Sunteți pe pagina 1din 64

Coordonatorul colecţiei: dr.

MICA BIBLIOTECĂ
LEONARD GAVRILIU DE PSIHOLOGIE
Redactor de carte: MĂRIA
STANCIU
ALFRED BINET
Concepţia grafică a copertei
colecţiei: VENIAMIN &
VENIAMIN
Tehnoredactare computerizată:
OFELIA COŞMAN

DEDUBLAREA
PERSONALITĂŢII SI
INCONŞTIENTUL

Traducere
şi note de
MICHAELA
BRÂNDUŞA
MALCINSCHI
Eseu introductiv de dr.
LEONARD
GAVRILIU

ISBN 973- EDITURA


IRI
98377-1-9 Bucureşti,
1998
CUPRINS

Conceptul de inconştient
înainte de Sigmund Freud
(eseu de dr. LEONARD
GAVRILIU) ....................
INTRODUCERE .............
PARTEA ÎNTÂI
PERSONALITĂŢILE
SUCCESIVE
I. Somnambulismele spontane
II. Somnambulismele spontane
(urmare)...............................
III. Somnambulismele provocate

© Les alterations de la PARTEA A DOUA


personnalite PERSONALITĂŢILE
par Alfred Binet, Felix Alean, COEXISTENTE
fiditeur, I. Insensibilitatea istericilor. Actele
Paris, 1892 subconştiente de repetiţie ............. 85
II. Insensibilitatea istericilor (urmare).
Toate drepturile pentru Actele subconştiente
traducerea în limba de adaptare ................................... 97
română sunt rezervate III. Insensibilitatea istericilor
Editurii IRI (urmare). Caracteristicile generale
ale actelor subconştiente................
........................................................
105
IV.
Insensibilitatea istericilor (urmare şi
sfârşit). Pragul conştiinţei . . .
113
V. Distracţia......................................
116
VI. Acţiunile voluntare şi cele
inconştiente .....................................
............................................................
126
VII. Scrierea automată la isterici......
.............................................................
147
VIII. Idei de origine subconştientă...
..............................................................
157
IX. Pluralitatea conştiinţelor la
subiecţii sănătoşi..............................
............................................................
167
PARTEA A TREIA CONCEPTUL DE
MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII
ÎN EXPERIENŢELE DE SUGESTIE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE
I. Personalităţile fictive create prin SIGMUND FREUD
sugestie.............................................
...........................................................
187 Une conscience sans la
II. Evocarea prin sugestie a vechilor
personalităţi ................................... conscience de la conscience.
........................................................... STfiPHAN E LUPASCO
195
III.Sugerarea de acte motorii ...........
201
IV.Sugestiile cu punct de reper
inconştient. Halucinaţiile..................
206
V. Sugestiile cu punct de reper
inconştient (urmare). Măsurarea
timpului...........................................
........................................................
211
VI. Anestezia sistematică ...............
............................................................
215
VII. Dedublarea personalităţii şi
spiritismul...........................................
.............................................................
235
VIII. Concluzie
.......................'..'..,..............................
.......................248
Indice de nume ..................................
..............................................................
257

