; zidurile erau dlltuite ca o dantell;
de departe pirea o vi{,a de vie imbracind o bolta. La primul cat, ierestrele
pictate in culori qi ornamente aveau in fa[a lor balcoane; cdtre rlsirit erau
;ase qi ca.tre apus gase. Dimineala, cind baronul, cdlare pe iapa sa cea
gilbuie, pleca spre pedure, urmat de prepelicarii lui, da binele 1a fiecare
{ereastri cite uneia dintre fiicele sale, care, cu o carte de ruqlciuni in
mina, !e ruga lui dumnezeu pentru casa de Kerver. Cu parul blond, cu
ochii albaqtri cum stlteau cu miini]e impreunate, parcd eiau sase madone
in altarele lor de azur. Seara, cind soarele asfintea qi se intorcea gi baronul
acas[, dupd ce iqi vizuse 6omsniile, de departe zirea, la ferestreie dinspre
soa-re_-apuneJ lase feciori cu plrul negru, cu privirea cutezdtoare, nadejdca
;i fala familiei. Pireau 6ase cavaleri sculpta!i la intrarea unei biseiici.
De aceea, .la zece leghe de jur imprejur, dac[ voiau sd pomeneascl de
un tata fericit qi-de un baron puternic, prietenii, ca qi duqmanii, il numeau
lrc ]laronul de Kervel.
Castelul n-avea decit 12 ferestre qi baronul avea t3 copii. Cel din
urmf,, care nu-qi avea un loc al siu, era un bdiat frumos de 16 ani, anume
Yr-on. Ca de obicei, era 6i cel mai iubit.
Dimineala, la plecare, seara la intoarcere, baronul glsea totdeauna
inpragul casei pe Yvon, care aqtepta s[-l imbrlliqeze. Cuplrul lui b]oncl
.sr,lung ldsat pe spate,-cu mijlocul-zvelt, cu aerul lui strenglresc qi miqcl_
rile iu!i, Yvon era iubit de to!,i bretonii. La t2 ani se luptase-cu curaj irs
qi omorise un lup tu lovituri de sccure lde aceea il Irlli-Fricii"
qi polecliscrir
Iqi merittr numele, curi nici n-a fost vreodati un suflet mai curajos-
Intr-o zi, cind baronul rirmlscse acasl si se odihneascf, qi petreceta.
intrecindu-se in ruperea hncii cu scutierul seu, Yvon intrl in sala dc alrnc
imbricat de drum qi ingenunche:
St[pine qi tatl zi-qe cl baronului i!i cer b inecuvinl,arca, circi
-
imi iau ramas bun. Casa - l(e,ryerilor are destui
- cavaleri qi n-are noroil
de un copil; e timpul sa-nri caut norocul. Vrctru sir pornesc departe..
sd-ni incerc bratul si sii-mi Iac un nume.
dreptate, l'lri-Frica rf,spulse baronul, mai miscat decit
-Ai
ar fi vrut sd se arate. Nu te opresc; n-am dreptul sir tc op,resc, dar e;ti
loarte tiniir, copilul meu; poatc ce ar fi fost nrai bine si rnai lirnii urr
arl cu nol.
16 ani, tatir; ll virsta asta, drtmncata tc qi luptasrqi cu un
-Am
Rolran; n-am uitat car blazon'.rl nostm esl,e rn Licont spintccind ul Jeu qi
crL deviza noastrS. e: lnrrinle ! Nu vreau sir ajungl l(enerii sI roqe:rscti
de ultimul lor copil I
Yvon primi binecuvint,area tatdlui siu, strinse nira fra!ilor, iqi
sarute surorile, iqi luf, rlmas bun de la vasalii care yrlingeau gi porni la
drum, cu inima u;oarir.
Pe drum, nimic nu-l oprea: de era riu, il trecea inol,; de cra muntc,
il urcal pddurea o strebatea, luindu-se dupl soare: ,,lnainte, Kerveri !"
striga de cite ori intilnea vreo piedicl gi, dc voie, de nevoie, mergea tot
drept inainte.
De trei ani cutreiera lumea, ficind isprlr'i viteje;ti; aci invingitor"
aci invins, mereu vesel qi indreznet', cindi se propuse se plecc la luptl
impotriva duqmanului. Yvon iqi lua {2 tovari;i viteji, tocmi o corabie
micula qi, la catargul cel mare indlll un steag de lupt5. trlbastru, cu li-
cornul qi deviza l(erverilor.
X{area era liniqtita, vintul prielnic, noaptca senin[: Yvon, culcaL
pe punte, se uita la stelc qi ceuta pe cea care-;i tremura lumina deasupra
conacului pirintcsc. Deoda1,i. corabia se lovi de o stincd; se auzi o pirii-
turi groaznici;toate catargele cizurl ca niqte putregaiuri, un val grozav
se nepusti peste punte qi lud cu el tot ce se afla acolo.
lnainte, Kerveri ! strigl Yvon, indatl ce iegi deasupra apci; ;i
-
incepu sl inoate aEa de lini,stit, de parci s-ar fi scildat in qan!'urile riil
jurul bdtrinului castel.
Din fericire, raslri luna; Yvon ziri la oarecare departarc o pati neagrl
in mijlocul valurilor argintii: pamintul. Sc apropie de el, nu ferl greutate
qi, in sfirqit, se urca pe ![rm. Pitruns de umezeala pini in mAduva oase-
lor, sleit de puteri, gifiind, se tiri pe nisip qi farl si-rsi mai batit capul,
iqi fdcu rugiciunea fi adorr,,.
 Diminea[a, cind se trezi, Yvon incercl sir cel'ceteze .tinutul unde i]
aruncase intimplarea. Zf,ri in depf,rtare o casd mare cit o catedralf,,cu
nigte ferestre inalte de 50 de picioare. O zi inlreagi merse pin5. s[ ajung*,
ln ea, gi in cele din unnl se glsi in fa{a unei por{'i uriaqe, cu un ciocirrc
arsa dc greu, incit nu-l putetr ridica mina de om.
Yvon lua un bolovan qi incepu s[ batl in poarti
Intrd zise un glas care rirsuni ca mugetul unui bou; in aceeasi
-
clipa, uqa se deschise qi micul breton se pomeni faJ,d in faJ,i cu un urias-
care n-avea mai pulin de 40 dc picioare.
Cine egti tu gi ce caul,i aici? zise uriaqul, luind pe indritznclul
-
tinlr de guler qi ridicindu-lde la pirmint ca sa-l poatlvedea rnai bine.
Md cheamd Fdri-Frica qi-mi caut norocul rispunse Yvon
uiLindu-se Ia namcslenip n, o p'i, iro ,'ul"zrloarp.
Ei bine, viteazule Firi-Fricir, norocul !,i l-ai gasit fdcu uriaqul
-
in b[taie de joc -
am nevoie de o slugi, te iau in serviciu. Ai s[ intri
pe loc in slujbi.- Iacd, a veniL timpul sii-mi duc turma la piscut; tu o
sa laci curat in grajd. Nu-!i dau altcer.a de lucru urmf, el, rizind pe
-
sub musta!,[; vezi ca sint un stdpin bun. Fi-!i datoria qi mai ales nu cotro-
bii prin casi, dac5. !,i-e dragl viala.
,,Cu adev[rat, am un stdpin bun; munca nu e grea-gindi Yvon
dupa ce plecl uriaqul. Arn tot timpul se mitur grajdul. Ce s[ fac deocam-
dati, ca s5.-mi treaci de urit? Dacd aq da o raitl prin cas[? De vreme ce
mi opreqte s-o vid, inseamnS. ci e ceva de vizut."
Intrd in prima inciperc I era acolo un clmin marer cu o clidare agalatia
de cirligul vetrei. C[]darea fierbea, qi cu toate astea pe vatrl nu era foc-
,,Ce-o fi asta?- iqi zise bretonul; aici se ascunde o taind!"
Iqi tiie o guvill de plr, o muie in cildare qi cind o scoase, ;uri.ia
se f[cuse de aramd.
striga el e un soi nou de ciorbii; daci ai inghili-o,
!i-ai -Aha!
cnptuqi stomacul-ista
cu o platoqf,.
Trecu in a doua odaie; qi aici era o oali agal,ati in cirlig, care fierbea
flrl foc. Yvon muie o ;uvi![ dc par qi cind o scoase, cra de argint.
,,In casa Kerverilor iqi spuse e1 in gind n-o fi aqa de prelioash
-
supa, dar poate c[ are gust mai bun." -
Dupd aceea, intrl in a treia odaie. $i aici se afla o oalir ag[!'at,a de
un cirlig gi fierbea flrl foc. Yvon iqi muie o Euvili de plr;i o scoase mu-
iat[ in aur. Strdlucea aqa de tare, de parcl era o razl de soare.
 Bun ! striEi voinicul la in Bretania
noi e o zicetoare betri-
- -
neasce: ,irz rdu {n mai r'iu: aici e tocmai dimnotrivl: Din bine in mai
bine. Ce-oi mai gisi oare in a patra odaie, o iiorbd de diamante?
Deschise uqa qi in fala ochilor i se ivi ceva mai minunat decit neste-
matele. Era o fat6. nespus de lrumoasl, incit, atunci cind o vlzu, Yvon,
uluit, ingenunche.
Nenorocitule I strigl ea cu glas tremuritor ce faci aici?
- Sint de-al casei rispunse bretonul -
azi diminea!,d m-a luat
- uriagul.
in slujbd - -
Slujbn la ell spuse fata. Cerul s5. te scape cit mai curind de ea!
- Dar dc ce? zise Yvon. Am st{pin bun, munca nu-i grea. O datd
ce-oi-m!.tura grajdul, am terminat treaba.
Da, qi cum ai de gind si faci una ca asta? spuse straina. Daci vei
-
face ca toatd lumea, pentru fiecare furcl de gunoi pe care o vei.scoate
pe u$a, o sa intre zece pe fereastrl. Dar o si-!'i spun eu ce trebuie s[ faci.
lntoirce furca, rineqte-cu coada ei qi tot bliegarul o s[ se duci singur,
lntr-o clipa.
sd te ascult- grdi Yvon; qi zicind aqa, se agez5. lingl fatl
-Am
gi se puse la vorbi cu ea. Era {ata unei zlne, pe care ticelosul de uriaq o
iuase'roabd. Intre tovardqii de suferin!,i, p;ietenia nu se leagd greu.
Nu trecuse bine ziua qi Fineta (aqa o chema pe strlin5) qi cu Yvon se qi
f[gdduiserd unul altuia, cind or putea scdpa de groaznicul lor stlpin'
Greutatea era se geseascA ln ce chip sd scape.
Cind stai aqa de vorbl, ceasurile trec iute; seara se l5.sa; Fineta spuse
noului ei prieten s[ plece, sfdtuindu-l sI curele grajdul pln{ a nu veni
urraqul.
Yvon lul furca din cui gi, flri s5. se mai gindeasci, vru se se fo]o-
seasci de ea a$a cum vdzuse c[ f[ceau ]a vechiul 1or castel; insd o brodi
rdu qi iute-iute i se infundl, cici, cit ai clipi, se Iicu in grajd atita gunoi,
lncit bietul biiat nici nu mai avea loc. Atunci ficu aqa cum ii spusese
Fineta: intoarse {urca qi curitri cu coada ei. lntr-o clipl, grajdul fu aqa
de curat. de narcl niciodati n'ar fi intrat vite in el.
Dup[ ce sfirqi treaba, Yvon se aqezi pe o banci iingi uqa casei' Cum
ziri pe uriaq, ridici nasul in vint qi incepu s[-qi legene picioarele, cintind
un cintec de acasl.
- Ai cura!'it grajdul? inl,rebd uriaqul incruntind sprincenele.
tot, stepine rispunse Yvon, ftirl s[ se miqte.
- OGata
si vedcm noi asta- r5.cni uriagul; el intri in grajd bomblnind,
- furios. Ai vizut-o pe Fineta mea strigi
girsi -toate la locul lor qi iegi
;l-$iretlicul ista nu l-ai scos tu din capul tlu! -
Ce-i aia, Pefineta? zise Yvon, clscind gura qi inchizind ochii' E
66 -
yreo dihanie de pe aici? Stlpine, aratl-mi-o qi mie !
 Taci din gurl, dobitocule rispunse uriaqul; ai s-o vezi, gi incir
-
prea curlnd. -
A doua zi, uriaqul iqi strinse oile ca s[ le ducd ia p[qune, dar, inainte
de plecare, ii porunci luiYvon sd se duc5., in timpul zilei, si-i aduclacasl
calul. care era la Descut. la rnunte.
Dupd asta ii spusc el rizind pe sub musta!'i poli si te odih-
- - - treaba qi, mai
negti cit e ziulica de lungl. Vezi ce stlpin bun sint ! Fir-!,i
rles, nu cotrobdi prin casi, cd de unde nu, i.ti tai capul.
Yvon llsl pe Ciciopt s-o ia inainte, flcind cu ochiu].
Vezi bine zicea el printre dinli eqti un stlpin bunl nu te
- - -
prea prapadegti de deqteptdciune, dar, cu toate amenin!'lrile tale, tot o
sa intru in case $i o s[ stau de vorb[ cu Fineta ta; rlmine de vizut daci
Fineta ta n-o sl fie mai degrabl a mea decit a ta.
Dete fusa in odaia felei.
Ura! strigl el intrind;n-am nimic altceva de ficut toati ziua,
-
decit s[ m[ duc ]a munte, s5. aduc de acolo calul.
ii zise Fineta; $i cum ai s[ faci?
- Foarte bine
- ! urmi Yvon, Mare lucru e sd mini un cal? Cred c[
- Auzieuintrebare
am cdldrit pe cai mai nlrlvaqi ca ista.
Nu e aqa de uqor cum crezi r[spunse Fineta; dar am s[-]i arlt
- -
eu ce trebuie si faci. Cind ai si te apropii de animal, o se scoati pe nlri
foc qi pard ca dintr-un cuptor;dar tu ia zibala care e ascunsd dup[ uqa
grajdului, aruncl-i-o drept intre misele qi pe loc o s5. se faci b]ind ca un
miel qi o sd faci ce vrei dintr-insul.
si te-ascult spuse Yvon.
-$i Am
zicind aga, se aqez5.- lingl Fineta qi se puse la vorbd cu ea. Despre
,:e vorbir[? Despre multe, r'rute qi nevrute; dar, oricit de departe mergeau
,:u inchipuirea, ajungeau mereu tot acolo, cd se flgdduiserl unul altuia
;s
i ci trebuiau s[scape de uriaq. Cind stai aqa de vorbi, ceasuri]e trec repede,
-Seara se llsa; Yvon uitase de cal qi de munte; Fineta trebui s[-i spund si
plece, atrigindu-i aten!,ia si aduci animalul pine a nu sosi stlplnul.
Yvon lud z6.bala, care era ascunsl dupd uga grajdului qi dete fuga la
rrrunte. Si numai iatd un cal, mare aproape cit un elefant, c[ se apropie,
: otind loc gi pare po 1;11.
Yvon aqtepti dirz animalul cel uriag si, cind acesta c[sc[ gura cit
:ura. el ii aruncl ziba]a. Pe loc calul se flcu b]ind ca un miel. Yvon il
l'use in genunchi, i se cl,tlri pe spate qi se intoarse liniqtit acasd.
Terminindu-qi lucrul, bretonul nostru se a,sezl pe banci, ia uqa casei.
Cum zd.ri pe uriag, ridicl nasul in vint qi incepu sd-qi legene picioarele,
cintind un cintec de-acasl.
r Ciclop pe$onaj mitologic, cu un ochi in fruntc. (n.1.)
-
 Ai adus calul? intrebi uriagul ilcruntind sprincenele.
Da, stiipine - raspunse Yvon fira sa se migte. Frumos dobitoc !
- cinste:-blind, dragalaq qi bine dresat' E colo in grajd, mirincS.
iti' facc
0 si vedem noi asta ricni uriaqul I intra bomblnind, glsi toate
- lor ti ieFi furios. Ai -vazut-o pe Fineta mea strigi el; asemenea
la locul
isietime rr-tti scos tu din capul tdu I -
'- Stlpine zise Yvon, cf,scind gura qi inchizind ochii iar po-
-
vestea aiai Ce-i- lrefineta? O datir pentru totdeauna' arata'mi qi mie di'
hania asta !
Taci din guri, dobitocule lirspultsc uriaqul;ai s-o vezi tu, Fi
incl -prca curind.
in ziua a treia. la revirrsatrrl zorilor, ruiaqul igi adulit oile si le duci
lir cjmpltli'r, inainlc de a ple,"r. ziso rr'rtrp Yr,-,n:
ai sa te duci in Iarl, s[-mi incasezi veniturile. Dup[ asta con-
-'Azi
t,inul rizinti pe sub mustalii -
ai sa te po.ti odihni cit e ziu]ica de m:ire.
\rezi ce stlpin bun sint! -
Stlpin bun, sir zicem! murmurl Yvon; dar -sarcina nu-r uqoard
- Hai sa vedem pe Fincl,a mer, i-um zice uriagul: lzi am maro neloip
de ioc.
sa ma scoata din bucluc.
Irineta iqi intrebl prietenul ce muncl avea de ficut in zirta aceea:
Ei biire ii grii ea -- qi cum ai de gind si faci de data aceasta?
- Habar n-am - I spuse trist Yvon-n-am lost niciodat[ in Iad;
- dacl ag cunoaqfe drumul intr-acolo, nu qtiu ce trebuie sd cer.
qi chiar
\,'orbcste. te ascult !

