Sunteți pe pagina 1din 2

Anxietatea de separare

Definitie
Anxietatea este definita ca fiind o stare de teama difuza manifestata prin neliniste psihica
si motorie cu rasunet neurogetativ.
La copii aceasta stare afectiva se intalneste sub forma anxietatii de separare care este un
fenomen comun si care face parte din perioada de dezvoltare a copiului. La o varsta mai
mica de un an, copilul isi exprima aceasta traire in prezenta strainilor sau cand este
separat de mama sa; el plange, se agita si nu se linisteste uneori decat in prezenta
mamei. Aceasta stare se mai intalneste la scolarul mic, in primele zile de scoala.
Anxietatea de separare apare mai freent la copii crescuti intr-un mediu excesiv de anxios
si la care se instaleaza rapid teama de a nu fi parasit de persoana care-l ingrijeste (ura
parentala primara fata de care copilul a dezvoltat atasament).
Tulburarea este mai freenta la copii decat la adolescenti, la baieti decat la fete, frecventa
maxima fiind intre 7 si 8 ani. Prevalenta a fost estimata la 3-4% din copin scolari.
Etiologie
In aparitia anxietatii de separare sunt implicati mai multi factori:
a) Factori psiho-sociali. Copilul mic, imatur si dependent de ura
materna are o predispozitie in a dezvolta anxietatea de separare
deoarece domina o serie de frici ascunse: aeeea de a-si pierde
mama sau dragostea ei, teama de a nu fi lovit, teama de
propriile impulsuri. Cei mai multi dintre copii au avut aceste
experiente cu caracter tranzitoriu legate de una dintre friecile enuntate mai sus.
Consideram tulburare psihica cu anxietate de separare doar atunci cand: copilul are o
teama exagerata de a-si pierde mama; isi exprima furia fata de parinti daca este parasit
de acestia, si cand este foarte preocupat de gandul ca ei ar putea fi accidentati, raniti sau
morti. Aceasta stare nu se amelioreaza decat in prezenta mamei sau a tatalui.
Prezenta tranzitorie a acestei simptomatologii nu pune probleme familiei, ci doar
persistenta ei cu tulburarea adaptarii familiale si scolare necesita consult medical.
b) Factori educationali. Anxietatea cu caracter fobic poate fi trans-misa prin model
parental. Parintii supraanxiosi si hiperprotectori transmit copilului teama exagerata fata
de pericole (teama de furtuna, de animale si insecte).
c) Factori genetici Studiile familiale au aratat ca parintii copilului cu anxietate de separare
au suferit ei insisi in copilarie de aceasta tulburare sau manifesta si in prezent atacuri de
panica cu agorafobie.
Unii autori considera ca anxietatea de separare este o varianta a depresiei la copii.

Criterii de diagnostic
Conform manualului de diagnostic DSM IV, tulburarea trebuie sa se caracterizeze prin
urmatoarele criterii:
A. Prezenta anxietatii excesive si neadecvate privind separarea de casa sau de persoana
fata de care copilul este atasat: sunt necesare cei putin trei din urmatoarele simptome:
(1) Disconfort excesiv si recurent cand copilul antieipeaza separarea de casa sau de
persoana de care este atasat.
(2) Grija excesiva si persistenta privind posibila ranire sau pierdere a persoanei de care
este atasat.
(3) Grija excesiva si persistenta ca cineva sau ceva il va indeparta de casa sau de
persoana de care este atasat (teama de a nu fi furat de cineva sau de a nu se rataci).
(4) Se opune sau refuza persistent sa mearga la scoala sau in alta parte de teama de a
nu fi separat.
(5) Frica excesiva si persistenta sau refuzul de a sta singur acasa, in absenta persoanelor
in care are incredere.

(6) Se opune sau refuza persistent sa mearga la culcare fara persoana de care este
atasat sau sa doarma in alta parte.
(7) Repetate cosmaruri care au ca tema frica de separare.
(8) Acuza dureri de cap, de stomac, greata sau varsaturi intotdeauna cand anticipeaza
separarea.
B. Durata tulburarilor este de cei putin patru saptamani.

C. Debutul inainte de 28 de ani.


D. Tulburarile determina modificari esentiale in funetionarea sociala sau scolara.
E. Tulburarile nu apar in contextul altor boli precum: autismul infantil, schizofrenia sau
atacuri de panica.

Evolutie si prognostic
Anxietatea de separare poate aa o evolutie si un prognostic diferit in funetie de varsta de
debut, de durata simptomelor si de aparitia unor tulburari comorbide de tip agresiv.
Majoritatea studiilor de urmarire arata ca majoritatea pacientilor au o evolufte favorabila
cu sau fara tratament, dar ca exista un pro-cent important de subiecti care, ca adulti, vor
dezvolta tulburare de panica cu agorafobie.

Tratament
Indicatiile terapeutice sunt de tip medicamentos, dar mai ales psihoterapic si includ
psihoterapia individuala, terapia prin sfatuirea familiei. Parintii vor intelege nevoia de
suport afectiv si importanta pregatirii copilului pentru orice eniment care poate lua
semnificatia separarii. Se vor folosi pentru copil terapii cogniti si exercitii de relaxare care
il vor ajuta sa-si controleze anxietatea.
Refuzul scolar asociat cu anxietate de separare poate deni o urgenta psihiatrica.
Tratamentul este complex si se adreseaza atat familiei, cat si personalului didactic.
Farmacoterapia este utilizata in asociere cu psihoterapia: se folo-sesc antidepresi triciclice
in doze de 25 mg pe zi, crescand treptaf pana la 120 mg pe zi. Imipramina este unul
dintre cele mai utili-zate antidepresi.