Primele abordări ale inconştientului au


fost de ordin filosofic, „metafizic", filosofia
precedând cu mult, în această privinţă,
psihologia. După unii metafizica
inconştientului este 1 multimilenară,
coborând din Upanişade şi din Biblie2, ca
şi de la gânditorii mari ai antichităţii.
Mircea Eliade găseşte chiar că
„subconştientul (văsană) joacă un rol
considerabil în psihologia si tehnica
yogică, deoarece el este cel care
condiţionează nu doar experienţa actuală
a omului, dar si predispoziţiile sale native,
precum şi deciziile sale voluntare din
viitor"*. Cei mai mulţi, însă, îi acordă lui
Platon cununa de strămoş al psihanalizei,
referindu-se la faptul că el, cel dintâi, a
declarat că isteria (hysteron înseamnă în
greceşte uter) este o boală cu cauze
sexuale, iar gândirea nu4 ar fi decât un
instinct sexual sublimat . De asemenea,
întrucât filosoful elin susţinea că omul
vine pe lume gata echipat cu idei implantate
într-o existenţă anterioară, astfel încât
cunoştinţele sale n-ar fi decât o chinuită
aducere aminte (anamnesis), o scormonire
în zestrea nativă, diferiţii exegeţi au
posibilitatea să facă interminabile
comparaţii între Platon şi Freud5.
Deşi preocupările sunt atât de vechi şi
fără a-1 uita pe Leibniz, cu ale sale
„percepţii infinitesimale", noţiunea de
inconştient a fost cu adevărat impusă, fie
şi numai în filosofie, abia în a doua
jumătate a secolului trecut, de către
germanul Eduard von Hartmann
(Philosophie des Unbewussten, 1869).
Acesta îşi imagina, pe urmele lui
Schopenhauer (1788-1860), o voinţă
inconştientă, oarbă, „substanţă
imaterială", răspândită peste tot în
cosmos şi care, pătrunzând în organism,
acţionează asupra rădăcinilor nervoase
din creier, ca asupra clapelor unui clavir,
comandând contracţii musculare,6 de
exemplu pentru ridicarea unui deget . Von
Hartmann îşi dă toată silinţa să facă
distincţii subtile între „voinţă" ca
substanţă universală şi
LEONARD CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
GAVRILIU ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
unică în lume (un fel de „noumen" al teoriei psihanalitice, spunând
incognoscibil) şi „actul de voinţă",
care singur poate fi sesizat de
conştiinţă (manifestare
fenomenală).
Atari speculaţii7, cu tot caracterul
lor fantezist, mitologic, căutau
totuşi să explice o realitate, astăzi
în afară de orice îndoială, şi
anume că psihicul nu este totuna
cu conştiinţa, ci ascunde zone greu
accesibile, adânci, ale căror
manifestări stârnesc uimire,
stupefacţie chiar, şi nelinişte.
Numeroase fapte acumulate de-a
lungul timpului vorbeau de altfel
destul de elocvent despre existenţa
unei activităţi psihice în afara
perimetrului solar al conştiinţei.
Psihologii au grupat la un moment
dat în trei categorii aceste fapte de
observaţie, în conformitate cu
marile sectoare în care era divizat
psihicul de către psihologia
tradiţională.
1)Inconştientul în viaţa
cognitivă: senzaţii
infraliminale, ca şi faptul
că în cea mai mare parte a
timpului nu sesizăm atingerea
hainelor, tic-tacul
unui ceasornic, zgomotele
menajere obişnuite etc;
existenţa, de asemenea,
a unor raţionamente care ne vin
în minte gata făcute, asociaţii
de idei şi
de imagini care ne surprind prin
exactitate sau prin inedit,
iluminaţii subite,
amintiri vagi cărora nu le
putem găsi originea etc.
2)Inconştientul în viaţa afectivă:
sentimente ignorate, cauze
necunoscute
ale dispoziţiilor psihice, ale
stărilor noastre de spirit, ale unor
preferinţe şi
aversiuni obscure, valenţe
afective inexplicabile la o
primă abordare,
sentimente ambivalenţe etc.
3)Inconştientul în activitate, în
comportamentul motor: ticuri,
reflexe
rămase neînregistrate de
conştiinţă, acţiuni total
automatizate, acte imitate
involuntar şi neconştientizate
etc.8
La toate acestea s-au ataşat
observaţiile la fel de numeroase
făcute în legătură cu
comportamentul bizar al
nevropaţilor, al somnambulilor,
epilepticilor etc, în descrieri clinice
realizate de medici şi neurologi ca
Mac-Nish, Azam, Mesnet, Pitres,
Bernheim, Charcot, H. Jackson,
Braid, Kraepelin, J. Breuer, Morton
Prince, Grasset, Wagner-Jauregg şi
nenumăraţi alţii, precum şi
cazurile senzaţionale de telepatie,
telestezie, criptestezie, telekinezie,
premoniţiune, spiritism,
presentimente (Charles Richet,
Osty etc). Terenul era pregătit
pentru o operă monumentală, de
cuprinzătoare sinteză.
Când se vorbeşte, deci, despre
Sigmund Freud ca despre un
„Cristofor Columb al
Inconştientului", cum face Oscar
Pfister , se comite o mare greşeală,
9
nu el fiind descoperitorul acestui
„continent", misterios sau nu, al
vieţii sufleteşti a omului. încă în
prima jumătate a secolului al
XlX-lea, Karl Gustav Carus (1789-
1869), medic la curtea regelui
Saxoniei, dar şi pictor şi filosof,
autor al unor Vorlesungen zur
Psychologie (1831), spirit romantic
goethean, anticipează miezul însuşi
în a sa Psyche: „Cheia cunoaşterii din Aix şi Besancon, Edmond-
vieţii conştiente se află în Eugene Colsenet, care şi-a luat
inconştient"10. Freud a fost doar doctoratul cu o teză în limba latină,
acela care, exploatând descoperiri tratând despre conceptul de suflet la
făcute de alţii, le-a sistematizat şi, Spinoza (De mentis essentia
tot sistematizând, a pătruns şi mai Spinoza quid senserit, Paris, 1880),
adânc în pământurile virgine, a fost şi cel dintâi psiholog abisal în
construind, pe baza materialului deplina accepţiune a termenului.
clinic, o teorie care în scurt timp a Ce-i drept, el îi citează cam prea des
eclipsat tot ce s-a făcut mai înainte pe metafizicienii inconştientului,
în acest domeniu. Aşa 11 după cum mai ales pe Leibniz şi pe von
am putut demonstra . Freud Hartmann, însă ia atitudine
descinde nu numai din Charcot şi împotriva „ipotezelor neverificate
Bernheim, al căror discipol el se sau neverificabile". El face remarca,
recunoaşte în mod deschis, ci şi semnificativă pentru anul 1879,
din Theodule Ribot, la care am când o semna, că „ investigaţiile în
descoperit concepte similare acelora legătura cu viaţa inconştientă a
ale fondatorului psihanalizei. spiritului, abia începute în zilele
Trebuie deci dat precursorilor lui noastre, s-ar putea preta la
Freud ceea ce în mod legitim le dezvoltări infinite". Sub influenţa
aparţine. avântului ştiinţelor exacte şi a
Alfred Binet (1857-1911), fost spiritului pozitivist al epocii,
director al laboratorului de Colsenet ridică în termeni foarte
psihologie fiziologică de la clari problema determinismului
Sorbona, cunoscut iniţiator al psihologic (care îl va obseda pe
testelor de inteligenţă pe plan Freud) şi a găsirii de legi
mondial (1905), dezvoltă, îndeosebi psihologice, căutând chiar şi
prin cartea sa Les alterations de Iu soluţii în această problemă. După
per-sonnalite(\$92),o întreagă şi părerea sa, determinismul în viaţa
bine articulată concepţie asupra psihică este reprezentat de
inconştientului şi se numără, „producerea unui act ca urmare a
neîndoielnic, printre precursorii de unui fapt psihologic care reprezintă
marcă ai psihanalizei lui Sigmund acel act şi care poate fi, de altfel, el
Freud. Cititorul se va putea însuşi psihologic,12fiziologic, sau pur
convinge de lucrul acesta şi simplu fizic" . Se deosebesc,
parcurgând textul cărţii de faţă, în arată el, două feluri de determinism:
traducerea doamnei Michaela fatal şi voluntar. în cazul
Brânduşa Malcinschi. De aceea nu determinismului fatal, actele se
vom stărui aici asupra acestui produc în noi, însă fără noi şi
autor. Vom prezenta, în schimb, alţi chiar împotriva noastră, care
câţiva precursori, ilustrând astfel, asistăm ca nişte spectatori la suc-
prin unele nume mai puţin cesiunea acestor acte. Dacă apare
cunoscute, ceea ce pe drept cuvânt ideea (sau reprezentarea), apare în
putem numi prepsihanaliză. mod necesar şi actul. Există oare
1. UN PRECURSOR SOLITAR: între aceşti doi termeni — se
EDMOND COLSENET. Acest întreabă Colsenet
profesor de filosofie la universităţile
LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
— un raport natural, constant, actul ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
corespunzător trebuind să urmeze cu
necesitate, în cazul în care condiţiile formare a deprinderilor, prin comutarea
imediate nu se modifică, la fel cum acţiunilor de la nivelul conştiinţei la
încălzirea unui metal este imediat urmată nivelul centrilor automatici, în timp ce
de dilatare, dacă alte condiţii nu se opun? problema ca atare rămâne nerezolvată:
Răspunsul său este afirmativ, în sensul că prin ce simte, sesizează şi localizează
lucrurile se petrec de la sine, fără broasca obstacolul?
intervenţia vreunei voinţe, „libere sau nu". Trecând la analiza determinismului
Concluzia este apodictică: „Trebuie, psihologic la om, Colsenet face importanta
aşadar, să consideram lege naturală, observaţie că activitatea psihică nu
confirmată de experienţă, propoziţia: cunoaşte răgaz sau întrerupere, că somnul
orice idee despre un act este în mod n-o aboleşte, ci cel mult o reduce. Există,
natural succedată de actul reprezentat, afirmă el, „toate motivele să credem că
dacă nimic nu i se opune; la fel cum orice gândirea nu se opreşteniciodată"^'. Visele,
corp tinde să cadă lan pământ, dacă nimic ca şi creaţia onirică, ştiinţifică sau
nu-lface să devieze." Se aduc şi exemple artistică, probează acest fapt. Analizând in
de idei urmate de acte fizice (cei obsedaţi extenso cazurile unor somnambuli şi
de ideea sinuciderii, a omorului sau a alcoolici (un portar irlandez, de exemplu,
furtului sfârşesc prin a ceda, „după o care pierduse un pachet pe când se afla în
rezistenţă inutilă"), idei urmate de acte stare de ebrietate, nu 1-a putut găsi decât
fiziologice (ideea răului de mare provoacă îmbătându-se din nou, starea aceasta
greaţă, credinţa în eficacitatea unui leac permiţându-i să-şi amintească ce făcuse
poate să te şi vindece, teama de o boală te
predispune la acea boală etc), idei urmate cu pachetul), cazul lui Condillac sau al
de acte psihice (ideea unei senzaţii servitorului lui Gassendi, ca şi faimosul caz
provoacă acea senzaţie, ideea unei al Felidei, reluat după aceea de Pierre Janet,
probleme a cărei soluţie ne scapă persistă F.W.H. Myers, Theodule Ribot, Alfred
în mintea noastră şi uneori se rezolvă ca de Binet şi de mulţi alţii, Colsenet ajunge să
la sine etc.), acte de imitaţie (contagiunea susţină că viaţa psihică nu se limitează la
râsului, a căscatului, a bucuriei, sau faptul un cerc unic şi imuabil (ceea ce este perfect
că, fără a băga de seamă, reproducem adevărat), ci este răspândită în întreg
vorbele şi gesturile unui orator). organismul şi amestecată intim cu viaţa
în cazul determinismului zis voluntar, fiziologică (ceea ce nu mai corespunde
intervine o „voinţă", element inefabil, care decât parţial adevărului, din moment ce
— susţine Colsenet — nu este decât „une autorul identifică Psyche cu Soma).
adhesion donnee ă l'idee qui passe"H. O „Ierarhia de conştiinţe" despre care ni se
uşoară ceaţă metafizică se aşterne însă vorbeşte nu este, în realitate, decât o masivă
peste teoria colsenetiană a piramidă a inconştientului, cu vârful abia
„determinismului voluntar". luminat. Dominantă este, la Colsenet, ideea
Două mari capitole (Determinations determinării inconştiente a tuturor actelor
inconscientes dans Vanimal şi De'ter- omului: „reprezentările determinante,
minations inconscientes dans l'homme) sunt devenite tendinţe, habitudini sau instincte
consacrate studierii „experimentale" a — scrie el —, provoacă din străfundurile
mecanismelor determinismului psihologic. fiinţei noastre acte de care cu greu ne dăm
Se descriu cu lux de amănunte seama; actele noastre conştiente sunt ele
experienţele lui Flourens pe porumbei, ale însele pregătite fără ştirea noastră prin
lui Pfluger şi Goltz pe „broaşte spinale", influenţe secrete, iar emoţiile noastre ne
precum şi o experienţă a lui Huxley, care
merită să fie rememorată. Broasca e revelează 8 înclinaţii pe care nici nule
aşezată pe o masă, iar între batracianul bănuim"^ . Abisalitatea psihologiei
decapitat şi sursa de lumină se interpune o profesate de Colsenet este, prin urmare,
carte. Dacă i se dă un uşor impuls, broasca evidentă.
sare, însă nu izbindu-se de15carte, ci ocolind- Cu titlu de curiozitate, vom reproduce
o, la dreapta sau la stânga . Colsenet trage două pasaje din care vom putea vedea că
concluzia — vădit în marginea filosofiei acest francez 1-a devansat pe Freud şi în
inconştientului a lui Eduard von Hartmann privinţa concepţiei despre refulare, iar pe
— că există un element psihic în animal Jung în privinţa concepţiei despre
care nu se poate decupa cu scalpelul, care arhetipuri (pe care o vom regăsi şi la
subzistă şi după ablaţia creierului, o Myers). Referindu-se la elementele
„conştiinţă confuză" a centrilor nervoşi inconştiente, determinante, ale emoţiilor, el
inferiori, cu alte cuvinte o conştiinţă scrie: „De aici indispoziţiile vagi, «ideile
inconştientă. Colsenet scrie: „Această negre», langorile şi neliniştile fără motiv.
acţiune specială a centrilor inferiori este în Uneori există un asemenea contrast între
parte, fără îndoială, rezultatul cauza exterioară şi efectul produs în
deprinderilor pe care le-a primit de la conştiinţa, încât trebuie să admitem cauze
centrul superior şi pe care ei le conservă interioare şi ascunse, care transforma
şi după izolarea lor; idei sau imagini ale acţiunea provocată. La martirii şi misticii
mişcărilor necesare vieţii animalului s-au de care am vorbit, durerea este nu numai
fixat aici şi aceste reprezentări continuă refulată, dar cauza însăşi19a răului devine
să determine răspunsul la excitaţiile din o sursă de beatitudine . Carnea este
afară."1. Astfel Colsenet dă, pe cale
empirică, o explicaţie interesantă sfâşiata, sângele curge, iar ideea de
procesului de sacrificiu, acceptat şi oferit, umple
conştiinţa de fericire."^ Iar mai departe:
10 fiecare clipă rezumă viaţa noastră
întreagă şi, de asemenea,
11
LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
într-o oarecare măsură, şi pe aceea a ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
strămoşilor noştri."2i Fără a reabilita
„arheurile" lui Van Helmont, Colsenet le Myers îşi întemeiază cercetările în
reactualizează totuşi, susţinând că exclusivitate pe ipoteza imortalităţii
senzaţiile acumulate generaţii de-a rândul sufletului, a continuităţii vieţii sufleteşti
rămân asociate şi integrate în într-o altă lume, ipoteză căreia el încearcă
reprezentările complexe ale individului, să-i dea girul ştiinţei. What nas science to
alcătuind stratificări succesive, unele say as to man's survival and death?24 devine
arhaice, altele noi. pentru el întrebarea axială şi principiul
în general, Colsenet a digerat incomplet director, într-o cercetare pe care o
metafizica abisalistă a lui von Hartmann, proclamă fundamentată pe „axiome". Cu
pe care a conjuga"t-o cu mecanicismul în toate că el citează psihologi prestigioşi
vogă încă la finele secolului trecut. (între alţii, pe Theodule Ribot, Pierre Janet,
Pozitivă rămâne la el, pe lângă sublinierea Alfred Binet şi chiar pe J. Breuer şi S.
rolului inconştientului în viaţa psihică, Freud, cu ale lor Studien iiber Hysterie,
încercarea de a-1 privi dintr-o perspectivă 1895), autorităţile sale indiscutabile rămân
deterministă şi de a formula pe cale Anton Mesmer şi Emanuel Swedenborg,
deductivă unele legi. Dar cu totul ultimul (fiu al rectorului Universităţii din
meritorie este mai ales reuşita anticipare a Uppsala) cunoscut pentru credinţa sa
teoriei moderne a actelor ideomotorii. Nu nestrămutată în supranatural şi pentru
halucinaţiile sale mistice (viziuni ale lui
este deloc exclus ca S. Freud, aflat la Paris Hristos, voiajuri în „cer", unde asista la
în anii 1885-1886, în clinica de la judecăţi divine etc.)25. Căutându-şi
Salpetriere, ca învăţăcel al lui J.M. precursori şi mai îndepărtaţi, el îi găseşte
Charcot (1825-1893), să fi cunoscut cartea în magicienii populaţiilor primitive,
lui Colsenet, apărută acolo în 1880. considerând vrăjitoria o „experienţa
2. O SINTEZĂ EŞUATĂ: F.W.H. psihopatologică gigantică ".
MYERS. Poet şi eseist, englezul Frederic Pe baza fenomenelor relevate de
William Henry Myers sa distins şi în psihopatologie, ca şi pe baza a ceea ce el
domeniul atractiv al psihologiei, fiind denumeşte fenomene supranaturale, Myers
membru activ al respectabilei Society of încearcă2(>să descrie „structura intimă a
Psychical Research din Londra, alături de J. omului" . El distinge, astfel, un Eu
Romanes, F.-M. Barrett,22 Henry Sidgwick, empiric sau supraliminal şi o conştiinţă
Edmund Gurney şi alţii . După un număr subliminala sau ultramarginald. Prin
de studii dedicate telepatiei (unele elaborate prisma acestei împărţiri este definită în
cu Gurney şi Podmore, ca Phantasms of prealabil noţiunea de „prag al conştiinţei"
the Living), Myers ambiţionează să (limen, Schwelle). Adevărata conştiinţă, de
realizeze o amplă sinteză a tuturor faptelor care însă nu întotdeauna suntem conştienţi,
legate de manifestările atât de deconcertante se află dedesubtul acestui limen. Sunt
ale inconştientului omului, atenţia fiindu-i subliminale nu numai acele senzaţii slabe
solicitată îndeosebi de „mesme-rism", „pe care însăşi slaba lor intensitate le face
spiritism, comunicarea interpersonală să rămână scufundate", ci şi numeroase
suprasenzorială, apariţiile de fantome, alte fenomene (senzaţii, idei, emoţii), care
extaze etc, adică tocmai de acele fenomene pot fi puternice, deosebit de intense, dar care
care, după H. Sidgwick, constituiau „un nu apar decât rar în curentul supraliminal al
adevărat scandal în secolul nostru conştiinţei noastre, faptul explicându-se
luminat". Myers se angajează să facă (asertează Myers, eludând de fapt o
lumină şi în acest domeniu, lucrând asiduu explicaţie autentică) 21prin „însăşi
şi lăsându-ne o operă postumă cu caracter construcţia fiinţei noastre" .
cvasitestamentar. Fiecare din cele două niveluri psihice are
Autorul ne asigură că întreprinde un etajarea sa. Astfel, în „regiunea
examen ştiinţific obiectiv, cu concursul supraliminală" se disting centri superiori
„metodei ştiinţei moderne, procedeu care care prezidează gândirea complexă şi
constă în a interoga natura fără patimă voinţa, centri mijlocii a căror activitate
sau părtinire, cu răbdare şi în mod determină mişcările musculaturii voluntare
sistematic, prin experimentare minuţioasă şi centri inferiori de care depind funcţiile
şi înregistrarea rezultatelor, ceea ce automatice (respiraţia, circulaţia sanguină
permite să se ghicească adevărurile cele etc). în „regiunea subliminală" asistăm la o
mai profunde după indicaţii adesea subdiviziune analoagă: centri superiori,
insignifiante"23. Aşa după cum „artificiile" care execută activităţi de inspiraţie
fizicii au permis extinderea în ambele misterioasă, asemănătoare cu acelea
direcţii a spectrului vizibil al luminii determinate de sugestia posthipnotică;
cunoscut de Newton, psihologia modernă, centri mijlocii care reprezintă un fel de
spune Myers, trebuie şi ea să extindă în filmotecă a viselor; centri inferiori, sediu al
toate direcţiile „spectrul conştiinţei" aşa unei activităţi rudimentare şi oculte. „Când
cum l-au cunoscut Platon sau Kant, având centrii subliminali — scrie Myers —,
scăpaţi de sub controlul centrilor
de descoperit „razele X" ale psihicului, fapt superiori, îşi manifestă activitatea lor la
posibil prin cercetarea fenomenelor psihice omul de geniu, nu mai rezultă o
supranormale (telepatie, telestezie, capodoperă, ci o operă stranie, chinuită,
hipnotism, strigoi, extaze etc). nu Madona Sixtina, ci imaginea capului
tăiat la ghilotină a lui Wiertz2&. Să facem
un pas mai departe şi vom întâlni acele
stări hipnotice în care
LEONARD CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
GAVRILIU ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
subiecţii aspiră cu deliciu mirosul personalitatea umană, ca totalitate, a
de amoniac şi mănâncă cu poftă unor fenomene faţă de care
lumânări de seu, sau acele mişcări psihologia stărilor de conştiinţă, în
automate, confuze, pe care subiecţii simplismul ei, păstra o atitudine de
le atribuie amestecului diavolului, şi rezervă şi chiar de negare. La
aşa mai departe, până când centrii Myers găsim, de asemenea, ideea
mijlocii se epuizează la rândul lor devenită mai târziu freudiană a
şi nu ne mai aflăm decât în „investiţiilor" energetice (cathexis),
prezenţa unor manifestări psihice dar mai ales ideea „inconştientului
compatibile încă cu circulaţia colectiv", din care va bate monedă
sanguină cerebrală, aşa cum în C.G. Jung. „Cercetările din ultimii
atacurile de epilepsie mişcările ani — scrie Myers — ne-au arătat
dezordonate ale picioarelor duc, o pe ce bază schimbătoare, făcută
dată cu epuizarea centrilor mijlocii, din experienţe ancestrale, se
la acea respiraţie însoţită de sprijină viaţa individuala a
horcăituri a stării de comă."29 fiecăruia dintre noi. Sub forma de
Formal, Myers se apără recapitulare, rezumat şi simbol,
împotriva acuzaţiei de a acorda noi parcurgem din nou, de la
subliminalului o superioritate stadiul de embrion şi până la
„intrinsecă" faţă de supraliminal, organismul maturizat, întreaga
pe când, în fond, el demonstrează istorie a vieţii pe pământ, de
că Eul supraliminal suferă milioane de ani. în cursul
determinismul conştiinţei adaptărilor noastre la medii din ce
subliminale. „Noi oamenii, clausi în ce-mai vaste, a trebuit să se
tenebris et carcere caeco — scrie el în producă o deplasare continua a
Human Personality and its Survival pragului conştiinţei, în sensul
of Bodily Death —, avem scufundării a ceea ce altădată se
posibilitatea când să lărgim, când găsea chiar la supra-faţă."i2 De
să ne îngustăm vederea asupra fapt, găsim la Myers, în germene,
realităţii. în manie şi în epilepsie întreaga psihologie analitică a lui
suntem lipsiţi de controlul centrilor Jung, motivaţia „ideologică" a
supraliminali superiori de care construcţiei fiind şi ea aceeaşi.
depinde viaţa noastră raţională 3. UN ABISAL DUALIST:
terestră. Dar prin automatisme, în THEODORE FLOURNOY. La
starea de extaz şi în stările aliate, sfârşitul secolului al XlX-lea, cu
deviem în viaţa noastră doar câteva luni mai înainte de
supraliminală o parte din curentul apariţia cărţii lui S.Freud Die
subliminal. Când aceşti centri Traumdeutung^, prin care de fapt s-
subliminali, care influenţează a instituit psihanaliza ca atare
starea noastră de veghe, aparţin (termenul datează, însă, din anul
nivelului mijlociu, nu vor da 1896)34, Theodore Flournoy a dat
naştere decât la eroare şi la publicităţii o carte care a făcut
confuzie, dar dacă, dimpotrivă, vor vâlvă: Des îndes ă la Planete
aparţine nivelului superior, ne%)vor Marş. Etude sur un cas de
revela adevăruri de nebănuit." în somnabulisme avec glossolalie
lumina acestei concepţii, geniul (1900). Cazul descris şi analizat cu
(indiferent de domeniul de minuţiozitate de acest psiholog
manifestare) este „comunicaţie elveţian venea să încununeze
idiomatică" cu divinitatea, ca în întreaga serie de cazuri celebre de
cazul sfinţilor. psihopatologie date la iveală pe
Myers a conceput o structură a parcursul secolului trecut (Felida,
psihicului uman care săi faciliteze Louis V., Leonie, Miss Beauchamp
„demonstrarea" acestei legături de etc). A sa Helene Smith, angajata
ordin supranatural. Reiese că omul unei case de comerţ din Geneva, o
posedă două suflete, dintre care „mademoiselle" care în viaţa
esenţial, pentru că e etern şi în particulară se pasiona pentru
directă comunicare cu Dumnezeu, spiritism, alterna nu mai puţin de
este cel subliminal. Avem de-a face patru personalităţi subconştiente,
cu un weissmanism psihologic sui crezându-se când locuitoare a
generis. Myers este, în această planetei Marte, când prinţesă
privinţă, absolut explicit: „Deci — indiană din veacul al XV-lea, când
spune el — afirm existenţa la om a regina Marie-Antoinette, sau
unui suflet care îşi trage puterea şi adoratorul acesteia, Cagliostro.
graţia dintr-un univers spiritual, Pentru fiecare ipostază ea adopta
şi, de asemenea, afirm existenţa în manierele corespunzătoare. Astfel,
univers a unui Spirit accesibil ca marţiană comunica cu semenii ei
sufletului omenesc şi aflat în marţieni, nevăzuţi,într-o limbă
comunicare cu acesta. Aceste total necunoscută, ca nobilă
două postulate sunt însă lipsite de hindusă încerca să descifreze texte
bază ştiinţifică, dar au fost de în limba sanscrită şi conversa cu
nenumărate ori formulate în istoria31 încântare despre logodnicul ei,
umanităţii [...] de toate religiile. " vestitul prinţ Sivrouka Nayaka, pe
Aşadar, eşecul utilizării „metodei când ca regină adopta atitudini
ştiinţei moderne", pe un teren şi maiestuoase, arătând ba
într-un scop inapt pentru aceasta, este mizericordie, ba suverană
mărturisit de Myers însuşi. Tam- indiferenţă, ba dispreţ ucigător la
tamul metodologic iniţial nu a făcut reuniunile mondene, plăcându-i să-
decât să sublimeze şi mai mult şi pună în inferioritate
această eşuare. interlocutorii, şi aşa mai departe. în
„Schiţă provizorie a unei sinteze calitatea sa de om de ştiinţă,
religioase", cum chiar el şi-o Flournoy îşi pune problema
califică, tentativa lui Myers de a determinismului acestor avataruri
descrie obiectiv structura psihicului singulare, a acestor veritabile
şi de a explica cu ajutorul acesteia „romane somnambulice" pe care le
fenomenele psihice cele mai diferite trăieşte subiectul său de observaţie
a trezit mai ales interesul unor şi de experimentare şi pe care el le
coreligionari. Rămâne totuşi grupează pe cicluri (ciclul oriental,
apreciabilă integrarea în ciclul marţian, ciclul regal).
Refăcând an de an biografia
14 domnişoarei Smith (pseudonim
ales
15
LEONARD CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
GAVRILIU ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
pentru a ascunde personajul de sondare a „regiunilor
real), Flournoy descoperă la necunoscute pe care le
aceasta o propensiune presupune personalitatea
irezistibilă spre reverie noastră" .h afară de acestea, se
31
(rămânea adesea imobilă într- face referire directă la
un fotoliu, construind himere), „psihozele
stări halucinogene, emotivitate
supranormală, nemulţumire 16
cronică faţă de starea socială
a propriei familii şi tendinţa de
evadare din acest mediu
mediocru, pe care îl socotea
incompatibil cu dotarea ei
intelectuală superioară, cu
importanţa pe care o acorda ea
însăşi propriei personalităţi
(grandomanie). „Este greu —
scrie autorul — să nu faci [...} o
apropiere între această nuanţă
de emotivitate depresivă, care i-
a împovărat destinul încă din
copilărie, şi nota oarecum
megalomanică a romanelor sale
subliminale ulterioare. Se
impune ideea că în ciuda — sau
tocmai din pricina —
contrastului lor aparent, cele
două trăsături nu sunt deloc
independente una de alta. ci
legate printr-un raport de la
cauză la efect. Numai că acest
raport cauzal riscă să apară
exact invers în ochii
psihologului empiric şi ai
ocultistului metafizician. Acesta
din urmă va explica tocmai prin
ilustrele antecedente ale
domnişoarei Smith curioasa sa
impresie de dezrădăcinare şi
atitudinea de superioritate faţă
de condiţiile înjositoare ale
vieţii sale prezente; dimpotrivă,
psihologul va vedea chiar în
această impresie originea
naturală a grandioaselor ei35
personificări somnambulice,"
Psihologul gene-vez îşi explică
deci fenomenele respective prin
prisma unui determinism
intrapsihic, a unor raporturi
cauzale suspendate în structura
psihică imaterială, joc de relaţii
al elementelor imponderabile ale
acestei structuri eterate. El
postulează existenţa absolută a
unui FAI subliminal (tip Myers,
cum chiar Flournoy admite)' 6,
care, impulsionat de anumite
condiţii din exterior, peste care
însă psihologul trece cu mare
uşurinţă (de exemplu, faptul că
în grupul de spiritişti din care
făcea parte Helene Smith se
conversa pe tema locuibilităţii
planetei Marte. pe tema
faimoaselor „canale marţiene".
abia descoperite etc), generează
viziuni subconştiente
abracadabrante, Flournoy
nevă/.ând deloc clar izvoarele
psihicului în realitatea
înconjurătoare.
O certă influenţă freudiană,
de altfel mărturisită, îşi face loc
uneori în modul de explicare a
fenomenelor psihice.
Semnificativ din din acest punct
de vedere este faptul că, alături
de Myers, Pierre Janet, C.-A.
Strong, M. Dessoir sau Morton
Prince, în scrierile lui Flournoy
sunt adesea citaţi Breuer şi
Freud sau Freud singur. Nu este
însă vorba de preluarea ideii
determinismului intrapsihic
(care i s-a reproşat fără nici un
temei părintelui psihanalizei), ci
de importanţa dată psihismului
infantil în explicarea unor
dereglări comportamentale ale
adultului, precum şi de
indicarea viselor drept mijloc
de apărare" „Panpsihismul este doctrina
(Abwehrpsychosen) descrise de care respinge existenţa
Freud şi la mecanismul metafizică a lumii materiale ca
refulării şi conflictul intern materie şi care admite că
căruia 38 îi dă naştere întregul univers, mineral, ca şi
refularea . animal şi vegetal, constă în
Orientarea filosofică fond din realităţi imateriale,
generală a lui Floumoy este psihice, mentale, conştiente, fie
însă cu totul străină de sub formă individualizată, mai
freudism, psihologul elveţian mult sau mai puţin personală,
definindu-şi propria concepţie, fie în stare încă diseminată,
bazată pe „axioma amorfă sau difuză («mind
eterogeneităţii psiho-fizice", stuff», atomi psihici etc).
drept un „dualism paralelist Născut, înainte de toate, din
noninter-acţionist"39. Această considerentele raporturilor
filosofie neagă orice raport de suflet-corp şi din problema
determinare între procesele conexiunii acestora,
conştiinţei şi procesele panpsihismul rezolvă această
cerebrale corespondente, neagă problema admiţând că totul se
orice comunicare între „corp" reduce la un schimb de acţiuni
şi „suflet", aşa cum se şi şi reacţiuni pur psihice, corpul
precizează într-o schemă nefiind decât un aspect, un mod
comparativă concepută de reprezentativ, un simbol sub
Flournoy tocmai în intenţia de care percepem sau concepem
a-şi defini cât mai exact conştiinţele celelalte'"41
punctul de vedere. întreaga orchestraţie a
La un moment dat Flournoy analizei psihologice a cazului
declară că, în ceea ce îl domnişoarei Smith sugerează
priveşte, „dans Ies moments de neaşteptata concluzie de mai
loisir ouje m'uccorde le luxe de sus, aflată în discordanţă cu
metaphysiquer, c'est bien au poziţia „oficială" a lui
panpsychisme que vont toutes Flournoy, aceea a „dualismului
mes inclinations"^. în cele din paralelist noninteracţionist".
urmă înţelegem că de fapt Lucrurile se clarifică, dacă
Flournoy îşi explică avem în vedere un semnificativ
personalităţile multiple ale pasaj din Des îndes ă la Planete
domnişoarei Smith prin Marş, născut din efortul
metempsihoză, prin autorului de a obţine adeziunea
reincarnarea succesivă a unuia cititorului pentru spiritism şi
şi aceluiaşi suflet şi prin fenomenele supranormale:
realizarea de graţie a unor „Povestiţi — scrie el — despre
anamneze privilegiate. Aşa- unul şi acelaşi fenomen
numitul dualism paralelist este o supranormal la mai mulţi
pură mistificare, de vreme ce savanţi la fel de iluştri şi de
panpsihismul cultivă sistematic străini de metodele
ideea fundamentală — cum ne- experimentale şi veţi vedea
o spune unul dintre promotorii diferenţele lor de reacţie!...
săi, C.-A. Strong — că „orice Aceasta pentru că şi oamenii
fapt material ascunde îndărătul cei mai pozitivi nu sunt
său un fapt psihic a cărui niciodată
manifestare este"41. Sau, cum şi
mai edificator se exprimă
însuşi Flournoy: 17
LEONARD CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
GAVRILIU ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
simple maşini de raţionat şi de Prefaţând ediţia franceză din
calculat, care funcţionează după 1908 a cărţii lui J. Jastrow The
legile rigide ale logicii matematice; Subconscious (1906), Pierre Janet nu
ei sunt, poate mai puţin decât omul pierde ocazia de a-şi expune, sub o
de rând (şi nici măcar totdeauna formă rezumativă, propria sa
mai puţin), un pachet de patimi şi concepţie despre inconştient. După
preferinţe, ca să nu spunem cum este cunoscut, încă în
prejudecăţi. In spatele L'Automatisme psychologique
laboratorului lor oficial, îşi cultivă (1889), el se pronunţase în favoarea
în taină mica lor grădină privata, termenului de „subconştient" în loc
plină toată de nostime vegetaţii de „inconştient", ceea ce îi dădea
metafizice; ei nutresc in petto nu numai posibilitatea de a-şi
vederi asupra lumii şi lucrurilor, contura mai bine poziţia vis-ă-vis de
asupra vieţii, pe scurt un aceea a „filosofilor speculativi", pe
Weltanschauung pe care ştiinţa, care nu-i agrea, ci mai ales i se
prin definiţie, nu l-ar putea părea a corespunde mai bine unei
realităţi faptice, vizibilă în conduita
justifica."** Rândurile acestea pot fi bolnavilor psihici pe care îi studia
luate drept o excelentă depoziţie (Leonie, Lucie etc.) şi care îl făcea
introspectivă. în orice caz, ele ne să admită că unitatea absolută a
pun la adăpost de acuzaţia de -a fi Eului este o vedere metafizică,
forţat interpretarea. Trebuie totuşi acesta fiind în realitate disociabil.
să apreciem la Flournoy, ca pe un Din acest punct de vedere, pentru
element deosebit de valoros, faptul Janet „subconştientul" este tot un
de a fi admis, în legătură cu gen de conştiinţă, dar situată
fenomenele „supranormale" pe care „dedesubtul conştiinţei normale"46.
le cerceta, dimensiunea Esenţial în concepţia janetiană,
probabilităţii: „Necesităţile însă, este faptul că „subconştiinţa"
practice — scrie el — ne fac adesea este întotdeauna rezultatul unui
să uităm că cunoaşterea lumii proces patologic de disoluţie, de
fenomenale nu atinge niciodată dezagregare a conştiinţei, a
certitudinea absoluta, cu toate că personalităţii. Cu alte cuvinte, a
tinde spre aceasta şi câ, de îndată avea „subconştient" este egal cu a fi
ce depâşim datele brute şi imediate bolnav psihic. Boala este curabilă
ale simţurilor, adevărul faptelor şi se vindecă prin reinserţia părţii
celor mai bine stabilite, ca şi desprinse din totalitatea conştiinţei,
propoziţiile respinse prin cea mai prin echilibrarea tensiunii psihice şi
solidă argumentaţie, nu depăşeşte prin întărirea „bugetului
o probabilitate care, oricât de mare spiritului"^.
sau de infimă am presupune-o, Concepţia lui Morton Prince
despre „co-conştient"48 etalează un
niciodată nu<Ai este egală cu infinitul punct de vedere similar, aşa încât
sau cu zero.' Ceea ce poate suna nici unul dintre aceşti doi psihologi
bizar întrun cosmos panpsihist, dar nu reprezintă psihologia abisală,
sună a adevăr într-o lume de care priveşte inconştientul (sau
fenomene reale, nu întotdeauna subconştientul, aconştientul,
absolut previzibile. nonconştientul etc.) ca parte
4. UN PSEUDOPRECURSOR: constitutivă primordială a
JOSEPH JASTROW. Originar din psihicului, cu puteri oarecum
Varşovia, unde s-a născut într-o dictatoriale în manifestările
familie de rabini, Joseph Jastrow nu persoanei ca întreg.
reprezintă propriu-zis un precursor în prefaţa la care ne-am referit,
al psihanalizei, deşi unii îl socot ca Pierre Janet ţine să reamintească,
atare, probabil induşi în eroare de după trei decenii, că — scrie el —
faptul că S. Freud îl citează în Die „cuvântul subconştient, dacă avem
Traumdeuting (1900), în prima în vedere semnificaţia pe care i-am
ediţie cu The Dreams ofthe Blind dat-o în 1889, când l-am propus
(„New Princeton Review", New spre utilizare, se limitează să
York, 1, 1888), iar în următoarele rezume caracterele ieşite din comun
ediţii cu Dreams and Their pe care le prezintă observatorului
Meaning („Hampton Magazine", anumite tulburări ale
28,1903) şi The status ofthe personalităţii"49. Marele psiholog
Subconscious („American Journal of francez lansa însă un pui de cuc,
deoarece Jastrow, care de altfel
Psychology", voi. XIV, 1903). într- uzează foarte conştiincios de
adevăr, este greu să cataloghezi termenul „subconştiinţa", îi
printre precursori pe cineva care s- conferă un alt înţeles. Contrar
a născut mult mai târziu decât concepţiei lui Janet, el ne
Freud (în anul 1863) şi a murit cu avertizează încă de la început că
cinci ani mai târziu decât el (în intenţionează să risipească acele
1944). Oricât am face apel la idei eronate ale publicului, care
relativismul lucrurilor, la faptul că asociază cuvântului
Jastrow s-a afirmat precoce, că în „subconştiinţa" o serie de
1888 el deja organiza un laborator de fenomene excepţionale,
psihologie experimentală la comportamentele stranii în care se
Universitatea din Wisconsin, iar în complace „dublul Eului nostru"
1890 publicase Time Relation of atunci când i se dă frâu liber. El,
Mental Phenomena, ne este cu Jastrow, îşi propune însă „să
neputinţă să-1 tratăm altfel decât arate, într-o expunere sistematică a
ca pe un pseudoprecursor, deşi, în problemei, rolul jucat de
mod paradoxal, Freud se inspiră subconştiinţa atât în starea
de la Jastrow, şi nu invers45, normala, cât şi în stările anormale,
referinţele celui din urmă avându-i atât de complexe, pentru a se vedea
în vedere pe Myers, pe William până la ce punct subconştiinţa
James sau Morton Prince, dar, cum cooperează cu 50 toate operaţiile
vom vedea, nu în spiritul lor noastre mentale" .
filosofic. Potrivit concepţiei lui Jastrow,
structura psihică are superficii şi
abisuri, abisurile constituind „cette
autre cote de nous-meme", cum se
exprimă traducătorul francez. în
descrierea acestei structuri
verticale, cu clarităţi şi
18 19
LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT
întunecimi, se recurge dezinvolt la ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
metaforă: „Când marea conştiinţei este
suficient de calmă, psihologul îşi afundă Admiţând că toate manifestările
privirile scrutătoare în sumbrele ei spiritului sunt legate intim de funcţionarea
adâncuri, dar, din nefericire, el nu poate sistemului nervos, Jastrow demonstrează
desluşi mare lucru din ceea ce se găseşte relaţiile mutuale existente între funcţiile
mai jos de suprafaţă; nu-şi zăreşte decât creierului şi conştiinţă, urmărind
propriu-i chip, pe care apele i-l redau modificările suferite de aceasta din urmă
deformat. Curiozitatea sa nefiind în cazul administrării unor substanţe ca
satisfăcută, el este ispitit să apeleze la santonina, mescalina, cloroformul etc, sau în
ajutorul vreunei zâne binevoitoare faţă de cazul unor leziuni ale cortexului cerebral.
psihologi, care să-l transforme într-un fel Se trage concluzia dependenţei conştiinţei
de scafandru magic şi să-i îngăduie a se de „ integritatea substratului nervos ".
scufunda sub apă pentru a51 vedea pe îndelete Totodată, subliniind faptul că cunoaşterea
ce se întâmplă acolo. " Acest scafandru de sine rămâne eminamente şi inevitabil
miraculos este, ne spune Jastrow, visul, iar psihologică (deci realizabilă cu
cu aceasta el îl anunţă într-adevăr pe mijloacele psihologiei, şi nu ale fizio-
Freud, după cum atunci 52când vorbeşte logiei etc), subliniind efectele, la/e/ de
despre „conştiinţa onirică" ne face să ne puternice cu ale drogurilor, venite din
gândim la teoria concepută în termeni partea unor „evenimente net psihologice"59',
identici de Ion Biberi, care însă citează Jastrow ni se recomandă ca un psiholog
drept sursă pe 5i Sânte de Sanctis capabil să-şi definească judicios obiectul
(Traumbewusstsein) . ştiinţei pe care o practică, sarcinile
Jastrow ezită între discreditarea şi specifice ale acesteia, ca şi metodele de
elogiul conştiinţei. Până la urmă se decide, cercetare, la fel de judicios distribuite între
totuşi, pentru discreditare, nu chiar în introspecţie şi lucrările obiective de
maniera brutală a „epifeno-meniştilor" (un laborator.
H. Maudsley, de exemplu), dar îndeajuns Dar, cu toate observaţiile sale penetrante
de aproape. Analizând fapte banale (de asupra rolului subconştientului în viaţa
exemplu, mai uşor înghiţi inconştient un psihică a omului, J. Jastrow nu reuşeşte să
aliment oarecare, decât conştient o pilulă dea o expresie ştiinţifică mai riguroasă
etc.) şi făcând comparaţie între conduita constatărilor sale care, deseori, îmbracă o
plină de naturaleţe a copilului mic şi aceea formă mai mult literară. în schimb este,
pare-se, printre primii care vorbeşte despre
plină de timidităţi şi de stângăcii a calitatea de sistem a psihicului: „Noi —
preadolescentului, ale cărui impulsuri fireşti scrie el — concepem subconştientul ca pe
sunt paralizate de o „exagerata conştiinţă o funcţie care are raporturile cele mai
de sine", el trage concluzia că utilitatea strânse cu conştiinţa şi ca fiind supus
conştiinţei în reglarea conduitei este aceloraşi influenţe ca şi ea, dat fiind că fac
limitată54. Gândirea şi visul intră în doze parte dintr-un sistem comun Z'60 Lipseşte
diferite în toate procesele şi elaboraţiile însă ideea de conflict, de interacţiune
noastre mentale, între cele două extreme contradictorie, nu numai „pulsatilă", dar şi
existând grade de tranziţie. Atât gândirea, propulsivă, nu întotdeauna distractivă,
cât şi visul au comun faptul că prelucrează destructurantă, ci adesea constructivă, între
aceleaşi materii prime. cele două elemente mari ale sistemului.
Mai marcată încă decât la Colsenet Psihologia lui J. Jastrow lasă astfel
apare ideea activităţii neîntrerupte a impresia unui ansamblu de o armonie
spiritului, pe care însă Jastrow o leagă monotonă. Ideea conflictului intrapsihic va
direct de activitatea materiei cenuşii a domina, însă, psihanaliza. „Descoperirea
scoarţei cerebrale55. „Ca şi inima — spune unui conflict psihic la originea nevrozelor
el — creierul este mereu activ, dar — arată P. Lab — constituie 61adevăratul
pulsaţiile sale sunt mult mai complicate şi act de naştere al psihanalizei. " Aşa se şi
serviciile56pe care le aduce sunt mult mai explică faptul că psihologia mai mult
variate." Numai aşa se explică irupţiile statică a prepsihanaliştilor va fi total
inspiraţiei la creatorii de artă, marile submersată de valurile succesive ale
descoperiri făcute de oamenii de ştiinţă, psihologiei dinamice creată de Sigmund
de felul acelora relatate, nu fără uimire, de Freud, ca şi de discipolii şi continuatorii
Beethoven, 57Musset, Poincare, Mendeleev şi săi.
atâţia alţii . Probabil că în realitate nu DR. LEONARD GAVRILIU
există aşa-zisa „Inhibiţie corticală
generalizată ", punctată doar ici-colo de
plăpânde „posturi de veghe " (Pavlov), ci,
dimpotrivă, în timp ce ne facem somnul
cu visele lui, miliarde de neuroni
„pulsează", îşi îndeplinesc programul cu NOTE
care au fost încărcaţi, şi nu de puţine ori 1 Maurice Benassy, „Probleme de
chiar structurile onirogene sunt conectate la
această magnifică uzină, care toată viaţa l'inconscient", în Bullelin de Psychologie,
lucrează neîntrerupt, în trei schimburi. Ideea XX,
exprimată de Jastrow este, după părerea 6-7, 1967, p. 565.
2 Eliane Amado Levy-Valensi, Le
noastră, absolut exactă. „Cultura — dialogue psychanalytUiue, P.U.F., Paris,
notează el, ca un freudian autentic — [...] 1962,
depinde atât de factorii subconştienţi,58 cât P 17.
şi de factorii conştienţi ai spiritului. "
20 21
LEONARD GAVRIUU ŞTO INE N T
C O N C E P T U L D E IN C
3 Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire si ÎNA IN T E DE SIG M U N D FR EU D
libertate, trad. de Walter Fotescu, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 47. în 30O p . c it., p. 70.
mod eronat, însă, Mircea Eliade afirmă 32O
31
p . c it.,p p . 1 0 5 - 1 0 6 .
că, spre 33S ig m u n p
O p . c it., . 26.
deosebire de psihanaliză, „Yoga crede că d F reuIn d ,ter p r eta re a v is elo r,
subconştientul poate fi dominat prin trad u ce re , p ream bşiu ln o te d e d r. L eo n ard
asceză, G a v ri li u , E d i tu Ştii
ra nţif ică, B u c u re şti, 1 9 9 3 .
şi chiar cucerit cu ajutorul tehnicii de 34T e rm e n upl sih a n a liz ă a fo s t p e n tru p rim a
unificare a stărilor de conştiinţă" (op. cit., o a ră fo lo s it d e F re u d în tr-u n a rtic ol
p. 49). p u b l ic a t î n lim b a f r a nă,c el az 3 0 m a r t i e 1 8 9 6 ,
Freud şi psihanaliştii preconizează şi în t r- u n a r t i c o l p u b l ic a t în li m b a
acelaşi lucru, adică dominarea g e r m a ăn , l a 1 5 a p r ilie , a cşie laa n . A m b e l e a u
inconştientului, doar f o s t e x p e d ia te d e F re u d l a 5 fe b r u a rie
că tehnica este cu totul diferită (ca şi 1 8 9 6 ( C f.E . J o n e sT, h e L i f e a n d W o r k o f
teoria,
4 Alfred de altfel). S i g35m u n d F r e u d ) .
Farau, Herbert Schaffer, La T h . F lo u rn o D y ,es în d e s a la P la n e te ş.M a r
psychologie des profondeurs, de iorigine E tu d e su r u n c a s d e so m n a m b u lis m e
ă n5 o s j o u r sP, a y o t , P a r i s , 1 9 6 0 , p . 2 1 . a v e c g l o s s o l a l i
F e., A l e a n , P a r i s , E g g im a n n &
Y v o n B r e sL, a p s y c h o l o g i e d e P l u t o n , C ,% G e n e v e , 1 9 0 0 , p p . 2 6 - 2 7 .
i e
P6 .U .F ., P a r i s , 1 9 6 8 . O 3p7 . c it .p, .
E . v o n H a rtm a nPnh, ilo s o pi eh ie d e X . O 3p8. c it .,
t'in c o n s c ie n1t,.1 , B a illie re e t C, P a ris , 1 8 7 7 , p. 133. O p.
p . 71 8 8 . c / f ., p p . 3 1 9 -
F ilo s o fia in cştie o n n tu lu i e s te p e la rg 339 2 0 .
tra taăt d e G . D w e ls h a u v eVIn rs , c o nş tie n t, T h . F lo u rn o y , „ S u r le p a n p sy c h is m e co m m e
F la m m a r io n , P a ri s , 1 9 2 5 ; J .- C . F ill o u x , e x p l i c a t i o n d e s r a p p o r t s d e l 'â m e
L 'I8n c o şntie n t,P .U .F ., P a ri s , 1 9 5 0 . e t d u c o r p s " , î n vCooi n. g r e s I n t e r n a t i o n a l d e
J .- B . D o m e c Pq ,s y c h o l o g i eM, a rc e l P h i l o s o p h (i 1e 9 0 4 ) , K i i n d i g , G e n e v e ,
C
9 a tti e r , P a ri s , 1 9 3 1 , p p . 1 1 5 - 1 1 6 . 1 9 400 5 , p p . 3 7 4 - 3 7 5 .
C f . A . M a n Le ,a p s y c h a n a l y s e e t I e s 41O p . c it.,p . 3 7 6 .
n o u v e l l e s m e t h o d e s d 'i n v e s t i g a t i o n d e C .-A . S tro n g , „Q u elq ues con sid eratio n s
l'i n c o şn t i e n t,F l a m m a r i o n , P a r i s , 1 9 2 8 , p . s u r l e p a n p s y c h i s m e " , î n v o i. c i t. ,
1 1 107 . n o 42t a 6 , p . 3 8 1 .
A p u d E rn e s t A e pPli, s y c h o lo g ie d u T h . F lo u r n o oy p, . c it.,p . 3 7 2 .
c o nştie n t e t d e l'in c o n s c ieP na t,y o t, P a ris, 43
T h . F lo u r n o D y ,e s în d eăs l a
1 9 115 3 , p . 3 7 . P la n e le M ş, a rp . 3 4 7 .
L e o n a rd G a v riliu , „ T h e o d u le R ib o t, u
Op. cit., p. 351.
p re c u rs o r a l p sih a n a liz e i" , e s e u in tro d u c tiv 45 M a i t â r z i u , în ă,s J . J a s t r o w n u n u măa i c
la T h e o d u le R ibLo ot,g ic a se n tim en telo r , v a f a c e r e f e ri r i l a F r e u d , d a r î i v a
trad u ce re, ese u in tro d uşic tiv n o te d e d r. c o n s a c r aşi o c a r t e( T h e H o u s e th a t F r e u d
L e o n a rd b u 46il t ).
G a v r i l i u , E d i t u r a I R I , B uştci,u r1e 9 9 6 , p p . 9 - P ie rre Ja n eLt,'A u to p m a tism e
3 1 12. p s y c h o lo g iq u e. E s sa i d e p sy ch o lo g ie
E . C o ls e n eLt ,a v i e in c oşti nl ce n te d e e x p e r im e n ta le
l'e s p r it,L i b ra i ri e B a ill ie re e ,t PCa ri s , s u r I e s f o r m e s i n f e r i e u r e s d e ia c ti v i t e
1 8 138 0 , p . 1 1 9 . h u 47m a i n eF, . A l e a n , P a r i s , 1 9 2 1 , p . 2 6 5 .
O p . c it.,p p . P i e r r e J a n eLt ,a f o r c e e t l a f a i b l e s s e
14 2 1 - 1 2 2 . p s y c h o l o g i q u, eM s a l o i n e , P a r is , 1 9 3 2 ,
| O p . c i » . .p . p . 481 4 .
L1 3 3 .
M o r t o n P ri n cTe h, e N a t u r e o f M i r u l a n d
R e v u e s c ie n t iji q u1 e4, o c to b re , 1 8 7 4 . H u m a n A u t o m a ti sLmi p, p i n c o t t &
16 E
17 . C o ls e n eo t ,p . c it.,p . 1 4 3 . C o49„ P h i l a d e l p h i a , 1 8 8 5 .
O p . c it.,p . P i e r r e J a n e t , P r e f a Lc ea âs u b c o n s c i e n c e
11 S4 8 . d50 e J o s e p h J a s t r o w , p . 1 .
O p . cit.,p . J . J a s t r o wL ,a s u b c o n s c i e nFc .e ,A l e a n ,
277. P51 a r i s , 1 9 0 8 , Xp I. .
C o l s e n e t fa c e a ic i re fe ri re la u n f a p t re a l , 52O p . c i t .p, . 3 .
19
n e m i s ti fi c a t d e n i c i u n m i raăc o l. S 53O p . c i t .p, p . 1 2 1 - 1 5 6 .
I B i b e r i V i s u l s i s tr u c t u r i l e
n e a m i n tim d e r e a li z a r e a u n oştre„r in a
a n a l g e z i c e " , d ăt e cre o b s t e t ri c a p s ih o s o măa ti c s u b c o şt n i e n t u lu Ei, d i tu r aŞti i nţi f ică,
d e a z i , b a zăa tp e t e h n ic a a n e s t e z ie i p r in B u c u rşte i,
s u g20e s t ie . 1 9 547 0 , p . 2 9 .
21 E . C o ls e n eot ,p . c it.,p . 2 5 3 . 55 J . J a s t r o wo ,p . c i l.p, . 2 3 .
22O p . c it.,p . 2 6 1 . 56 O p . c i t .p, . 1 3 .
A s e v e d e a E .T . B e n Tn eh t,e S o c ie ty 57 O p . c i t .p, . 3 1 6 .
o fP s y c h ic a l R e s e a r c h , Its R is e , P r o g r e s s , A s e v e d e a A . B a z a iMl l au s ,i q u e e t
B r23im l e y J o h n s o n , L o n d o n , 1 9 0 3 . i n c o nş t i e n t e F, . A l e a n , P a r i s , 1 9 0 9 ;
F . W . H . M y e rs L a, p e r s o n n a l ite h u m a i n e . D r . C h a b a n e iLxe, s u b c oştni e n t c h e z I e s
S a s u r v iv a n c e , s e s m a n ife s t a ti o n s a r t i s t e s e t I e s e c r i v aBi on rs d. e a u x , 1 8 9 7 ;
s u p r a n o r m a l eFs., A l e a n , P a r i s , 1 9 1 9 , p p . 1 - H a m S e lyD e , e l a v i s l a d e s c o p e Er idr iet,u r a
2 . 24 Şt i58i nţi f i că, B u c u rşte i , 1 9 6 8 .
F . W .H . M y e rSsc, i e n c e a n d A F u t u r e J . J a s t r o wo ,p . c i t.p, . 3 7 1 .
59O p . c i t .p, . 1 6 .
L25 i f e ,M a c m i l la n , L o n d o n , 1 8 9 3 , p . 1 . 60 O p . c i t .p, . 3 7 0 .
A . v o n W in t e r s t e i n , „ S w e d e n b o rg s
re li g i o s e K ris e u n d s e i n T ra u m ta g e b u c h " , 61 P . L a bL , e c o n f l i t in t r a p s y c h iq P . uUe.,F . ,
î n 26I m a g o3, , 1 9 3 6 . P aris, 1 9 6 9 , p . 5 9 .
F . W .
27O p . c it.,H . M y e ros p
, . c i t.,
p . 6 4 .
p. 22.
28
A n to in e J o s e p h W ie rtz (1 8 0 6 -1 8 6 5 ), p ic to r
b e lg ia n , e m uăll lu i R u b e n s , c re a to r
al u n or im presio n an te tab lo u ri p e tem e
is t o r i c e , ăs p trate în casa sa din B ru xelles,
d e 29v e n iăt m u z e u .
O p . c it.p, p . 6 8 - 6 9 .
22 23
INTRODUCERE