- V., i rtit mare de colo ? zise Fineta ; e una din por!'ile Iadului'
"u
Ia bita asta,lovegte de trei ori in piatra qi atunci va ieqi un drac scildat
"ceea
in foc. O s[-i spui de ce ai venit;are s5. te intrebe: cit vrei? Ai grijl sn-i
'-Am: Nrrsimaimull
rispunzi iecil pol tluce.
te ascult Yvon; qi zicind aceste, se aqezl lingl
Fineta qi se puse la vorbi-rosli
cu ea. Ar mai fi stat qi acum dac5., spre searl,
fata nu l-arli trimis la stinca aceea mare, s[ indeplineasci sarcina ce-i
dlduse uria;ul.
Cind ajunse la locul arltat, Yvon glsi un bolor-an mare de granit'
in carc lovi de l,rei ori cu bila; stinca se deschise. Ieqi un drac, numai
I tacarl.
vrei? strigl el, cu o voce inspelmintatoare.
- Ce
Vin si iau veniturile uriaqului -- riispunse Yvon flri s[ se sperle'
- Cit vrei ?
- Nu vreau de fel mai mult decit pot duce rispunse bretonul.
- Norocul teu ce nu ceri mai mult rispunse - diavolul' Intrl in
68
- -
pcgtera asta. Ai sl glse;ti acolo ce-{'i trebuie.
 Yvon intrl gi holbir ochii. Peste tot, aur, argint, nestemate, diamanl.r,,
sniaralde; erau nenumlrate ca nisipul mirii. Tinirul Kerver umphr rrrr
sac, qi-l arunc[ pe um[r. gi se intoarse liniqtit actrsi.
.Du-p[_ ce-qi sfirqi treaba, bretonul nostru se aqezri pe bancl, la uqir
.asei. Indata cc-l zar'i pe uriaq, iqi r.idica nasul in vint gi incepu sir-;i
- -- piciorrelr.,
I"gene r'inlind un cinlec de acasa.
Al fost in Iad s[-mi aduci vcnitul? irtreba uriasul. incruntind
sprincenele.
Da, stipine respunse Yvon fara se se rrri$te. [,ite colo sacrrl,
-
iti sare in ochi, socotcnla-i bunf,.
O sa vedem noi tLcni uriasul. Desflcu sforilc sacului, care ola
a;a dc plin, ci aurul si- argintul incepur.a sa curgi in toate perJ,ile. Ai
\ izut-o pe Fineta mea
,:apul tiu ! - strigit el: atita istet,ime n-ai scos tu dirr
'- Stipin-e flcu Yvon, cirscinrl gura qi inchizind ochii -- o I ii
irna si buna. Ii -tot dai zor cu cintecul: Pefineta, Pefineta 0datl pentru
!
totcleauna, arati-mi qi mie dihania asta.
Binc, bine uriaqul, care recnea de furie, a;teapta prn;r
nrii o. o sa faci lu-zise
cunoglinla cu ea.
Mulfumim, stlpinc zise Yvon, drlgu!, din partea dumitale;
- -
dal dupa mutra dumitale veseh, imi parc c[ r.rei sd rizi de mjne.

III

A doua zi, ciclopul pleci fira s[-i mai porunceasci nimic lui Yr.on,
lucru care nclinigti pe Fineta. La amiazi se intoarse fdr[ turrnl, \.aietin-
tlu-se de oboseald qi de cllduri qi spuse fetei:
ci ai s[ glseqti la uql un copilandru, e sluga mea; taie-i
-Vezi
titul ; pune-l la fiert in cdldarea'cea marc ; cind o fi c iorba gata, sd m l slri€(i.
Zicind aqa, se lungi pe pat s[ trage un pui de somn. Sforlia aqa de
tare, de-!i venea s[ zici ca bubuitu] tunetului zdruncind muntii.
Fineta pregati butucul, lui un cu!,it mare qi chemir pe Yvon. il inlepa
in degetul cel micl pe butuc cizurl trei pic[turi de singe. ;]
 E destul atita spuse fata; acum, ajutl-mi sd umplu cildarea.
-Aruncard lneuntru- tot ce gisirl: haine vechi, ghete rupte, covoare
vechi qi alte de-alde astea. Apoi Fineta lul pe Yvon de mind, il duse in
cele trei camere de la intraref turnir intr-un [ipar trei mingi de aur, doui
de argint !i una de arami, qi ieqi in goani, luind-o spre mare.
Inainte, I(erveri ! strigl Yvon, de cum se vlzu in cimp. Ai de gind
-
si-mi limtrre,sti, scumpa qea, ce comedie jucdm in clipa asta?
Si fugim, sd fugim ! ii zise ea; daca pinl la apusul soarc]ui n-am
- insula asta blestemati, s-a isprivit cu noi.
.plrlsit
Inainte, Kerveri ! rlspunse Yvon, qi dele cu tifla cltre uriaq.
-Dup[ ce sforli prel, de un ceas bun, uriagul se intinse, deschise
un ochi pe jumitale gi strjgi:
Mai e mult pin[ si fie gata?
- lncepe acu$i respunse prima picituri de singe de pe butuc.
-Uriaqul se lntoarse- pe partea cealalti qi incepu sd sforlie 9i mai qi,
vreo or5.-doui. Apoi se intinse, deschise un ochi pe jumltate gi strig[:
I\{ai e mult Pinl s[ lie gata?
- Auzi?
Fierbe, fierbe rS.spunse a doua piciturl de singe de pe butuc.
-Uriaqui -
se intoarse pe partea ceaialti gi mai dormi vreun ceas. Apoi
igi intinse ciolanele qi striga cu glas nerlbdltor:
- Totgata tot
nu e. gala?
a treia piclturi de singe de pe butuc'
-E -rispunse
Uriaqul se ridic[ din pat, se frecl la ochi qi clutl si vadl cine-i
r.orbise, dar se uiti mult qi bine, ci nu vlzu pe nimeni-
ricni el de ce n-ai pus masa?
-NiciFineta - -
un rispuns. Ciclopul, furios, sdri din pat, igi Iu[ lingura,'care
parcd era o celdarc cu o furci drept coadl, 9i o viri in oalii s[ guste
supa.
Fineta urli el de ce n-ai pus sare in supd? Ce fel de supA e
- -
asta?- Nu e nici de dulce, nici de Post.
Nu, dar in schimb iqi ziri in clldare covorul, care nu liersese de tot.
Cind vizu asta, il apucl o furie de nu se mai putea line pe picioare.
TiciLloqilor ! strigi el - r'-a!i bltut joc de mine, o sl mi-o
- voi.
plnti!i
Ieqi, cu un ciomag in min[, gi flcu paqi aga de mari, cd dupd un pirtrar
de ceas, dibui pe cei doi fugari, tot dcparte de !,[rm. De bucurie, scoase
un striglt care cutremur5. toate ecourile la douizeci de leghe de jur
impreSur.
'{i0
Fineta se opri, tren.rurind vargi; Yr-ou o strinse la piepl,'
 Inainte, Kerveri ! zise el: marea mr e departe, ajungem inaintea
-
vrijnagului.
Uite-1, uite-l! striga Fineta, arirtind pe uriaq, care ajunsese doar
-
la o sutir de paqi; sintem piclduli dacl nu ne scapl talismanul lsta.
Lui mingea de aram5. si-o arunci. pe jos, zicind:
M ingiortrd ttrdnie, mingioarti ardmte,
F-ri cn, i,n drurnu-i sit-ntirzie!

$i iala ,"a pc lor pumintul so tlespic;L r"u rtn zgomo i insFeimlrltator.

O crlpltur[ uriagl, o prlpastie {ara fund opri pe urra;, care qi intindea
rnina sir-qi apuce prada.
Si fugim strigd Fineta, trigind de minl pe Yvon, care se
- - batjocoritor Si-i cinta:
uita la uriag cu aerul
Hei., strigoi, strigoi,
In capcand reli t'i prinsi tot aoi!
Ciclopul incepu s5. alcrge de-a lungul pripastiei, incoace qi incolo.
ca leul in cuqci, doar o giisi o trccere, dar nu izbuti. Atunci puse mina
furios, smulse din radicini un stejar uriaq qi-l trir.rbi dc-a curmeziqul cri-
plturii. Copacul clzu gi cu coroana aproape ca trinti la plmint pe tineri;
uriaqul incllec[ pe puntea asta naturali, care se lndoia sub el, gi a$a, ag[-
lat in vlzduh, inainta incet, clci era nevoie s5. se descurce printre crirci.
Cind atinse plmintul, Yvon qi Fincta qi ajunserir pe tarm, malea se intindea
in fa!,a lor.
Vai! nu se vedca nici o barcl, nici o corabie. Fugarii erau pierduli,
Yvon, tol, plin de cura j, aduna bolovani sd atace pe uria,s qi sir-gi vind[
scump via+ra. Fineta, tulburatl la culme, lul una din mingile de argint
qi o ar"uncl in valuri, zicind:
Mingioard, argintie,
Ne pitzeSte de urgie!

Abia rostisc vraja, cd o corabie frunioasi ieqi din unde ca o leb[da

care-gi dcsfacc in vint aripile albe. Yvon gi Fineta o luarl Ia fugl prin api,
li se aruncl uq odgon qi, cind uriaqul, furios, ajunse in goanir pe ![r'm,
corabia se qi depdrta, cu plnzele intinse, l[sind in urmd-i o dird lungl
de lumini qi de spumi. 61
 Uriagilor nu le place apa; asta e un fapt qtiut de bitrinul llomer, ca-
rc-l cunoscuse pe Polifeml;qi aceeaqi obsena!ieove!i glsi in orice carte
de qtiinle naturale, care-;i meritl numele. St,lpinul Finetei semlna cu
I)r.rlifeni; cind vlzu cl-i scapl robii, rlcni, alerga farl rost de-a lungu]
{alrnului, arunci sprc corabic bucat,i mari de stinci -- dar care, din feri-
cile, ctrzulir alat,uri qi facurir doar rriqte gropi mari qi negre in rnare; pe
urnrii, in fine, nebun cle tninie, se arunce cu capul in jos in valuli gi in-
ccpu sir inoiito sprc cortrbir: cu o repcziciunc inspf, inrintatoare. Cu fiecare
miqr-'are a bralelor, inainta cu patruzcr:i de picioare, suflind ca o balenir,
spintccind valurile gi ridicindu-se asupra lor. Putin cil.c prr!,in, distan!a
pila la duSmanii lui se mic;ora. O opint,rro doar ii mai trebuia ca s[ puna
mina pc cirmir;i chiar igi intindea mina piroasil s-o apuce, cind llinct,a
aluncir in mare a doua minge $i strigir, plingincl cu loc :

lI itt g io ar ri a r g intie.
Nc pti:qh tlc nrgic!
Deodati, din mijlocul l-alurilor carc "qpunlcgllr, ie;i un urias peqtc-
fL:r'irstriru carc avea cel pu!,in doulzeci de picioare lungirne. Sc luiL
tlupa ciclop, carc abia ar-u timp sa se dea ltr fund;il fuglri pe sub va-
lrrri. il fugiiri pe cro.Lsta r-alurilor, il urmari in toate ocolurile ce iilcu
;i'l sili sir fLrga, gi cil putca mai iute, spre insula lui, ur)dc nenorocitul
de uriaq ajunse in sfirgit cu mare gleuiate la !,irlrn qi cizn pc nisip, qiroind
tlo apir, prnpldit, invins.
lnainte, Kerveri ! strigl Yr.on arn scirpatl
- Nu incii zise F incta, trcmrtrind -r.argii. Naga ur.iaqului e vrAji toa re ;
rr.ri'c-teaml cA o se r-rca sar rizbune asupra nlea ooara adusi {inului ei.
I)resirnlirea imi spunc ca dao:i mir vei pirlsi nicar o clipl, scurnpul
rneu Yvon, mal pot tcmc de orice, pina in ziua in care-mi vei da numelc
tiru. in biscrica Ilerverilor.
Pe licornul strirmo$ilor mei zise Yvon scumpa mea l-ineta,
- - -
sufletul 1i-e de iepure, nu de brctonl. Oare nu sinl ct aici? SiL te plrlsesc?
Crezi c[ nc-a scos ccrul din ghetrrele dihlniei isteia ca sar ne ineclm la
ntal?
Ridea cu atita poftir, incib qi Fineta incepu si ridi dc fi jca pc care o
triscse. Ah! tinere!,c, tinerele ! grijile tale 0e iute trec! soarele "qc ive;te
indati dupa ploaie; crr cit sint mai de pre{' necazurilc tale dccit zilele
noastre celc bune !
69 r Polifern pclsonaj din,,Odiseea" lui llomer; uriaS cr un ochi i lrunte. ( .1.)
-
 IV