Lui Sunt cincisprezece ani de când au


TH. RIBOT început, în Franţa, Anglia şi în alte câteva
profesor de psihologie ţări, cercetări de psihologie patologică,
experimentala şi bazate pe studiul isteriei şi al sugestiei;
comparata la ştim toţi cu ce ardoare psihologii şi
Collige de France filosofii s-au lansat în acest studiu nou, şi,
într-un timp foarte scurt, au adunat o
cantitate cu adevărat considerabilă de
observaţii şi experienţe de toate felurile;
halucinaţia, paraliziile prin sugestie,
modificările de personalitate, tulburările
memoriei, senzaţiile musculare, sugestiile
în timpul stării de veghe şi în stare de
hipnoză, sugestiile inconştiente etc. sunt
principalele probleme care au fost
examinate şi explorate profund.
Pe măsură ce cercetările se multiplicau
şi se extindeau, între experimentatori s-au
născut numeroase discuţii; nu numai că nu
au fost de acord cu teoriile, dar fapte
importante afirmate de unii au fost negate
de alţii; s-a văzut chiar ridicându-se o
şcoală împotriva celeilalte. Controverse
regretabile, dar care, în definitiv, sunt
constante şi chiar necesare în orice
cercetare nouă, au aruncat oarecare
îndoială asupra adevăratei valori a
materialelor adunate.
Intenţia mea, scriind această carte, nu
este deloc de a continua tradiţia discuţiilor
scolastice; în loc de a opune experienţele
mele celorlalţi autori, vreau să examinez
în ansamblu toate rezultatele care au fost
obţinute în studierea unei probleme, pentru
a vedea care sunt acelea care concordă şi
pot fi grupate în acelaşi sistem. Voi reţine
doar experienţele care se repetă în toate
cazurile şi care duc la aceeaşi concluzie,
indiferent de scopul cercetării; voi pune,
din contra, de o parte, fără să le judec,
toate fenomenele care deocamdată nu au
fost observate decât de o singură persoană
şi care nu pot fi alăturate logic la un
ansamblu de fapte cunoscute şi acceptate;
25
ALFRED BINET
şi, bineînţeles, la aceast ă operaţie voi
supune atâtlucrările mele, cât şi pe acelea
ale altorautori.
Ocazia mi se pare a fi favorabilă pentru a
încerca această opera de eclectism; căci, în
acest moment, se produce un fapt foarte
curios; un mare num ăr de observatori care nu
aparţin nici aceleiaşi şcoli şi nici aceleiaşi
ţări, care nu experimenteaz ă pe acelaşi gen
de subiecţi, care nu-şi propun acelaşi obiect
de experienţ ă şi care uneori se ignor ă
profund, ajung la acela şi rezultat ăf ră să
ştie; iar acest rezultat la care se ajunge pe
căi diverse,şi care este esenţa unei mulţimi
de fenomene ale vie ţii mintale, constituie o
modificare deosebit ă a personalit ăţii, o PARTEA ÎNTÂI
dedublare sau mai degrab ă o fragmentare a
Eului. Se constat ă că la un mare num ăr de
persoane, plasate în condi ţiile cele mai PERSONALITĂŢILE SUCCESIVE
diverse, unitatea normal ă a conştiinţei este
distrusă, se produc mai multe con ştiinţe
ţiile sale,
distincte, fiecare putând avea percep
memoria saşi chiar caracterul ău s moral; ne
propunem ă s expunem îndetaliu rezultatul
acestor cercetări recente asupra modific ărilor
personalită ţii.
Saint-Valery, 1891
CAPITOLUL ÎNTÂI

SOMNAMBULISMELE SPONTANE
Fenomenele psihologice spontane.
Somnambulismele. Doamna americana
a lui Mac-Nish. Observaţia doctorului
Azam referitoare la Fetida. Dubla
existenţa psihologica. Caracterele
distinctive ale acestor doua existenţe.
O problema. Observaţia doctorului
Dufay. Observaţia domnilor Bourru si
Burot cu privire la Louis V...
Observaţia domnului Pwust.
Observaţia domnului Weir-Mitchell.
Divizarea conştiinţei la isterici.
Observaţii analoage in intoxicaţii,
vise si diverse stări patologice.

I
Interesul prezentat de fenomenele
psihologice spontane este acela că ele au
suferit o influenţă minimă din partea
persoanelor care le observă; ele nu au fost
pregătite îndelung şi într-o manieră
inconştientă de către un autor care-şi avea
opinia formată; nu ţin deci de nici o teorie
preconcepută; de aceea începem
cercetările noastre cu ele1.
Modificările personalităţii ce se pot
produce la bolnavi prezintă un foarte mare
număr de forme diferite; nu este cazul să le
trecem pe toate în revistă. Ne vom mărgini
aici, cum am mai spus, să studiem un
singur tip dintre aceste deformări,
dedublarea personalităţii sau mai degrabă
formarea de personalităţi multiple la
acelaşi individ. Acest fenomen poate
apărea la mai multe categorii de bolnavi;
noi îl vom examina în special în isterie,
unde a fost mai bine studiat în ultimul
timp.
Adesea au fost numite somnambule
persoanele care prezintă aceste alterări de
personalitate; noi am păstrat termenul de
somnambulism; este nevoie ca el să fie în
prealabil explicat, întrucât nu i s-a dat
întotdeauna un sens clar, iar cercetările
recente, mărind numărul şi varietatea
somnambulis-melor, au complicat foarte
mult problema. Problema este similară cu
aceea a afaziei care, în perioada când a
studiat-o Broca, putea fi definită foarte
simplu: pierderea vorbirii articulate; astăzi,
când s-au descoperit şi analizat multe alte
forme de boli ale limbajului, cum ar fi
agrafia, cecitatea verbală, surditatea
verbală şi multe altele încă, nu mai există
o afazie, ci afazii. La fel, termenul de
somnambulism trebuie să-şi lărgească
semnificaţia; nu există
29
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
un somnambulism, o stare nervoasă ŞI INCONŞTIENTUL
identică mereu cu ea însăşi, ci există
somnambulisme. şi el nu delirează. O persoană care nu este
în sensul vulgar şi popular al cuvântului, prevenită nu ar putea recunoaşte că
numim somnambulism natural starea subiectul este în stare de somnambulism.
indivizilor care se scoală noaptea şi Cele mai bune exemple care se pot cita
execută gesturi automate sau inteligente; ei despre acest somnambulism, pe care tocmai
se îmbracă, îşi reiau munca din timpul zilei, l-am definit, se găsesc în observaţiile deja
practică o meserie sau rezolvă a problemă vechi ale lui Azam, Dufay şi câtorva alţi
pentru care căutaseră în zadar până atunci medici. Aceste observaţii sunt astăzi foarte
soluţia; apoi, se culcă din nou, adorm şi a cunoscute, banale; ele au fost publicate şi
doua zi dimineaţa nu păstrează nici o analizate într-o mulţime de antologii medi-
amintire din faptul că s-au trezit în timpul cale şi chiar pur literare; dar sperăm ca
nopţii; ei sunt adesea foarte surprinşi să cercetările recente de psihologie
vadă terminat un lucru care la apusul experimentală asupra alterărilor de
soarelui era încă incomplet. Alţii fac conştiinţă să adauge ceva nou la faptele
plimbări pe acoperiş şi manifestă o vechi; le vom studia dintr-un punct de
mulţime de excentricităţi. Autorii nu sunt vedere întrucâtva diferit faţă de cel abordat
încă cu totul de acord asupra naturii acestui până acum şi poate vom izbuti să le
noctambulism; se tinde astăzi să se admită înţelegem mai bine. Considerate de comun
că este vorba de un ansamblu heteroclit de acord ca fenomene rare, excepţionale, ca
fenomene, care se aseamănă doar în veritabile curiozităţi patologice făcute
aparenţă şi care diferă prin natura lor. pentru a ului mai mult decât a instrui,
Printre somnambulii nocturni, o categorie aceste dedublări de personalitate ne apar
aparte o constituie epilepticii, dintre care un acum ca o accentuare a unei dezordini
mare număr pot prezenta ceea ce se mentale care este foarte frecventă în
numeşte „automatism ambulatoriu". Se mai isterie şi în stările apropiate.
admite, chiar dacă numai provizoriu, că Una dintre observaţiile cele mai celebre
persoane sănătoase pot figura printre este aceea a pacientei americane a lui Mac-
plimbăreţii nocturni şi că, prin urmare, Nish3. „O tânără doamnă instruită, bine
există un somnambulism fiziologic. Dar educată şi de o bună constituţie fizică, a
imensa majoritate a somnambulilor, fără fost cuprinsă deodată şi fără vreun
îndoială, este dată de isterie; este vorba de avertisment prealabil de un somn profund,
istericii în stare de criză, cu particularitatea care s-a prelungit mai multe ore dincolo de
că aceasta survine într-o perioadă timpul obişnuit. La trezire, ea a uitat tot
nocturnă2. ceea ce ştia, memoria sa nu păstrase nici o
în aceste fenomene putem vedea un noţiune, nici un cuvânt; a trebuit să fie
exemplu de dedublare a personalităţii; învăţat totul de la început; astfel, a învăţat
există două persoane la noctambuli; să citească, să scrie şi să numere; puţin
persoana care se scoală noaptea este foarte câte puţin, s-a familiarizat cu persoanele şi
diferită de cea care este trează în timpul obiectele din jurul ei, care erau pentru
zilei, pentru că aceasta din urmă nu ştie dânsa ceva ce vedea pentru prima oară;
nimic şi nu păstrează nici o amintire din progresele au fost rapide. După un timp
cele întâmplate în timpul nopţii; dar ar fi destul de lung, mai multe luni, ea a fost,
prea puţin folositor să facem o analiză fără vreo cauză anume, cuprinsă de un
atentă a acestei situaţii, elementele de somn asemănător celui care a precedat
studiu în acest sens fiind foarte rare. viaţa sa cea nouă. La trezire, s-a găsit
Există o altă formă de somnambulism exact în aceeaşi stare ca înainte de primul
natural pe care o putem studia mai uşor, somn, dar nu-şi amintea nimic din cele
anume somnambulismul care se manifestă întâmplate în acest interval; într-un cuvânt,
în timpul zilei, sau vigilambulismul; de în timpul vechii stări, ea ignora noua stare.
acesta ne vom ocupa în exclusivitate. Aşa numea ea cele două vieţi, care
Trebuie să distingem, am văzut mai sus, continuau să apară izolat şi alternativ. Mai
mai multe somnambulisme naturale sau bine de patru ani, această tânără doamnă a
spontane. Distincţiile de stabilit se bazează prezentat periodic asemenea fenomene. într-
pe condiţiile deosebite în care aceste o stare sau alta, ea nu avea nici o amintire
somnambulisme se produc şi, de asemenea, despre dublul ei caracter, ca şi cum ar fi
pe caracterele pe care le prezintă. Ne vom fost două persoane distincte care nu aveau
apleca în acest capitol asupra unei forme de habar de naturile lor; de exemplu, în
somnambulism natural care ne oferă perioada stării vechi, ea posedă toate
următoarele caracteristici: este vorba de cunoştinţele pe care le-a acumulat din
bolnavii isterici care prezintă, pe lângă copilărie până la tinereţe; în starea nouă,
viaţa lor normală şi regulată, o altă ea nu ştie decât ceea ce a învăţat după
existenţă psihologică, sau, cum se spune, o primul său somn. Dacă o persoană îi era
condiţie secundă, despre care ei nu prezentată într-una dintre aceste stări, era
păstrează nici o amintire când revin la obligată să o studieze şi să o recunoască
starea normală; caracterul specific al în ambele sale stări pentru a-i fi pe deplin
acestei stări secunde este acela că ea cunoscută; la fel se petrecea cu orice alt
constituie o existenţă psihologică lucru. în starea veche, avea o scriere foarte
completă; subiectul trăieşte viaţa frumoasă, cea pe care o avusese
obişnuită, are spiritul deschis la toate ideile dintotdeauna, pe când în starea nouă
şi la toate percepţiile scrierea îi era defectuoasă, stângace,
oarecum infantilă; aceasta
30
31
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
pentru că nu avusese nici timpul, nici ŞI INCONŞTIENTUL
mijloacele să şi-o perfecţioneze. Această
succesiune a fenomenelor a durat patru ani inteligentă şi destul de instruită pentru
şi doamna X. a reuşit să se descurce starea ei socială, ea are înfăţişare de om
destul de bine în raporturile cu familia trist, chiar morocănos; vorbeşte puţin, cu
sa." seriozitate, are o voinţă de nestrămutat şi
Este inutil să insistăm în analiza acestei o foarte mare ardoare pentru muncă.
observaţii incomplete; singurul avantaj pe Sentimentele afective par puţin dezvoltate.
care-1 prezintă este că ne dă o idee Se gândeşte tot timpul la starea sa
sumară asupra modificărilor de maladivă, care-i inspiră preocupări
personalitate pe care încercăm să le serioase şi suferă de dureri vii în mai multe
studiem. Vedem chiar de la prima abordare părţi ale corpului, dar mai ales la cap;
că faptul care caracterizează fiecare dintre simptomul denumit cui isteric (clou
aceste personalităţi, ceea ce le distinge una hyste'riuue) este la ea foarte dezvoltat.
de alta, ceea ce le face să fie mai multe şi Te frapează în mod deosebit aerul ei
nu una singură, este o stare particulară a sobru şi lipsa dorinţei de a vorbi; răspunde
memoriei. în starea 1, persoana nu-şi la întrebări şi atât.
aminteşte ceea ce s-a întâmplat în starea 2; Dacă o examinăm cu atenţie din punct
şi, reciproc, când se află în starea 2, uită de vedere intelectual, găsim că acţiunile,
starea 1; cu toate acestea, memoria ideile şi conversaţia sunt perfect
specifică fiecărei stări este bine organizată rezonabile.
şi coagulează toate părţile, astfel încât Aproape în fiecare zi, fără vreo cauză
persoana, în clipa când se află într-una din cunoscută, sau sub stăpânirea unei emoţii,
stări, îşi aminteşte ansamblul este prinsă de ceea ce ea numeşte „criza"
evenimentelor care ţin de această stare. sa; de fapt, ea intră în cea de-a doua stare a
Ne vom opri mai mult timp asupra sa; sade, cu un obiect de cusut în mână;
cazului Felida, descris de domnul Azam (de deodată, fără ca ceva să o poată preveni
la Bordeaux). Observaţia a fost şi după o durere la tâmple mai violentă
îndelungată, foarte minuţioasă; a început decât de obicei, capul îi cade pe piept,
în 1858 şi încă durează, se întinde deci pe mâinile îi rămân nemişcate şi atârnă inerte
o perioadă mai mare de treizeci de ani. O de-a lungul corpului; doarme sau pare că
vom reproduce aproape in extenso*. doarme, dar e un somn special, căci nici un
Felida s-a născut în 1843, la Bordeaux, zgomot, nici o excitaţie, înţepătură sau
din părinţi sănătoşi. Dezvoltarea sa a fost pişcătură nu o fac să se trezească; mai
normală. Spre vârsta de treisprezece ani, mult, acest fel de somn apare absolut
puţin după pubertate, ea a început să brusc. El durează două sau trei minute;
prezinte simptome care arătau o isterie altădată, este mult mai lung.
incipientă, accidente nervoase variate, După acest timp, Felida se trezeşte, dar
dureri vagi, hemoragii pulmonare care nu se nu mai este în aceeaşi stare intelectuală în
explicau prin starea organelor respiratorii. care se găsea în momentul adormirii. Totul
Harnică şi cu o inteligenţă dezvoltată, pare diferit. îşi înalţă capul şi, deschizând
ea lucra cu ziua la o croitorie. ochii, salută surâzând persoanele care o
Spre vârsta de patruzeci de ani şi înconjoară, ca şi cum acestea tocmai ar fi
jumătate, fără vreo cauză cunoscută, sosit acolo; fizionomia, tristă şi tăcută
uneori stăpânită de emoţie, Felida simţea mai înainte, se luminează şi iradiază
o durere în tâmple şi cădea într-o amorţire veselie, vorba îi este scurtă şi, fredonând,
profundă, asemenea somnului. Această continuă cusutul pe care îl începuse în
stare dura aproape zece minute. După acest starea precedentă; se ridică, mersul îi este
timp, spontan, ea deschidea ochii, părând agil şi nu se mai plânge de durerile care,
că se trezeşte şi intra în a doua stare, care câteva minute mai înainte, o făcuseră să
convenţional a fost numită starea sufere; pluteşte în grijile obişnuite ale
secundă; aceasta dura o oră sau două, pe menajului, iese, circulă în oraş, face vizite,
urmă amorţeala şi somnul reapăreau, iar întreprinde un lucru oarecare, iar ţinuta şi
Felida revenea la starea obişnuită. veselia sunt acelea ale unei tinere fete;
Aceste accese se repetau la fiecare cinci nimeni n-ar putea găsi ceva extraordinar în
sau şaze zile, sau mai rar; părinţii şi felul ei de a fi. Dar caracterul ei este
persoanele din anturajul său, constatând complet schimbat; din tristă, devine veselă
schimbările de atitudine din timpul acelui şi vivacitatea sa atinge turbulenţa;
fel de viaţă secundă şi uitarea ei la trezire, imaginaţia îi este mai exaltată; din cel mai
o credeau nebună. neînsemnat motiv trece de la tristeţe la
Curând accesele de isterie propriu-zisă s- bucurie; de la indiferenţă pentru toate
au agravat, Felida a^ea convulsii, iar devine sensibilă, excesiv de sensibilă.
fenomenele pretinsei sale nebunii în această stare ea îşi aminteşte perfect
deveneau tot mai neliniştitoare. tot ce s-a întâmplat în timpul celorlalte stări
Domnul Azam a fost chemat s-o asemănătoare precedente şi, de asemenea,
îngrijească în iunie 1858; iată ce constata în timpul vieţii normale. Este de menţionat
el în octombrie, acelaşi an: că întotdeauna a susţinut că starea, oricare
Felida este brunetă, de talie mijlocie, ar fi, în care se află în momentul în care i
destul de robustă şi de proporţii obişnuite; se vorbeşte, este o stare normală pe care ea
este subiectul a frecvente hemoptizii, o numeşte raţiunea sa, în opoziţie cu
probabil suplimentare; foarte cealaltă, pe care o numeşte criza sa.
32 33
ALFRED BINET DEDUBLAREA
PERSONALITĂŢII ŞI
în această viaţă, ca şi în cealaltă,
facultăţile sale intelectuale şi morale, chiar INCONŞTIENTUL
dacă diferite, sunt incontestabil tefere: nici
o idee delirantă, nici o apreciere falsă, nici pentru altul o mare afecţiune, şi-au promis
o halucinaţie. Felida este alta, iată totul. Se să se căsătorească. în timpul condiţiei
poate spune că în această a doua stare, în secunde, ea îi cedează şi rămâne
această condiţie secundă, cum o numeşte însărcinată. în viaţa sa normală, ca ignoră
domnul Azam, toate facultăţile ei par mai faptul.
dezvoltate şi mai complete. într-o zi, Felida, mai tristă ca de obicei,
Această a doua viaţă, în care durerea îi spune medicului, cu lacrimi în ochi, că
fizică nu se face simţită, este cu mult
superioară celeilalte; este mai ales prin „boala se agravează, că mijlocul i se
faptul că, atât timp cât starea aceasta îngroaşă şi că în fiecare dimineaţă are
durează, Felida îşi aminteşte nu numai de greţuri"; într-un cuvânt, îi descrie tabloul
ceea ce s-a petrecut în accesele precedente, complet al unei sarcini incipiente; îl
dar de asemenea de toată viaţa sa consulta asupra tulburărilor fiziologice ale
normală, în timp ce în viaţa sa normală sarcinii sale, pe care o lua drept o boală. în
nu are nici o amintire despre ceea ce s-a accesul care a urmat imediat, Felida spune:
petrecut în timpul acceselor sale. „îmi amintesc perfect ceea ce v-am spus, v-
După un timp variabil, brusc, veselia a fost, cred, uşor să mă înţelegeţi, dar vă
Felidei dispare, capul îi cade pe piept şi ea mărturisesc pe şleau... cred că sunt
recade într-o stare de toropeală. Trei până însărcinată."
la patru minute se scurg şi ea deschide în această a doua viaţă, sarcina nu o
ochii pentru a reintra în existenţa sa nelinişteşte şi Felida ia oarecum în glumă
obişnuită. Abia dacă se observă, căci îşi starea ei. Devenind însărcinată în timpul
continuă munca cu ardoare, aproape cu condiţiei secunde, ea îşi ignoră deci
îndârjire; cel mai adesea este un lucru de situaţia în timpul stării normale şi nu este
croitorie, început în perioada precedentă;
ea nu-1 recunoaşte şi îi trebuie un mare conştientă de ea decât în celelalte stări
efort de gândire pentru a-1 înţelege. Cu asemănătoare. Dar această neştiinţă nu
toate acestea, continuă cum poate, putea dura; o vecină căreia i s-a destăinuit
blestemându-şi nefericita situaţie; familia, foarte clar şi care, mai sceptică, crede că
obişnuită cu această stare, o ajută să se Felida juca o comedie, după criză îi
pună la curent. aminteşte brutal confidenţa. Această
Câteva minute mai înainte fredona o descoperire a făcut asupra tinerei fete o atât
romanţă; dacă este întrebată ce romanţă de puternică impresie încât a avut convulsii
anume, habar n-are. I se vorbeşte despre o isterice foarte violente.
vizită pe care tocmai o primise; susţine că La vârsta de şaptesprezece ani şi
nu a văzut pe nimeni. Uitarea se răsfrânge jumătate, Felida a născut pentru prima dată
doar asupra a ceea ce s-a petrecut în timpul şi, în următorii doi ani, sănătatea sa a fost
condiţiei secunde; nici o idee generală excelentă; nici un fenomen deosebit nu s-a
dobândită anterior nu-i este vătămată: observat.
ştie să citească perfect, să scrie, să Spre nouăsprezece ani şi jumătate,
numere, să croiască, să coasă etc. şi
multe alte lucruri pe care le ştia înainte de a accidentele au reapărut, cu o intensitate
fi bolnavă sau pe care le-a învăţat în timpul mijlocie. După un an, o a doua sarcină,
perioadelor sale precedente de stare foarte penibilă, cu hemoptizie şi accidente
normală. nervoase variate, se leagă din nou de
în 1858, a apărut o a treia stare, care nu isterie, ca şi accesele de letargie care
este decât un epifenomen al accesului. durau trei sau patru ore.
Domnul Azam nu a văzut această stare la Din acest moment şi până la vârsta de
ea decât de două sau trei ori şi, timp de douăzeci şi patru de ani, accesele au fost
şaisprezece ani, soţul ei nu a observat-o mai numeroase, iar durata lor, care la
decât de vreo treizeci de ori: fiind în început egala perioadele de stare normală,
condiţia secundă, adoarme în modul deja începe să le depăşească. Hemoragiile
descris şi, în loc să se trezească în starea pulmonare au devenit mai frecvente şi de
normală, ca de obicei, ea se găseşte într-o mai mare amploare. Felida a suferit de
stare specială, care se caracterizează paralizii parţiale, accese de letargie, extase
printr-o spaimă de nedescris; primele sale etc.
cuvinte sunt: „mi-e frică..., mi-e frică". Nu
recunoaşte pe nimeni, în afară de tânărul De la douăzeci şi patru la douăzeci şi
bărbat care-i devenise soţ. Această stare pe şapte de ani, bolnava a avut trei ani de stare
jumătate delirantă durează puţin. complet normală, ca apoi boala să
Separarea celor două existenţe este reapară. într-un interval de şaisprezece
foarte clară, cum o demonstrează faptul ani, Felida a avut unsprezece sarcini la
următor. Un tânăr, de optsprezece sau termen sau avorturi.
douăzeci de ani, o cunoştea pe Felida X. Condiţia secundă, perioada acceselor
încă din copilărie şi frecventa casa ei; care, în 1858 şi 1859 nu ocupa decât în jur
tinerii, având unul de o zecime din existenţa ei, a crescut
puţin câte puţin în durată; a devenit egală
34 cu viaţa normală, pe urmă a depăşit-o,
pentru a ajunge gradat la starea actuală,
când îi acoperă aproape în întregime
existenţa.
35
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
în 1875, domnul Azam, după ce a ŞI INCONŞTIENTUL
pierdut-o din vedere pe F61ida pentru mult
timp, a regăsit-o ca mamă de familie şi trecea în cealaltă stare. Putea astfel să
conducând un magazin de coloniale; ea avea disimuleze ceea ce ea numea o infirmitate.
treizeci şi doi de ani; nu avea decât doi Această disimulare era atât de completă
copii în viaţă. Slăbise, fără a părea încât, în anturajul ei, singur soţul era la
bolnavă. Avea mereu amnezii pe care le curent cu starea sa de moment.
numea impropriu crize. Variaţiile de caracter sunt foarte
Numai că aceste pretinse crize, care nu pronunţate. în perioada crizelor sale de
sunt, la urma urmei, decât perioade de stare condiţie secundă, este mai arogantă, mai
normală, au devenit mult mai rare. indiferentă, mai preocupată de toaleta sa;
Absenţa amintirilor, care le caracterizau, a este mai puţin laborioasă, însă mult mai
făcut-o să comită o mulţime de gafe, în sensibilă; se pare că în această stare are
raporturile cu vecinii, încât Felida a păstrat pentru cei din jur o mai mare afecţiune.
despre acestea cele mai urâte amintiri şi se în starea normală, Felida este de o tristeţe
temea că este considerată nebună. Ea este care atinge disperarea. Situaţia sa este de
foarte nefericită când se gândeşte la fapt foarte tristă, căci totul este uitat:
condiţia sa normală, iar uneori o bate afaceri, circumstanţe importante,
gândul de a se sinucide. Recunoaşte că, în cunoştinţele, lămuririle primite. Este o
acele momente, caracterul i se modifică mare lacună ce nu poate fi acoperită. Nu-
mult: devine, spune ea, rea şi provoacă pe şi aminteşte decât fapte care s-au petrecut
scena vieţii ei interioare momente violente. în condiţii asemănătoare. De unsprezece
Felida povesteşte anumite episoade care ori Felida a fost mamă. întotdeauna acest
ne arată foarte bine motivul suferinţei sale. act fiziologic de prim ordin, complet sau nu,
într-o zi, când se întorcea în trăsură de la a avut loc în timpul stării normale. Dacă
funeraliile unei doamne pe care o este întrebată brusc referitor la data acelui
cunoscuse, simţi că se apropie perioada pe eveniment, ea caută în memorie, şi se
care o numea accesele sale (stare normală); înşală mereu cu câte o lună.
aţipi pentru câteva secunde, fără ca I s-a dăruit un căţeluş, care s-a obişnuit
doamnele care erau cu ea în trăsură să cu ea şi pe care-1 mângâie în fiecare zi.
observe şi se trezi într-o altă stare, După un timp, revine o perioadă la viaţa
ignorând cu totul pentru ce se afla într-un normală; la trezirea din această viaţă, când
vehicul de doliu, cu persoane care, după câinele vine să se gudure, ea îl respinge cu
obişnuinţă, lăudau calităţile unei moarte al oroare, nu-1 recunoaşte, de parcă nu 1-a
cărei nume ea nu-1 ştia. Obişnuită cu văzut niciodată: e un câine vagabond, intrat
asemenea situaţii, trăgea cu urechea: prin din întâmplare la ea.
întrebări ocolitoare, se puse la curent şi Manifestările afective nu au aceeaşi
nimeni nu-şi dădu seama de ceea ce se natură în ambele condiţii. Felida este
întâmplase. indiferentă şi manifestă prea puţină
Şi-a pierdut cumnata în urma unei lungi afecţiune pentru cei ce o înconjoară; se
boli. Or, în timpul celor câteva ore de stare revoltă în faţa autorităţii naturale pe care
normală, s-a întâmplat să ignore total o are soţul asupra ei.
împrejurările acestei morţi; numai la „El declară fără încetare «aşa vreau
vederea hainelor de doliu ea recunoscu că eu», spune ea; ceea ce nu-mi convine. Cred
cumnata sa, pe care o ştia bolnavă, că într-o altă stare l-am lăsat să ia acest
murise. obicei. Ceea ce mă deprimă, adaugă ea,
Copiii ei şi-au luat prima împărtăşanie este faptul că îmi este imposibil să ascund
în vreme ce ea se găsea în condiţia ceva de el, chiar dacă în realitate eu nu am
secundă; avu, de asemenea, ghinionul de a nimic de ascuns din viaţa mea. Chiar dacă
ignora acest fapt în timpul perioadei de aş vrea, nu aş putea să o fac. Este sigur că
stare normală. într-o altă viaţă i-am spus tot ceea ce
A intervenit o anumită particularitate în gândesc." în plus, caracterul ei este mai
situaţia bolnavei. Altădată Felida îşi sfidător, mai dintr-o bucată.
pierdea în întregime cunoştinţa pe Ceea ce o supără în mod deosebit este
parcursul scurtelor perioade de tranziţie; incapacitatea relativă în care o aduc
această pierdere era atât de completă încât sincopele memoriei, mai ales când îi
într-o zi, în 1859, ea a căzut pe stradă şi a afectează comerţul. „Fac greşeli asupra
fost ridicată de trecători. După ce s-a valorii mărfii când nu cunosc preţul de cost
trezit în cealaltă stare, ea le-a mulţumit şi sunt obligată să recurg la mii de
râzând, iar aceştia, fireşte, nu au înţeles subterfugii, de teamă să nu trec drept o
mai nimic din acea veselie exagerată. idioată!"
Această perioadă de tranziţie şi-a diminuat I s-a întâmplat de multe ori ca, adormind
puţin câte puţin lungimea şi, chiar dacă seara în starea sa normală, să se trezească
pierderile de cunoştinţă erau complete, ele dimineaţa în criză, fără ca ea sau soţul ei
erau atât de scurte, încât Felida putea să le să aibă ştiinţă; tranziţia a avut loc, deci,
disimuleze, în orice loc s-ar fi aflat. Câteva în timpul somnului.
semne cunoscute doar de ea, cum ar fi F61ida doarme ca toată lumea, la
presiunea de la tâmple, îi indicau sosirea momentul obişnuit, numai că somnul ei
acestor perioade. Din clipa când le simţea este întotdeauna tulburat de vise sau de
venind, îşi ducea mâna la cap, se plângea coşmaruri; în plus, este influenţat de dureri
de ameţeli şi, după un timp foarte scurt, fizice; visează adesea abatoare şi măceluri.
De asemenea, se vede
36
37
ALFRED BINET DEDUBLAREA
PERSONALITĂŢII ŞI
adesea pusă în lanţuri sau legată cu
corzi care-i strivesc membrele. Este INCONŞTIENTUL
vorba de durerile musculare obişnuite,
care se transfigurează astfel. în unele zile, cel mai adesea când
Se ştie ce rol joacă obişnuinţele în avea anumite supărări, simţea în cap
existenţă. Oare Felida păstrează, în timpul un fel de strânsoare, o senzaţie doar de
acelor scurte perioade de stare normală, ea cunoscută, care-i anunţa viitoarea
atunci când pare a fi uitat totul, schimbare de stare. Atunci ea scrie; dacă
obişnuinţele acumulate în timpul condiţiei e întrebată despre acest act, răspunde:
secunde? Domnul Azam a remarcat că în „Cum să n-o fac, dacă n-aş scrie ce m-aş
timpul scurtelor perioade de stare normală face? Sunt croitoreasă; am de lucrat după
Felida uita orele meselor; or, a lua masa în măsuri determinate; aş avea aerul unei
fiecare zi, la aceeaşi oră, pare a fi o imbecile în faţa clienţilor mei, dacă nu aş
obişnuinţă. şti dimensiunile exacte ale mânecilor şi
în 1877, Felida are treizeci şi patru de corsajului pe care îl am de croit." Curând,
ani. Trăieşte în familie cu soţul ei şi cei F61ida a suferit o pirdere completă a
doi copii. în urma unei împrejurări, ea şi-a cunoştinţei, dar atât de scurtă (o fracţiune
reluat vechea meserie de croitoreasă şi de secundă) încât a reuşit să o disimuleze
conduce un mic atelier. Sănătatea sa perfect. Abia a închis ochii că şi-a şi
generală este deplorabilă, căci suferă de revenit, continuându-şi lucrul deja început.
nevralgii, hemoragii, contracţii, paralizii în acest caz îşi consultă înscrisurile,
locale etc; este, de altfel, foarte curajoasă, pentru a nu comite erorile de care se teme;
chiar în situaţia secundă, când durerile ei dar într-o bună măsură ea este altă
au o mai mică intensitate. persoană, căci ignora absolut tot ce
Perioada de tranziţie în care Felida intră spunea, tot ce făcea, tot ce se petrecuse în
în condiţia secundă este din ce în ce mai timpul perioadei precedente, fie şi dacă
scurtă, cu toate că a devenit mult mai aceasta durase doi sau trei ani. Această
abilă în a disimula pierderea cunoştinţei. altă viaţă este starea normală, este
în ultima vreme, spune domnul Azam, la
cererea mea, soţul său a constatat, ceea ce personalitatea naturală care o caracteriza
eu constatasem mai înainte, că ea era de pe Felida la vârsta de paisprezece ani,
multe ori absolut străină de orice acţiune înainte de a se fi îmbolnăvit.
exterioară. Această perioadă, care nu ocupă astăzi
Veghea şi somnul sunt normale, iar decât a treizecea sau a patruzecea parte din
accidentele descrise surveneau indiferent existenţă, nu diferă de acele perioade
de starea în care se găsea. precedente decât prin caracter. In acest caz
Cum condiţia secundă constituie acum Felida este morocănoasă, dezolată; ea se
aproape toată viaţa Felidei, se pot observa simte atinsă de o infirmitate intelectuală
pe îndelete diverse fenomene isterice de o deplorabilă şi simte o tristeţe care merge
mare raritate. Este vorba de congestii până la disperare şi până la dorinţa de
spontane şi parţiale. La un moment dat, sinucidere. După câteva ore, deodată,
fără o cauză anume, la fiecare trei sau survine o perioadă de tranziţie şi tânăra
patru zile, Felida simte o senzaţie de noastră femeie reintră în perioada secundă,
căldură într-un anumit loc de pe corp; care constituie aproape toată existenţa ei.
această parte se umflă şi se roşeşte. Cel Un fapt special, o dramă intimă, dă
mai adesea aceste simptome apar pe faţă, măsura profunzimii separărilor care
caz în care fenomenul este frapant, dar adâncesc absenţa amintirilor între cele
tegumentul extern este prea solid pentru a două existenţe ale Felidei; este ca o
da loc la o exsudaţie sanguină; o singură prăpastie:
dată, o picurare de această natură a avut în luna aprilie 1878, fiind în condiţia
loc în timpul nopţii, în pielea din regiunea secundă, Felida are certitudinea că soţul
occipitală, reproducând stigmate ei are o amantă; ea se dezlănţuie în
sângerânde. ameninţări împotriva acestei femei;
în 1878, Felida este, la o primă privire, cuprinsă de disperare, se spânzură. Dar
la fel cu toată lumea; această asemănare măsurile pe care le luase au fost
este atât de mare încât, dovedind abilitate în superficiale, picioarele au răsturnat o
a-şi disimula amnezia şi tulburările care o masă, vecinii au alergat şi au readus-o la
însoţesc, ea îşi ascunde foarte bine o viaţă. Această înspăimântătoare secusă
infirmitate de care îi este ruşine. nu a schimbat nimic din starea ei. Se
Croitoreasă şi mamă de familie, ea îşi spânzurase în condiţia secundă şi tot în
îndeplineşte satisfăcător toate obligaţiile condiţia secundă şi-a revenit. „Cât aş fi
şi îndatoririle. De o constituţie viguroasă, fost de fericită, spunea ea două zile mai
nu este slăbită decât de dureri nervoase, de târziu, dacă aş fi avut criza (astfel
frecvente hemoragii pulmonare sau de altă denumeşte ea scurtele perioade de viaţă
natură. normală); atunci cu siguranţă că nu aş fi
în condiţia secundă, ea este aproape ca ştiut nimic de nenorocirea mea." Ea o
toată lumea. Veselă şi fericită, suferă ignoră, într-adevăr, atât de bine încât, în
prea puţin; inteligenţa şi toate funcţiile timpul perioadelor ce succedă stării normale,
cerebrale, inclusiv memoria, sunt perfect întâlnindu-se cu acea femeie, o copleşeşte
normale. cu atenţii şi cu semne de prietenie.
39
ALFRED DEDUBLAREA
BINET PERSONALITĂŢII ŞI
INCONŞTIENTUL
în 1882, Felida trăi aproape tot acum mai tandră, mai veselă,
timpul în condiţia secundă; viaţa mai afectuoasă; în schimb,
normală, cu amnezia atât de bolnava
caracteristică, nu mai apare
decât la intervale de
cincisprezece zile la trei
săptămâni şi nu durează decât
câteva ore; perioadele de
tranziţie, care nu durau decât
câteva minute, s-au redus la
câteva secunde sau la un timp
atât de scurt încât Felida, care
dorea ca anturajul să-i ignore
boala, putea să o disimuleze
complet. După cincisprezece
zile, o lună, două luni, apăreau
scurte perioade de viaţă
normală, precedate şi urmate de
tranziţii imperceptibile. Apariţia
lor este uneori spontană, dar sunt
de cele mai multe ori provocate
de o supărare oarecare; apariţiile
spontane au loc mai ales
noaptea.
în primii ani ai bolii, viaţa
obişnuită a Felidei a fost
tulburată de manifestări
dureroase dintre cele mai
penibile, iar ea era tristă, chiar
sumbră şi taciturnă. Această
tristeţe, la un moment dat, a
făcut-o pe bolnavă să fie
tentată sa se sinucidă, în timp
ce, dimpotrivă, perioadele de
condiţie secundă erau
caracterizate prin absenţa
durerilor şi printr-o mare veselie,
într-un cuvânt, Felida avea în
acelaşi timp nu doar două
existenţe, ci două caractere
absolut diferite. încetul cu
încetul, fie sub influenţa anilor
şi încercărilor vieţii, fie din alte
cauze, condiţiile secunde, care au
acaparat viaţa ei aproape în
întregime, nu au mai prezentat
nici veselie, nici libertate de
spirit, ci gravitatea şi seriozitatea
oricărei persoane responsabile.
Se poate spune că cele două
caractere s-au egalizat şi s-au
contopit unul cu altul.
în sfârşit, în 1887, Felida avea
patruzeci şi patru de ani; starea
sa era aceeaşi ca în 1882,
perioadele de viaţă normală
sunt din ce în ce mai rare.
Se pot reţine, în rezumat, din
observaţiile precedente, faptele
următoare: schimbarea
personalităţii prezentate de Felida
este cauzată de nevroza isterică;
lucrul acesta este incontestabil;
Felida a prezentat un număr atât
de mare de fenomene isterice,
cum ar fi „cuiul", hemoptiziile,
alterările de sensibilitate,
convulsiile, crizele de letargie,
încât nu avem nici o îndoială în
această privinţă. Din când în
când, bolnava îşi schimba
condiţia mentală, se poate spune
chiar personalitatea; trecerea nu
se făcea pe nesimţite, ci
întotdeauna cu pierderea
cunoştinţei. La început, se
producea un somn profund, în
timpul căruia bolnava nu simţea
nici o excitaţie; acest somn s-a
scurtat cu timpul, dar el tot
rămânea o pierdere de
cunoştinţă, care săpa o
prăpastie între cele două
existenţe. Trebuie notat că nu au
existat niciodată convulsii în
momentul trecerii, cu toate că
Felida a avut în alte ocazii
atacuri de isterie convulsivă.
Trezindu-se în starea ei nouă,
bolnava devenea o altă persoană.
Caracterul îi era schimbat; era
tristă, morocănoasă în timpul
condiţiei sale normale; devenea
era mai puţin activă, mai puţin care, la început, accidental şi
muncitoare. Inteligenţa îi era mai anormal, constituie acum centrul
dezvoltată, iar sensibilitatea obişnuit al vieţii sale psihice.
părea mai delicată (din Nu ne rămâne în final decât să
nefericire, acest punct important indicăm cu precizie problema
nu a fost examinat cu o atenţie psihologică ridicată de istoria
suficientă). La modificarea Felidei; iată două vieţi mentale
caracterului se adaugă care se derulează alternativ, fără
modificarea memoriei; în să se confunde; fiecare din
perioada condiţiei secundare, aceste existenţe consistă dinti-o
Felida păstrează amintiri din serie de evenimente psihologice
toate stănle ei şi ale tuturor legate unele de altele; dacă
întâmplărilor aparţinând celor Felida se află în prima stare, ea
două existenţe; în acest moment reuşeşte să-şi amintească
memoria ei prezintă maximum evenimentele din această stare;
de extensie. Pe urmă, la un din contră, ei îi este imposibil,
moment dat, survine brusc o fără ajutorul altora, de a-şi
nouă pierdere de cunoştinţă, regăsi amintiri legate de
asemănătoare cu prima; evenimente aparţinând stării a
bolnava trece din nou în prima doua. De ce? Această amnezie
stare; ea îşi regăseşte caracterul nu se explică deloc psihologic
trist şi activitatea sa şi, în prin legi atât de bine studiate de
acelaşi timp, prezintă o pierdere asociaţiile de idei. După aceste
de memorie cu totul curioasă: ea legi, toate amintirile pot reveni
nu-şi poate aminti întâmplări prin acţiunea analogiei şi
aparţinând condiţiei sale contiguităţii; vedem că aici
secunde şi am văzut aceste două forţe de asociaţie
numeroasele consecinţe, atât de lipsesc; amintirile condiţiei
penibile pentru ea, ale acestei secunde nu reapar în timpul
amnezii periodice. condiţiei normale, chiar atunci