Iiestul cllatoriei merse de minune: parcl ri minit nevizutd purta cora-

bia spre Bretania. Dupir. cloulzeci de zile de la plecare. barca aducea pe
cei dbi tineri intr-un golfule,t din vecinirtatea casle]ului Kcrverilor.
Odatl ajunqi pe uscat, Yvon se intoarse sa mull,'ume:isci echipajului: nu
rnai era nimeni. $i barca, qi corabia se scufundaserl il valuri farl urmir,
ca arina untti {!oeland\.
Yvon recuioscu locul in care, de atitea ori, in copilirie, adunasc
scoici qi pescuise crabii din glurile 1or. Nu trecu o jurnirtate clc orir,,si
putea se Zareasca arcadele gi turnuleleb batrinului caste,.
- Inima incepu si-i batir, privi cu drag spre Fineta qi pcntru prima
oara, biga de seami. c[ purta un r.e;mint ciudat qi prea pu!'in potrivit
-penlru o-femeic care urma s[ fic primitir in s]ivita casit a Kcrverilor'
.- Copila draqi ii zise el -'tatll meu, biironul, este un senior no-
bil, depiins s[ iie -respectat. Nu pot, sir i te inllliqez in haincle astea de
-tigancC ,si, apoi, nu e potrivit penlru line sl vii
pe jos la castelul nostru
mdre!, asta fac doar oamenii dc lind. A;teapta-rni citeva minute; am sa-!,i
aduc nigte rochii Si buiestragul vreuneia din surorilc mcle; vreau sir fii
primitl ca o doamnl de vill veche qi, cind vei sosi,chiar l,at.a s[ coboare
treptele casei qi s[ socoteascl o cinste si-!i intindl mina.
Yvon, Yvon ! spuse Fineta -' nu md pirirsi, te rog; odati ce te -i
-
intoarce in castelul t[u, ai si mir uili; eu Etiu asta.
S[ te uit! strigi Yvon. Pe oricine altcineva carc mi-ar aduce jig-
nirea- asta, cu spada in mini l-aq invlla eu minte s5. se indoiasci de un
Kerver. S5. te uit, Fineta mea! nu qtii ce inseamni cuvintul unui
breton !
Bretonii sint credincioqi, nimeni nu se indoieqte de asta, dar sinl,
incir qi mai incipi{,inali; trebuie s[ o recunodEtem. In zadar il rugl biata
Fineta, cu gltrsul cel mai drlglstos; trebui sir renunle. Se supusc, degi
f6ra vrr.ro. 9i zise Iui Yvon:
Atunci, du-te flrl mine la castelul vostru, dar sa nu stai acolo decitr
-
doar pind iJ,i vezi pe to.ti ai tli;dd fuga drept la grajd si int'oarce-te cit
mai curind cu putin.t[. O sd vinl toli in jurul dumitale, {[-te cd nu vezi
pe nimeni gi, mai ales, nu minca nirnic, nu bca nimic. Un pahar de apddoar
de-i bea. ni se intimpll o nenorocire la amindoi.
1 Goeland pasirc de aptr care trliegte ln preajma mirilor. (n.1.) 63
-
 Yvon flgldui qi jurJ. tot ce-i ceru Finet'a; dar, in gindul lui, zimbea
de slabiciunei asta de'femeie. Era doar sigur dc el ,si se gindea cu mindrie
cl un breton nu seamiini citu;i de pulin cu francezii aceia uqura[ici, al
ci.ror cuvint, pe cit se spune, zboarl la cca dinl,ii adierc de vint.
Clnd indrlznc{,ul nosiru cllirtor intri in batrinu] caslel, 1i veni pu{'-in
cam Ereu sd recunoascE zidurile-i intulccate. $i pe dinluntru, 9i pe dinafa-
rd, t6ate ferestrele erau impodobite cu verdea!5. qi-cu flori; curtea era
semlnat5. toata cu iarbi proaspati I intr-o partc sc aflau mese impodobite,
nline de bucate alese, cidrul"curgea girli; intr-alta, rnenestreliil urcali
ie butoaie cintau ve-qel din cimpoi. Taian i qi tarancc , getili dc sirbatoare,
iucau cintind si cintru iu,'jnd. Le caslelera mare sarbutoare;pinr s,i baro-
irul ziml,ea. E rlrept, cu-$i mirita cea de-a cincea copill cu cavalerul de
Kernavalec. Aceas'il insof ire aqa de nobill mai adiruga o noul floare bla-
zonulu i vcstit al Kcrvcrilor.
Yvon, tecunoscut qi salutat de mullime, pe dat,i lu inconjurat de toli
ai sf,i. Care mai de care i1 imbrnliqa, ii stringea mina' Pc unde {usese?
De unde venea? Cuccrise un regat, un ducat, o baronie? Aducea mirese i
podoabele vreunei regine? I1 ajutaserir zinele? Ci{,i potrivnici doborlse
in tournoisz; inl,reblrile se incluciqau qi se pierdeau f[r[ rlspuns. Yvon
sdruti, plin dc respect, mina tatilui siu, dddu fuga in odaia srrrorilor
lui, alese douir rochii care-i pil'urir mai frumoase, se duse la grajd, puse
gaua pe buiestra,s, incllecl pe un ca1 spaniol flumos !i tocmai era s5. ias5.
iin castel, clnd-ie pomeni fala in {at,l cu toli: rude, prieteni, scuticri,
{,[rani, to,ti cu paharul in minl, vtind sir ciocneascl un pahar cu tindru]
lor stdpin qi si bea in cinstea inloarcerii lui fericite.
Yvon le mul,t'umi cu o gra-tie desirvirgitl, saluli cu mina mul]imea asta
de prieteni Fi incet-incet iqi ficea drum printre ei' cind, la ieqire, lingl
puniea lasail peste $4n1,, o femeie pe care n-o cuno$tea' sora mirelui
poate, o blondi cu aerul mindru Ei dispreJ,uitor, se apropie de el' !'inind
tn minl un mer.
Frumosule cavaler zise ea cu un suris ciud:rt n-ai s[ nesocotegtt
- - -
cea dintii ruglminte pc carc {i-o face o {emeie' Gustd' te rog, din mlrul
acesta. Dupio cirlltorie aqa de lungd dacl ntr !'i-e nici foame' nici sete,
cel puLin i:,rnuiesc ci n'ai uilaI legile galantcrioi'
-jurul aceastil cerere; anarnic greqi ! Abia muq-
Yvon nu indrirzni sa respingi
."r. din mlr, c[ privi in lui ca un onl care se treztiqte dintr-un
vis.
I Clntlreli rdtlcitori din evul mediu. (n t.)
M t Inireceri de arme alc cavalerilor feudali' (n t'
 _ ,,Ce caut_ pe calul- lst-a ?- iqi spuse el in gind. Ce inseamni buiestraqul
esia pe care-l duc de friu? Oare lbcul meu,iu e linga tatil meu, la nu,iia
:rrrorii mele? De ce sd parasesc castelull,.
Aruncl friu] calului unuia din scutieri, sari upor ios. oferi mina doam_
n9i. bJgn-de, care indati il primi de cavaler gi, ca o mare favoare, ii tlltlu
sa-i tinl buchetul.
N* bine seara gi la castelul Kerver mai erau incl cloi logod-
_. !Ig.y.:
. Yvon
nlcr. i$t ddduse cuvintul necunoscutei; o uitase pe Fineta. '-

pe .tarmul mirii, biata Iiinet_a a,:tepti pe, yvon toati ziua

, ^_ _Sl]id
oar rvon nu venl.soarelc apunca in valurile invapuiatc. cind Fineta se;
ridicl suspinind qi, la rindul ei, lui drumui spre castel. De-abia apucase
pe-ln.drumuqor sipat intre maluri, mlrginit pe amincioui pirlile cu rugi
inflorili, cind se pomeni deodatl in fa.ta unei colibe da.epanatr, io
pragul cireia_ o babl gtirbl se. preg[tea sivnulgn vaca. Fineia *"
up-_
pie de ea qi dupd ce-i ficu o pleciciune f"umoasi, ii ceru addpost peitru
n0apte.
Baba misurl pe striinl din cap pini in picioare. Cu ghetele ei
.
podobite.cu blanl, cu fusta larg[, aurie gi ilicu] albastru, tivit
irn-
cu fluturi,
cu coroni![ cap, Fineta avea mai 4.grabd aerul uner .tlgancu$e decit
_pe
al unei localnice. Baba se incrunti qi, ameninlind cu pu-nui p".e._"nu
plrdsitd, listrigd;
Pleacd de-aici, vr[jitoareo ! in casa asta cinstiti nu e loc
trne --
._-- pentru
X{ltugici bund zise Fineta _ ]asi_miL numai intr-un col.tiqor
-
de staul, -
_- D" I zise baba, rizind de_gi ardtd singurul dinte care_i ieqea
din
gure., de_ atac ili trebuie un col,t in slaul? Atunci .I_l;ilfi,
a{urisito, cind imi -
.gata
vei fi umplut cu aur g eata -.a de t"ptu " t oo
5 - E, tlloulaye
- Elsee
 tirgul -zise linigtita Fineta.- Desfacu o pungl de.piele
-Faccm
pe carc o purta la iriu, scoase din ea o minge dc artr ,si-o antncit in clldare,
zicin d :
Minge de atr'r lacitor,
Aiutd"-mi. sr:umP odor !

Si-odal,l si incepuli galbenii si joacc in lundul g[]e!'ii;qi sporeau

tot mni mult qi trr,ti'multl sirind ca pc;tii in plasi. in timp ce baba, in
Eonun,-lri, prircr uirniti de-a Linelou.
'-..-,ji",i si* umpl , galoata, baba sc sculit, igi viri bralul in toartir qi,
p loc intlrr .sc irr falr f inelct.
' Doon'tr'ra, strigi ca totul e al dumitale, qi casa, 9i vaca, gi
-
- I Ula ! cle-acui incolo
celelaltc
- mi cluc la ora; qi o s[ traiesc acolo ca o
a"a"a"-, f"- si fac nimic. Ah I rlactr n-a! ;rvoa nrai rrrult d.e qaizeci de ani !
Si ilte cI, lopnintl in cirj.r, fari su tlrai intoarc'r nici capul, o luf, la
-Eolnu snrp ca'.lpLu I Kprverilnr.
ii"i-i. irrtra in colibtr; era un adipost tare urit, intunecos, scund,
,rmo,{, mur,.lor, plin dc pralqide pinz" tle piianjen. Trisl sddpost.I'lnlJu 9
Icmeic obisnuilii si-,-Si du'"5 vialu in PAlalul 'pl mdrp al urldlulul lnsc
ia;-;; ;;l; t .no -,,it la inirnn, F ineta se apropie de vatra peglob
ca,re Jume-
g; .iii;; rugi pe jumatat* usca!i, mai scoasc'din pungl un de aur
qi--[ arunca in foc. zirintl:

Xlinge de attr Lucitor,

Aiu[;t-mi, scttmP odor!

Si r:e data, uite aunrl c5. setope$te, fierbe, se risp indeqte- prin toatl
!,igne,ste din izvor;.qi iatl ci toatA casa,
.orn,."'o zidurile, aco-
"pu.nt"
o"rlt"l, "a"i.rf d.'l*rnn 'll nltirlirr'. scaunr;ul' scrinrrl' pa.tul' coarnnle
i'.ii. i"i , piria qi pii''r,lonii tlrt pinzoln lor. torul so schirnbi in arrr'
Parca pru o ,'olivi. 1li6a7nx5r"i.
ln lurnina iunii, casa strllucea printre coraci cil o stea in noapte'
D.rni, ce mulse vaca gi bau pu!'in laptc,Irineta se arunci, aqa imbrlca-
pe pat qi, obositi dc frimintlrilc rle pcste zi, adormi piingind'
-..''e"il"ifl
ta,
batrine mr gtiu s -qi t,init gura - cel pulin in Bretania'
Abi" ;j;;*" in cltunul in care se afla castc]ul Kerver, Ei gazda Finetei
d:ii; i;*" la pindar' Eta ttn om de seamd in linut qi bitrina nu o dat[
i""*""uL de frica lui, cind, din grcqeali, iqi ducea vaca in ocolul vecimr-
i"i.'Fi"J"."f ascultir dcstdinuirile babei, dldu din cap de mai s[ muite ori'
caute in
ri(i sfunina c5. toate astea miros a rug de la o poqta' apoi se duse
tainii o balanJ,a, cintlri galbenii, ii gnsi ca au sunel,u] bun si sint de aur
curat, iqi puse din ci deoparte cit putu mai rnult, qilasfir;i|,, sfltui pe
protejata sa se nu porneneasci nim:inui de ilt,implarca asta ciudat[.
Daci jrrdecltorul sau procurorul se anesteci aici zise el ce]
- -
rnai mic neajuns ce {,i se poate inLimpla, niituql, e si nu mai vezi r:riciodati
r''reunul din gnlbinaqii aqtia lrumoqi de aur. Jur.lecata e dreapti, ca nici
nu pir[ineqtc, nici nu asupreste, ci ia lol.
llaba mul,tumi pindarului pentru sfat Si-$i puse in gind siL-l urmeze cu
sfin{,onie. $i aga, c}riar in seara aceea, nu-;i spuse pa!,ania decit nutnai
celor doul vecine alc ei, cele mai scumpe prielene pe care le avca; Si
anrindoul se jurarf,, pe capul nepolilor lor, s[ pistreze taina. Jurlmilt
infricosat, pe care aqa de bine-l linur[, c[ pind a doua zi la prinz nu mai
era in citun nici un qtrengar de qase ani, care si nu arate cu degetul pe
babri:'pini ;i ciinii, cind latrau, parcai ziceau in limba lor: ,.Hau !.hau I
hau ! mltrrga cu aur !"
Nu gi-rse;ti pe toate potecilc o fati carc si se-apuce, uite-aqa, s[ umple
girle !ilc cu ga lbeni. Chiar de-o Ii qi nitel vrir j itoare,.dar aqa fata e o comoara
la casa omrrlui. Pindarului, car€ era flaoau, ii trecu prin minte gin-
dr.rl acesta in[elept, seara la culcare: de accea se scuh inainte de rer'[r-
sal,ul zoriJor, sir-qi faca straja priri pldure prin partea pe unde cra striina.
Cind sc cripa de ziul, ziri de departe, ca o luminl printre copaci qi mare-i
fu mirarea cind, in locul colibei pripidite de mai inaintc, vizu o casi de
aur. Dar ce-l mira qi-l incinta qi rniii mult cind intra in acest palat fu
si afle lingi fereastr[ o fati frumoasir, cu parul negru, care torcea, cu
furca-n briu, mlndri ca o impf,riteasir.
Ca orice birbat, pindarul se pre{,uia cum trebuie gi, in adincul sulle-
tului lui, qtitr cii nu se afll pe ]ume femeie s[ nu fie prea fericiti si-] ia de
soi,. De aceea, flrir s[ mai stea ]a ginduri, ii mlrturisi Finetei ci vine sir
se insoare cu ea. Fata lnccpu si ridir; pindarul se infurie:
. . Bagii de seaml spuse cl cu glas ameninlitor sint stlpin
-
aici. Nimeni nu q[ie cine eqti, de unde vii. Aurul ace]a pe --cucare i l-ai ?at
babii dI de binuit; in iasa asta se ascund niscai -vr[jitorii. Daca
nu nir vrci de birrbat chiar in clipa asta, te inchid qi poate chiar
inainte de inserat o si vedem o vrejitoare trrsl pe rug in fala caste-
lului Iterver.
Eqti foaltc drlgu! zise Fineta, ficind o strinrblturti drigllaqa;
ai un fcl al dumitale si laci - curte ferncilor. Chirr cind o lcmcic vrea. un
cavaler bine crescut ii rcspectir qor.aichle qi sfiala.
Noi aqtia, bretonii -- zise pindarul nu ne prea incurcirn cu
tle-astea, rlergern rrai de-a dr.eptul. lllritigul - sau tentnita, alege!
Na zisc Fineta, lasind firrca poftirn acun, au sirrit cirbuni
apringi in -oda ie I
 Stai pe loc zise pindarul o si pun eu clrbunii la loc, in
-
vatrd. - -
Potriveqte bine locul zise Fineta; di cenuga in fund; ai cleqtele
-
ln mlnd? -
T-\
^ rdspunse plndarul, care tocmai atunci acluna clrbunii
aprinqi. -
Abracadabral. strigd Fineta, sculindu-se. Sd nu-!i dea drumul
-
cleqtele, riule ce e$ti, qi tu si nu dai drumul cles,telui pinl la apusul
soarelui.
Zis qi flcut. Pindarul cel
-cleqtele rlu
rlmase aici toati ziua adunind gi azvir-
lind cu cirbunii aprinqi carc-i sireau jn fa{a, pe.cind. spuza li
intra in ochi. Degeaba strigi, se rugi, plinse, blesteml, nimeni nu-] as-
cultl. Dac[ Fineta ar fi rlmas acasl, cu siguran.t[ c[ i-ar fi fost mild
de p[cltosul lsta; dar, dupl ce-l blestemase, ddduse iar fuga pe malul
meiii. Acolo, uitind de toate, a$tepta pe Yvon care nu se mai
lntorcea.
Cum apuse soarele, cleqtele clzu din mina pindarului. Nici nu-i
mai trebui iltceva; o lu[ la fugi, de parcii il fuglrea ori dracul, ori jus-
tilia. Aga s[rituri ficea, a$a gemete scotea, era aqa de minjit de funin-
gine, de pirlit, de naduqit, ci toli din sat se speriard de el ca de un om
nebun. Citiva mai indrizne!,i incercarl s[-i vorbeasci, dar e] o lud la
fugi flri sl le rlspundl si se ascunse in cas5., mai ruqinat ca un lup care a
c5.zut ln caocanl,
Seara, cind se intoarse acasl, Fineta nu mai gisi pe pindar, ci pe
alt musafir, care nu era mai pulin de temut.
Judele aflase povestea banilor de aur qi-,si flcuse qi el socoteala s[
se lnsoare cu str[ina aceea. E] nu era un necioplit ca pindarul: era un om
gras qi vesel, care nu putea scoate o vorbi firl s[ ridd cu hohote, ar[tin-
du-qi din.iii mari qi suflind ca un bou. La urma urmei, nu era de loc mai
pulin lnclpdlinat, nici mai pu!,in ameninlitor ca inaintaqul siu. Fineta
rugi din toati inima pe domnul jude s-o lase in pace; domnul jude incepu
se rtda qi-i dldu biniqor a inlelege prea iubitei sale, ci func.lia sa ii da
dreptul s[ bage la inchisoare Si s[ spinzure pe cineva, fara altl judecatd.
Fineta iqi frinse miinile, plingind. Drept orice rispuns, judele scoase
din buzunar un sul de pergament, pe care scrise un contract de clsdtorie
si-i declard Finetei c1, de-ar Ii sd stea toat5. noaptea in casa ei, nu iese
oitre oo va fi iscalita flglduiala asta'
Totuqi urmd eI dacd persoana mea nu
!i-e pe plac' nu stlrui;
- -
mai am colea inci un -
pergament, pe care pot scrie cu totul altceva; 9i
6tt dacd te supdrl c[ mi vezi, nimic mai ugor decit s[ inchizi ochii.
 Spunind asta, iqi trecea mina in jurul gitului qi-gi scotea limba intr-un
,:hip gra!,ios gi numai bun s[ te inveseleascS..
Doamne zise Fineta poatu ce eu m-a$ hot[ri s[ fac ce doreqti
- - -
i;rnlneata, dacl ag fi sigurd c[ o s[ glsesc in dumneata unso! bun;dar
:li-e teami.
$i de ce anume, copila draga? zise zimbind qi umflindu-se
judele
-
::r Pene ca un Daun.
birbat
Crezi dumneata zise ea cu utl aer gtrengdresc
- cd un
:rrn -ar.lasa uqa deschisl- qi nu s-ar gindi cd vintu] o inghea!,[ pe neves-
: ifa tur/
Ai dreptate, {rumoaso rS.spunse judele;
sint un necioplit; dar
-
,-, sa-mi indreot nrostia. -
- Ai pus-mina pe clan,t[? intrebd Fineta.
r[spunse fericitu] jude acum o imping.
- Da, dragu.ta mea - -
strig[ Fineta. S[ nu-!i dea drumul u,sa, rdule ce
-'Abracadabra!
i:ti. gi tu s[ nu dai drumul uqii piniL miine ln faptul zilei I