Deosebirea dintre cele două când ar putea fi evocate de
condiţii mentale se bazează deci asociaţii de idei, mai eficace. Nu
pe două elemente principale: o aducem ca dovadă decât acel
schimbare de caracter şi o căţeluş pe care Felida îl
modificare a memoriei; aceasta copleşeşte cu mângâieri în
face ca în Felida să fie cu timpul vieţii secunde şi nu-1
adevărat două persoane morale recunoaşte în prima. Nu s-a
şi ea să aibă cu adevărat două subliniat suficient, credem noi,
Euri; cel de al doilea Eu nu este cât de contrară este această
deloc un Eu artificial, inventat amnezie caracteristică ideilor
într-o intenţie pur literară, primite prin asociaţii de idei. Este
pentru a face impresie; el este însă sigur că între cele două
perfect organizat, în stare să lupte sisteme mentale, formând cele
împotriva primului Eu, capabil două existenţe ale Felidei,
chiar să-1 înlocuiască, pentru că asociaţia de idei nu joacă nici un
noi vedem astăzi această rol important.
bolnavă continuându-şi Am avut adesea ocazia să
existenţa cu acest al doilea Eu, repetăm această remarcă.
40 41
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
Domnul Dufay, din Blois, a publicat o ŞI INCONŞTIENTUL
observaţie despre o bolnavă5
asemănătoare cu precedenta . Vom cita o lampă; domnişoara R.L. conduce lucrul,
pasajele cele mai interesante din ba chiar ia parte activă, nu fără a vorbi cu
veselie. Deodată se aude un zgomot. E
„Era în jurul anului 1845 când am început fruntea ei care cade brusc pe marginea
să fiu martorul acceselor de somnambulism mesei, bustul aplecându-i-se înainte. Iată
ale domnişoarei R.L., şi am avut timp de debutul accesului». Se redresează după
doisprezece ani ocazia, aproape zilnică, de a câteva secunde,îşi scoate cu ciudă ochelarii
studia acest fenomen atât de bizar. şi-şi continuă munca pe care o începuse,
Domnişoara RL. avea, cred, pe atunci nemaivand nevoie de lentile concave, cu
douăzeci şi opt de ani. înaltă, slabă, păr toate că o miopie considerabilă le face
şaten, cu o bună sănătate generală, de o necesare în starea normală, ba chiar se
susceptibilitate nervoasă excesivă, aşază în aşa fel încât lucrul ei să fie mai
domnişoara R.L. era somnambulă din puţin în bătaia luminii lămpii. Dacă are
copilărie. Primii ani şi i-a petrecut la ţară, nevoie să bage aţa în ac, duce mâinile sub
la părinţi; mai târziu a intrat succesiv, ca masă, căutând umbra, şi reuşeşte, în mai
lector sau ca domnişoară de companie, în puţin de o secundă, să introducă mătasea
mai multe familii bogate, cu care călătorea în urechea acului, ceea ce n-ar fi făcut
mult; apoi optează pentru o stare sedentară decât cu mare greutate în starea normală,
şi se consacră muncii cu acul. într-o ajutată de ochelari şi de o lumină
noapte, pe când se afla încă la părinţi, visă puternică. Vorbeşte lucrând, iar o
că unul dintre fraţii ei tocmai căzuse într- persoană care nu a fost martoră la
un heleşteu din apropiere; ea se ridică din începutul crizei nu ar remarca nimic, dacă
pat, ieşi din casă, sări în apă şi se apucă domnişoara R.L. nu şi-ar fi schimbat felul
să înoate pentru a-şi salva fratele! Aceasta de a vorbi din clipa când a intrat în
se petrecea în luna februarie; o prinse somnambulism. Atunci ea vorbeşte stâlcit,
frigul; se trezi cuprinsă de frică şi prinsă înlocuind pe eu cu mine, ca şi copiii; astfel
de un tremur care-i paraliza orice mişcare; ea zice: «când mine sunt proastă», Asta
ar fi murit dacă nu ar fi primit ajutor. Tip înseamnă: când nu sunt în somnambulism.
de cincisprezece zile febra o reţinu la pat. Inteligenţa, deja mai sus decât una
în urma acestui eveniment, accesele de obişnuită, dobândeşte în timpul crizei o
somnambulism au încetat pentru mai mulţi dezvoltare remarcabilă; memoria devine
ani. Visa vorbind cu voce tare, râdea sau extraoardinară, şi domnişoara RL. poate să
plângea, dar nu-şi părăsea patul. Pe urmă, povestească cele mai neînsemnate
puţin câte puţin, peregrinările nocturne evenimente cunoscute într-un timp
reîncepură, la început rare, pe urmă tot mai oarecare, fie că faptele s-au petrecut în
frecvente şi, în sfârşit, cotidiene. Aş putea stare normală sau în timpul acceselor de
umple un volum cu descrierea faptelor şi somnambulism. Dar, dintre aceste amintiri,
gesturilor făcute de Domnişoara R.L. în cele care se referă la perioada
timpul acestui somn activ. Mă voi mărgini somnambulismului se estompează complet
numai la ceea ce este indispensabil, pentru a din clipa în care criza încetează, şi mi s-a
face cunoscută starea ei. Copiez din notele întâmplat adesea de a;i provoca
mele: «Mama era subiectul cel mai frecvent domnişoarei R.L. mirare până la
al viselor sale. Dorea să plece în ţara sa, îşi stupefacţie amintindu-i fapte complet uitate
făcea bagajele în mare grabă, căci ale: fetei proaste, după expresia sa, pe care
«trăsura aştepta»; fuge pentru a-şi lua somnambula mi le-a confesat. Diferenţa
rămas bun de la persoanele din casă, nu dintre cele două feluri de a fi este cât se
fără să plângă din abundenţă; se miră poate de marcată. Domnişoara R.L. s-a
găsindu-i în pat, coboară repede scările şi fost debarasat de personalitatea ei
nu se opreşte decât la poarta de la stradă, anormală în perioada menopauzei»."
de la care s-a avut grijă să fie ascunsă Se vede că domnişoara R.L. are două
cheia şi în preajma căreia se zbate, personalităţi; ea este conştientă de acest
dezolată, rezistând mult timp persoanei dualism, căci vorbeşte de cealaltă la
care încearcă să o readucă la culcare şi persoana a treia, şi ignoră în prima sa stare
plângându-se amarnic de «tirania căreia îi ceea ce a făcut cea de-a doua în starea
este victimă». Ea sfârşeşte, dar nu secundă. Restul descrierii nu mai prezintă
întotdeauna, prin a se reîntoarce în pat, cel interes, căci este o repetiţie şi, prin
mai adesea fără a fi complet dezbrăcată, urmare, o confirmare a cazului Felida.
ceea ce îi arată la trezire că nu a dormit
liniştită, căci nu-şi aminteşte nimic despre
ceea ce s-a întâmplat în timpul accesului».
Iată somnabulismul, aşa cum se observă II
destul de frecvent. Este un vis în acţiune
început în timpul somnului normal şi care A fost adesea vorba, în aceşti ultimi ani,
se termină printr-o trezire, fie spontană, de Louis V., bărbat isteric, care a prezentat
fie provocată. Dar nu aceasta i se întâmpla curioase succesiuni de personalitate. Am
cel mai adesea domnişoarei RL. Copiez extras informaţiile următoare din lucrarea
din nou: «Este ora opt seara; mai mulţi domnilor Bourru şi Burot6.
muncitori lucrează în jurul unei mese pe
care se află
43
42
ALFRED DEDUBLAREA
BINET PERSONALITĂŢII ŞI
INCONŞTIENTUL
, Jstoria lui Louis V., spun ei, după un puternic atac de isterie,
este deja cunoscută în ştiinţă. dar timpul se scurge şi
Domnul Camuset7 a relatat-o cel
dintâi, iar după el, domnul Ribot,
domnul Legrand du Saulle,8
domnul Richer; domnul J.Voisin
a făcut două importante
comunicări despre acest bolnav.
Născut la Paris, strada Jean-Bart,
nr. 6, în ziua de 12 februarie
1863, din mamă isterică şi tată
necunoscut, şi-a petrecut o parte
din copilărie la Luysan, în
apropiere de Chartres; mama sa
îl maltrata, iar el a ajuns
vagabond. Se pare a fi avut încă
din anii copilăriei crize de
isterie însoţite de hemoptizii şi de
paralizii trecătoare. în ziua de 23
octombrie 1871, este condamnat,
pentru furt la domiciliu, la
detenţie într-o casă de corecţie,
până la vârsta de optsprezece ani.
Este trimis în colonia Douaires,
pe urmă îndreptat spre colonia
agricolă din Saint-Urbain
(Haute-Marne), unde rămâne din
27 septembrie 1873 până la 23
martie 1880. Ocupat mai mulţi
ani cu muncile agricole, primeşte
în acelaşi timp educaţia şcolii
primare, de care a profitat din
plin, căci este ascultător şi
inteligent. într-o zi, în timp ce se
ocupa într-o vie cu strângerea
curmeielor, o viperă i se
încolăceşte în jurul braţului
stâng, fără să-1 muşte. A avut
un fior cumplit şi seara, revenit
în colonie, îşi pierdu cunoştinţa
şi avu crize. Atacurile s-au
repetat; a avut apoi o paralizie a
membrelor inferioare, inteligenţa
rămânându-i intactă. în martie
1880 a fost transferat la azilul din
Bonneval (Eure-et-Loir). Aici, se
constată că bolnavul are o
fizionomie deschisă şi
simpatică, un caracter blând şi
că se arată recunoscător pentru
îngrijirea care i se acordă.
Povesteşte istoria vieţii sale cu
detalii amănunţite, chiar hoţiile
pe care le detestă şi decare-i este
ruşine; le pune pe seama
abandonului, a prietenilor care l-
au împins la rele. Regretă mult
acest trecut şi afirmă că viitorul
lui va fi onest. Ştie să citească şi
să scrie destul de bine. Se ia
hotărârea să fie repartizat la o
treabă compatibilă cu paraplegia,
cu infirmitatea sa. Este dus în
fiecare dimineaţă la atelierul de
croitorie; este instalat la o masă,
unde, fireşte, ia poziţia clasică a
membrelor inferioare paralizate
şi contractate. După două luni,
V. ştie să coasă foarte bine;
lucrează cu zel, toţi sunt
mulţumiţi de progresele sale.
într-o zi, este apucat de o criză
care a durat cincizeci de ore, în
urma căreia el nu mai era
paralizat. La trezire, V. vrea să
se ridice. îşi cere hainele şi
reuşeşte să se îmbrace, chiar
dacă este încă foarte stângaci; pe
urmă face câţiva paşi prin sală;
paralizia picioarelor dispăruse. O
dată îmbrăcat, cere să meargă
cu tovarăşii săi la munca
câmpului. Se vede imediat că se
crede încă la Saint-Urbain şi că
vrea să-şi reia ocupaţiile
obişnuite. într-adevăr, nu are
nici o amintire despre criza sa şi
nu recunoaşte pe nimeni, nici
chiar pe medic şi pe infirmiere,
nici pe camarazii de dormitor. Nu
admite că a fost paralizat şi
spune că este luat în derâdere. Ne
gândim la o stare de nebunie
trecătoare, foarte plauzibilă
memoria nu-i revine. V. îşi arestat; loveşte, îi muşcă pe
aminteşte bine că a fost trimis gardienii trimişi în căutarea sa.
la Saint-Urbain, ştie că în altă Readus la azil, devine furios,
zi i-a fost frică de un şarpe, dar strigă, se zvârcoleşte pe jos.
din acest moment există o Trebuie pus la carceră. Pe
lacună. Nu-şi mai aminteşte perioada sejurului la Bonneval,
nimic. Nu are nici sentimentul continuă să prezinte câteva
că timpul a trecut. Fireşte, ne manifestări nevrotice, atacuri
gândim la o simulare, la o convulsive, anestezii şi contracţii
revenire a isteriei şi se folosesc trecătoare. Iese din acest azil la
toate mijloacele pentru a-1 pune 24 iunie 1881; părea vindecat.
în contradicţie cu el însuşi, dar îşi petrece câtăva vreme la
fără a se reuşi. Astfel, a fost Chartres, la mama sa, pe urmă
condus, fără să fie prevenit, la este trimis în împrejurimile
atelierul de croitorie. Se merge oraşului Mâcon, la un mare
alături de el, având grijă să nu proprietar agricol. Se
fie influenţat. Cât despre direcţia îmbolnăveşte, rămâne o lună la
luată, V. nu ştie unde merge. Hotel-Dieu din Mâcon şi este
Ajuns la atelier, are aerul că transferat la azilul Saint-Georges,
ignoră locul unde se află şi aproape de Bourg (Ain), la 9
afirmă că este acolo pentru prima septembrie 1881. în perioada celor
oară. I se arată îmbrăcămintea optsprezece luni de şedere în
pe care o făcuse pe vremea când acest azil, prezintă crize care nu
fusese paralizat; râde cu un aer aveau nici o regularitate, uneori
îndoielnic, dar, în sfârşit, se fiind foarte puternice, alteori
resemnează şi crede. După o uşoare, ori survenind în serie;
lună de experienţe, observaţii, de câteodată era exaltat ca un
încercări de tot felul, rămânem sifilitic, alteori era aproape stupid
convinşi că V. nu-şi aminteşte şi imbecil. în anumite cazuri nu a
nimic. Chiar şi caracterul i s-a dat înapoi din faţa nici unei
modificat. Nu mai este acelaşi responsabilităţi, cedând
subiect, a devenit certăreţ, instinctelor şi impulsurilor celor
gurmand şi răspunde nepoliticos. mai periculoase, ştiind cu
Nu-i plăcea vinul şi-şi dădea cu abilitate să le acopere cu
multă plăcere porţia tovarăşilor calitatea sa de nebun cu care se
săi, pe când acum o fură pe a masca şi cu iresponsabilităţile
lor. Când i se spune că a furat materiale care rezultau din
cândva, şi că nu ar trebui să faptul că era internat într-un
reînceapă, devine arogant: «Dacă azil de alineaţi. V. a ieşit de la
am furat, am plătit pentru asta la Saint-Georges la 28 aprilie 1883,
închisoare». Se ocupă de ameliorat şi înarmat cu o
grădină, într-o zi, evadează, patalama, pentru a se reîntoarce
luând lucruri şi şaizeci de franci acasă. Ajunge la Paris, nu se ştie
de la un infirmier. Este cum; este primit succesiv în mai
descoperit la cinci leghe de multe servicii, ultimul loc fiind la
Bonneval în momentul când, Sainte-Anne şi, în sfârşit, la
după ce-şi vânduse Bicetre, unde intră la 31 august
îmbrăcămintea pentru a 1883, în serviciul domnului J.
cumpăra alta, se pregătea să ia Voisin,
trenul de Paris. Nu se lasă uşor
4
5
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
care-1 recunoaşte ca fiind pacientul ŞI INCONŞTIENTUL
domnului Camuset, tară să ştie ceea ce a
făcut între Bonneval şi Bicetre. Din luna obscure. Un prim fapt care se desprinde
august 1883 până în ianuarie 1884, este că la un moment dat Louis V. îşi
atacurile sunt rare şi observate doar de pierde brusc amintirile referitoare la
supraveghetori. în 17 ianuarie 1884 un nou perioade importante din existenţa sa
atac foarte violent, care se repetă în zilele anterioară şi intră într-o nouă perioadă
următoare cu crize de toracalgie, cu psihologică când îşi schimbă în întregime
paralizii alternative şi contracturi pe partea caracterul şi când distribuţia sensibilităţii
stângă şi partea dreaptă. La 17 aprilie, în şi mişcării se face în corpul său într-un fel
urma unei crize uşoare, contractura din cu totul diferit. Starea nouă se distinge deci
partea dreaptă dispare. Adoarme, cu corpul de precedenta prin trei semne principale: 1)
făcut covrig, cu mâinile sub cap, un somn starea memoriei; 2) starea caracterului; 3)
liniştit. Dimineaţa, se trezeşte şi cere starea sensibilităţii şi mişcării. Acest
infirmierului hainele. Vrea să meargă la ultim punct este unul dintre cele care
lucru. Se miră când nu-şi găseşte hainele constituie originalitatea observării acestui
la picioarele patului său; crede că i-au fost bolnav; la alţi isterici a căror istorie a fost
ascunse în glumă. Se crede în 26 ianuarie relatată până azi nu s-au studiat deloc
(ziua apariţiei contracturilor sale). Este adus schimbările sensibilităţii care se
înaintea şefului serviciului.-Rămâne stu- raportează la schimbările stării
pefiat când vede copacii cu frunze şi că în psihologice. Domnul Azam abia dacă face
calendar este ziua de 17 aprilie, că aluzie la aceasta, în ceea ce o priveşte pe
personalul din serviciu s-a schimbat. Felida; el trece repede peste aceasta, în timp
Vorbirea îi este normală. Nu-şi aminteşte ce s-ar fi dorit un studiu metodic. Cazul lui
că a fost înţepenit pe partea dreaptă. Louis V. umple deci o lacună importantă în
Picioarele îi sunt nesigure şi se clatină, cunoştinţele noastre; probabil că el nu
dorind să se ţină drept. Presiunea prezintă nimic excepţional în această
dinamometrică a mâinii drepte este mai privinţă şi că toţi bolnavii care au stări
slabă decât cea a mâinii stângi. secunde trebuie să prezinte, ca şi el,
Hemianestezia senzi-tivo-senzorială modificări senzi-tivo-senzoriale care sunt
persistă. în lunile următoare este calm şi semnalul trecerii la o nouă stare. Aceasta
se plimbă prin secţie. La 10 iunie, bolnavul este ceva necesar, logic: din moment ce
are o serie de crize şi, în urma lor, caracterul se modifică, iar memoria îşi
contractura părţii drepte revine. Rămâne schimbă amplitudinea, este normal ca
mai multe zile la pat, în starea în care se facultatea de a percepe senzaţiile să fie şi
aflase din luna ianuarie până în luna aprilie. ea atinsă; ceea ce ne-ar mira ar fi
Se crede în 17 aprilie. Vorbeşte la modul contrarul.
impersonal, ca atunci. A doua zi contractura Autorii au profitat de aceste variaţii ale
dispare şi subiectul revine la starea sensibilităţii pentru a face o serie de
primitivă. în timpul ultimelor şase luni ale cercetări experimentale pe subiecţii lor; ei
anului 1884, V. nu a prezentat nici un au reuşit să provoace într-o oarecare
fenomen nou. Caracterul său s-a măsură la dorinţă una sau alta dintre
modificat. Este blând în perioada personalităţile bolnavului lor, ceea ce până
contracturilor; în afara acestor perioade el atunci nu s-a obţinut în aceeaşi măsură, în
este indisciplinat, tachinant, hoţ. Lucrează pofida utilizării altor metode. în aceasta
când are chef. Atacurile sunt tot mai constă, în definitiv, marele interes al acestei
frecvente. Contracturile nu reapar o singură observaţii, ceea ce ea ne-a adus nou. Vom
dată, iar hemianestezia îşi păstrează reveni asupra chestiunii în acea parte a
caracterul de stigmat de neşters. V. este cărţii care este consacrată fenomenelor
dominat de câteva idei delirante. La 2 experimentale.
ianuarie 1885, după o scenă de Ne rămâne să definim şi să clasificăm
somnambulism provocat, urmată de un starea psihologică a lui V. S-a comparat
atac, evadează de la Bicetre, furând lucruri acest caz cu acela al Felidei; această
de îmbrăcăminte şi bani de la un infirmier, comparaţie este justificată din mai multe
la fel ca la evadarea de la Bonneval. motive, iar asemănările sunt frapante; sunt
Rămâne mai multe săptămâni la Paris, în schimbări de stare psihologică marcante,
compania unui vechi tovarăş de azil pe de caracter şi de memorie; fără îndoială,
care 1-a întâlnit. La 29 ianuarie 1885, se aceste stări sunt mult mai numeroase la V.
angajează în infanteria marinei şi soseşte (s-au numărat până la şase), fiecare având
la Rochefort la 31 ianuarie. Cât timp memoria sa proprie, cum a arătat
rămâne în cazarmă, comite hoţii. Trimis experimentul pe bolnav; dar această
în faţa consiliului de război, este dată o problemă a cifrelor nu are deloc o
ordonanţă de neurmărire la data de 23 importanţă generală, şi, de altfel, au
martie 1885, iar pe 27 martie intră în existat la Felida cel puţin trei stări
observaţie. încă de la sosire, este cuprins distincte.
de o serie de atacuri isterico-epileptice. La Domnul Proust a publicat recent9 un caz
30 martie, are o contractura a întregii părţi curios de automatism ambulator la un
drepte, care se disipează după două zile, isteric. Iată observaţiile sale:
dar rămâne paralizat şi insensibil pe „Emil X., treizeci şi trei de ani; fiul unui
întreaga jumătate dreaptă a corpului." tată legitim beţiv; mamă nevrotică, un
Observarea lui Louis V. este cu siguranţă frate mezin intrând în categoria
cea mai complexă şi mai bogată în detalii retardaţilor. El, din contră, are o
pe care o posedăm, cu toate că ea conţine inteligenţă vie. A făcut studii clasice şi
câteva părţi chiar a avut succese la concursurile
academice. După ce a studiat medicina
câteva luni, a trecut
47
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
la studiul dreptului, se vede licenţiat şi, ŞI INCONŞTIENTUL
câţiva ani, este înscris în asociaţia „1) O ruptură în continuitatea
avocaţilor din Paris. Emil X. a prezentat fenomenelor de conştiinţă, iar aceasta cu
semnele cele mai vădite ale unei grave toate că individul, în timpul acestei rupturi,
isterii (atacuri, tulburări de sensibilitate, se duce şi vine, acţionează conform
de motilitate etc. etc). El este aproape obiceiurilor vieţii obişnuite.
instantaneu hipnotizabil. Este suficient ca 2) Dacă se manifestă o discontinuitate
să fixeze un punct în spaţiu, să audă un între fenomenele de conştiinţă din
zgomot nu prea tare, să trăiască o perioada condiţiei secunde şi ale celei de
impresie vie şi bruscă ca apoi, imediat, să viaţă normală, există, din contră, o
cadă în somnul hipnotic. Era, într-o zi, la continuitate între fenomenele de conştiinţă
cafeneaua din piaţa Bursei. Se privea în ale perioadei condiţiei secunde. Astfel,
vitrină. Imediat a adormit. Mirate şi Emil X. în starea sa normală ignoră ceea
speriate, persoanele cu care se găsea l-au ce a făcut în perioadele de automatism
dus la spitalul Charite, unde a fost trezit. ambulatoriu, dar este suficient să-1
Altă dată, la Palatul de Justiţie, în timp ce cufundăm în somnul hipnotic, să-1
pleda, preşedintele îl privi fix. El s-a oprit replasăm în condiţia secundă pentru ca,
brusc, adormind, şi nu-şi putu relua imediat, să-şi amintească cele mai mici
pledoaria decât atunci când unul dintre amănunte ale peregrinărilor sale. Trezit,
confraţi, care-i cunoştea infirmitatea, 1-a nu ştie ce a făcut de la 23 septembrie la 15
trezit. Dar asta nu este totul. în anumite octombrie; adormit, dezvăluie incidentele
momente, Emil X. îşi pierde complet întregii călătorii. Dacă a cheltuit cinci
memoria. în acest caz, toate amintirile, cele sute franci este pentru că a jucat cărţi. El
recente ca şi cele mai vechi, sunt abolite. El spune suma pierdută şi la ce joc. Dă
uită complet toată existenţa sa trecută. numele partenerului său. Povesteşte tot ce
Uită chiar de el însuşi. Totuşi, cum nu şi- a făcut la prietenul său preotul şi la
a pierdut conştiinţa, şi cum pe toată durata episcop, unchiul său. Aceleaşi lucruri apar
acestui fel de stare de condiţie secundă — şi în escapada la Troyes. în timpul somnului
care se putea prelungi pe durata câtorva zile provocat el spune: «La 17 mai, la ieşirea
— el avea, cum spune Leibniz, «apercepţia din restaurant, am luat o maşină şi am
percepţiilor sale», o viaţă nouă, o nouă cerut să fiu dus la Gara de Est. M-am urcat
memorie, un nou Eu începe pentru el. în în trenul de ora 1,25 şi am ajuns la Troyes
acest caz el merge, călătoreşte cu trenul, la ora 5 şi 27 minute; am descins la hotelul
face vizite, cumpără, joacă etc. Când, Commerce, camera nr. 5. Mi-am pus
subit, printr-un fel de trezire, revine la pardesiul, în care se găsea portmoneul, pe
prima condiţie, ignoră ceea ce făcuse în speteaza unui fotoliu. Pe urmă m-am dus
zilele care tocmai au trecut, adică în la cafeneaua din piaţa Notre-Dame şi m-
perioada condiţiei secunde. Astfel, la 23 am întors să iau dineul la ora şase şi
septembrie 1888, are o altercaţie cu tatăl jumătate. Pe urmă am vizitat un negustor, o
vitreg (cel de-al doilea soţ al mamei sale). cunoştinţă de-a mea, M.C., şi am petrecut
El este puternic impresionat de această la el seara până în jurul orei 9. M-am întors
altercaţie, încât i-a păstrat amintirea foarte pentru a mă culca. M-am trezit a doua zi
vie. Dar ignoră ceea ce a făcut începând la ora 8, am dejunat la M.C. L-am părăsit
cu această dată de 23 septembrie şi până după dejun, am luat-o pe strada Paris şi m-
la mijlocul lunii octombrie următor. în am simţit bolnav. M-am adresat atunci unui
această ultimă perioadă, adică la trei agent de stradă, care m-a condus la
săptămâni după disputa cu părintele său, comisariatul poliţiei şi de acolo la spitalul
îl regăsim la Villars-Saint-Marcelin din Troyes, unde m-au trezit». Cu titlu de
(Haute-Marne). Cum a trăit? Unde a fost? informaţie suplimentară, voi adăuga
Nu ştie. Ceea ce ştie, a aflat după aceea următorul detaliu: după ce am aflat de la
din diverse surse din jurul său. I s-a spus bolnavul adormit locul unde şi-a lăsat
că a fost la preotul de la Villars-Saint- pardesiul, l-am determinat, după ce s-a
Marcelin, «care 1-a găsit bizar», că a trezit, să scrie la hotelul Commerce. Peste
vizitat pe unul dintre unchii săi, episcop in două zile, spre marea sa mirare, el primi
partibus în Haute-Marne, şi că aici ar fi pardesiul şi portmoneul cu 226 franci pe
spart diverse obiecte, ar fi rupt cărţi şi care-i conţinea. Aceste obiecte, i-am spus,
chiar manuscrise ale unchiului său. A aflat, erau rătăcite de mai mult de şase luni, iar
apoi, că făcuse cinci sute de franci datorie bolnavul nostru ducea lipsă de bani. Emil
în peregrinările sale, că a fost dat în X. a fost condamnat de tribunalul din Vassy
judecată la tribunalul din Vassy pentru acte pentru escrocheria comisă în timpul
de escrocherie şi că a fost condamnat în perioadei automatismului ambulatoriu.
lipsă. Alt episod: la 22 mai 1889 dejuna Acţiunea judiciară a fost anulată când s-a
într-un restaurant din Cartierul Latin. Două aflat în ce condiţii a fost comis delictul. Mai
zile mai târziu, se afla într-o piaţă din recent, Emil X. a fost din nou acuzat de
Troyes. Ce a făcut pe parcursul celor escrocherie. El împrumutase o sumă, de
două zile? Habar n-are. Tot ceea ce-şi altfel mică, de la un funcţionar al Palatului
aminteşte, revenindu-şi în fire, este că şi-a de Justiţie, făcând uz de o falsă calitate. în
pierdut pardesiul şi portmoneul conţinând raportul domnilor Motet şi Ballet o
două sute douăzeci şi şase de franci." ordonanţă de neurmărire a fost dată în
în observaţia referitoare la Emil X., ca favoarea lui."
şi în observaţii similare, se relevă, în Observaţia domnului Proust se apropie
special, următoarele probleme: mult de aceea a cazului Felida: schimbarea
caracterului în timpul stărilor secunde şi
apoi pierderea memoriei;
49
ALFRED BINET DEDUBLAREA
dar toate acestea ar trebui să fie studiate cu PERSONALITĂŢII ŞI
grijă, deoarece un mare număr de detalii INCONŞTIENTUL
lipseşte. Notăm, în treacăt, un punct
interesant, şi care nu se întâlneşte în bine, se găsesc trei personalităţi la Felida
observaţiile precedente: adus în starea de şi un număr cu mult mai mare la Louis V.
somnambulism hipnotic, Emil X. îşi Este de ajuns spre a înlătura expresia de
regăseşte amintirile din starea secundă. dedublare a personalităţii, care s-a vrut
Trebuie adăugate, la seria observaţiilor aplicată acestor fenomene; poate fi
pe care tocmai le-am citat, acelea publicate dedublare, ca şi o fărâmiţare în trei, în
de Weir-Mitchell; ele constituie o repetiţie patru personalităţi etc.12
interesantă a cazului Felida. Este vorba de Sunt convins că alternările şi
o tânără în vârstă de douăzeci de ani, o succesiunile de personalitate la isterici nu
fire tristă, melancolică, timidă; această sunt deloc fenomene excepţionale. Ceea ce
persoană a fost cuprinsă de un somn care a este excepţional este de a găsi subiecţi
durat mai mult de douăzeci de ore; la tipici, ca Felida şi ca Louis V., la care
trezire, îşi dă seama că a uitat în totalitate dedublarea este marcată de caracteristici
existenţa sa anterioară, părinţii, ţara, casa atât de puternice încât au putut frapa spiritele
unde a locuit; o putem compara, spune neprevenite. Poate că dacă am studia mai
autorul, cu un copil la vârsta maturităţii. A atent mai mulţi isterici, am întâlni alţii
fost nevoie să se reînceapă educaţia sa: a care să difere mult de precedenţii. în tot
fost învăţată să scrie şi s-a remarcat, în cazul, succesiunea personalităţilor
legătură cu acest lucru, faptul că ea scria de distincte există, într-o oarecare măsură, la
la dreapta la stânga, ca în limbile semitice. mulţi; acest fenomen trebuie să se exprime
Nu cunoştea decât cinci sau şase cuvinte, nu prin simptome zgomotoase, ci prin
adevărate reflexe de articulare, care erau amnezii şi schimbări de caracter care
pentru ea golite de sens. Munca de amintesc întrucâtva de cele ale Felidei şi ale
reeducare, dusă metodic, a durat şapte sau lui Louis V., siste-matizându-se, legându-se
opt săptămâni. Caracterul ei suferise o de anumite perioade ale existenţei. Sunt aici
schimbare tot atât de profundă ca şi simptome pe care trebuie să le căutam,
memoria; timidă la maximum în prima ei cum spunea Lasegue, vorbind de anestezie.
fază, ea devenise veselă, expansivă, Ne-am limitat până aici la isterie. Toţi
gălăgioasă,îndrăzneaţă până la bolnavii despre care v-am povestit sunt
temeritate: alerga prin pădure, prin munţi, incontestabil isterici. Problema care se pune
atrasă de pericolele ţinuturilor sălbatice în este de a şti dacă, în afara acestei nevroze,
care locuia. Apoi un nou somn se produce; se întâlnesc diviziuni analoage ale
bolnava revine la prima ei stare; ea îşi conştiinţei şi ale personalităţii.
aminteşte totul, îşi reia firea melancolică, Dacă se ia ca semn al acestei diviziuni
care părea să se fi agravat; nici o amintire starea memoriei, întotdeauna mai uşor de
conştientă nu persistă din a doua stare. Un constatat cu precizie decât schimbarea
nou atac o face să revină la cea de-a doua caracterului, trebuie răspuns afirmativ la
stare, cu fenomenele de conştiinţă care au întrebarea pusă; găsim în condiţii foarte
însoţit-o şi prima dată. Bolnava a trecut diverse fragmente de viaţă psihologică care
succesiv, de mai multe ori, de la o stare la au ca trăsătură esenţială deţinerea unei
alta; aceste schimbări s-au repetat timp de memorii proprii; înţelegem prin aceasta că
şaisprezece ani. La sfârşitul acestei respectivele stări nu lasă deloc amintiri în
perioade, variaţiile încetară; bolnava avea timpul trezirii, dar că reîntoarcerea la
pe atunci treizeci şi şase de ani; ea trăi aceeaşi stare aduce amintirile manifestării
într-o stare mixtă, dar mai apropiată de cea anterioare şi că persoana îşi aminteşte
secundă decât de prima; nu era nici tristă, toate lucrurile pe care le-a uitat în viaţa sa
nici zgomotoasă, ci rezonabilă. A murit la normală.
şaizeci şi cinci de anilu. Uneori existenţa unei memorii proprii a
Vom încheia aici lista observaţiilor; acestor stări secundare se manifestă sub o
acelea pe care le-am reprodus sunt, în afară formă întrucâtva diferită şi mai elementară;
de câteva divergenţe de detaliu, de o subiectul reîncepe totdeauna aceleaşi acte.
remarcabilă uniformitate, iar cele pe care Se întâlnesc exemple astăzi foarte
le-am putea adăuga aici nu ne-ar aduce cunoscute ale acestor particularităţi
nimic nou; aceasta nu înseamă că a fost psihologice în vis, intoxicaţiile cu alcool,
eter, haşiş etc., nebuniile circulare,
spus totul despre aceste cazuri patologice; epilepsie. Există chiar la unii epileptici o
din contră, credem că este loc de a duce dublă viaţă psihologică 13 prezentând
studiul mai departe şi avem bănuiala că aceleaşi trăsături ca în isterie .
starea secundă prezintă un foarte mare
număr de caracteristici psihologice
interesante; se găsesc, din nefericire, puţine
lămuriri despre acest lucru în observaţiile
publicate până acum; totul 11pare redus la NOTE
acelaşi model, cel al Felidei .
în general, observatorii nu au remarcat la 1 Domnul Ribot, în prefaţa la cartea sa
bolnavii lor decât două condiţii diferite de Les maladies de la personnalite, a insistat
existenţă, dar acest număr, doi, nu are asupra acestei idei, pe care noi o credem
nimic constant şi nici fatidic şi nici nu este foarte importantă. |Cartea a fost tradusă
chiar atât de general pe cât se crede; dacă în
ne gândim
50
ALFRED BINET
limba română «le dr. Leonani GavrUiu,
sub titlul Patologia personalităţii. CAPITOLUL II
Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1996|
(paranteza trad.).
2 A se consulta, pe această temă, o
lecţie a domnului Charcot, publicată în SOMNAMBULISMELE
Gazette Med. de med. el de chir., 22 SPONTANE
marş 1890, de domnul Blocq.
3 Mac-Nish, Philosophy ofsleep, 1830. Se (URMARE)
pare că observaţia aparţine lui Mitchel Sistematizarea activităţii psihologice.
şi Nott şi că a apărut pentru prima Observarea sergentului din Bazeilles
dată în 1816. de către domnul Mesnet. Analiza
4 Hypnolisme, double conscience et acestei observaţii. Conştiinţa nu
alterations de la Personnalite, Paris, dispare in timpul crizei. Discutarea
1887. opiniei domnului Huxiey asupra
5 Revue scientiftque, 15 juillet 1876. rolului conştiinţei. Observaţiile
6 Changements de personnalite, p. 19. domnului Charcot. Opinia domnului
7 Camuset, Annales medico- Charcot asupra nosografiei
somnambulismelor.
psychologiques, janvier 1882.
8 J.Voisin, Archives de
neurologie, septembre 1885, p.
212.
' Tribune medicale, 27 marş
1890.
10 Citat de William James, Psychology,
I, 383.
11 A se vedea o observaţie a domnului I
Myers, Proceedings of the Society for Somnambulismul spontan poate prezenta
Psychical Research, 1887, p. 230; la isterici un caracter puţin diferit faţă de
Ladame, Rev. de Vhypn., 30 janvier 1888.
12 S-a pretins că dedublarea cele tocmai descrise. în toate observaţiile
personalităţii s-ar explica prin dualitatea pe care le-am reprodus până aici, starea
emisferelor secundă a subiectului are aspectele generale
cerebrale. Domnul Ribot a respins într-un ale primei stări, considerată ca stare
mod care mi se pare definitiv această normală; subiectul are spiritul deschis la
opinie toate ideile şi la toate percepţiile, el este
foarte stranie. capabil să trăiască viaţa obişnuită, într-
13 Bulletin medical, 1889, p. 18. un cuvânt, nu delirează. S-a remarcat de
mult timp că subiecţii de acest gen, pentru
un observator neavertizat, par normali şi
nimic nu ne spune că ei se găsesc într-o
stare secundă.
Dar nu este întotdeauna astfel. Nici
pomeneală. S-a observat că, în împrejurări
puţin diferite de acelea pe care le-am studiat,
caracterul psihologic al subiectului este, în
starea a doua, cu totul diferit decât în starea
primă; subiectul nu mai trăieşte viaţa
obişnuită; el este dominat de o idee sau de
un grup de idei, care imprimă întregii sale
existenţe o orientare deosebită. El nu
înţelege ce i se spune atunci când cuvintele
pronunţate n-au nici o legătură cu ideea sa
fixă şi nu poate să o încorporeze în
aceasta; obiectele care-1 înconjoară îl lasă
indiferent sau nu sunt percepute într-un mod
conştient, dacă ele nu sunt raportate la
preocuparea sa obişnuită.
Aceste fenomene constituie mai degrabă
o alterare a personalităţii prin fracţionare
spontană, astfel ele intră logic în cadrul
acestui capitol.
Am văzut că în prima serie cazul tipic al
observaţiilor este cazul Felida. Se poate
spune că această nouă serie posedă de
asemenea un caz tipic, bine cunoscut
astăzi; este acela al sergentului din
Bazeilles, publicat de domnul Mesnet1.
Vom reproduce pe larg această observaţie
importantă.
53
ALFRED DEDUBLAREA
BINET PERSONALITĂŢII ŞI
INCONŞTIENTUL
„F., în vârstă de douăzeci şi distincte: una normală; cealaltă
şapte de ani, sergent în armata patologică. în starea sa
din Africa, primeşte, în bătălia obişnuită, F. este un bărbat
dată la Sedan, un glonte care i-a destul de
fracturat parietalul stâng.
Glontele, tras oblic, i-a făcut o
rană de 8 până la 10 centimetri 54
lungime, paralelă cu sutura
temporală şi situată cam la doi
centimetri dedesubtul acestei
suturi. în momentul în care i s-a
cauzat această rană, F. a avut
încă forţa de a lovi cu baioneta
soldatul prusian care tocmai îl
rănise; dar, aproape imediat, îi
paralizează braţul drept şi este
obligat să abandoneze arma
pentru a scăpa de incendiu şi de
obuzele care plouau peste satul
Bazeilles în flăcări. El a putut
merge circa 200 metri, pe urmă
piciorul drept paraliza la rândul
său şi el şi-a pierdut complet
cunoştinţa. Abia după trei
săptămâni F. îşi recapătă
agerimea simţurilor, găsindu-se
la Mainz, unde fusese transportat
de o ambulanţă prusacă. în acel
moment, hemiplegia părţii
drepte era completă; el şi-a
pierdut toată mobilitatea. Şase
luni după aceea, transportat în
Franţa, a fost purtat prin diverse
spitale militare din Paris a şi
rămas paralizat circa un an. Cu
toate acestea, a fost destul de
norocos vindecându-se de acea
paralizie, i-are nu a lăsat până
astăzi alte urme decât o uşoară
slăbiciune a părţii drepte, abia
sensibilă pentru bolnav, evidentă
numai la dinamometru. încă din
timpul când bolnavul se mai afla
la Mainz, circa trei sau patru luni
după rănirea sa, el prezentă
tulburări de inteligenţă,
manifestându-se prin accese
periodice, caracterizate mai ales
prin ocluzia parţială a organelor
de simţ şi printr-o activitate
cerebrală diferită de cea din
starea de veghe. începând cu
această perioadă, chiar după
vindecarea de hemiplegie,
accesele nu au încetat să se
manifeste, totdeauna
asemănătoare, cu diferenţa
periodicităţii mai mult sau mai
puţin întinse (în medie de la
cincisprezece la treizeci de zile)
şi durata acceselor mai mult sau
mai puţin lungi (în medie:
cincisprezece la treizeci de ore).
Tulburările nervoase pe care ne
propunem să le studiem la F. au
deci un punct de plecare
material evident: o fractură de
parietal cu distrugerea osului pe
o întindere uşor de constatat încă
şi astăzi şi, cu ocazia acestei
fracturi, o leziune a creierului în
emisfera stângă, cum o dovedeşte
hemiplegia întregii jumătăţi
drepte a corpului mai mult de un
an. Care ar putea fi leziunea
creierului? După toate
aparenţele, o encefalită locală
sau un abces în substanţa
nervoasă, deoarece rana
exterioară şi paralizia s-au
vindecat aproape în acelaşi
moment, după o perioadă de un
an, şi au permis funcţiilor
sensibilităţii şi mişcării, atât de
mult timp anulate pe partea
dreaptă a corpului, să-şi recapete
echilibrul normal. Ce-a rămas,
deci, astăzi? O simplă tulburare
funcţionala, apărută în
momentul când creierul era
materialmente bolnav şi
persistând chiar atunci când toate
funcţiile 2vieţii de relaţie sunt
restabilite . De patru ani, viaţa lui
F. prezintă două faze esenţial
inteligent pentru a avea grijă de mişcare continuă de nystagmus
nevoile sale, pentru a-şi câştiga dovedind o stare de rău, de
existenţa. El a fost rândaş în suferinţă la cap; şi o mestecare
diferite case, cântăreţ într-o continuă din maxilare. Dacă
cafenea de pe Champs-Elysees, merge, sau se plimbă în locurile
iar funcţiile sale de sergent, pe obişnuite şi chiar dacă cunoaşte
când era la regiment, ne arată dispoziţiile locale, el acţionează
anumite aptitudini care l-au cu toată libertatea pe care o are
făcut să fie remarcat de şefii în viaţa obişnuită; dacă însă îl
săi. Din clipa în care a intrat în vom plasa în alt mediu în care nu
serviciul meu, la spital, se arată cunoaşte deloc locuitorii, dacă
serviabil, binevoitor cu ceilalţi glumim creându-i obstacole care
bolnavi, şi nu a dat prilejul la nici să-i bareze drumul, el se loveşte
un reproş important prin cu uşurinţă de fiecare lucru, se
conduita sa. Sănătatea nu-i lasă opreşte la cel mai mic contact,
de dorit şi toate funcţiile îi sunt şi, plimbând mâinile pe obiect, îi
obişnuite. Interesul pe care-1 caută contururile şi îl ocoleşte
prezintă acest bolnav se referă cu uşurinţă. Nu prezintă nici o
la faza patologică pe care o rezistenţă la mişcarea care i se
vom studia şi la tulburările care imprimă, fie că îl facem să-şi
apar brusc în exerciţiul schimbe direcţia, fie că îl
facultăţilor intelectuale. grăbim, fie că îl încetinim, el se
Trecerea de la starea normală la lasă dirijat ca un automat şi
cea de boală se face într-o clipă, continuă mişcarea în direcţia pe
într-un mod insesizabil. Simţurile care am vrut să i-o dăm. în
i se închid la excitaţiile externe; timpul duratei acestor crize,
lumea exterioară încetează să funcţiile instinctive şi apetitul se
mai existe pentru el; nu mai desfăşoară ca în stare de
trăieşte decât exclusiv viaţa sa sănătate; mănâncă, bea,
personală; nu mai acţionează fumează, se îmbracă, se plimbă
decât cu propriile excitaţii, cu ziua, se dezbracă seara, se culcă
mişcarea automată a creierului la orele când era obişnuit să o
său. Cu toate că nu mai primeşte facă. Sub ce influenţă se
nimic din afară şi că desfăşoară toate aceste acte?
personalitatea îi este complet Sunt provocate de nevoi reale, de
izolată de mediul în care este senzaţii organice, sau poate sunt
plasat, îl vedem mergând, chiar şi ele automatisme, simplul
venind, făcând, acţionând ca şi rezultat al obiceiurilor din starea
cum ar avea simţurile şi de veghe continuate în somn?
inteligenţa în plin exerciţiu; în Sunt dispus să accept această
aşa fel încât o persoană ultimă interpretare3, căci de
neprevenită de starea sa, care l- fiecare dată când l-am văzut pe
ar întâlni la plimbare, nu îşi va bolnav mâncând, el mânca cu
da seama de ciudăţenia lăcomie, fără discernământ, abia
fenomenelor pe care le prezintă mestecând alimentele, înghiţind
acest bolnav. Mersul îi este uşor, tot ce-i cădea în mână, fără să
atitudinea calmă, fizionomia fie vreodată sătul, dovadă
paşnică; are ochii larg deschişi, sigură
pupila dilatată; fruntea şi
sprâncenele încruntate, cu o 55
ALFRED DEDUBLAREA
BINET PERSONALITĂŢII ŞI
INCONŞTIENTUL
a satisfacerii nevoilor. De referitoare la perioada
asemenea, bea tot ce i se dă, vin intermediară. Primul dintre
ordinar,4 vin quinquina, apă, assa aceste accese datează încă din
foetida , fără să manifeste nici o prima
impresie agreabilă, penibilă sau
indiferentă. Examenul 56
sensibilităţii generale şi al
sensibilităţii speciale a organelor
de simţ arată o perturbare
profundă. Sensibilitatea
generală a pielii, a muşchilor
este complet moartă; se poate,
fără nici o reacţie din partea
bolnavului, să înţepi pielea
diverselor părţi ale corpului, ale
mâinilor, braţelor, picioarelor,
pieptului, feţei. Bolnavul nu
simte nici o senzaţie dacă, luând
un ac sau o broşa, i se străpunge
derma şi i se adânceşte în
profunzimea muşchilor. La fel
stau lucrurile dacă se foloseşte o
puternică pilă electrică; bolnavul
este insensibil la acţiunea celor
mai puternici curenţi asupra
braţelor, pieptului, feţei, cu toate
că excitaţia electrică îşi arată
efectul prin secusele bruşte şi
foarte energice ale muşchilor.
Sensibilitatea generală este deci
redusă la zero. Sensibilitatea
musculară s-a conservat. Auzul,
complet închis. El nu
înregistrează nici un semnal
zgomotos care se produce în
jurul lui. Canalul auditiv este, pe
toată întinderea, insensibil la
gâdilaturi şi la înţepături.
Gustul nu mai există. El bea
orice: apă, vin, oţet, assa
fbetida. Mucoasa gurii, a limbii
este insensibilă la înţepături.
Mirosul. Nici un miros, bun sau
rău, nu este perceput de bolnav;
nici oţetul, nici assa fbetida.
Mucoasa foselor nazale este
insensibilă în întregime. Se poate
introduce un corp străin în fosele
nazale până la vălul palatului,
fără a se produce nici gâdilaturi,
nici strănuturi. Văzul. Văzul
este, ca şi celelalte simţuri, închis
impresiilor exterioare, dar poate,
într-un fel, mai puţin complet.
Bolnavul ni s-a părut, de mai
multe ori, a nu fi deloc insensibil
la efectele obiectelor
strălucitoare; dar senzaţia pe
care o trezeşte în el nu-i dă decât
noţiuni atât de confuze încât cere
imediat să atingă obiectul pentru
a-1 ajuta la cunoaşterea formei,
volumului, contururilor etc.
Pipăitul. Pipăitul este, dintre
toate simţurile, singurul care
persistă şi-l pune pe bolnav în
legătură cu lumea exterioară.
Delicateţea cu care-şi plimbă
mâinile pe obiecte, felul în care a
ştiut să le atingă în miile de
ocazii la care am asistat,
dovedeşte o fineţe, o subtilitate
a acestor simţuri superioară
mediei exerciţiului său în
condiţiile normale ale sănătăţii.
Izolarea în care F. se găseşte
plasat este deci consecinţa unei
tulburări considerabile în
exercitarea funcţiilor nervoase. F.
este un bolnav la care inervaţia
cerebrală îşi pierde pentru
moment atributele sensibilităţii
generale şi speciale care-1 pun
pe om în contact permanent cu
lucrurile exterioare. El este atins
de o tulburare funcţională care
prezintă toate caracterele unei
nevroze şi care, cu toate că este
singulară, excepţională în
manifestările sale, nu este lipsită
de precedente în istoria bolilor
sistemului nervos. Tulburările
nervoase prezentate de F. nu se
manifestă decât prin crize sau
accese de scurtă durată,
lună a anului 1871, pe când F. obstacole care se opun
era încă prizonier în Germania şi mişcărilor sale. Toate actele pe
hemiplegie de partea dreaptă. în care le face, toată activitatea pe
acea perioadă, crizele se repetau care o are în timpul crizei nu este
la intervale mai scurte şi ele decât repetarea obiceiurilor din
rămaseră aşa atâta timp cât rana starea de veghe. Este incapabil
de la craniu a fost deschisă, să înţeleagă şi, de asemenea,
adică mai mult de un an; de aşi imagina; şi, cu toate
începând din această perioadă, acestea, există un act straniu —
ele s-au rărit, iar perioada pe care-1 vom studia mai târziu,
intermediară, care fusese de cinci izolat — care a apărut încă de la
la şase zile la început, a devenit, prima criză, atunci când era
în medie, de cincisprezece la încă soldat, care de fiecare dată
treizeci de zile. De circa doi ani, se reproduce în aceleaşi condiţii
ele şi-au păstrat această şi pare scopul special al
periodicitate, în afară de câteva activităţii sale maladive: este
abateri de la regim sau câteva atracţia pentru furt sau mai
excese ale bolnavului, care le degrabă pentru sustragerea
precipită revenirea. Oricum ar fi, tuturor obiectelor care-i cad în
ele sunt întotdeauna mână si pe care el le ascunde
asemănătoare între ele şi de-a valma acolo unde se
marcate de pecetea activităţii găseşte. Nevoia de sustragere şi
inconştiente. Debutul crizei este de a ascunde este un fapt atât de
precedat de o stare de dominant la acest bolnav, încât,
indispoziţie, de o apăsare la apărut de la prima criză, nu a
frunte, pe care bolnavul o încetat să se arate şi în accesele
compară cu strângerea unui cerc ulterioare. Pentru el totul este
de fier; acelaşi lucru la sfârşitul bun de luat, chiar lucrurile cele
ei, căci, multe ore după, el se mai neînsemnate, iar dacă nu
plânge încă de senzaţia de găseşte nimic pe masa vecinului
greutate în cap şi de amorţeli. său, ascunde, cu aparenţă de
Trecerea de la sănătate la boală mister, pe când o numeroasă
se face rapid, în câteva minute, asistenţă îl înconjoară şi-l
într-un mod insensibil, fără supraveghează, diferite obiecte
convulsii, fără ţipete; el sare de care-i aparţin: ceasul, cuţitul,
la una la alta fără să treacă portmoneul etc. Tot timpul cât
prin estompările raţiunii, care durează accesul este o fază a
se regăsesc la ora când somnul existenţei sale în care amintirea
trebuie să vină; iar fiinţa nu mai este prezentă pentru el;
conştientă, responsabila, în uitarea este atât de completă
plină stăpânire de sine, nu mai încât el se arată foarte mirat
este, după o clipă, decât un dacă i se relatează ceea ce a
instrument orb, un automat făcut; nu mai are nici o idee
docil al activităţii inconştiente despre timpul, locul, mişcările,
a creierului său. El se mişcă cu investigaţiile al căror obiect a
o libertate aparentă, pe care de fost, nici despre diferitele
fapt nu o are; i se pare că vrea, persoane care au asistat.
dar nu mai are decât o voinţă Separarea între cele două faze
inconştientă şi neputincioasă de
a se debarasa de cele mai mici 57
ALFRED BINET DEDUBLAREA
face înconjurul încăperii, atinge fiecare PERSONALITĂŢII ŞI
lucru; simte un dulap, îl deschide; palpează INCONŞTIENTUL
câteva fiole, le ia, le priveşte; vede vin, îl
bea. Ajuns la un mic birou, vederea îi este fi putut el să caute? Poate pagini cu note
impresionată de câteva obiecte muzicale. Iau una din acele cărţi, o rulez
strălucitoare aşezate pe o etajeră; le ia, le şi, punându-i-o astfel rulată în mână, îi
examinează, le pune pe toate, pe rând, în satisfac dorinţa, dându-i impresia unui sul
buzunar. Arunc, pe biroul pe care-şi plimbă cu note muzicale, căci imediat îşi ia
el mâinile, câteva pene pe care degetele sale bastonul şi traversează salonul cu paşi
le întâlneşte şi care-i vor da, sper, dorinţa lenţi, degajaţi. Din mers, îl oprim pentru
de a scrie din nou. Abia le-a atins că a şi a-i lua haina ce o avea pe el; nu opune nici
luat un scaun şi începe o scrisoare adresată o rezistenţă; infirmierul îi pune între mâini
uneia dintre prietenele sale. îi spune că propria sa redingotă, el se îmbracă, îşi
trebuie să schimbe ora întâlnirii, că el cercetează butoniera, vede panglica de la
«cântă astă-seară la cafeneaua Champs- medalia militară şi pare satisfăcut.
Elyseees» şi că nu va fi «acasă înainte de Coboară agil scara pe care umbla zilnic,
ora unsprezece». L-am lăsat să-şi termine traversează curtea spitalului cu înfăţişarea
scrisoarea, fără să-i creăm nici un necaz. unui om grăbit şi se îndreaptă spre
O pune în plic, cu adresa domnişoarei X. şi poartă. Ajuns aici, îi barez trecerea şi îl
adaugă: A fi trimisă printr-un comisionar. întorc cu spatele spre poartă; el se lasă,
Această indicaţie specială însemna, evident, fără să protesteze, pe urmă îşi reia mersul
că această scrisoare avea pentru el o în noua direcţie pe care i-am impus-o şi
anumită importanţă şi că ţinea ca ea să intră, tatonând, în loja portarului, deschisă
ajungă fără întârziere. O pune în buzunar, spre locul în care ne găseam noi. în acel
se ridică şi chiar în aceeaşi clipă, fără moment, soarele lumina cu o strălucire
nici o precauţie, fără nici o subtilitate, îi puternică o uşă de sticlă care închidea loja
iau acea scrisoare căreia el îi dă atâta din cealaltă parte a curţii. Păru că nu este
importanţă. Nu-şi dă seama de sustragere, insensibil la strălucirea acestei lumini, care
cu toate că mâna mea i-a atins intenţionat într-adevăr îi crea o iluzie vizuală,
pieptul şi braţul înainte de a ajunge la trezindu-i o senzaţie adecvată ideii care-1
buzunar. Termenii scrisorii ne-au făcut să făcea să acţioneze. Această lumină i-a dat
ne gândim că bolnavul este într-o ordine de probabil iluzia unei rampe, căci el se aşeză
idei pe care noi am dorit mult să o aibă, dar imediat vis-ă-vis de ea, îşi controla ţinuta,
pe care ne-ar fi fost imposibil să i-o desfăcu ruloul de hârtie pe care-1 avea în
sugerăm. Cântase, în criza sa precedentă, mână, fredona uşor o arie, parcurgând cu
multe romanţe din repertoriul său, în ochii paginile pe care le răsfoia uşor,
momentul în care amintirea vechii profesii marcând cu mâna o măsură perfect
de cântăreţ îi venea spontan în minte; am ritmată. Pe urmă începu să cânte cu voce
aşteptat deci ca o întâmplare fericită să-1 puternică, într-un mod foarte plăcut,
determine să cânte din nou, căci nu aveam nuanţând cu abilitate cântecul său, o
nici un mijloc de a-1 angaja pe această romanţă patriotică pe care noi toţi am
cale. Abia a făcut câţiva paşi în curte, că ascultat-o cu plăcere. Terminată această
începu să fredoneze arii care, de altfel, îi primă parte, el cântă o a doua, pe urmă o a
păreau familiare; apoi se îndreptă spre treia. Apoi, l-am văzut luându-şi batista şi
salonul în care sta încă de la intrarea sa în ştergându-şi faţa; i-am dat un pahar pe
spital. Ajuns la pat, luă de pe policioară jumătate plin cu apă, puternic oţetit, pe
pieptenele, oglinda, îşi pieptănă părul, îşi care nu-1 văzu; i-am aşezat paharul sub
perie barba, îşi aranja gulerul, îşi descheie nas fără ca mirosul de oţet să ajungă
vesta, procedând cu grijă la toate detaliile până la el; i l-am pus în mână şi îl bău
toaletei sale. Domnul Maury întoarce fără să acuze vreo senzaţie neplăcută.
oglinda; el îşi continuă îngrijirile de Ce rol, perfect închis impresiilor din afară,
toaletă, privindu-se, ca mai înainte, în a jucat simţul auzului în executarea atât de
oglinda care nu-i mai arăta nici o imagine. perfectă a celor trei romanţe, pe care
Fără nici o îndoială pentru noi, el se tocmai le-am ascultat? Se auzea el cântând?
pregătea pentru o reprezentaţie teatrală. Ia Avea percepţia reală a vocii sale, când el
de pe pat îmbrăcămintea pe care a părăsit- nu o auzea nici pe a mea, dacă îi vorbeam,
o şi o aruncă imediat — era capotul de nici zgomotele puternice şi variate pe care
spital —, îşi plimbă rapid mâinile pe scaun, i le provocam la urechi? Tot astfel, într-o
pe pervazul ferestrei, arătând multă experienţă precedentă asupra simţului
nelinişte. Expresia de nemulţumire a văzului, am constatat că vedea chibritul
bolnavului era foarte clară pentru fiecare pe care-1 ţinea în mână şi rămânea
dintre noi şi vedeam că îi lipseşte un absolut străin faţă de chibritul pe care i-1
articol de îmbrăcăminte în raport cu ideea prezentam eu. Scena la care tocmai am
pe care o urmăreşte; redingota, care de asistat nu ne permite să rezolvăm problema,
obicei se afla pe una din mobilele din veci- căci punerea în scenă a romanţelor ar fi
nătate, nu se afla la îndemâna lui. Unul putut să fie un simplu gest automat, ca şi
dintre noi se dezbracă de redingota sa şi i-o lupta înverşunată angajată între el şi
pune în mână; imediat o îmbracă. Ochiul îi soldatul prusac, în clipa în care s-a crezut
este atras de strălucirea unei panglici roşii, înarmat cu o puşcă, nu a fost decât o
o atinge, o priveşte, o ia. Găseşte pe pat amintire în acţiune. Gesturile sale, ţinuta,
câteva cărţi, romane-foileton, pe care le inflexiunile vocii, nuanţările de sentimente
răsfoieşte rapid, fără a găsi ceea ce căuta. şi căldura pe care o exprimau cântecele
Ce-ar sale, fiind lucruri învăţate cu mult timp în
urmă şi repetate de el de nenumărate ori,
ar putea fi deci un episod din viaţa sa
obişnuită, o simplă reminiscenţă,
63
ALFRED BINET DEDUBLAREA
o expresie vocală inconştientă, automată, PERSONALITĂŢII ŞI
ca atâtea alte fapte care s-au petrecut sub INCONŞTIENTUL
ochii noştri. Aveam o mare dorinţă de a
rezolva această nouă problemă printr-o condiţiei secunde, o inteligenţă deschisă
experienţă decisivă, şi tot pe calea spre toate excitaţiile exterioare,
impresionării pipăitului ne-am gândit să inteligenţa lui F. este, din contră, închisă
verificăm simţul auzului. Ştiam că prin la toate excitaţiile şi nu are nici un raport
contactul cu o pană trezim la F. ideea de a cu ideea dominantă a momentului. A putut
scrie; mai ştiam că tutunul pus în mâna lui fi văzut parcurgând timp de două ore un
îi generează ideea de a fuma, deci ne-am spital întreg, traversând coridoarele,
gândit că, făcându-1 să întâlnească un saloanele, plim-bându-se în grădină fără
arcuş, îi vom sugera ideea de muzică, să se sinchisească de numeroasele
deoarece el avea obiceiul să folosească o persoane care-1 urmau şi care-1 spionau;
vioară pentru a-şi studia romanţele. Am el nu vedea aceste persoane pentru că
pregătit, în acest scop, o vioară total prezenţa lor nu intra în cercul lui de idei;
dezacordată, pe care plănuisem să i-o nu a văzut nici unul dintre obiectele care
punem în mână. Am fi găsit în această nu aveau vreo legătură cu romanul interior
experienţă o demonstraţie completă a pe care-1 trăia mergând; când simţise
exerciţiului sau a nonexerciţiului simţului nevoia să fumeze, şi când domnul Mesnet,
auzului, dacă F. ar fi putut să o reacordeze după ce-i stinsese chibritul, îi prezentase
şi să se folosească de vioara sa cum o altul aprins, el nu 1-a văzut, cu toate că a
făcea de obicei. Dar criza s-a terminat lăsat să-i fie arse sprâncenele de flacără.
înainte ca noi să putem face această Dar el a perceput pana de care s-a servit
experienţă atât de simplă. Această scenă, pentru a scrie şi hârtia pe care a scris o
pe care m-am străduit să o reproduc cu scrisoare, ca şi coridorul pe care 1-a
fidelitate, este interesantă nu prin traversat şi uşa pe care a deschis-o: toate
înlănţuirea faptelor care s-au succedat aceste obiecte erau în raport cu ideile sale
începând cu scrisoarea scrisă sub ochii dominante. Ceea ce domnul Mesnet a
noştri prietenei sale; ea marchează înţeles şi a descris foarte bine, notând cu
momentul sau ideea de concert în mintea grijă rolul principal exercitat de pipăit
sa. Din acea clipă şi până la realizarea ei, asupra inteligenţei bolnavului său.
totul s-a armonizat şi a concurat întru Astfel activitatea mentală a lui F., în
acelaşi scop; el urmăreşte această idee timpul crizelor sale, prezintă mai ales o
timp de cel puţin trei sferturi de oră, fără dezvoltare sistematică. Domnul Mesnet
ca nimic să-1 poată distrage. Acesta este admite, între altele, şi chiar afirmă de mai
unul dintre punctele de vedere cele mai multe ori, că aceasta este o activitate
interesante în această observaţie, căci el inconştientă, pur reflexă şi mecanică. Nu
arată foarte clar diferenţa esenţială care exista, deci, în timpul crizei nici urmă de
există între starea psihologică de somn şi gândire conştientă, de judecată, de
vis şi condiţiile speciale pe care boala lui imaginaţie. Această interpretare, venind de
F. le-a creat pe planul inervaţiei sale la autorul care a observat personal faptele,
cerebrale." prezintă o atât de mare garanţie de
Povestea sergentului din Bazeilles corectitudine încât mulţi psihologi nu au
prezintă asemănări frapante cu aceea a avut nici o dificultate în a o accepta. A fost
somnambulilor isterici citaţi mai sus, dar în deci, pentru un timp, admisă adesea ideea
acelaşi timp se pot releva diferenţe că la anumiţi bolnavi o activitate mentală
notabile, care nu permit alăturarea acestei inconştientă şi oarbă, poate, la un moment
observaţii la precedentele. dat, să se substituie conştiinţei, luând în
Asemănarea constă în existenţa mai mână hăţurile guvernării organismului şi
multor vieţi psihologice separate. F., ca producând o întreagă serie de acte
urmare a unei răni la cap, prezintă, prin complicate. Această ipoteză — căci este o
accese, o activitate psihică specială, care se ipoteză — a fost reluată de un naturalist
distinge de viaţa sa normală şi constituie, englez bine cunoscut, domnul Huxley, care
dacă vrem să folosim acest termen, o stare s-a servit de ea ca să lămurească teoria sa
de condiţie secundă; separarea celor două despre conştiinţă ca epifenomen. La ce
existenţe este făcută aici, ca şi în cazul serveşte conştiinţa, se întreba el, când
Felida, mai ales prin memorie; bolnavul putem foarte bine să ne lipsim de ea,
revenit la viaţa sa normală nu-şi mai întrucât creierul, în absenţa ei, poate
aminteşte ceea ce a făcut, ceea ce a spus îndeplini acte care au caracteristicile
în timpul crizei sale, asistenţii care l-au inteligenţei? Conştiinţa este un lux al
înconjurat şi încercările la care a fost spiritului, un lucru inutil, un fenomen
supus. Starea de criză diferă, se pare, de supraadăugat, care luminează procesele
cealaltă stare printr-o schimbare de psihologice, care le revelează, dar care nu
caracter şi mai ales prin acel impuls spre le constituie. S-a comparat deci conştiinţa
hoţie persistent, care-1 face pe bolnav să cu umbra care-1 urmează pe călător, cu
apuce şi să ascundă toate obiectele pe care lumina care iese din focarul unei maşini
le întâlneşte. Iată deci două elemente, sau cu clopotul care, sunând, ne arată ora
memoria şi caracterul, care diferenţiază marcată pe cadranul unei pendule;
complet condiţia secundă de condiţia suprimaţi umbra, lumina, clopoţelul, toate
primă; încolo, în tot ceea am arătat, aceste senine exterioare, mecanismul intern
asemănările dintre F. şi ceilalţi bolnavi pe pe care ele îl revelau nu va funcţiona mai
care i-am descris sunt remarcabile. puţin la fel dacă prin hipnoză conştiinţa
Diferenţele constau în forma de activitate va fi suprimată; creierul va continua să
mentală pe care F. o manifestă în timpul funcţioneze, ideile se vor succeda, iar
crizei sale. în timp ce Felida, Louis V. şi judecăţile se vor coordona ta raţionamente,
ceilalţi arată, în timpul cum făceau şi mai înainte.
64 65
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
Astăzi începe a se recunoaşte că aceste ŞI INCONŞTIENTUL
ipoteze sunt cu totul hazardate şi că, în tot
cazul, faptele care le servesc drept punct de tifoidă, pentru care a fost îngrijit la spitalul
plecare principal pot primi o cu totul altă militar. în timpul convalescenţei, a fost
interpretare. Nu s-a demonstrat nicidecum puţin surd, a avut picioarele umflate şi
că activitatea mintală a sergentului din prezenta tulburări destul de accentuate de
Bazeilles în timpul crizelor sale ar fi fost memorie. La sfârşitul celor două luni de
una pur automată; departe de aceasta, dacă convalescenţă, s-a vindecat, dar două luni
recitim cu grijă observaţiile pe marginea mai târziu izbunesc primele accidente
comportamentului său, întâlnim în fiecare nervoase, începutul acestor tulburări s-a
clipă semne de conştiinţă; este chiar produs fără o cauză cunoscută. într-o
uimitor cum de s-a trecut cu vederea peste seară, la el acasă, după masă, a simţit un
lucrul acesta. Să-1 privim, în clipa în care, nod care i se urcă în gât şi-1 sufocă; pe
dominat de amintirea meseriei de cântăreţ, urmă şi-a pierdut cunoştinţa. Timp de
el îşi face toaleta pentru a urca pe scenă şi două sau trei ore se zbate, se rostogoleşte
caută o redingotă; mâna rătăcind în jurul pe podea, iar convulsiile sunt întretăiate de
său, el nu-şi găseşte hainele căutate şi dă perioade de somnolenţă. în continuare, nu
semne de nemulţumire; în alt moment, pe a mai avut alte crize timp de opt ani... La
când era ocupat să scrie o scrisoare vârsta de douăzeci şi patru de ani, complet
generalului său, i-am luat rapid foaia de ruinat, neînvăţând nici o meserie şi obligat
hârtie pe care scrisese şi el manifestă un să muncească pentru a trăi, începe să
semn de surpriză; surpriză, nemulţumire, practice ziaristica. A fost ' reporter (fapte
ce sunt toate acestea dacă nu semne ale diverse, relatări din tribunale, teatre etc). în
conştiinţei? Şi nu sunt suficiente aceste
câteva fapte pentru a ne îndoi foarte serios mai 1890, este trimis la Marsilia de un jurnal
de ipoteza omului-maşină? parizian pentru a face reportaje cu ocazia
Pe măsură ce vom avansa în subiectul călătoriei preşedintelui Republicii în
nostru, vom avea nu o dată ocazia de a Corsica. Avea deja de câtva timp un fel de
arăta că conştiinţa nu abdică atât de tremur al mâinii drepte care-1 deranja mult
uşor de la drepturile pe care le-a avut până la scris şi era însoţit, pe post de secretar, de
acum şi că ea poate subzista în contextul un tânăr băiat căruia îi dicta depeşele şi
unei activităţi psihologice rudimentare. articolele sale. Pe timpul şederii la Marsilia,
el se surmena şi sfârşi printr-un atac de
nervi, cu manifestări prodromale. în acest
moment tremurul mâinii ajunse la
II maximum. Acum băgă el de seamă că era
purtătorul unei hemianestezii drepte. După
După publicarea memoriului domnului ce şi-a reluat munca timp de o lună, el s-a
Mesnet, au apărut numeroase observaţii de prezentat la consultaţia de marţi, la Sal pe
acelaşi gen, care i-au confirmat triere, în ziua de 21 octombrie 1890, pentru
exactitatea. că resimţea din nou prodromul unei crize
Cele mai importante dintre aceste noi nervoase. Aceste simptome erau mereu
observaţii sunt, fără îndoială, cele care au aceleaşi. Dureri de cap, inapetenţă, greţuri
fost culese şi publicate recent de domnul urmate uneori de vomă, prin regurgitare,
Charcot şi elevii săi. Domnul Charcot a frisoane, senzaţii de cald şi de frig. La
avut amabilitatea să-mi arate bolnavii săi toate acestea se adaugă tulburări de
şi am găsit o asemănarea psihologică memorie; nu-şi mai aminteşte absolut
completă cu cazul descris de domnul nimic, uită ce a făcut în ajun şi ce are de
Mesnet. Aceşti bolnavi prezentau toţi acea făcut mâine. Acest fel de rău general a
sistematizare exagerată a activităţii precedat aproape toate crizele sau seriile de
intelectuale care îi făceau să perceapă crize care s-au produs în ultimul timp.
anumite obiecte cu un înalt grad de fineţe, Când s-a prezentat la noi, era un bărbat de o
pe când altele treceau complet neobservate. statură mijlocie, cu un aspect nu prea
Iată una dintre aceste observaţii. O iau robust, puţin palid, cu aerul unui om
dintr-o publicaţie foarte interesantă a abătut şi trist. Toate organele îi funcţionau
domnului Guinon5. normal. Nu avea nimic la inimă şi nici la
„Este vorba despre un bolnav pe nume plămâni. Jumătatea dreaptă a corpului era
B., în vârstă de douăzeci şi nouă de ani, sediul unei anestezii totale la contact, cu
jurnalist. Este un bărbat care nu face parte durere şi temperatură. Pierderea
din clientela obişnuită a spitalului. A fost sensibilităţii musculare a acestei părţi nu
bine crescut, bine instruit, bacalaureat în este totală; el simte când i se mişcă
litere. Părinţii au fost rentieri şi i-au lăsat degetul, dar nu poate indica întotdeauna
o oarecare avere, pe care el a risipit-o de la care din ele. Sensibilitatea profundă,
optsprezece până la douăzeci de ani. La musculară şi articulară este complet
douăzeci de ani pleacă ca voluntar în abolită. în fosa iliacă dreaptă există un
serviciul militar de un an, ca husar. Aici a punct dureros. Apăsarea pe acest punct,
avut o formă gravă de febră numai apăsarea profundă, dă naştere unor
fenomene de aură (bule, pocnituri în
tâmple, vâjâituri în urechi). Mai mult, aşa
cum vom vedea mai departe, acea apăsare
opreşte imediat atacul. Mai există un
asemenea punct la nivelul condilului intern
al femurului din partea dreaptă. Gustul este
abolit
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
pe partea dreaptă a limbii, mirosul complet ŞI INCONŞTIENTUL
pierdut pe partea dreaptă. Auzul este
diminuat pe aceeaşi parte. în ceea ce puţin pentru 500 rânduri de tipar!...» Se bat
priveşte văzul, se constată pe partea trei lovituri într-o masă. Bolnavul, cu
dreaptă o restrângere a câmpului vizual cu autoritate: «Pe scenă, domnişoarelor!...»
30°. în stânga, câmpul vizual este normal. Schimbând tonul: «Ia uite, mica Elise..., de
în plus, acromatopsie şi poliopie unde a luat acest pieptar? Eu nu i-1 ştiam...
monoculară. Bolnavul ne spune că este Garderobiera o fi dichisit-o aşa...» în
hipnotizabil şi că în serviciul spitalicesc bătaie de joc: «X. (un nume de artist) care
unde a fost folosit ca subiect pentru diverse valorează cât degetul mic de la piciorul lui
experienţe era hipnotizat cu ajutorul Delaunay!» I se prezintă bolnavului un
apăsării pe globii oculari. Vom vedea mai pahar colorat în albastru; cu admiraţie:
departe care este starea în care este adus «Oh! cât este de frumos!... Superb, acest
bolnavul cu ajutorul acestui procedeu. ultim tablou..., are tonuri de email...; este
După două zile de la internare, bolnavul expoziţia de «Blanc et Noin>. I se prezintă
ne-a rugat să-1 hopnotizdm, cum i se un pahar roşu; tot cu admiraţie: «Frumoasă
făcuse la Montpellier şi în alte locuri, trandafirie!...» Apoi, schimbând tonul, cu
pentru că el resimte o oarecare ameliorare nelinişte: «Foc!...» I se prezintă un pahar
după aceste somnuri provocate. Noi am albastru. Bolnavul, cu ironie, pe un ton
răspuns cu plăcere cererii lui şi, după ce emfatic: «Ia te uită, sunt în The'ophile
l-am aşezat pe un scaun, am repetat GautierL. îmi privesc prinţesa din spatele
manevra pe care el ne-a spus că a mai unui vitraliu... Vom merge să cântăm
folosit-o în acest scop: ocluzia ochilor cu o amândoi cântecul celor douăzeci de ani!»
uşoară presiune pe globii oculari. După Se bat trei lovituri în masă. Bolnavul,
câteva secunde, bolnavul prezentă mişcări schimbând tonul, ca şi cum îşi vorbea lui
de deglutiţie şi de regurgitare foarte însuşi, ascultând: «Iată uvertura..., tremolo
pronunţate: se credea că va voma, dar la orchestră...» întrebător: «Ce este acesta?
voma nu s-a produs. Curând membrele s-au Un vodevil?...» Apoi, ca şi cum ar fi criticat
încordat uşor; ele erau întinse pe axa piesa: «Iată scena de făcut, cum ar zice
corpului, care se aplecase puţin pe spate; Sarcey..., dialogul este molâu...». Bătând pe
membrele inferioare erau apropiate unul de un magnet, s-a produs sunetul unui clopot.
altul, cu piciorul în extensie forţată. Bolnavul, imitând tonul funcţionarilor:
Membrele superioare erau apropiate de «Château-ChillonL.VeveyL. îmbarcaţi-
corp; antebraţele în pronaţie forţată; vă!» Schimbând apoi tonul, ca şi cum s-ar
pumnul mâinii, în spate şi în afară, cu fi adresat funcţionarelor care-1 grăbeau:
degetele strânse. Braţele ridicate rămân în «Ne îmbarcăm...; nu mergem să facem
poziţia care li se dă. Pe urmă bolnavul este plonjoane, deloc?...» Bătând în masă cu
străbătut de câteva frisoane şi imediat degetele, se imită zgomotul tamburului.
membrele îi redevin suple şi el rămâne Bolnavul, vorbindu-şi lui însuşi,cu tristeţe:
aşezat, calm, cu capul puţin înclinat spre «Este ceremonia unei execuţii..., îl vor
piept, cu ochii închişi, având atitudinea unui degrada, săracul nenorocit..., va merge la
om căruia îi este somn. Câteva minute mai compania de disciplină..., în timp ce
apoi, bolnavul, cu ochii închişi, începe să spionul de Nancy se va alege cu cinci ani de
recite cu voce joasă versuri din Horaţiu; în închisoare... Omul acesta, care-1 reprezintă
acest moment, i-am strigat în urechea pe comisarul guvernamental, este lipsit de
dreaptă: «Soldaţi!» Bolnavul încetează maiestate...» După cum se vede,
recitarea din Horaţiu şi, după câteva concepţiile delirante poartă în cel mai înalt
secunde, după ce pronunţă printre dinţi grad pecetea personalităţii bolnavului.
cuvinte neînţelese, strigă cu voce tare, cu o Acesta este un jurnalist, un «om de litere»,
intonaţie de comandă: «înainte! Marş!... fără avere, trăind de bine de rău din pana
Prin flancul drept!... drept!...» Apoi, sa. El nu vorbeşte decât despre reportaje,
deschide ochii şi cu privirea fixă, cu corpul teatre, despre mizeria scriitorului care
înclinat înainte, gâtul întins, părea că lucrează cu bucata. Aceasta cât priveşte
urmăreşte cu o atenţie deosebită ceva ce partea profesională. în ceea ce priveşte
se petrecea la o oarecare distanţă. Se bat caracterul, el nu se dezminte deloc: este
atunci câteva lovituri de gong, uşor şi sceptic, deziluzionat şi toate ideile
ritmic; bolnavul adoptă o atitudine mai delirante sunt marcate de această pecete.
calmă, care părea să exprime resemnarea, în continuare, se adaugă noi scene. La
şi zice: «Margareta intră în capelă... sfârşitul unei perioade de timp petrecute la