$i numai ce incepu uqa sa se inchidl qi sd se deschidi qi si se izbeascd

.i; pereli, parc[ era un vultur care d[ din aripi. Ia gindili-vdr ce mai jucd
i ietul prizonier cit mi .ti-i noaptea de lungl. Niciodatl nu mai jucase
tl tr;a vals qi-mi inchipui c[ nici n-a mai dorit vreodati s[ joace astfel.
-\ii impingea e1 uqa in afar[, aci il impingea uqa pe el de perete $i aproape
:! turtea. Venea, pleca, striga, injura, piingea, se ruga; zadarnicl oste-
;.eala, uqa era surdi qi Fineta dormea.
In faptul zilei, miinile sale zgircite pe clan.ti i se desficuri gi e1 clzu
.irept in nas. Fird s[ mai aqtepte altceva, o lui ]a goani parcd dldeau
i:lrcii. Nici capul nu-l intorcea, de fricl sI nu se fi luat uqa dupl el. Norocul
-rri ca to.ti dormeau cind ajunse inapoi in cltunul Kerver; avu timp s[
si vire ln pat f[ri s[ vadd cineva ce mutri jalnicS. avea. X{are noroc!
' :r era alb din cap pinl-n picioare gi aga de palid ia fa!d, aqa de rdticit,
.;a tremura, c[ l-ai fi iuat drept stafia unui morar, sc[pati din iad.
Cind deschise ochii, Fineta vizu lingl patul ei un om inalt, imbrlcat
ir negru, cu o toci de catifea, cu sabie, ca un cavaler. Era sene;alull
,: irtii qi domeniului Kerver. Stitea cu bralele incrucigate pe piept qi
irilea pe fat5. cu un aer care inghe.tl pe Fineta pini-n m[duva oaselor.
Cum te cheaml, vasald? tund el.
- Fineta, cu voia voastrl, mlria ta respunse ea, tremurind ca
1-arga.- -
Casa asta qi mobilele astea de aur sint ale tale?
- Da, miria ta
- -
zise ea
- la porunca miriei tale.
1 Ofiler care inpirl,ea dreptatea in numel€ s.niorului. Un fel de intendent superior. {n.t,) 69
 Aga socotesc qi eu reluf, intunecatulsenior. Scoali.-te, vasali;
- -
ili fac cinstea sa m5. insor cu tine qi s:l tc iau sub scutul meu, pe tine $i
tot avutul tiu.
Mlria ta zise Fineta prea
e multpentru o fatil sarmana ca
- - -
minel nu-s decit o strlinl, lari prieteni, fir[ rude.
Taci din guri, vasali zise sene.lalul eu sint domnul qi sti-
- -
pinul- tiu, nu an ce face cu pirerea ta. Isclleqte hirtia asta.
thria ta -r[spunse Fineta-nu $tiu si scriu.
- Crezi c[ eu insumi qtiu? reiul senegalul, cu un glas de se cutre-
-
mura casa. X'Idr iei drept un notar? O cruce, asta-i semnltura unui cavaler.
Facu o cruce maie pe hirtie gi intinse pana Fineter'
Iscaleste
- zisel si daci te temi si faci o cruce, s-a isprlvit
- uasino! lmi iau eu asupra mca sa l,e minlui de vialEr.
cu linc.
In acolisi limp, lrase din leaca sabia grea qi o t,rinti pe masa.
Drept oricc rispu.ts, Fineta siri pe fereastrl gi dete fuga si se
ascundi in staul. Seneqatui se lui dupi ea; dar, cind vru sd' intre' o
piedicl nevlzuti i se puse in cale' Vaca, speriatd, se trlsese inapoi vlzind
iata gi acum era chiar inuqd; Fine[a linea vita de coarne qi-qi {icuse din
ea un scut.
N-ai si-mi scapi tu, vrijitoareo ! strigl seneqalul gi lntinzind
-
bralul puternic ca al lui Hercule apuci vaca de coadd qi o trase afar[
din grajd.
"-
Tbracad,abral strig[ Fineia si nu-!i dea drumul coada vacii
-
mele, rdule ce eqti, qi tu sl nu dai drumul cozii vacii mele pind ce nu
ve!,i fi ocolit pimintul amindoi.
$i-odatn porni ca fulgerul vaca, tirind dupl eape nenorocitul
de
seneqal. Nimic nu-i putea opri pe cei doi nedespdrlili; gonir[ prin munli
gi v[i, striblturd miaqtini, fluvii, hirtoape gi hdliquri, alunecarS. pe dea-
supra mlrilor {lri s[ se scufunde, inghe!'ari inSiberia, se pfupelire in
Africa, se urcard. pe Himalaia, coboriri pe Mont-Blanc qi, in sfirqit, dupl
treizeci gi $ase de ore de asemenea cdldtorie f[ri pereche, amindoi
gifiind, cu sufletul la guri, se oprird in pia!,a cea mare a cltunului
Kerver.
Un seneqal inh[mat de coada unei vaci nu e ceYa ce poli vedea in
fiecare zi; de aceea to{,i vasalii qi oamenii de rind, care erau pe actlo' se
strinserd s[ cagte gura la asemenea lriveligte'-Dar, oricit ar fj fost de
iqlri.t .1" caclugii"clin Barbaria 5i r1c Iiliqurile din Tarlaria, sene,selul
n?lri lri."dor. irilatitarea lui mlrea!,a. C' un gest de ameninlare el risipi
ioaio prostimea asia'qi, gchiopdtind ca vai de el, ajunse acasa, la gustarea
70 qi odihna de care incepea si cam simt[ nevoie.
 VI

in timp ce pindarul, judele ;i seneqalul tleceau prin acestc mici

neplaceri cu care nu gdseau cu cale sd se mai laude, in castelul Iicrver
sr: pregltea o nare serbS.toare: nunta lui Yr-on qi a femeii blonde. Totul
era gata pregltit de doul zile; to!,i cunoscu{,ii veniser[ de la douazeci de
leghe din jur, cind, intr-o buna dimineala, Yvon qi iubita lui, cu domnul
;idoamnade Kervcr, seurcarl intr-un docar inclpitor, impodobit in intre-
gime cu verdeaJ,l, qi se indreptar[ cu mare alai spre vestitu] mitohl al
Siintului Maclou.
In dreapta qi in stinga, o sutd de cavaleri inziuali, implatoqa!i qi
calari pe cai de parad[, gitili cu panglici, inso!,eau pe logodnici. In -"emn
dc rnare cinste, toli aveau r-iziera ridicati qi lancea plecata. Pe lingi
ficcare baron, un scutier, tot cllare, ducea flamura scnioriala. In fruntea
:rlaiului, cil[rea mindru senesalul, cu un baston aurit in minl. In urma
docarului mergea grav judele, urmat de vasali citi frunzi qi iarbi.
La o leghe de castel, cind s[ treacd un piriu care t[ia drumul, una din
hulubele docarului se rupse; trebuird sl se opreasci. Dupi ce dreserd
striclciunea, deterl bice cailor, care traserl aqa de tare, incit huluba cea
nouir zbur6 in trei bucA!,i. De ,sase ori inlocuira afurisita dc bucatir de
lemn qi de ;ase ori se rupse, Iiri sl poati scoate carul de nunti din groapa
ln care lntrase.
Fiecare iqi da cu pdrerea; oamenii de rind, rotarii qi meqtequgarii
nu se lisa nici unul mai prejos cind era vorba s[ arate ce qtie. Asta ii
dddu curaj pindarului; se apropie de baronul de Kerver, i;i scoase ciciula
gi se sclrpinl in cap:
Maria ta zise el ln casa de colo, care streluceq[e printre
- - -
frunze, locuiegte o venetici, care nu face nimic a$a, ca toati lumea.
Facej,i rost si vd imprumute cleqbele ei, s1-l {aceli hulubd, eu cred ci
asta o s[ lini pind miine.
Baronul facu un semn din cap; zece ![rani didura fuga la locuinJ,a
Finetei care, cu foarte mult[ bunivoin,ti, le imprumutl clegtele ei de.
aur. Il puserl in ]ocul hulubei. Trecurl hamurile prin el; mina baiete!
ia te uitl! caii se opintirl si urniri r.locaru] ca pe un fulg.
Bucuria tuturor! dar durd pulin. Dup[ o sutl de paqi. iaca, piriie
lsi se rupe fundul carului; pulin a riimas s[ nu piarl de-a binelcr nobila
casa a Kerverilor, ca qi cum ar fi tost trintitar intr-o groapiL. Indatf, rol,ari
;i timplari se puseri pe lucru: reteazi scinduri cu ferdstriiul, le bat in
r Miloh locLlin-t:r destinat:i pentfu tederer cilugirilor, dcparte de m:in!stlrfa lur (JL.t.J ;l
-
 cuie cit pot mai bine, intr-oclipi totul e dres. inainte, Kerperi! Pornesc;
jumltate de car rimine in urml : doamna de Kerver std pe loc, lingi
logodnica, ln timp ce Yvon gi cu baronul sint tirili in galop. -
Altd incurciturl, alt necaz; dar degeaba toate: de trei bri dreserd
carul,.de trei ori se rupse. Sa-!i vina sa-crezi ca era vr[jit!
_ Fiecare-gi da cu pirerea; asta dadu curaj judelui.'Se apropie de
baronul de Kprvcr ;i-i Ia,.u o plecaciune adinca:
Miria ta zise el in casa de colo, care sl,rS.lucegte printre
- - care nu-face nimic aga, ca toatl lumea. Faceli^numai
frunzc, stl o striinl
rost se vA imprumute un canat de uqi sa-l puneli in fundul docarului;
pirerea mca e ci acela o sa tina pini miine.
Raronul ficu un semn din cap; douazeci de lirtrni daduri fuga la
locuinla Finetei care, cu foarte multa bunivoin!,i, le imprumutd un
canat de la uqa ei de aur. Pun ei o scinduri in fundul docarului-se
potrivea, parce ar fi fost flcutl anume. La drum ! mitohul se vede, toate
necazurile cildtoriei s-au dus !
Dar de unde ! Se opresc caii qi nu mai vor si tragd ! Erau patru, inhi-
mari $ase, olt, zcce, tloisprezece, doulzeci gi patru geaba osteneala !
Trbsura nu se urnea. Cu cit dldeau bice cailor,-cu atit - r;tile se afundau
mai adinc in plmint, ca un brizdar de plug.
Ce-i de ficut? Si mearga pe jos, mai mare ruqinea!Sd incalece
$j si intre in bisericd, parca ar fi niqte simpli burghezi, nu intra in obi-
ceiurile Kerverilor. Inccrcard aqadar sl ridiie docaiul; impingeau la roli,
strigau, se frimintau, dar cu toate c[ se ficea multd vorbl, nu inaintau
de loc. Iar ziua era pe sfirqite;i ceasrrl cununiei trecea.
Ficcare iqi da cu plrerea; asta dadu curaj seneqalului. Se apropie de
-baronul de l(erver, descilecd, qi ridicindu-qi toca de catifea:
ta zise el-in casa de colo, care strlluceqte printre
-Miria -
frunzc, std o striini care nu face nimic aga, ca toatl lumea; faceli numai
rost si vi imprumute vaca pentru ca s[ tragi Ja docar I parerea mca ,- cA
vita asta o sd tragl pini miine.
Baronul flcu un semn din cap; treizeci de !,drani dldurl luga la
locuin,ta Finetei care, cu foarte multi bunlvoin.ti, le lmprumrrtii r-aca
er cu coarne de aur.
Sl intre in mitoh, trasl de o vacl, poate cd nu prea era ceea ce visase
ambilioasa femeie blondi; dar tot mai bine decit sd rim .ri in drun:, ffui
s[ se mirite. Injugari deci vilica in fruntea celor patru cai si agtey.tarl
si vadl ce-o s[ facl animalul [sta mu]t ]dudat.
Dar nici n-apucase vizitiul si plesneascd din bici, ca raca qi porni,
de parci era si mai facd o data ocolul pimintului. Cai, docar, vizitiu,
baron, logodnici, totul e tirit de vita furioasl. In zadar cavalerii dadeau
r-2 pinteni cailor sa se lina de miri; in zadar vasali gi larani alergau cit ii
!ineau picioarele, pe poteci de-a curmeziqul, tlind drumul pe unde era
urai scurt. Docarul zbura, parci avea aripi;un porumbel cilator nu s-ar
ii putut .tine de el.
Cind ajunse in dreptul por!,ii mitohului, alaiul, pu!in cam zdruncinat
de a;a goani, n-ar fi fost supdrat sa coboare. Totul era gata pentru cere-
monie; de mult erau aqteptatri logodnicii, dar, in loc si se opreasca, iatf, cd
laca igi indoieqte fuga. De treisprezece ori didu ocol mitohului cu {urie,
t,arci era o roatd de olar; pe urmi, dintr-o datl, luind-o inapoi sprc castel,
in linie dreaptd $i peste cimp, goni cu asa lurie, c[ pulin a lipsit ca to!,i
Kerverii s[ fie flculi fS.rime inainte de a se pomeni intre cele patru ziduri
ale bdtrlnului castel.

VII

In ziua aceea nu se mai puteau gindi la nuntl; dar mesele elau puse,
cina era serviti qi baronul de Kerver era un cavaler prea nobil ca se-qi ia
ramas bun de la toJ,i aceqti bretoni de ispravd, firl si li mincat qi s[ fi
b:Lut ca de obicei, adici de la apusul soarelui pin[ la rlslrit qi chiar nilel
mai tirziu.
Porunci deci si toli la masl. Erau nouizeci qi qase de mese
se a$eze
agezate in potcoavi pe opt rinduri. In fa![, pe estrada mare acoperita
cu catifea, cu un baldachin inmiiloc, era o mase mai mare decit celelalte
9i incircatl de fructe qi de flori, ca s[ nu mai vorbim de clprioarele
fripte qi piunii care abureau sub penele 1or, in care erau invelili.
Aci trebuia si se a$eze nunta, in vdzul tuturor, ca nimic sa nu lip-
seasci slrbltorii. Trebuia ca pinii qi ultimul !,dran s[ aibd cinstea si
inchine pentru miri, golindu-qi ulceaua de hidromel in cinstea qi pentru
propiLqirea inaltei qi puternicei case a Kerverilor.
Baronul aqezi la masa lui pe cei o sutd de cavaleri, in spatele clrora
se rinduird scutierii lor ca s[-i serveascl. La dreapta puse pe femeia
blond[ qi pe Yvon, dar la stinga lisa locul iiber qi, chemind un copil
de casd, ii zise:
Copile, di fuga la straina care ne-a dat atitea ajutoare azi dimi-
-
neali. Nu e vina ei dacl isprava a intrecut bunivoinla ei. Spune-i ci ?g
baronul de Kerver ii mul.tumcqte pentru sprijin ,si o pofteqte la nunta
cavalerului Yvon.
Cind ajunse la casa de aur, unde Fineta inhcrimata plingea pe
iubitul ei, copilul de casl puse un genunchi la pamint qi, in numele baro-
rrului, pofti pe strlinf, s5.-1 urmeze la castel, ca sl cinsteascl nunta cava-
leruiui Yvon.
Salutl pe stlpinul tlu din partea mea r[spunse cu mindrie
fata - qi spune-ici dacl e] e de neam prea mare-ca s[ vin[ la mine, eu
- neam prea mare ca sti m5. duc la el.
sint de
Cind copilul de casl aduse baronului rlspunsul strlinei, domnul
de Kerver didu cu pumnul in masd, de sirird trei farlurii in aer.
Pe toli sfin!,ii strigi el lsta zic qi eu rlspuns de
doamnl mare qi de la inceput mi dau- bitut. I{ai, sI se luna ,,saua pe
- -
iapa mea cea galbeni qi scutierii qi copiii de casi si fie gata s[ m[
insoleasca.
Urmat de acest alai strdlucit, baronul cobori la intrarea casei de
aur. Iqi ceru iertare Finetei; ii intinse mina, ii linu scara calului qi o
aqezf, pe cal in fala lui de parcir ar fi fost inslqi ducesa de Bretania.
Tot timpul drumului nu-i spuse nici o vorbi, din curtenie;gi, odatl ajungi
la castel, cu capul descoperit, o inso.ti la locul de cinste pe care i-l
l lcsese.
Plecarea domnului de Kerver stirnise mult zgomot; intoarcerea lui
miri gi mai mult. To!,i se intrebau cine s[ fie aceast[ femeie, pe care
mindrul baron o trateazi cu attt respect. Pe cit se putea vedea dupe
imbrflciminte, era strS.inl. Sf, fie ducesa de Normandia ori regina Fran.tei?
Se adresarS. plndarului, judelui, senegaiului, ca s5. afle adevdrul. Pin-
darul tremura, judele tngdlbenea, senesalul se rogea; dar to,ti trei t[-
ceauca peqtele. T[cerea unor oameni aqa de sus-pu;i sporea admiralia
tuturor.
Toli ochii erau alinti.ti asupra Finetei; qi totuqi Finetei ii era sufletul
trist de moarte. Yvon o vdzuse gi nu o recunoqtea. Ii aruncase o privire
nepisitoare gi incepuse iar si vorbeasci drlgdstos cu femeia blondl, care
zimbea dispreluitor.
lndureratd, Fineta scoase din pungl mingea de aur, ultima ei nldejde.
In timp ce vorbea cu baronul, care era incintat de iste!'imea ei, invirtea
ln miini mingioara, repetind incet:
Minge de rtur lucitor,
Ajutd-mi, scuntp odor!
'(
3
 $i uite ca min.gea Insepu sa sc mrreascii, Sa i.reasl.a qise fanu un polir
,de aur ,-izelat, cel mai frumos pahar care a impodobjI vrpoda[b masa
vreunui baron sau a unui reqe.
Fineta umplu cu mina ei cupa cu vin dulce si aromat cu felurite
mirodenii scumpe gi, chemind pe scnesal, care, neliniqtit, se ascundea in
spatele ei, ii zise, cu glasul ei cel mai dulce:
_- Bunule
.lerului senegal, da, te rog, din partea mea, aceasti cupa cava_
Yvon; yreau se inr-hin pentru fericirea lui, o sir primeasci si
inchine cu mine.
Yvon lui in mina cu ncpAsi.tr'A paharul pe carc i-l infalila seneqalul
pe o tava de 1ac qi aur. Fi.cu un se'mr din cap strlinei, bau viiul qi, punind
cupa in fa!a lui, se intoarse. spre ferneia blondl, care-i stiipinea t6t ginaul.
Acpasta parea neliniqtita qi nemullumitl; cavalerul ii spuse incet citeva
cuvinte- care_ o incintarl, clci ochii ei strllucira qi mina i se lasd iar pe
bra{,ul lui Yvon.
Fineta iqi lisi. capul in jos qi incepu sf, plingl. Totul sc sfirqise.
. - Copii - strigd baronul cu glas rasunator - umple!,i-v[ pahaicle !
^Sa bem cu tolii in cinstea frumuse.tii qi bunatelii nobilii sirainri, care ne
cinsteqte venind intre noi. ln cinstea doamnei din casa de aur!
- To-ti incepurd sa strigp qi si bea; Yvon se mullumi sd ridice doar
paharul pina in dreptul ochilor. Deodati, tresdri gi amuli, rdminind cu
gura deschisl, cu ochii alintili la ceva, ca un om care'arc o nilucire.
Era chiar o nf,lucire. In aurul potirului, ca intr-o oglindti, Yvon
iqi revcdea viala din trecut. Uria,sul 1l urmlrea; Fineta il"ducea'cu ea;
impreuna cu ea se urca_pe corabia care-i schpa pe amindoi; impreunl
cu pa cobora p€ coabta Bretaniei. O parasea. dar numai penlru o'clip!:
ea plingea la plecarea lui. Unde era ea acum oare? Linga fa.e indoi,ile.
Cine alta decit Fineta putea fi lingi Yvon? "i,
Se pleca spre femeia blondi qi scoase un striglt, ca un om care calci
pe un qarpe. Apoi, clatinindu-se, parci ar fi fost beat, sc sculi qi, cu ochii
ratacili, privi in jurul lui; dar cind zlri pe Finel,a, iqi ridici miinile
trnmuraloara $i. cu vocpa inlrcliir[! de plins:
. Finl]a - s[rigd el. indreplindu-se sprp striina Fineta, ai sa
ma ier.ti? $i clzu in genunchr. -
- Sa ierli
aldturi
e cea mai mare fericire; ziua inci nu se sfirsise qi Fineta stitea
de- Yvon qi dumnezeu qtie ce-qi tot spuneau amindoi, plingind
si zimbind.
Si cu femeia blondi ce s-a intimplat? Habar n-am. La strigltul lui
Yvon, ea pieri. Cronica ne incredinlealf, ca s-a vizut cum iegea d"in castel
pe deasupra zidurilor, o babl groaznicl, pe care o goneau, urlind, ciinii;
sr pererea tuturor Kcrverilor este cir femeia blondd nu era altceva decit
76 vrajitoarea, naqa uriasului. Totuqi faptul nu e destul de sigur ca si indriLz-
n€sc sd jur cd e aqa. Cd o femeie o li vrljitoare, totdeauna e cuminte s5.
crezi, chiar fara dovezi; insi nu e niciodatl ing[duit s-o spui.
Ce pot spune fari s[ pdcituiesc impotriva adevirului cronicarului,
e cd serbarea, intreruptl o clipl, reincepu mai cu foc Ai .tinu tot aqa de
mult qi fu gi mai veseli.
A doua zi, devreme, se duserd la capell qi acolo, spre bucuria inimii
lui, Yvon se cisltori cu Fineta, care nu se mai temea de vrlji. Dupd aceea
au mincat, au bdut qi au dansat o zi gi jumatate, fard si-i treacd mecar
cuiva prin minte s[ se odihneasci. Pe pindar i] cam dureau bralele;
judele iqi freca din cind in cind spinarea; seneqalul simtea oarecare obo-
seald in picioare; dar tofi trei aveau pe inimi o greutate decare arfi
vrut s5. scape qi asta-i f[cu si se zbin!,uiascl, parci ar {i fost tinerei,
pinl ce cizuri jos qi trebui s[-i duc[ de acolo. ]-ineta nu se rdzbuni in
altfel pe ei;n-a avut niciodata alta dorinll decit s[ facd fericifi in jurul
ei pe toli care, mai de aproape sau mai de departe,,tineau de nobila cas[
Kerver. De aceea aminfirea-ei se pS.streazi si azi in-Bretania. In ruinele
bdtrinului castel, oricine v[ va ardta statuia bunei doamne, care {,ine
ln minl cinci minsioare.
 POVESTEA LL]I BRIAIVI NEBUNUL
P ci

I n frumoasa l;ara a Islandei, a lost odatll un rege qi o reginl

care domneau peste un popor crcd incios gi supus ' Regina era blindl ;i bunl :
de aceea nici nu vorbea lumea de ea. Dar regele era lacom qi crud; de
aceea, tot,i cei care se temeau de el ii preamareau care mai de care r-ir-
tut,ile pi bunitatea. Fiindci era aqa de zgircit, regele avea castele, fcrme,
vite, mobile, giuvaeruri, de nu le mai qtia numarul; dar ctr cit avea mai
mult, cu atit ar fi vrut si aibir mai mult. Bogat ori slrac, vai cle cine
*--l;;pilipo.."r,ri
incS.nea oe mina ]ui !
care inconjura castelul regal era o colibi in cart
trf,i,r un laran virstnic, cu bitrina lui nevastl. Ccnil ]e dlduse qapte copii:
toate averea lor. Ca sa-qi.t'ine o case a;a de grea, bicJ,ii oamcni n-aveitu
decit o vac5, pe care o chema Bukolla. Era un dobitoc minunat: ncagra,
pdtata cu alb, cu coarne mici qi cu ochi mari, trigti,si blinzi. Si nu {mnur-
ielea era darul ei cel mare. O mulgeau de trei ori pe zi qi nicioriat'I nrr drr
mai pulin de patruzcci de litri de lapte. Ern aqa de invilati cu sttipinii
ei, c[ la prinz se intorcea singuri acasi, abia purtindu-gi ugerul um{lat
qi mugind de departe ca si-i vind cincva in :Ljutor- Ilra bircrrria
casei.
Intr-o zi, cind plecase la viniLtoare, regele trecu prin pigunca in care
pdgteau vacile castelului. Din intiniplaro, se gasea qi llukolla printre
vitele cirezii regaie.
Ce frumos dobitoc am! zise regelc. 7-ll
-
 ,-
Mdria ta * raspunse pdzitorul _ vita asta nu e a miriei tale,
E Bukolla, vaca tdranului care st[ in coliba de co]o.
si fie a mea rf,spunse regele.
-TotVreau -
timpul cit linu vinitoarea, regele nu r.orbi decit de Bukolla. Seara,
-la intoarcere, chemf, pe qeful gdrzilor, care era tot asa de afurisit ca
gi el.
- Du-te pinl la ldranul hla
- ii spuse _ qi adu_mi acum indati
vaca aceea care mi-a pldcut.
Regina il rugi sl nu facl una ca asta.
Bielii oameni - zicea ea alt avut decit vita asta: clacd
- -n-au
re-o rei, inseamni c[-i la;i muritori de foame.
Trebuie sd fie a mea zise regele. Ori o s,o cumpir, ori o s[_i dau
- -
alta in schimb, ori cu for.ta, n-are a face. Dacf, pina intr-un ceas Bukolla
nu este in grajdurile mele, vai de cel ce nu qi-a fdcut datoria!
Si se incrunt[ in aqa fel, ci regina nu mai indrizni si deschida gura.
iar geful glrzilor plecd in grabd cu o ceatd de slujitori inarmati.
Jlranul era dinaintea porlii qi mulgea vaca, ln timp ce to!,i copiii
se ingrlmSdeau in jurul ei gi o mingiiau. Cind auzi veitea trimisl'de
prin!, omul dadu din cap gi spuse ci n-o di pe Buko a cu nici un pre!.
E a mea adiuga el e bunul meu, e proprietatea mea; hi.e
-
mai drage decit -toate vacile qi - decit tot aurul regelui.
Rugdciuni, amenin,tiri- nimic nu-i schimbI ho1,[rirea. Timpul trecea,
qeful girzilor se temea de minia st[pinului. puse mina pe frlnghia Bukoltei
s-o trag5. dupi el ; .tiranul se sculf, si i sc prrnd in cale ; o loviturd de secure
il culci mort la pdmlnt. Cind vlzura una ca asta, toti copiij izbucnir[ in
plins, afard de Briam, biiatul cel mai mare, care iniremeni. salben
qi mut.
$eful glrzilor gtia ci in Islanda singele cere singe gi cI, mai curind
sau mai tirziu, fiul o s[-qi rizbune tat[]. Cind vrei s[ nu mai creascd din
nou copacul, trebuie s[-i smulgi din piimint qi cel din urmi ]estar. Fu;io;-.
puse mina pe unul din copii, care plingea.
- Unde te doare? ii zise el.
. copilul, arltind in dreptul inimii; pe loc ticdlosul
-Aici-spuse
ii infipse pumnalul in piept.
. De gase ori puse aceeaqi intrebare, de gase ori primi acelaqi rlspuns
-
gi de gase ori arunc[ legul fiului peste lequl tatllui.
$i cu toate astea, Briam, cu ochii r[t[ci!,i, cu gura deschisi sirea
80 dupl mugtele care se invirteau in aer.
 Dar pe tine, caraghiosule, ce te doare? ii strigi cdllul.
Drept orice rb.spuns, Briam ii intoarse spatele gi, lovindu-qi dosul
cu amindoul miinile, cint[ :
Iuc-uicea mama cind s-a miniat
Un picior mi-a tras, d.e m-a-ntors pe dos,
$i cit si,nt de lat, m-am d:ut pe jos ;
;i iwinelit, Si cam deSelat,
$i cu nasul rupt,;i cu capuL spart.
$eful girzilor se lua dupi obraznic; dar tovardgii lui il oprirl:
Haidade ! li ziserd sugrumi puiul de lup dupl ce ai ucis lupul,
- -
dar nu omori un nebun. Ce rau ooate face el?
fi Briam o lu! la fuga. rintind Ei jurind.
Seara, regele avu pldcerea sl mingiie pe Bukolla qi gisi c[ n-a pli-
tito prea scump. Dar, in coliba cea seracl, o femeie bitrinii, plingind,
cerea luidumnczeu si-i facd dreptate. Toana unui rege o lf,sase intr-nn
ceas qi farf, blrbat, gi firl
copri. Din tot ce avusese drag pe lume, din toi
cc-o f,inea in via,ti, nu-i nrai rimirrea decit un nenorocit de prostdnac.

II

In curind, la doulzeci de leghe in jur, nu mai vorbca nimeni decit

de Briam qi de ndzbttiile lui. Ba ca intr-o zi a vrut s[ bati un cui in
roata soarelui, ba ci a doua zi qi-a aruncat in aer ciciula, s-o puni in cap
lunei. Regele, care era ingimfat, dori sa aibl un nebun la curte, ca sir se
a$emene oarecum cu m[re!,ii prin],i de pe continent. Briam fu adus la
curte qi imbricat cu o haini frumoasi in toate culorile. Un picior in albas-
tru, aliul ln ro$u, o mincca verde, alta galbeni, pieptarul portocaliu.
ln costumul dsta de papagal, Briam fu insircinat si. risipeasca plictiseala
curtenilor. Clteodaii, mingiiat, dar mai deseori bdtut, sirmanul smintit
rlbda orice flrd s[ se pling[. Petrecea ceasuri intregi stind de vorbd cu
plsarile ori urmlrind lnmormlntarea unei lurnici. $i de deschidea gura, 8t
6 - l. ldboulay€ !t!be
 era pentru a da drumul unei prostii prilej de mare haz pentru cei ce
nu- sufereau de pe urma asta. -
intr-o zi, tocmai cind era s[ se serveascS. prinz'ul, Eeful -glrzilor intrl
in buc[tdria castelu]ui. Brietm, inarmat cu un.satir, toca de zor cotoare
J" -o".o" in loc de patrunjel. Cind vazu cu.titul, uciga,sului incepu sd-i
fie fricl. O blnuia]a ii trecu prin minte.
Briam zise el unde e maici.-tai'
- lt^-" - rdspunse idiotul uite-o colo, lierbe ! $i ardtl cu degetu]
o oale- uriaq[,-in caie fierbea, ca-Ia ghiveci,.tot prinzul-regelui -
Dobitoc prost ce eqti ! zise 9e[ul gdrzilor, aritindu-i cdldarea -
- '-
casci - bine ochii, ce e astar'
-- Arto e mama mea ! Ea mA hrf,neqte I strigi Briam ' $i aruncind
satlrul, siri la plitl, lul in bra]e oala plirta de funingine qi fugi cu.ea
l;';uJ;; Ai""iari dupi cl: zadarnica osleneala I Cind il prinsera., totu-l
era'sparl , rastuinaL. prip6dil. In seara scoea. rpgele.mincd doar o bucaLa
a" pii"..'Si"gt"u f"i mingiiere fu sl pund pe blielii de la bucdt[rie si
biciuiasca pe Briam'
Briam, spetit, se intoarse in coliba lui qi povesti maicl-si ce i se
lntimplase.
Bei.t", bliete zise biata femeie - nu trebuia s[ vorbegti aga'
- Dar ce trebuia-si sPun. mamrl
- trebuia s[ zici: asta-i cildarea pe care' in fiecare zi' o
umple -Fi"f",
darnicia regelui. .
Bine, mame, milne a$a am sa spun'
-A doua zi, *" curtea. Regele stltea de vorb5 cu majordomul'
"d.,nu."
Acesta era un senior voinic, dedat lalun trai, pintecos, gras qi zimbitor'
;;;;;t ""p -"ru gi chel, un git gros, o burtd aqa de.rotundd, incit nici
nu-qi putea incruciga bralele, qi doua picioruqe care abia.tineau cu
mare
greutale a5a ncmila eln on..
"- i.t ti*o ce ma jordomul vorbea cu regele , Briam il bltu firi sf ial[
--

De "]-i"te
- -uurt'4.
" zise el asta-i clldarea pc care in f iecare zi o umple
ddrnicia regelui !- -
C[ fu batut, nu mai e nevoie s-o spunem' Regele era furios' curtea
la fel. Dar seara, in tot castelul, to{i 1qi qopteau la ureche: nebunii'
flrl s[-qi dea seama, spun citeodati niqte ader'-irrurilui,straqnice'
'*-
ail]lJ e.l"-, .pntii de tot, se inloarse in coliba povesti maicd-si
ce i se lntlmP lase.
Bniete, biiete biata femeie nu trebuia sd vorbeqti aqa'
-- -zise
Dar ce trebuia sa spun' mama?
-
82
 Fiule, trebuia s[ zici: iatd cel mai pl[cut gi mai oedincios dintre
c
-
urleni !