Mefistofel...» în acest moment, i se înţeapă Salpetriere, după ce a observat lucrurile şi
cu un ac partea dreaptă a feţei, care era oamenii din jurul său, el vorbea adesea, în
anesteziată în starea de veghe; imediat delirul său, de spital, de bolnavi, de
bolnavul ne dovedeşte că senzaţia a fost medici, întotdeauna cu acea notă sceptică
simţită făcând o grimasă, ducând mâna şi deziluzionată. La câteva zile de la
spre această parte. în partea stângă, din internarea în ospiciu, bolnavul, care
contră, constatăm o anestezie, care nu observase cu interes tot ceea ce se
exista în starea de veghe, în acelaşi timp, el petrecea în jurul lui, manifestase de mai
strigă: «Oh! muştele!...» îi sunt dechişi multe ori intenţia de a scrie câte ceva, o
ochii şi i se arată un pahar colorat în roşu. nuvelă, un mic roman despre Salpetriere.
După câteva secunde, bolnavul strigă cu Profitând de un moment când era într-o
nelinişte: «Oh! incendiu!...» şi, vorbindu- criză delirantă, i-am atras atenţia asupra
şi lui însuşi, cu tonul schimbat: «Iată, cel acestui subiect, strigându-i în urechi de mai
multe
69
ALFRE DEDUBLAREA
D PERSONALITĂŢII ŞI
BINET INCONŞTIENTUL
ori: «La Salpetriere!» şi i-am mai fi putut exista încă cu
pus la îndemână o pană, referire la acest punct important.
cerneală şi hârtie. După câteva Credem că este inutil de a mai
momente, el începu să scrie şi insista, din moment
umplu astfel, fără a se întrerupe
decât pentru a-şi aprinde câteva
ţigări pe care i le-am oferit,
douăsprezece foi de hârtie,
constituind un fel de prolog la
romanul său. El descrise con-
sultaţiile externe din ospiciu, de
marţi dimineaţa, înfăţişarea şi
fizionomia numeroşilor bolnavi
şi a personalului de serviciu. Se
extinse puţin şi asupra descrierii
membrilor personalului medical,
povestind emoţiile sale, trecerea
prin biroul de internări etc. Din
când în când, ca şi cum s-ar fi
găsit cu un prieten în biroul
redacţional al unui ziar, îi
vorbeşte acestui amic imaginar,
se plânge de exigenţa maistrului
tipograf care nu are niciodată
suficiente rânduri de tipar, cerând
câteva sfaturi, ştergând cuvinte
improprii, făcând adăugiri şi
trimiteri înapoi, sistematic
numerotate. Aceste
douăsprezece pagini au fost
scrise în circa o oră. A fost apoi
trezit, suflându-i-se în faţă şi
apăsându-se pe un punct
histerogen pe care îl are în
partea stângă. El îşi revine
după câteva mişcări convulsive
şi i se pune sub ochi manuscrisul
pe care tocmai îl scrisese. îşi
recunoaşte repede scrisul şi pare
foarte mirat de a fi scris atât de
mult într-o oră. Crede că a
făcut-o în timp ce «dormea»,
căci el nu a scris încă nimic
asemănător în stare de veghe
şi, pe de altă parte, în starea de
veghe, lui i-au trebuit două ore
bune pentru a scrie douăsprezece
pagini aproape fără retuşuri.
Trei zile mai târziu, reîncepem
experienţa. Bolnavul ia pana şi,
hotărât, fără ezitări,
numerotează prima pagină: 13,
iar în susul paginii scrie ultimul
cuvânt 6 din precedentul
manuscris . In această zi a scris
şapte pagini consecutiv, iar pe
ultima (foaia 19) nu a umplut-o
decât pe jumătate. A doua zi, o
nouă experienţă. El începe să-şi
numeroteze foile: 19 bis, trasând
sus ultimul cuvânt al foii
precedente, şi scrie o jumătate
de pagină. în următoarea zi el
reîncepe şi, continuând pagina
19 bis, neterminată, o
numerotează cu 19 ter, apoi se
opreşte la pagina 20. îl lăsăm
atunci douăzeci de zile fără să-
i amintim de romanul său şi,
după această perioadă, îi
atragem din nou atenţia asupra
acestui subiect. Ia pana,
numerotând fără ezitare prima
foaie: 21 şi scriind, ca de obicei,
în susul paginii, ultimele două
cuvinte de pe ultima pagină
scrisă cu douăzeci de zile în
urmă."
Bolnavul observat de domnii
Charcot şi Guinon diferă în
principal de acela al domnului
Mesnet prin mobilizarea unei mai
mari activităţi senzoriale;
pipăitului i se acordă o mai
mică importanţă, căci văzul şi
auzul sunt foarte active; în afară
de aceasta, bolnavul are practica
utilizării cuvintelor şi lasă să-i
scape cugetări adesea rezonabile,
iar uneori picante, care ne arată
foarte clar că el nu este un
automat lipsit de conştiinţă.
Observaţiile domnului Charcot
înlătură toate îndoielile care ar
ce demonstraţia ni se pare succesive de somnam-bulism.
completă. Conştiinţa este Stau la fel lucrurile în
deci prezentă la aceşti somnambulismul de al treilea
bolnavi pe parcursul crizei, tip? Cea de a doua personalitate,
cum era şi la somnambulii cea delirantă, păstrează ea
studiaţi în capitolul amintirea a ceea ce s-a petrecut în
precedent. crizele anterioare? în multe
Jurnalistul B. prezintă, de cazuri este greu de ştiut; căci
altfel, şi alte diferenţe bolnavul, în timpul delirului, nu
psihologice; el este mai puţin poate fi supus unui interogatoriu
concentrat în delirul său decât obişnuit; el nu leagă conversaţii
sergentul din Bazeilles; acesta nu cu experimentatorul şi este cu
numai că nu vorbeşte, dar nu totul incapabil de a da
înţelege nici ce i se spune şi explicaţiile care i se cer. Dar
prin urmare este inaccesibil uneori însăşi forma delirului său
sugestiilor verbale; jurnalistul are sau actele care îl însoţesc pot să
un delir cu care se poate intra în ne lămurească. Aşa cum am
relaţie directă, căci el aude şi remarcat mai sus, există două
înţelege ceea ce i se spune, dar dovezi principale ale
starea sa intelectuală rămâne continuităţii memoriei: prima
totuşi total diferită de aceea a este mărturisirea conştientă a
somnambulilor hipnotici, subiectului; a doua este repetarea
deoarece halucinaţiile şi sau continuarea unui act început
concepţiile delirante care i se în criza precedentă. Jurnalistul
comunică se dezvoltă fără a se B. ne furnizează această a doua
lăsa conduse de fantezia dovadă şi, din acest punct de
experimentatorului. vedere, observarea lui este mult
în rezumat, somnambulismul mai instructivă decât cea a
subiecţilor precedenţi are drept sergentului din Bazeilles. Să ne
caracteristică psihologică amintim că B. a început să scrie
fundamentală delirul; aceşti în perioada unuia dintre
subiecţi au două personalităţi, somnambulismele sale o nuvelă
cea a stării normale şi cea a pe tema spitalului Salpetriere. în
stării secunde; iar această a crizele sale succesive, el îşi reia
doua persoană este delirantă. lucrul exact din punctul în care îl
Am văzut că la somnambulii întrerup-sese, cu toate că nu este
din primul tip diversele lăsat să vadă foile deja scrise;
manifestări ale stării secunde şi, urmând uzajul persoanelor
sunt legate între ele şi unficate care scriu pentru tipar, el repetă
de amintiri; bolnavul, când se în susul primei pagini ultimul
găseşte într-una dintre aceste cuvânt de pe pagina precedentă;
stări, îşi aminteşte ceea ce i s-a o dată şi-a amintit ultimul
întâmplat în alte stări; cuvânt pe care-1 scrisese cu trei
personalitatea secundă poate deci săptămâni în urmă; este, deci,
să-şi conserve unitatea şi să aceeaşi personalitate, cea care
rămână mereu aceeaşi, cu se manifestă în crizele
acelaşi caracter, în crizele succesive.
70
ALFRED BINET
Noi am folosit până acum cuvântul CAPITOLUL III
criză, fără a-i acorda un sens bine definit.
Ar fi interesant de ştiut în ce condiţii
precise se manifesta activitatea mentală a
bolnavilor de felul lui F. S-a rămas mult SOMNAMBULISMELE
timp în incertitudine în legătură cu acest
subiect, iar observaţia domnului Mesnet, PROVOCATE
cu toate că foarte detaliată, nu ne învaţă Şansele de eroare în experienţele de
nimic; se pare numai că sergentul din laborator. Somnambulismid artificial;
Bazeilles trăieşte o senzaţie de amorţeală cum se produce; în ce consta el. Rolul
şi alte câteva senzaţii subiective înainte de psihologiei în studiul acestor probleme.
a intra în criza sa. Studiile domnului Modificările de caracter în
Charcot au fost făcute în principal cu somnambulisme. Modificările
intenţia de a repartiza fiecare dintre aceste memoriei. Supravieţuirea unei stâri
fapte în cadrul lor nosografic; eminentul somnambulice în starea de veghe.
profesor s-a străduit să precizeze Experienţele domnului Gurney, cu
ajutorul scrierii automate. Dedublarea
evenimentele fiziologice de care depind conştiinţei; doua gândiri care coexista
modificările de conştiinţă. Vom menţiona si care se ignora.
doar câteva cuvinte concise despre
concluziile la care el a ajuns, căci natura
exclusiv psihologică a studiului nostru ne
obligă să trecem rapid peste detaliile
medicale.
Domnul Charcot admite că fenomenele
somnambulice sau pseudosom-nambulice de
ordinul celor pe care tocmai le-am studiat
fac parte din marile atacuri isterice; ele Părăsim aici istoria modificărilor
reprezintă faza intelectuală a marelui spontane ale conştiinţei; vom intra în
atac, acela care se manifestă numai ca domeniul faptelor provocate artificial; vom
urmare a convulsiilor membrelor; este
perioada atitudinilor pasionale şi perioada încerca să studiem fracţionarea
delirului, care, într-un atac obişnuit, sunt în personalităţii aşa cum apare ea în
general puţin dezvoltate şi care prezintă experienţele de laborator.
aici o exagerare atât de considerabilă încât Importanţa acestor experienţe şi mai
ele singure constituie aproape întreg atacul; ales valoarea lor psihologică au fost
se poate, de altfel, privind aceasta mai apreciate în mod complet diferit în aceşti
îndeaproape, să se constate,în cazurile ultimi ani. încă din primele momente, când
relativ complexe, existenţa câtorva convulsii studiul hipnotismului şi somnambulismului
ale membrelor; iar acest element convulsiv, au fost repuse în drepturi de domnul
oricât de redus, reprezintă fazele Charcot, a fost o explozie de entuziasm.
mişcărilor tonice şi clonice care sunt atât Ulterior, trebuie s-o recunoaştem,
de importante în celelalte atacuri de entuziasmul s-a diminuat puţin; s-a
isterie. observat că aceste studii prezintă o
mulţime de cauze de eroare, care falsifică
adesea rezultatele, în ciuda
experimentatorului celui mai grijuliu şi
NOTE mai prudent, şi nimeni nu se poate lăuda
că nu a greşit. Una dintre principalele
1 De l'automatisme de la memoire ei cauze de neîncetate erori, se ştie, este
du souvenir dans le somnambulisme sugestia, adică influenţa pe care operatorul
pathologique. (Union medicale, 21 et 23 o exercită prin cuvintele, gesturile,
juillet.)
2 Azi starea lui F. este considerată un
atitudinile şi chiar tăcerile sale, asupra
caz de isterie traumatică. (A se vedea inteligenţei atât de subtile şi adesea atât
G.Guinon, Progres medical, 1891, nr. de treze a persoanei pe care a adus-o în
20.) starea de somnambulism.
3 Vom arăta mai departe că această Nu există în posibilitatea acestor cauze
interpretare nu este probabil exactă şi că de eroare motive suficiente pentru a ne
F. face să abandonăm o metodă fecundă;
nu este nicidecum inconştient în timpul orice procedeu de observaţie, dacă este
crizei sale.
4 în limba latină, în textul original = folosit mai mult timp, se dovedeşte a fi
bancnote împuţite. (Nota trad.) defectuos în mai multe privinţe; astfel,
5 Progres medical, 1891, nr. 20 et sq.
6 „Se ştie că este obiceiul celor care
metoda grafică, atât de minunată în
scriu pentru tiparniţe să repete în susul anumite cazuri, poate crea erori capitale
fiecărei pagini ultimul cuvânt din pagina asupra formei mişcărilor; însăşi anatomia,
precedentă. Bolnavul nostru nu ratează care dintre toate ştiinţele biologice pare
nici cel mai solid aşezată, poate să se înşele şi
o ocazie de a face la fel, la fiecare să ia aparenţele drept realitate. Este treaba
pagină pe care o începe." observatorului să vegheze;
73
ALFRE DEDUBLAREA
D PERSONALITĂŢII ŞI
BINET INCONŞTIENTUL
el trebuie să se îndoiască somnambulismul? Este foarte
permanent de metoda sa şi de ciudat că o persoană care nu a
aparate. Principala precauţie ce fost vreodată adormită şi căreia
trebuie luată aici constă, cum 1 se impune această idee
am mai spus-o, de a ţine seama de somn intră în această stare
numai de observaţiile care se particulară care nu
repedă şi se verifică la toţi este deloc somnul normal şi
observatorii, observaţii la care despre care nu are nici o
se ajunge pe căi total diferite. experienţă. A explica
înainte de a intra în materie, lucrul acesta prin sugestie
nu va fi inutil să reamintim în înseamnă să te mulţumeşti cu
câteva cuvinte ce este o explicaţie
somnambulismul hipnotic şi
care sunt mijloacele de a-1 74
provoca. Pentru toate detaliile, pe
care nu le vom mai reproduce, se
poate apela la una din lucrările
noastre anterioare1, unde
somnambulismul provocat a fost
studiat în profunzime ca stare
psihopatologică. Nu examinăm
aici această stare decât în
raporturile sale cu teoria
dedublărilor conştiinţei; la fel,
nu vom lua din descrierile
precedente decât ceea ce este
esenţial2.
Mijloacele eficiente de a
provoca somnabulismul sunt
foarte numeroase, atât de
numeroase încât ne-ar trebui prea
mult spaţiu pentru a da lista lor
completă şi heteroclită. Unul
dintre procedeele cele mai vechi
cunoscute este acela al lui Braid;
el constă în fixarea privirii;
subiectul asupra căruia se va
experimenta stă aşezat, se face
linişte în jurul lui, iar
experimentatorul îl roagă să
privească fix un mic obiect,
strălucitor sau nu, pe care-1
apropie de ochii săi în aşa fel
încât să determine o
convergenţă forţată şi
obositoare pentru globii săi
oculari; după câtva timp,
vederea se tulbură, pleoapele se
zbat şi tremură, iar subiectul
adoarme. Se mai poate, de
asemenea, hipnotiza
0 persoană cu ajutorul
unui zgomot monoton şi
prelungit sau cu ajutorul
unui zgomot violent şi
neaşteptat; un jet de lumină
electrică, apăsarea uşoară
sau puternică pe o parte a
corpului, cum ar fi vertexul la
isterici, strângerea
degetului mare, pasele, sunt tot
atâtea mijloace care reuşesc. S-a
încercat
să se pună puţină ordine în
aceste diverse procedee de
hipnotizare, ba chiar
s-a dorit să li se dea o explicaţie
psihologică; dar diversitatea lor,
uşurinţa
excitaţiei necesare pentru
producerea efectului (este
suficient uneori un suflu,
un gest) şi, în sfârşit, faptul atât
de caracteristic că la o
persoană adesea
hipnotizată totul, absolut totul
poate reuşi s-o adoarmă, toate
aceste consideraţii
ne fac să presupunem că tocmai
cauzele psihologice joacă aici
marele rol.
Numai că este clar că
această explicaţie nu merge
prea departe şi că acei care
afirmă că sugestia este singura
cauză producătoare de hipnoză
nu ne învaţă nimic despre
mecanismul operaţiei. Cei mai
mulţi dintre subiecţi adorm
pentru că ştiu că se vrea ca ei
să adoarmă: lucrul acesta este
evident, incontestabil; dar cum
aduce această idee
verbală. Mărturisim că ştim desenat; iar un spirit riguros nu
prea puţine lucruri despre aceste poate fi satisfăcut de descrierea
fenomene; pentru a provoca lor şi poate să declare că studiul
somnambulismul hipnotic, lor nu are deloc un caracter
posedăm câteva reţete utile şi ştiinţific; dar suntem obligaţi să
atâta tot. ne mulţumim cu aceste noţiuni
Somnambulismul a fost vagi, căci, la urma urmei, ele
provocat cu ajutorul sugestiei sau valorează mai mult decât
altfel? în ce constă această stare noţiunile false şi noi le preferăm
nouă? Prin ce diferă de starea de ipotezelor fiziologice, care par
veghe? Ce transformări a suferit mai precise, dar sunt3 în realitate
subiectul comandându-i-se să mult mai îndoielnice .
doarmă? Va fi poate tot atât de Dacă rămânem la punctul de
greu de răspuns la această vedere psihologic pentru a
întrebare ca şi la precedenta. caracteriza somnambulismul,
Ceea ce cunoaştem cel mai bine observăm repede că el constituie
sunt modificările psihologice pentru subiect un mod nou de
prezentate de subiectul existenţă. Vechii magnetizori
hipnotizat, adică alterările care aveau dreptate când vedeau în
se produc în inteligenţa şi somnambulism emergenţa unei
sentimentele sale. Este probabil, a doua personalităţi.
ba poate chiar sigur că aceste Personalitatea este constituită
modificări au ca bază din două elemente fundamentale:
modificările materiale care se memoria şi caracterul. în ceea ce
produc în centrii nervoşi ai priveşte acest ultim punct,
somnambulului şi în alte părţi caracterul, poate că în som-
ale organismului său; dar nambulismul provocat nu se
ignorăm complet natura acestor distinge întotdeauna clar de cel
fenomene pur fiziologice şi tot din starea de veghe.
ce s-a scris despre acestea mi se Adesea se poate întâmpla ca
pare a ţine de fantezie. somnambulul să nu-şi
Psihologia hipnozei este ceea ce abandoneze caracterul pe care 1-a
se cunoaşte cel mai bine, este avut înainte de a fi fost adormit.
singura flacără care, pentru Cauzele sunt multiple. Mai întâi,
moment, poate să ne ghideze în experimentatorii care plasează
aceste cercetări. Fără îndoială, persoana în somnambulism au,
ar fi de dorit să se meargă mai în general, să-i dea câteva
departe, să se adauge la studiul sugestii; nimeni nu catadicseşte
funcţiilor psihice studiul să studieze ceea ce este spontan
funcţiilor fiziologice, să se în starea produsă. Modificările
explice modificările de de caracter, dacă ele există, pot
conştiinţă prin experienţe foarte bine să treacă
dirijate asupra stării centrilor neobservate. Trebuie apoi
nervoşi; căci nu trebuie să remarcat că o modificare de
ascundem faptul că toate aceste caracter
fenomene de conştiinţă pe care
le descriem sunt adesea vagi, 75
nesigure, cu un contur slab
ALFRED BINET DEDUBLAREA
şi mai ales o modificare de tonus PERSONALITĂŢII ŞI
emoţional este un fenomen important, care INCONŞTIENTUL
are cel mai adesea o origine internă, în
senzaţii inconştiente, şi care manifestă în acţiune comandată; atunci, surprinşi
afară o modificare importantă a asupra faptului în momentul trezirii ei pot
organismului fizic. Am văzut producându- să-şi amintească acţiunea pe care tocmai o
se asemenea fenomene în dedublarea executau, pot să-şi amintească ordinul
spontană a personalităţii şi în special în primit şi, în acest fel, continuitatea psihică
cazurile în care starea secundă durează a stării de veghe şi a somnambulismului
timp de mai mulţi ani. O modificare atât de este stabilită.
radicală nu se produce în general în stările Dar acestea sunt artificii care nu
de somnambulism provocat, care durează diminuează exactitatea regulii puse; uitarea
puţin şi sunt provocate de excitaţii uneori rămâne o lege în imensa majoritate a
de o lejeritate extremă. cazurilor şi aproape toţi observatorii sunt
Nu aşa stau lucrurile cu cel de al doilea de acord să o recunoască. Cartea vieţii
element al personalităţii, memoria. S-a somnambulice se închide la trezire, iar
remarcat de mult timp că memoria este cea persoana normală nu poate să o citească.
care furnizează principalul semn al noii Conform celei de a doua propoziţii
stări şi permite să fie distinsă de starea stabilite de noi, subiectul regăseşte într-un
anterioară, adică de starea normală. somnambulism nou amintirile primelor
Somnambulul prezintă, într-adevăr, o somnambulisme şi îşi aminteşte, de
curioasă modificare în întinderea asemenea, starea sa de veghe. Aşadar,
amintirilor sale şi se poate produce la el tocmai în timpul somnambulismului
acelaşi fenomen obişnuit de amnezie ca
şi în variaţiile spontane de personalitate. memoria atinge maximum de extensie,
Două propoziţii rezumă principalele pentru că ea îmbrăţişează simultan cele
modificări ale memoriei, care însoţesc două existenţe psihologice, ceea ce
somnambulismul hipnotic provocat: 1) memoria normală nu o face niciodată. Am
subiectul, în starea sa de veghe, nu-şi găsit deja această superioritate a memoriei
aminteşte nici un eveniment petrecut în somnambulice în observaţiile
timpul somnam-bulismului; 2) din contră, somnambulismului natural; am văzut că
adus în starea de somnambulism, el îşi Felida, când se află în starea secundă, îşi
aminteşte, nu numai de somnambulismele aminteşte în acelaşi timp această stare, cât
sale anterioare, dar chiar şi de evenimente şi pe prima. Se poate chiar sublinia că
care aparţin stării de veghe. somnambulul, când este vorba să-şi
Exactitatea primei propoziţii a putut fi amintească anumite particularităţi ale
verificată uşor de către toţi cei care au stării normale, are mai multă memorie
făcut experienţe sau au asistat la acestea. decât aceeaşi persoană trează.
Cel mai adesea, când se aduce o persoană Acest ansamblu de fapte, a căror
în starea de somnambulism, este lăsată în exactitate, repetăm, a fost verificată de un
această stare timp de o oră şi chiar mai atât de mare număr de autori, încât este
mult şi se foloseşte timpul pentru a se inutil să cităm nume, ajunge cu prisosinţă
face pe ea o mulţime de experienţe; la pentru a concluziona că somnambulismul
trezire, subiectul nu-şi aminteşte de nimic; provocat prezintă aceleaşi caractere de
el este obligat să privească ce oră este pe memorie ca şi somnambulismul natural, iar
o pendulă pentru a şti cât timp a fost lăsat Braid a putut spune, pe bună dreptate, că
în starea de somnambulism; dacă i s-au somnambulismul artificial este o divizare
prezentat persoane în timpul stării secunde, de conştiinţă.
el nu le recunoaşte la trezire; chiar dacă i O ultimă remarcă despre modificările
se arată o scrisoare pe care a scris-o în personalităţii pe care le produc
somnambulism, el poate să-şi recunoască somnambulismele artificiale. Cu toate că
scrisul, dar nu-şi aminteşte să o fi scris şi ideea pe care un individ şi-o face despre
nu poate spune nici un cuvânt din personalitatea sa nu constituie această
conţinutul scrisorii. Ne grăbim să personalitate, nefiind decât un element
adăugăm că nimic nu este absolut constant accesoriu, este interesant de constatat cum
în fenomenele acestea atât de delicate; anumite persoane plasate în somnambulism
există amintiri care uneori pot fi regăsite îşi reprezintă starea lor. Din nefericire,
mai ales la anumiţi subiecţi care au un interogarea somnambulilor nu aduce
somnambulism uşor; ajutându-le puţin, întotdeauna un răspuns satisfăcător, căci
punându-le pe o anumită cale, repetându-le, foarte adesea acest răspuns este în mod
de exemplu, primele cuvinte dintr-o poezie clar dictat de sugestiile anterioare. Se
care tocmai li s-a recitat, se favorizează tre- găsesc, de exemplu, bolnave care afirmă
zirea din amintirile somnambulice; cu atât că sunt în somnambulism; ele repetă pur
mai mult este posibil ca subiecţii să fie şi simplu ceea ce au auzit zicându-se.
dirijaţi spre amintirile lor dacă li se dă o Să reţinem doar acest fapt curios că
sugestie pozitivă de a-şi aminti totul la multe persoane, atunci când intră pentru
trezire, aşa cum în mod ingenios a procedat prima oară în viaţa somnambulică,
domnul Delboeuf, trezindu-i brusc în timp trăiesc un sentiment de mirare; ele găsesc
ce, cufundaţi în somnambulism, ei că totul este schimbat; unele spun că se
îndeplineau o simt „caraghioase, bizare", altele, vorbind
foarte clar, afirmă că nu mai sunt aceeaşi
persoană
77
ALFRED DEDUBLAREA
BINET PERSONALITĂŢII ŞI
INCONŞTIENTUL
din starea de veghe; ele vorbesc ţi preocupările sale. Oare toate
de această persoană ca de una aceste activităţi somnambulice
străină. Vom lua un exemplu dispar atunci când viaţa
de la domnul Pitres: obişnuită îşi reia cursul?
„O tânără femeie pe care am Observaţia simplă nu ne spune
putut-o studia pe îndelete, nimic; experimentatorul,
Marguerite X., prezenta foarte cercetând mai în profunzime, ne
clar acest fenomen. Când era va arăta că un rest din viaţa
adormită, nu vorbea despre ea somnambulică poate subzista în
decât la persoana a treia: starea de veghe, fără ca
«Marguerite este suferindă subiectul normal să aibă cea
astăzi, spunea ea: nu este mai mică bănuială despre
mulţumită; a fost contrariată, aceasta.
trebuie să fie lăsată în pace. - Una din experienţele care
Dar cine sunteţi, am întrebat-o demonstrează cel mai bine lucrul
într-o zi, pentru a vorbi în acesta o datorăm lui Gurney,
numele Margueritei? - Sunt psiholog englez de mare talent4.
prietena ei. - Şi cum vă numiţi, S-a spus un nume, s-a citat o
vă rog? - Nu ştiu, dar o iubesc cifră, s-a povestit un fapt, s-a
mult pe Marguerite şi când este recitat o poezie în faţa unei
necăjită asta mă întristează». persoane care este în
în această stare, ea recunoaşte somnambulism artificial; nu i s-a
toate persoanele cu care a fost dat nici o sugestie deosebită
în relaţii zilnice; dar nu le referitoare la cuvintele
vorbeşte cu aceeaşi familiaritate pronunţate; este trezită persoana;
ca în starea de veghe. Ea nu-şi ea nu-şi aminteşte nimic, ca de
mai tutuieşte părinţii. Soţul său obicei; nu este o uitare de
era soţul prieteniei sale complezenţă, este o uitare
Marguerite şi nu al ei. îi plăceau sinceră şi atât de profundă încât,
mult lichiorurile şi renunţa la în ciuda promisiunii unui suveran
ele pentru a nu-şi supăra — mijloc folosit de Gurney ca
mama. «Vreţi un pahar de lichior criteriu de sinceritate —,
de anason? a fost întrebată, după subiectul nu poate regăsi nici un
ce a fost hipnotizată. - Oh! da, cuvânt din ceea ce s-a spus la
răspunse ea, mi-ar face o mare urechile lui cu câteva momente
plăcere. Marguerite nu bea, mai înainte. Atunci, i se ia mâna,
pentru că i s-a interzis; dar eu i se aşază un creion între degete
sau i se pune mâna pe o
sunt liberă. Daţi-mi repede un planşetă specială prevăzută cu
pahar»." un creion şi i se ascunde mâna
Vom avea destule ocazii să şi instrumentul cu ajutorul unui
vedem, în condiţii diferite, o ecran mare, interpus. în mai puţin
conştiinţă distingându-se prin de un minut mâna se agită şi
limbaj de celelalte personalităţi scrie, iar ceea ce scrie sunt
care coabitează în acelaşi tocmai cuvintele auzite de
individ; există chiar aici câteva subiect în starea de
probleme psihologice foarte somnambulism şi pe care Eul
interesante, asupra cărora vom său normal din starea de veghe
reveni când vom descrie un mare nu le cunoaşte.
număr de fapte. Rezultatul acestei experienţe
este foarte curios; condiţiile
speciale în care se produce sunt
încă şi mai curioase. Mâna
II subiectului scrie, iar el nu ştie că
mâna sa scrie; chiar dacă mâna
şi braţul său nu sunt insensibile
Experimentul, care este în multe şi pot percepe presiunea şi
cazuri inferior observării faptelor înţepătura, subiectul nu percepe
spontane, prezintă totuşi un mare nimic; uneori el reuşeşte, cu
avantaj; multiplicând şi variind la puţin exerciţiu, să simtă
infinit condiţiile observaţiei, el mişcarea şi să-i ghicească
permite să examinăm un fapt natura; aici este o modificare a
sub un mare număr de faţete şi fenomenului care rezultă din
face uneori să apară fenomene faptul că subiectul îşi
noi, pe care observaţia pasivă concentrează atenţia; la primele
le-ar fi aşteptat în zadar. Ceva experienţe, el nu sesizează nimic
din toate acestea s-a petrecut aici. şi există persoane care, orice ar
Stăpânind stările somnambulice, face, nu simt niciodată nimic. în
experimentatorii au reuşit să schimb, subiectul trăieşte o
descopere câteva fenomene senzaţie subiectivă destul de
extrem de instructive, despre bizară; i se pare, spune el, că
care n-am fi avut nici o idee instrumentul, planşeta, este
citind, de exemplu, observaţiile animată de o mişcare spontană
despre somnambulii naturali şi şi îi antrenează mâna; mişcarea
care, totuşi, trebuie să existe la este uneori însoţită de senzaţii
bolnavii de acest fel. tactile dureroase, care fac
Am văzut separaţia celor experienţa foarte puţin atractivă.
două existenţe psihologice care Să mai adăugăm câteva
constituie una viaţa normală, detalii pentru a completa
cealaltă somnambulismul; de fizionomia fenomenului. In forma
asemenea, am văzut că pe când în care experienţa a fost făcută
viaţa normală se dezvoltă, toate de Gurney, subiectul pe care
amintirile din somnambulism tocmai l-am trezit nu caută
sunt pentru moment şterse. Ce deloc să pună mâna pe
devine atunci acea existenţă planşetă sau să ia un creion,
supraadăugată în timpul acestei cum ar fi făcut cu siguranţă
eclipse temporare? Ea avea dacă ar fi reacţionat la o sugestie
amintirile, caracterul, emoţiile precisă, dacă, de exemplu, i s-
ar fi spus; „La trezire veţi face
asta sau asta." El nu dă dovadă
78 de nici o spontaneitate; în mod
pasiv, fără să ştie ce se vrea de
la el, îşi lasă pusă mâna pe
instrument şi, în timp ce scrisul
se derulează, Eul său normal
este complet dezinteresat de cele 79
ce se întâmplă.
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
El nu acordă nici atenţie şi nici ŞI INCONŞTIENTUL
bunăvoinţă micii operaţii care are loc. Se
poate spune că în acest moment este într-o că istericii nu sunt pentru noi doar subiecţi
stare de dedublare; în el sunt două de selecţie, la care se amplifică
persoane, una care este persoana normală, fenomenele pe care le vom regăsi într-un
care vorbeşte cu asistenţii, şi alta care anumit grad la o mulţime de persoane care
scrie; prima nu se ocupă de ceea ce face a nu sunt nici atinse şi nici măcar suspecte de
doua. nevroză isterică.
Este o stare de dedublare, spunem noi; Importanţa rezultatelor obţinute de
diviziunea conştiinţei, într-adevăr, se Gurney este evidenţiată şi de faptul că
apropie mult de ceea ce am studiat în acest savant a reuşit primul în Anglia să
capitolele precedente. Toate cazurile au în recunoască dedublarea personalităţii la
comun faptul că un ansamblu de fenomene hipnotizaţi şi că şi-a făcut cercetările
psihologice, bine coordonate între ele şi fără să aibă cunoştinţă de cele care
care îşi sunt suficiente, fac corp aparte şi aveau5 loc în Franţa aproape în acelaşi
trăiesc în afara conştiinţei normale; aceste timp .
conştiinţe secundare, la somnambulii Caracteristica experienţelor lui Gurney
naturali, nu ajung în primul plan decât atunci consistă în explorarea memoriei unei
când conştiinţa principală se estompează; persoane căreia nu i s-a adresat nici o
condiţia secundă succede primei condiţii; sugestie specială. Prin procedeul delicat şi
există o alternanţă; în unul şi acelaşi ingenios al scrierii automate, psihologul
moment, cele două conştiinţe trăiesc una englez a demonstrat persistenţa în starea
altături de alta. de veghe a stărilor somnambulicilor.
Gurney s-a străduit mai întâi să arate că Să ne oprim un moment în faţa acestei
situaţii psihologice, căci este pentru prima
tocmai viaţa somnambulică dată când o întâlnim: persoana pe care se
supravieţuieşte în sânul vieţii normale experimentează a revenit la starea de
restabilite şi în acest sens el a observat că veghe; ea şi-a regăsit Eul său normal, şi-a
dacă readucem subiectul în stare de reluat şirul obişnuit al ideilor sale; în ea
somnambulism după experienţa scrisului supravieţuieşte, fără ca să aibă
el îşi aminteşte nu numai cuvintele scrise, cunoştinţă, un rest de viaţă
ci îţi poate spune că s-a folosit de somnambulică, pe care tocmai a depăşit-o.
planşetă şi că a scris cu adevărat acele Este o colecţie de fenomene psihologice
cuvinte. Memoria leagă deci două stări care rămân izolate de conştiinţa sa
şi demonstrează unitatea lor psihologică. normală şi care, de altfel, sunt dotate cu
O altă preocupare a lui Gurney, care conştiinţă; ele formează o mică
relatează aceste curioase experienţe, a fost conştiinţă alături de cea mare, un mic
de a recunoaşte că fenomenul memoriei, punct luminos alături de o mare vatră plină
atestat de scrisul automat, nu are deloc de lumină. Acest exemplu trebuia să ne
caracterul unei repetiţii mecanice şi servească drept tranziţie între studiile de
neinteligente. în general, este adevărat, care ne-am ocupat până aici şi acelea
scrisul automat repetă fidel fraza spusă care vor umple cea de a doua parte a
subiectului în timpul somnambulismului şi acestei cărţi. Cunoaştem succesiunea
chiar dacă a fost strigat cu numele său, regulată a personalităţii, alternanţa în
spunându-i-se fraza, numele va fi reprodus somnambulismele naturale şi în
ca tot restul; dar folosirea anumitor artificii somnambulismele hipnotice; vom vedea că
de experimentare arată partea inteligenţei această succesiune poate face loc unei
în aceste fenomene de scriere. coexistenţe; Eul somnambulic, condiţia
Astfel, este posibil să i se dicteze secundă, nu se şterge întotdeauna complet
subiectului în somnambulism mai multe în momentul întoarcerii la starea de veghe;
cifre, rugându-1 să le adune; pe urmă, aceste stări pot supravieţui, pot coexista cu
dacă este trezit brusc, fără a i se da timp gândirea normală şi pot să creeze
să termine calculul, îl termină în stare de fenomene complexe de divizare a
veghe, dacă i se pune mâna pe planşetă; conştiinţei.
el poate fi astfel determinat să facă calcule Vom studia acum personalităţile
mult mai complicate; poate fi întrebat, de coexistente. Abandonând precedentele
exemplu, câte litere se găsesc într-o cercetări asupra somnambulismului, vom
anumită frază, ba chiar să-1 forţăm să cerceta subiectul în starea de veghe şi vom
facă calculul după trezirea sa etc. descrie procedeele capabile să releve
Am inclus observaţiile lui Gurney în diviziunile conştiinţei care au loc în el.
acest capitol, unde nu este vorba decât de
isterici, pentru că este uşor de a li se
recunoaşte exactitatea, studiindu-i pe
isterici; dar este important să adăugăm că
Gurney nu a studiat deloc în mod special şi NOTE
exclusiv acest gen de bolnavi. Persoanele 1Le Magnetisme animal, par Binet et
care s-au supus experimentelor sale sunt, Fere. Bibliotheque scientifique
după cum pretinde el, persoane cu o internaţionale.
perfectă sănătate; aceasta este o afirmaţie 2Somnambulismul pe care îl descriem
pe care o fac adesea autorii englezi. Ei sunt nu diferă de somnabulismu! natural şi de
foarte discreţi şi rezervaţi când vorbesc de somnambulismul de criză prin faptul că
pacienţii lor şi pare că se tem adesea să este provocat; deosebirea este
aplice diagnosticul de isterie persoanelor neînsemnată
care au, totuşi, crize notorii de nervi. Nu şi,de altfel, putem provoca în mod artificial
are importanţă. Vom sublinia cu această somnambulismul de criză şi
ocazie somnambulismul
ALFRED BINET
natural. Există, fără îndoială, alte
deosebiri, încă slab cunoscute; toate aceste
probleme sunt departe de a fi elucidate.
Pentru a evita confuzia, vom da
somnambulismului experimental
denumirea de somnambulism hipnotic.
3 Cititorii care cunosc scrierile mele
anterioare vor lua aminte că, în legătură
cu
acest aspect important, mi-am modificat
vechile opinii.
4 Proc. Soc. Psych. Research, 1887,
295.
5 Myers, The work of Edmund Gurney,
Proceeding Soc. Psyhical Rersearch,
december 1888, p. 369.
PARTEA A DOUA
PE R SO N A LĂITŢIL E C O E X IST E N T E
CAPITOLUL ÎNTÂI