- Bine. mami, miine asa am sa spun.

_A_doua_zi, regele primea la sculare qi, in timp ce miniqtri, ofileri,
$ambelani, domni gi doamne suspuse ipi implrleau surisul lui, el nec[jea
o celea.mare, de rasd spaniold, care-i trdgea din minl o plicinti.
duse de_se agezl la_picioarele regelui qi apucind de dupd
^Briam-se
ceafi ciinele care schelillia strimbindu.se stris5:
Iati cel mai pllcut qi mai credincros d"intre curtenr.
Nebunia asta ficu pe rege si zimbeascl; indatd curtenii se puserfi
pe ris cu hohote. Se intreceau care sf,-qi arate dinlii. Dar cum iegi iegele,
o ploaie de lovituri de picior gi de pumni cdzu pe bietul Briam, cari cu
mare greutate sclpd din iurtunf,.
Cind povesti maicf,-si ce i se intimplase, biata femeie ii spuse:
bliete, nu trebuia si vorbegti aqa.
- Biiete, trebuia s[ spun, maml?
- Dar cetrebuia sl zici: iatd, aceasta ar minca tot. dacd ai ilsa-o.
-Fiule,
Bine, mamr, miinp a$a am se spun.
-A doua zi era slrbdtoare, regina apdru in salon cu ce]e mai lrumoase
po-doabe._Era toate
-imbrlcati numeri in catifea, dantele, bijuterii; numai
coiierul ficea cit ddrile de la doulzeci de sate. Toii admirau atita
stra lu c ire.
strigd Briam aceasta ar minca tot, dacd ai llsa-o.
-S-arIat[fi -sfirqit - dacd nu i-ar fi luat apararea regina,
cu obraznicul,
Sirman nebun zise ea pleac[, sd nu !i se lntimple v:reun
- - sint aceste
riu. Dac[ ai qti ce povarS. - bijuterii, nu m-ai invinovili cd
Ie oort.
Cind Briam se intoarse in coliba lui, povesti maici-si cc i se intim-
plase.
Bliete, bdiete zise biata femeie nu trebuia si vorbegti aga.
- Ce -
trebuia sd spun. mam5.l -
- trebuia s[ zici: iatl dragostea qi mindria regelui.
-Fiule,
Bine, mami, miinc afc am sa spun.
-
A doua zi, regele mergea la vindtoare. I se aduse iapa sa favoritl.
*Era in qa fara_s5.i
$i, prea dea atenj,ie, igi
lua rlmas bun de-la reginir, cind
Briam dete o palma pe grumczul r.rlului.
strigl el drtrgostea qi mindria regelui.
-.Iati - -
Prinlul se uiti strimb,la Briam;vazind aqa, ncburrul o lui la fugd
cit. il !ineau picioarele. Incepuse sd adulmece de departe lovituri'ie
de bat,.
Cind il vazu ce se inboarce, qifiind. biata mami ii zise:
- Fiule, nu te mai intoarce Ia castel, o sa te omoure. EC
 Ribdare , mam Nu se gtie nici cine moare, nici cine trlieqte.
- Vai relul mama plingind - ferice de tata] tiu ca a murlt ;
nu - -
mai rede nici umilinla ta, nici pe a mea.
Rdbdare, mamd, trece zi dupd zi gi nu seaminS una cu alta.
-

III

Trecuseri aproape trei luni de cind tat[l ]ui Briam se odihnea in

mormint, intre iei qase copii, cind regele didu un mare ospal, ofi{'erilor
mai dc seaml ai curlii. La dreapta avea pe qeful girzilor, la,-stinga era
majordomul cel pintecos. N{asa era inclrcati de frucle, de {1ori qi de
lumini; toli beau din cupe de aur vinurile cele rnai alese. Capetele sc
in{ierbintau, toti vorbeau tare qi vreo ci.tiva;i incepuserS. s5. se certe.
Rriam, mai nebun ca oricind, turna pe rind vin tuturor qi nu lasa nici
un pahar gol. Dar, in timp ce intr-o mini tinea sticla auriti' cu cealalt,i
lesi doua'cite doua hainele mesenil.or, a;a fe1 ca nimeni nu se mai putea
scila i6r[ se traga dupl el pe vecin' De trei ori luase de .]a cap aceasta
gmecherie,
' cind regele, infieibintat de cildurd,;i de I'in, ii strigl:
Nebunule, urcd-te pe mase qi cintdr ceva s[ ne vese]im!
-Briam siri sprinten intre fructe qi flciri, apoi, cu glas inabugit' incepu
sa crntre:
Toate-Si au rinclul,
Ploaia ca Si otntul,
Ziua Si cu noaptea,
Via!.t Si cu maartea.
Toatc tSi au ri,ndul,

Ce e cintecul [sta de inmormintare? zise regele. Hai, nebunule,

-
f[-md sd rid, sau te fac eu s[ plingi.
Briam privi la domnitor cu ochi s[]batici qi, cu glasul sacadat,
lncepu rar:
Toa le iSi au rindul.
Bund, reo, tle-i soarta,
Surd este destinul;
Dupd. laptd, plata!
84 Too lc iSi a u rind rtl .
 - Caraghiosule zise regele mi se pare ci m[ ameninli ! O si
-
te pedcpsesc eu cuni meri.t,i - !
Se ridica incit trase dupi el pe geful girzilor. Luat pe
aqa de brusc,
neaqteptate, acesta, ca s[ nu cadl, se aplecd inainte;i sc ag[.ta de braj,ul
qi de gitul regelui.
Nenorocitule strigi printul indrizneqti sa pui mina pe st[-
-
pinul tlu ?
- -
sco!,ind pumnalul, regele se pregltea s5.';i loveascI ofiJ,erul, cind
$i,
acesta, cu gindul s[ se apcre, prinse cu o mini bralul regelui ;i cu ceala]tA
ii infipsc baioneta in git. Singele gilgii; prinlul cazu, tirind in ultinrele-i
zr-ircoliri ,si pe ucigaqul lui dupl el.
ln mijlocul strigltelor qi invnlrndgelii care urmi,;eful girzilor se
ridi"a repede ;i. lragind sabia, ziso:
Domnilor -- t,iranul a murit I Tif,iascd, libertalea ! M[ declar rege
$r
- clslloresc cu
mii regina ! Dac[ e cineva impotriv6-mi, n-are decit
-qil spuni, a;tcp b !
Triiascl regele! sirigari to!i curienii.
-Ba chiar se glsirir ci!,ir-a care, profitind de prilej, scoaseriojalbl din
buzunar. Bucuria era generala qiajungea pinl ladelir, cind, deodata, cu ciu-
tltura crunte qi cu securea in mini, Briam apdru in fala uzurpato-
rului.
Ciine, fecior
de ciinc ii zise el cind i-ai omoritpe ai tc-ai mei, nu
- -
gindit nici la dumnezeu,, nici la oameni. Acum sc Ya alegc inlre
noi doi.
$efu1 g6rzilor vru s5. incerce sd se apere. Dintr-o singuri lovitura, dat[
cu furie, Briam ii retezir bralul drept, care ii
spinzurir ca o craca taiati.
$i acum stligl Briam daca ai un fiu, spune-i si te rirZbune
- lui.
cum-isi rizbuni-Briam azi pe tatil
$i-i despicl in doui capul.
-ln Tr[iasci Briam! strigara curtenii. Triiascd eliberalorul nostru!
clipa aceea intrl regina ingroziti qi se aruncd la picioarele nebu-
nu lu i. numindu-l rlzbuntitorul ei.
Briam o ridica,si. stind linga ea qi inr.irtindu-si securca insingerat[,
lrofti pe toli ofi!,erii sa jure credillir suveranei lor legitime.
Traiascti regina! strigari toli cei de fa!,A. Bucuria tuturor era
-
fiu'i margini. Regina r.ru si opreasci pe Briam la curtc: insl cl ceru sI
rlminl in coliba lui si nu vru drept rAsplatA decit pe bietul animal care
fusese cauza nevinovali a atitor nenorociri. Cind ajunse la poarta casei,
vaca incepu s[ cheme, mugind, pe toli cei care n-o mai puteau auzi.
lliata femeie ieqi plingind.
Ilami zise Briam uite pe Bukolla; egti rlzbunritd ! 86
- - -
IV

. Aqa se termind povestea. Ce s-a intimplatcu Briam? Nimeni nu gtie. Dar

ln tinut, chiar si acum se pot vedea ruinele colibei in care au locuit Briam gi
fraiii lui, iar mamele spun copiilor: ,,Aici a trdit acela care gi-a rizbunat
tatil gi a mtngiiat pe uiaicd-sd." $i copiii rispund:,,$i noi am {ace ca el."
 DEGETEL
Poreste finlandezd

fost odatir un laran care avea trei feciori: I'etru,

Pavel gi lon. Petru era inalt, voinic, rumen si prost; Pavel era slab,
ealben, pizmaq qi rau; Ion era plin de duh gi alb ca o fati, dar aga dc mic
ih s-ar finutut ascunde in cizmele ccle mari ale tatilui sau. De aceea
fusese poieclit Dcgelel.
'Ioatl averea liranului pc piniintul acesta era doar farnilia lui;
cind, prin cine qtie cc intimplare, se zlrea umbra vreunui gologaii, in
casa eia sirb[toare. Secara era scumpi,viata grea. De aceea, cum incepurd
cei trei copii s[ munceascii, bunu] lor p[rinte ii indemna, qi la culcare,
gi la sculare, si lase coliba unde se nf,scuserl qi sii cutreiere lumea, sa-qi
caute norocul.
intre striini spunea el nu e totdcauna ugor s[-!i ciqtigi
piinea, dar cel pu{in -o g.Lsegii; pe-cind aici, cel mai mare noroc la care
-
ve puteli atlopla, e sd muri!i do loamc.
Dar iatd ci, la o leghe de colibi, regele !,[rii igi avea palatul - o
cladire minunate, toati de letln, cu douizeci de cerdacuri qi qase ferestle
cu geamuri. $i uite cn deodati, intr-o noapte frumoasl de varf,, drcpt in
fa.ta lerestrelor ieqi din pimint un stejar mare, cu atit dc multc ramr.rli
qi frunze, ce nu mai putea intra lumina in casa rcgelui. Nu ertr lucru uqor
sd dobori copacul acesl,a uria;; nu se gasoa secure sa nu se toceasca in
trunchiul lui qi, in locul liecdrei ramuri sau rlddcini pe care o tiiai, creq-
teau douir. ln zadar fagiduise regele trei saci de galbeni rui I'o sclpade
aceastl vecinitate supdr[toare. Dindu-se bitut, a trebuit sd aprindalu-
mina in palat qi-n miezul zilei. 87
 !_i asta nu-i tot: intr-o {,arl unde ies izvoare qi din piatri seac6,
in palatul regal nu era ap[. Vara trebuia sa te speli pe miini cu bere qi
pe fr!f, cu hidromel. IIai rnare ruqinea; de aceea, prin,tul fdgAduise mo;ii,
bani qi un titlu de marchiz aceluia care ar slpa in curtea castelului o
fjntinti.destul de adinci sa poata du .rpd tot anul. Dal nimeni nu putuse
dobindi rlsplata, cici palaiul era la o mare inl]time ;i, de sep:ii de-o
;chioapa, dldcai de granit.
Igi pusese regele aste doul ]ucruri in minte si nu vroia de loc sa se
lase dc ele. Degi era un domn ncinsemnat, era tot a$a de inciplJ,inat ca
un. implrat. Asta line de rang. Ca sa,si atingl linta. lrimise in lungul
gi latul J,arii un hrisov mart:, int,iirit cu stema icsati. Acelui carc o dob;ri
stejarul qi o sipa fintina, ii figiduia, niri mai mult rrjr-j mai pu.tin, decit
mina prin,tesei, liica sa, qi jumitate din regatul slu. Prinlcsa erit fru-
moasi. ruptl ciin soare, qi o jumltate de regat nu e dc lepidat;ayca ce
su isl'itpasrr pn rnulli ambilio;i.
. I)c aceea, din Suedia gi din Norvegia. din Danemarca;i din ltrsia,
din insule ;i dc pe continent, veniri o mullime de muncilori zdraveni,
cu securea pe umir gi cu tirnicopul in mind. Dar degeaba taiau;i sdpau:
ostencala le fu zadarnicir. La fiecare loviturd, steiarul se flcea mai-tare
qi granitul nu se ficea mai rnoale; aqa incit, chiar cei niai indrizneli
ajurrs, ru .a s^ lrso pagu[.'ugi.

!I

Intr-o zi, cum prin partea locului se vorbisc mult de istoria asta
care sucea toate min!,ile, cei trei fraJ,i se intrcbara de ce, daci le-ar da
voie tatll lor, nu s-ar duce qi ei sl-si incerce norocul. Si izbindeasci,
nu credeau qi nu nAzrriau nici la prinlesi, nici la jumf,tate de regat; dar
cine fitie daca nu ar gasi, la curte sau aiurea, un loc qi-un stapin bun?
Asta era tot ce le trebuia lor. Tatnl igi dtidu incuviinfarea ; Petre, Pavel
qi Ion pornird la drum spre palatul rcgal.
Pe cind mergeau ei aga, Degefel alergti in lungul drumului, incoace
qi incolo, ca un ciirre de r.inltoare, uitindu-se peste tot, blgind de seamd
88 tot, scotocind peste tot. Muqte, buruieni, pietre, nimic nu scipa ochilor
 lui de.qoarece. lntr-una oprea pe fra{,ii lui se_i intrebp la toate
lucrurile
,,de ce"; de ce intrd albinele_iri potirul florilor? O. ..
.i"arn.f.f"
in zbor riurile? De ce zboarl. fluturii in zig-zag? L; ioat" aceste intrebiri,"ii"g
sa rida. Pavet ridica din r?n;.? ii.i fj"g.f.irj
l:'.-:",1:""_1"-i
tarJ dtn guri.. lacindu-l pros[ ;i obraztric. "pr"", fri
intr-o pf,dure rnare cle brazi, care se intin-
n".-. ;"|filfiiiit.Ti,l,ll;11t."'r m'ntelui, se auzeau lovituri de secure
,si trosn€tul crengilor
""""
.u::{:]
. Tare mi mir sf, doboare cineva cripaci in crestetul unui munte _
-
zise Degelel.
-- Tare m-as mira daci.tu nu te_ai mira rispunse pavel, sec.
Neqtiutorul vede peste tot rnrlunr.
r"e estii Parcu n-ai Ii razub rririothtu tuiolorr
, - Qpit bJlind ugor pp obmz pp frilioruj sau.
de lemne
aoJuga
-.t,plrp. -
, - 0 IL zise Degc,tel _ dar eu"tot sint curios s[ vid ce se pctlcce
COIO srrs -
-
Du-tc zise lravel tc _te-; asta o s[ te inve{e minte, mic
-
inlumurat,l - vrei s' qtii mai
are - .obos,eq
m"lG ca tiaiiiiei-"i"*orr.
."."i'"Tlii.1i;T :iil":li"1.11""",?".1."ilj.i; ff;:l11lhfl.J-,iij.T"ti"1
Cind aiunse in virful muntelui,ce crcdeli garl?'O secure termecata,
,'"*,
"L:l:goj,1_qi
"i
fiindca-aqa avea pofta, t[ia "o
frumusel,e de pin.
t'ul9
, . stncrlra
. zluu!.cncoana secure _, zise Dege!,el _ nu !i se urf,qle sa
slar arci $i.si cioplegti ,.oparul dstl b;lrinl
- 3i."lr clo z.1le te agtept, fiul meu _ rispunse securea,
- - E l ttlno. urlp n-am vcrril _ rdspunsp flr.eelel.
. , $i, f[re si se mire de r.rirnic,lui, selureo, ;pil-; traista sa mare de
piele si cobori vesol.
-- Ce rninune a r.irzut colo sus dornnul carc se tot mir[? zise pavel,
trilin,lu+p ja 5"E"r*l ,.1 u1 rpr dispretuif oL.
t ril c adp\ spnuril. cpoir .o d u zcu m nu i_ respunse,_opilandruL
drir I L,

,-
,to:rti; Nu.-ti.spusesem eu facu petre _ iata_te tuc Ae'opo pentru nimicn
,
mai bine faccai de-r[mineai cu noi.
Pulin mai deparle. drumul se strecura cu greu printre gramezr
piatra qi, in depdrtare, se auzea pe o in:illine fir ,go';r de
fierul cind izbe;te il oiatr:I. sec, cum lace

. - Tare mi mir ci vrea oineva s[ doboare o stinca- tocmai colo sus _

zise Degelel.
Adevlrat _.-zise pavel
_-, domnul a ieqit mai ieri din gioiice;
- niciodati o ghionoaic izbind cu ciocui in scorlu"n .,l,ui
il;l"illrtt "opoJ
Aqa-i zise lretre lizind-e o verdalie, ramii linga nor, puqtiule .
- 89
 O fi zise Dege.tel dar eu tot sint curios sn ved ce se petrecc
-
colo sus. - -
$i iate-l ci se $i calira pe stincd, tirindu-se pe coate qi pe genunchi,
in timp ce Petre gi Pavel rideau de el.
Cind ajunse sus pe stinc[, ce credeli c[ gisi? Un tirndcop fermecat
care, ei singur qi fiindcl a,sa avea poftf,, giurea stinca de parcl ar fi fost
lut. La fiecare lovitur[, intra in ea cu mai bine de un picior.
Bun[ ziua, dornnule tirnicop zise Dege!,el nu .ti-e urit sir
- singur qi sa glureqti stinca asta -veche?
stai aci -
De ani de zile te agtept, fiul meu rlspunse tirndcopul.
-- Ei bine, uite ci am venit rlspunse Degelel.
$i, fnrn s[ se mire de nimic, - ]u[ tirnicopul, ii scoase coadar pusc
amindoui bucn!ile in sacul lui cel mare de piele qi cobori vesel.
Ce minune a mai vlzut domnia-voastra colo sus? intrebd Pavcl
rle -
- un ton ohraznic.
Era un tlrnacop ce se auzea
-Si-qi vazu de drum, frlrl sf, mai scoatd - rispunse
o vorbl.
copilandrul.

Pulin mai departe, ajunserir la un piriu; apa era limpede qi proasptill;

drumefilor le era sete; incepuri sa bea fiecare din ciuqul miinii.
Tare m[ mir cir e atita apa intr-o vale aqa de pulin adinci zise
-
Degelel. Aq vrea si qtiu de unde iese piriul lsta. -
O si vedeli zise Pavel ci intr-o bunl zi, obraznicu] ista o
- - -
si gtie mai mult decit insuqi bunul dumnezeu. Domnul care se tot mirii
nu gtie c[ piraiele ies din pamint?
O fl zise Degelel dar eu tot sint culios s[ vid de unde vine
apa - - -
- asta.iat[-l c[ o qi ia in sus pe piriu, cu toate strigitele qi oclrile fralilor
$i
sai. Merge, aleargi pind ce in sfirqit, apa scade, scade.
$i cind ajunse la capit, ce crede.ti ca vezu? O coajir de mucl, din furr-
dul clreia apa.tiqnea;i sirllucea in soare.
Bunh ziua, domnule izvor zise Degelel nu ,t,i-e urit si stai
-
a,"i singur -
sa lol tiqne5ti in l.olti;orul dumilrlel
;i-ani -
de zile te aqtcpt, iiule rispunse coa ja de nuci.
--De -
-$i,Eiflrebine, uite cd am venit respunse Degelel
-
sd se mire de nimic, lul coaja de nuc[, o indopi bine cu
mu-schi ca s5. nu poate ieqi apa qi apoi puse nuca in sacul lui cel mare dc
piele gi cobori vesel.
Acum qtii de unde iese piriul ista? ii strigl Petre, cum il vazu
-
de departe.
zise Degelel - icsp dinlr-o g6uricb.
- Da,
frl.tioare
-
Copilul lsta e prea iste! zise Pavel n-o si scoatem niciodatA
90 -
ceva bun din el. - -
 Am vlzut ce vroiam s[ v[d murmura Degelel qi qtiu cc
-
vroiam si $tiu, asta mi-e destul. - -
$i zicind a,sa, iqi frecd miinile, bucuros.

III

Ajunserl in slirqit la palatul regelui. Siejarul era mai mare qi mai

stulos ca oricind; in curtea castelului nu era nici o fintind qi-n poarta
palatului tot mai stdtea agdlata placarda cea mare' care fdgdduia mina
prinl,esei qi jumatate de regat oricui, nobil, burghcz sau !,iran, carc ar
indeplini cele douf, lucruri pe care lc dorea miria sa. Atita doar c5., deoa-
rece regele se cam slturase de atitea incerclri zadarnice care-] fdcuserf,
si-qi piard[ n[dejdea, se mai pusese o placardir mica sub cea marc; ;i
- aceast6. placardl micl sta scris cu ]itere roqii, ceea ce urmeaze:
pe
,,Prin cele de fala se da de gtire la toatl lumea cd, in neslirqita sa bunti-
tate, mdria sa regele s-a indurat si porunceasci aqa: celui ce nu va izbuti
sa doboare stejarul sau si sape fintina, pe dati i se vor teia urecliile,
ca sf, se invele minte gi si-qi cunoascd altldata lungul nasului, ceea ce
este inceputul inlelepc iunii."
$i, pintru ca toatl lumea si se foloseasci de acest sfat grijuliu, in
jurul placardei erau !intuite vreo treizeci de urechi insingerate, s[ fie
de pildI celor care ar cam suferi de ingimfare.
Cind Petre vlzu ingtiinlarea, incepu si ridl, iqi rlsuci mustalile,
i;i privi bra.tele pe care vinele umflate se vedeau ca niqte fringhii albastre,
pe urml rdsuci de doul ori securea in jurul capului gi, dintr-o lovitura,
dobori una din crengile groase ale copacului blestemat.
I)ar pe datd crescurS. la loc dou[, fiecare din ele mai mare qi ma i
groasi decit cea dintii; aEa incit paznicii regelui puserl mina pe nenoro-
citul de t[ietor qi pe loc ii qi tdiarl amindoul urechi]e.
un nepriceput zise Pavel fratelui s5u.
-Lu[Egti -
la rindul sdu el securea in mini, dddu oco] incet copacului qi,
qi
vizind o rdddcinl care ieqea din plmint o retezl dintr-o lovituri. ln
aceeagi clipd, dou[ rlddcini uriaqe saltari plmintul;i din fiecare din ele
rlsiri un l5.star zdravln. plin de frunze. 9l
 Pune!i mina pe ticalos ! striga regcle furios qi, fiindci pilda fratc-
-
lui lui nu i-a lolosit, tlia!i-i amindoua urechile chiar de lingi cap !

Zis qi facut; dar acestc doul nenorociri nu parura sa sperie pe Degelc1;

inaintd. cu hotirire si-qi incerce si el norocul.
Luali-mi la goane pp "lirpiluro asla slri a regele; qi dacd se
- -
impotri\.e,ste, tniaJ,i-i pe loc urechile; asta o si-i fie invif[tura de minte
qi fe noi o s5. ne crute de prostiilc lui.
SiL-mi f ie iertat, mirria ta ! zise DegeJ,el doar rcgele are cur.int ;
- -
arn dreptul si incerc ; aveJ,i tot timprrl si-mi taiali urechile daci n-oi izbuti.

- dar vezi s[ nu
Hai, atunci zise regele suspinind pun sd-!i
- nasul,
taic;i -
pe deasupra.
Din fundul sacului si.u cel mare de piele. Degetel scoase securea
ferrnecatir; era aproape cil, el de marc gi-i lrr orrocum grou s-o ridico sr
si-i sprijine coada de pimin1.
Taie ! taie ! ii strisa cl.
-Si unde incepu securea s; taie, ;i da'i, gi taie, Si despicl, gi doboara,
in dreapta, in stinga, in sus, in jos. Trunchi, ramuri, ridecini, totul fu
ficut bucalple; frr lucru doar de-un sfert de ceas; gi totugi erau atitea
lernne. cl toatl curtea se incir]zi cu ele mai bine de un an.
Cind copacul fu doborit qi ras dc la pimint, Degelel se apropie de
rege care chenase pe prinlese saL se aleze lingi el qi se inchini frunos
in fufa lor.
- Mlria ta
-
zise el
-
e multumitS" de supusul ei credincios?
- Da zise regele I dar mai am nevoie de fintinl sau, de unde nu,
vai de urechile tale !
Dacd binevoiegte meria ta si-mi arate in ce loc o dorefle zise
-
Degelel am sl incerc sa mai fao inci o datA pe plac domnului meu. -
-
leqira in curtea cea mare a palatuiui; regele se agezi pe un tron
inalt;prin.tesa stltu mai jos decit tatnl ei qi incepu si privea.scl, pu!in
cam nelini;titir, la birbatul cel mititel pe care i-l trimitea cerul. Nu de
statura asta igi visase ea un sot.
Irirl si se tulbure cituqi de pu.tin, Degelel scoase din sacu] slu ce]
rlare dd piele tirnlcopul lermecat, ii puse coada, apoi, linigti[, il aqezl
pc locul arf,tat ,si ii strigi:
Sapl ! san[ I
-Si oditn inc-epu tirnicopul s[ farime buc[!,i granitul qi, in mai pu{in
de un sfer[ de ceas sipd un ptf, adinc de mai bine de o sutl de picioarc.
Miria ta zise Degel,el inchinindu-se in faJa regelui giselie
- -
cir e destul de adinci fintina asta? -
Da, desigur zise rcgele dar n-are ap[.
- M[ria - -
ta sa-mi ingaduie o clipa spuse Degelel indreptllita
92 -
l,a neribdare r.a fi mult'umittl. - -
 Spunind astar scoase din sacul cel mare de piele coaja de nuci inveliti
in muqchi qi o a,sezd intr-un bazin mare in care, in lipsd de apa, r"rnu puss
f lori. Cind vlzu coaja bine in.tepenita in plmlnt, strigd:
!
Tiqneste !,iqneqte !
-Si-odata apa ligni din mijlocul florilor, murmurind in qoapte
blinde qi cazu ca o ploaie, in cascadi, aducind aga rlcoare, cd lua cu lrig
toate curtea, curgind aqa de imbelgugati, c[ intr-un sfert de ceas fintina
se umpluse qi trebui sepat in mare grabl un Ean!, ca s[ scape de aceasti
bogi!ie ameninJ,ltoare.
Sire zise Degelrel, punind un genunchi in pimint in fata tronu-
- -
lui regal maria ta giseqte ci am indeplinit toate incercarile?
Da,- marchize DegeJ,el ! r[spunse regele-sint gata sa-!i dau jum[-
tate -din regatul meu sau s[-!i plaiesc atit cit face' punind o dajdie' pe
care supuqii mei credincioqi or s-o plateasca;dar, ca sa-Ii dau pe prinJesa
de solie qi sl-!'i spun ,,ginere", asta-i altd poveste, cici nu line lumai
de mine.
Ce trebuie s[ fac? intrebl cu mindrie Dege{,el, punind o miuiL in
-
gold gi privind pe prin!,es[.
Ai sl afli miine ! zise iar regelc-in aqteptarc, esti oaspetele meu,
-
o si !i se pregateascai odaia cea mai frumoasi din castel.
Dupi Ce plecd regele, Degetel dndu fuga la fra!ii lui care, cu urechile
tiiate cum erau, parca erau niqte $orecari.
A, dragii mei ! le zise el-aqa-i cir aveam dreptate si mi mir de
-
toate celea qi sI aflu de unde vin?
Ai noroc I rispunse rece Pavel; norocul e orb qi nu alege totdeauna
ne - meritd mai mult.
- cine-l
Bine ai ficut, bliete!zise Petre. Cu urechi sau firir urechi, m5
-
bucur de norocul tlu $i aq vrea si fie qi tata aici.
. DegeJ,el lui cu el pe cei doi frali; qi, cum vizut, cliar ln
era bine
ziua.aceea un qambelan gisi mijlocul s[ dea de lucru ia caste] celor doi
clutl'.

I\T

lntors in odiile sale, regele nu putu inchide ochii. Ungincre caDegelel,

nu-i era de loc pe plac. Nllria sa clutl cur) ar putea si nu-qi !'inii cuvintul
fdri sd parl c['gi-i calca. Pentru oamenii cinitili, aqa ceva e greu. Intre
I ]'dr[ urechi. (n.t.) 93
 cinste qi interes, un ticl]os niciodatd nu sti la ginduri;c[ doar de asl,a
qi este ticdlos.
In neliniqtea lui, regele chemd pe Petre qi pe Pavel; numai cei
doi lrali ii puteau arlta de unde se trage, ce fire qi ce obiceiuri are Dege.tel;
Petre liudi pe fra{,iorul lui, ceea ce nu prea incinti pe mf,ria sa. Pavel
il mai inseninl, dovedindu-i ci Degelel nu era altceva decit un vinturi-
lume qi cd ar fi caraghios ca un rege se se simt[ lndatorat fall de un om
de rind.
Biiatul Ssta e aga de increzul, adaugi fratele cel riu c[ se
- - plrlile astea traieqte ul
crede in stare se infrunte;i un uriaq. Prin - trolll ,
care e spaima celor din jur: le furl boii gi vacile la zece leghe jur imprejur;
ei bine, Degelel a spus, nu o dati, c[ daci ar vrea, ar face pe dihania asta
-- lui.
slusa
Las[, cd vedem noi asta zise regele.
-
$i cu vorbele astea, ii trimise inapoi pe cei doi frali qi dormi liniptit.
A doua zi, de fa!1 cu intreaga curte, regele cheml pe Degelel. El
veni, alb ca un crin, fraged ca un trandafir, zimbitor ca dimineala.
Ginere zise reqele, apasind pe vorbe un viteaz ca tine nu
- - -
poate s[ se insoare cu o prinlesd f5r[ s[-i dea qi slujitori demni de ea.
in pidurea asta este un tioll tare, zice-se, e inait de doulzeci de picioare
qi mdninci un bou la o masd. Colo, cu o haind cu fireturi, plllrie in trei
coll,uri, epoleli de aur qi o halebard[ de cincisprezece picioare, ar fi
un portar demn de un rege. Fiica mea te roagi sd-i faci acest mic dar
qi pe urml o s5. se gindeasci sf,-fi dea mina ei.
Nu e tocmai ugor zise Degelel pentru pllcerea mlriei
-
sale, am s[ incerc. - -dar,
Cobori la bucltdrie, puse in sacul cel mare de piele securea fermeca-
t[, o piine, o bucatl de brinzi qi un cutit, apoi, aruncindu-gi sacul pe
umdr, lui drumul spre pidure. Petre plingea, Pavel zimbea,si nidljduia
ci, odatl plecat, fratele ]ui n-o s[ se mai intoarcd niciodath.
Cind intri in pldure, Dege!,el se uiti in dreapta, se uiti in stinga, dar
buruienele nu-l lisau si vadir. Atunci incepu si cinte cit il linea gura:
Troll pe coleu, Troll pe-aci
Und,e e;ti? Sd. ne luptdm! -
Viu sau mort al mett rci li:
Troll pe-aci, TrolL pe rnlea,
Nu vrei a mi te-arrita?
Iacir-ml! strigl uriaqul intr-un ur]et insplimintltor. Stai tu,
-
cind tc-oi prinde, nu-mi ajungi nici pe-o mlsea.
t t.ottt eroi ai miturilor scandinave, monttri uriati care Iocuicsc in lacuri si peduri.
g4 {n.,.)
-
 Nu te pripi, dragul meu Dege{'el, cu glasul lui ascu}it-
-
- dau un ceas intreg.
itri -rlspunse
Cind trollul sosi, el intoarse capul in toate plr!,ile, foarte mirat ci
nu vede pe nimeni. In sfirpit, plecindu-qi ochii, z[ri un copil care statea
pe
- un copac resturnat qi linea intre genunchi un sac mare de piele.
Tu m-ai trezit din somn, haimana? zise el, holbindu-qi ochii
-
scS.olrdtori.
'- Chiar eu, dragl zise Dege,tel. Am venit si te tocmesc la mine.
- care pe cit era de mare, peatit era de prost;
Lla-ha!zise uriaqul,
- de ris gi alta nul O si te azvirl in cuibul []a de corbi de se vede
sa mori
colo, sus; asta o si te inrrele minte si mai hoinlreqti prin pldurea mea,
Padurea ta? spuse beiatul mai degrabi e a meadecit a ta; daci
- -
mai spui o vorbi, o rad de la pamint intr-un sfert de ceas.
Ha-ha! urme uria;ul-aq vrea s-o vid qi pe asta, omulelule I
-Degelel aqezase securea pe pemint.
Taip! loie! ii slriga.
- odatn
$i incepu securea si taie, si reteze, sl despice, si doboare, in
dreapta, in stinga, in sus, in jos. $i numai ce incepuri crengile s[ ploua in
capul trollului, repezi cum cade grindina pe timp de furtund.
Destul, destul zise uriasul, clruia incepea s[-i fie fricl. Nu-mi
- pErdurea ! Dar cine e;li 1u.)
-prip!di-Sint veslilul vrajilor Degclel si o vorbi doar si spun. li sceurea
mea ili taie capul. lncf, nici nu qtii cu cine ai de-a face. Stai acolo!
Uriaqul se opri, foarte nedumerit de ce vizuse. Degelel, caruia-i
era foame, igi desfdcu sacul cel mare de piele, scoase piinea qi brlnza.
e aia albl? intrebl tro]lul. care nu v[zuse niciodati brinzl.
- Ce
-$i O
piatrf, rlspunse Degelel.
-
muqci din ea cu poftl.
N'Ianinci pietre? zise uria;ul.
Da, asta e hrana mea obignuiti. De aceea nu cresc ca tine, care
-
mlninci boi; dar de aceea, aqa mic cum mi vezi, sirrt de zece ori mai
pul,crnic decil esti tu. Du-ma acasl la tine I
- Trollul se didu batut. O lul inaintea lui DegeJ,el ca un ciine mare
inaintea unui copil gi-l pofti in llcaqul seu urial.
Ascultf, zise Dcgelel uriaEului trebuie ca unul din noi doi
- - -
s[ lie stirpinul, iar celi]alt sluga lui. S[ facem o invoiall. Daci cu n-oi
face ce faci tu, am sd fiu robul tiLu; daci tu nu vei face ce fac eu, tu ai s[
fii robul meu.
Primesc zise trollul. N'Ii-ar plircea si am il servicin un inipie-
-
lilat ca tine. X'Iie mi-e greu sl ma gindesc, tu ai avea minte in locul meu.
Pentm inceput, iatl irstc doua girle]i; du-te sd-mi aduci api, si pregltim
Drinzu l, 96
 Dege!,el ridicl capul sd priveascl cele doui gile,t,i. Erau doul butii
zdravene, care aveau fiecare zece picioare in indllime qi qase in lil,ime;
mai uqor i-ar fi venit sd se inece in ele decit s[ le miqte din ]oc.
Ha-ha! spuse uriaqul, ciscind o guri mare te-ai poticnit, b[ie-
-
!aq; haide, fd qi tu ce fac eu, du-te de scoate ap[l -
La ce bun zise Degetcl. Dau fuga la izlor gi-l arunc in clldare
- -
de-a dreptul, aqa termin mai repede.
Nu, nu strigl tro]lul. Mi-ai mai pripadit tu piLdurea, nu \:reau
- -
sl-mi iei acum qi izvorul, miine aq fi farl strop. Fa focul, mi duc eu dupa
aDa.
Dupi agf,li clldarea, uriasul amnci inluntru un bou t[iat bucali,
ce
cu cincizeci de verze qi o ciruli de morcovi. Spumui cu lingura qi gusti
supa de mai multe ori.
La masd acum zise el; si te vid daci ai sd faci ce am s[ fac
- -
eu. Din partea mea, m[ simt in stare sl mininc bou] lsta tot qi pe tine
pe deasupra, mi-ai !ine loc de dulce.
La masi spuso |oge!el.
-
Dar inainte de a se aqeza, isi strecurd sub hainl sacu] cel marc de
piele, care-i ajungea de la git pini la cdlciie.
Iati-i pe cei doi cumetri la masf,. Trollul minca, minca de zor. L)egc-
lol nu se lasa nici el mai pe jus: insd rsp1e, vcrza, mor,"or i - irr'r:r.ir
lol jn sac. fira sa se opreos.5.
Uf ! zise uriaqul nu mai pot, o s[-mi desfac un nasture de la
-
vesta. -
Da'm[nincd odat[, lenegule ! strigd Degelel, inghesuind o jum[-
-
tate de varzl pe sub birbie.
! zise uriagul mai desfac qi al doilea nasture. Ce stomac de
-Uf -
stru!, ai, biiete! Se vede c[ e;ti invl!,at sd mininci pietre!
Da' mdninci odatd, lenequle ! strigl Degelel, inghesuind o bucatii
-
zdravdnd de rasol pe sub birbie.
zise uriaqul desfac al treilea nasture, m[ inabuq ! Dar tu,
-Uf,
wdjitorule? -
Ei nimic mai upor decit si te aeriseqti pulin.
- zisegi-qi
-Lui culitul
Degelel
-
spinteci jacheta gi sacul de-a lungul stomacului.
E rindul tlu zise el uriasului hai. fn ce fac eu.
- Sluga -
dumitale spuse el -
mai curind md fac robul tdu, nu
-
orea mistui otelul. - -
Zis qi ficut; uriaqul slruta mina lui Degelcl in semn de supunere.
Apoi, luind pe micul s5u stlpin pe un um5.r, iar pe celllalt un sac mare
96 cu aur. lu5. drumul spre castel.
==-

r":
-=---=-
 La castel era qi la Dege{el nici nu se mai gindeau-, ca qi
serbare
cum l-ar fi mincat uriaqul de opt zile, cind, deodatl, se auzi o bubuiturl
inspaimintitoare. Castelul se citremure pinl-n tcmelii. Ce era? Trollul,
g!sind, ca .poarta cea mare era prea joasl pentru el, o zvirlise la pf,mint
cu o lovrtura de Plcror.
Toli d[duri fuga ia fereastrl, regele impreunl cuintltoare ceilal!i,
qi vizurii pe Degelel stind liniqtit pe umdrul inspiim t
salc slugi.
tndriizne,tul nostru intrl de-a dreptul prin b:rlconul de Ia
primul cat qi punind un genunchi la plnrint in fala logodnicei lui,
li zise:
ai dorit un rob, iatl aci doi.
Prin.tes[,
-Aceste cuvinte curtenitoare {urI trecute a doua zi in buletinul olicial
al ,,Gazetei Cur!ii", dar, in clipa in carc furl spuser eu r'::n pus in in-
curceturl pe rege. Cum nu ;tia ce sa raspundl, lul pe prin{'esl deoparte,
in dreplu I unei ferestrP:
Fata mea -- ii zise --- nu mai am nici un temei si nu-i dau mina
-^
ta tinirului acestuia cutezltor; sacrifici-te pentru binelelarii; prinlesele
nu se miriti duP[ gustul lor.
D[-mi voie, tati zise inlanta, ficind o pleciciune - prin-
- - si se mirite dupI gustul ei' Lasi-rnd s[-mt
1es5. sau nu, orice Iati doreqte

' dreptul cum n-oi

apir
Ilegelel
PricePe.
urni ea, tare - eqti viteaz qi norocos, dar asta nu-i
- -
destul ca s[ nlaci femei]or.
$tiu zise Degelel-rnai trebuie si le faci pe voie ;i s[ te pleci
-
Ia toanele -
lor.
Egti un bliat deqtept rlspunse prinlesa. Fiindci gtii sI ghiceqti
- -
aqa de bine, i!,i propun o ultiml incercare, care nu trebuie s[ te sperie,
cici doar a- Je-1i fiu adversarl. S[ ne intrecem care o si fie mai qiret:
e.,
mina mea va f i rdsplata intrecerii.
Degele1 f[cu o pleclciune adincd. Toate curtea cobori in sa]a tronului
unde, spre spaima tuturor, glsirl pe Troll aqezat jos. Sala n-avea decit
cincisprezece picioare inil!ime; bietul uriaq nu putea sta ridicat La un
r.-tt tin[r;lui slu stdpin, venipebrincise seaqeze ]ingn el, fericit qi
mindru "l sd-l asculte. Era puterea in slujba min!,ii.
98
 Sa incepem zise printesa dar cu o ndzdrivinie. Se zice ci
- - -
fenreile nu se tem de nrinciuna. Sa vedem care din noi doi o si rabde mai
bine minciunile. Cel dintii care va zice: ,.asta e prea dc tot,!,, I,a fi
invins.
minl in glumi, ori ca si, spun adevirul, sint la porunca alte-
Ca su
tei sale zise Degelcl.
-
Sint sigura spuse printesa cii n-ar o ferma asa de frumoasl
-
ca a noastre. Daca doi ciobani suna -din corn, fiecare la cite un capirt al
mogiei noastre, ccl dintii nu-l aude pe-al doilea, cum nici al doilea nu-l
aude pe cel d intii.
- Sidece-i
o vi{ici
cu asta? zise Degelel. Ocolul tatii e a;a de intins, cLr dacn
doud luni intrl pe o poarte, pe ce:rlalti iese vacl bunir dc
rapte.
nu-i de mirare
Asta zise prinlesa I dar eLqa taur mare ca al
- -
nostru n-ai pomenit de cind egti. Pe fiecare din coarnele lui poate s[ se
ageze cite un_om.qi aceqti doi oameni nu se pot ajunge cu un-!!poi hrng
de douazeci de nicioare.
.incit_-$i ce.mare lucru? zise Dege!,el. 'Iaurul tatii are capul aqa dc lat,
un slujitor. daca sta. pe-unul din coarnele lui, nicinu poate zlri
pe sluJltorul .Stdrat pn colirlolt r-orn.
--Asta nu-i de mirare zise. prinfesa. Dar voi nu stringeli atita
lapte-ca -
noi..ctici noi umplem zilnii douizeci de butii, fiecare'inaltd de
o sura de ptcroare gr in hccare siptdmini grimidinr un munte de brin-
zeturi, lat qi inalt nici mai mult nici,mai fulin decit piramida cea mare
din Esiot.
, -$i ce mare. luc_ru_? spusc. Dege!,el. In stina tatii, se fac niqte brin_
zeturr a$a dc mari, ci intr-o zi, cind iap-a- noastr5 clzuse intr_o'putinl,
1T -1i.
Idobrtoc gasit-o decit dupti ce am umblat qapte zile, ba inca'bietui
i$t rupsese qi qalele. Ca s[ m[ mai fo]osesc de ea, a trebuit si_i
inlocuiesc qira spinlrii cu un brad mare; se potrivea de minune. Dar,
intr-o buni dimineall, iati ca bradu]ui ii creqte o ramurd in sus qi asti
ramurl se fdcu atit de inalti, incit, cir],irindu-ml pe ea, ajunsei in cer.
Acolo, dau de o lencie imbricati in alb, care torcei spuma mirii si faci
frnigei;vreau si iau si eu din ei, trosc! se rupe firul-gi cad intr-o gaurl
de goarece. Acolo, ce s[ vezi, mama mea qi tatai dumitaie torceau, fiecare.
din cite un caier qi cum tatal dumitale era neindeminatic. unde-i trase
mama mea o palml, de i-au liuit urechile.
prea de tot-strigiL printesa, furioasl; nici odati tati]
-Asta-i
meu n-a suferit asemenea injosrre.
zis,,asta-i prea de tot"!striga uriagul. St[pine, a noastri-i
-A !
prinlesa 99
 VI

Nu incir zise prin!'csa, roqindu-se. Degelel, anr s[-,ti dau trei

- qi dach-le ghiceqti, n-o sii-mi nai rirminl dccit si ascu]t de tat[]
ghicitori
ineu. Spune-nri ce iade intr-una qi nu se sparge niciodaliL?
! , j.o Degltel - de cind mi-a spus mama asta ! E cascada'
- Ah cn-i adei-lrat ! strigi uriaqul. Cui i-trr Ii.dat in gind?
- Slii
ia snune-mi - urmi prinlesa clt vocea mai sugrumati - clne
-
face in fiecaic zi acelaqi tlrurn gi nu se intoarce niciodtrtl?
Ah ! zise Degeiel de cind mi-a spus mama asta ! E soarele'
- Bun I zise prinl.esa,- galbena dc minie. \'Itii rlmine o u]timd intre-
bare:- Ce gindeqti iumneata qi nu gindesc eu? Ce nu gindesc eu qi gindeqt'i
dumneata? Care e lucrul la care ne gindim amindoi? Care e acela la care
nu ne sindim nici unul nici altul?
Degelel lasn capul in jos qi cugetl; era incurcat.
Stepin. zise troliul dacd istoria asta e prca grea, nu-.ti bate
capul.
-
- Un semn- si-mi faci, iau pe prinlesi pe sus qi term inim numa i
dec i t.
Taci din gurl, tro]lule zise Degelel. Puterea n-are ce ceta acr,
-
bietul meu prieten; ar trebui si cam gtii asta' Lasl-md pe mine s[ incerc
alt iel. Doimnl zise e] in mijlocul unei tdceri adinci - nu indriz-
nesc s5. ghicesc, -qi totuqi in ghicitoarea asta imi intreziresc fericirea'
Am indriznit se-gindesc c[ vorbele dumita]e n-o sA aibi pentru mine
nimic incurcat ;i dumneata ai gindit tocmai dimpotrivi ' Ai bunltatea
s5. crezi ci nu sint nevrednic s[-i,i plac gi eu n-am indrizneala s-o gindesc'
ln fine ailirugl el zimbind - ceea ce gindim amindoi este c[ pe lume
- mai proqti ca noi ; ce nu gindim nici unul nici altul e ca regele,
sint destui
augustul vostru plrinte, qi acest sdrman troll au tot atita"'
Tlcerc zise prinlesa iatl mina mea !
-
- Dar ce gindi.t,i -
voi despre mine? strigi regele. Aq fi incintat s[ qtiu.
- Bunul meu pirinte zise prinlesa sdrindu-i de git girdim
- cel mai in!,elept dintre
cd eqti
-
- regi qi cel mai bun dintre oamenr'
Bine zise regele qtiu eu. Pin[ una-alta, trebuie sa facem
-
ceva-pentru -bunul meu popor. DegeJ,el, te numesc- duce.
- Traiascl ducele Dege{,el ! Trdiascl stdpinul meu ! strig[ uriaqul
cu asemenea glas, cd toli crezurl c[ a cizut trlsnetul pe cas[' Noroc c[
100 se aleserl doar cu spaima qi cu doulzeci de geamuri sparte'
 VII

.
SI povestim nunta lui Dege-lel qi a prin,tesei ar fi de prisos; toate nun-
.. se
lile aseamdnd nu se deoJe6esc decit a doua zi.
-
_ Totuqi, din,partea unui istoric celebru, ar fi de neiertat si nu spun[
trollului
9a .preze,ltra, mult
.ad[uga haz acestei serbdri merele. Aqi, la
re$rrea drn.h_tserrc:, de prea mult[ bucurie, credinciosul uria$ nu gesi
a_tf,cevamar bun de fScut decit s[_gi puni trhsura cu mirii in'cap si si
adu-ii a-stfel pe soji la palat. Asta-i-o intimplare care merit[ sa fieiniem_
nal5, ''dci n-o po!i vedes ln toatc zilclc. -
Seara fu serbare mare in.loata capitala. Ospelp, oralii, lanLerne colo-
rate, urdri, focuri de artificii, flori ii buchete, nim;c nu lipsi serbarii.
Cu tolii se bucurara.
In castel, fiecare ridea, cinl.a, minca, vorbea seu bpa; un singur om-
ascuns inlr-un col!, se dist"ra lntr-un chip cu totul altul decit cei"lalti _
era .t,avel. Era Iericit cd-i tdiaspra urechile, r.aci surzise gi n-auzea laudele
cy 9"t" .9P1"{au pe fratele lui; in schimb,era n"norocit ci nu e qi orb,
cacr era silit si vadd zimbetul celor doi logodnici. De aceea, in cele din
urm[ fugi in p[dure unde il mincari urqii; a-stfel s[ pati toli invidioqii !