INSENSIBILITATEA ISTERICILOR.
ACTELE SUBCONŞTIENTE DE
REPETIŢIE
Istoria problemei. Observaţia domnului
Taine. Doua condiţii principale ale
divizării conştiinţei: anestezia si
distracţia. Anestezia isterică.
Principalele sale caracteristici.
Pericolele simulării: mijlocul de a le
evita. Mişcările inteligente pe care le
putem provoca într-un membru
anesteziat, faia ştirea subiectului.
Mişcările de repetiţie. Mişcările
grafice; caracterele lor. Corectarea
unei greşeli de ortografie. Mişcările de
repetiţie provocate de excitaţiile tactile
insensibile sau de excitaţiile vizuale
inconştiente. Repetarea inconştienta a
unor mişcări voluntare. Bâlbâială
scrierii. Difuzarea mişcărilor
inconştiente. Fatalitatea lor. Caracterul
tor psihologic. Rolul sugestiei.
Definirea mai multor specii de sugestie.

I
Problema personalităţilor multiple şi
coexistente a suscitat, în aceşti ultimi ani,
în Franţa, Anglia şi în alte părţi, un mare
număr de cercetări; dar istoricul
problemei se reduce la foarte puţin. Nu
vom ţine seama, bineînţeles, de teoriile
care au fost emise de filosofi asupra micilor
conştiinţe distincte şi asupra dedublării
Eului, anterior epocii când faptele
dedublării au putut fi observate direct.
Aceste teorii, care datează din vremea lui
Leibniz, şi care au fost reluate şi
analizate în ultimul timp, nu pot figura în
istoria unei probleme care nu a progresat
decât în ziua în care ea a luat forma
experimentală.
Ar trebui, aici, urmând ordinea pe care
am adoptat-o în primele capitole, să
descriem în primul rând fenomenele
spontane, acelea care s-au manifestat în
afara laboratoarelor, căci acestea sunt
fenomenele profunde, durabile, acelea, în
definitiv, pe care teoriile unei şcoli sau
unui şef de şcoală le-au modificat cel mai
puţin"şi care reflectă cel mai fidel
adevărata natură a lucrurilor. Dar există
motive pentru a abandona această ordine a
expunerii; principalul motiv este acela că
fenomenele spontane de dedublare
simultană sunt fenomene ale spiritismului,
adică mesele rotitoare şi invocările
spiritului. Or, este clar că dacă aceste
fenomene conţin, după cum credem noi, o
mare parte de adevăr, totuşi această parte a
fost în aşa măsură obscu-rizată de
naivitatea unora şi de perfidia altora, încât
spiritele înţelepte au încercat întotdeauna un
mare scepticism. Cu toate că ar fi posibil să
descurcăm «este iţe, să clasăm faptele
demonstrate sau demonstrabile şi să le
distingem
85
ALFRED BINET DEDUBLAREA
fie de teoriile fără fundament, fie de PERSONALITĂŢII ŞI
simplele absurdităţi, noi nu putem începe INCONŞTIENTUL
aici, din primele pagini, un studiu atât de
dificil. Suntem deci obligaţi de a amâna asupra unui punct unic; rezultă din această
pe ceva mai încolo studiul spiritismului. stare de concentrare că spiritul devine
Această eliminare fiind făcută, nu ne distrat pentru restul şi oarecum insensibil,
rămâne de semnalat decât o singură ceea ce deschide calea acţiunilor automate;
observaţie, care poate să ne servească drept iar aceste acţiuni, complicându-se ca în
introducere la cercetările recente; este o cazul precedent, pot lua un caracter psihic
observaţie foarte clară de dedublare şi constitui inteligenţe parazite, trăind cot
mentală spontană; ea a fost culeasă de la cot cu personalitatea normală, care nu le
domnul Taine; eminentul autor a publicat-
o în prefaţa cărţii Despre inteligenţă1, cunoaşte.
carte care are mai mult de douăzeci de ani Vom studia succesiv aceste două condiţii
de la apariţie şi care, totuşi, conţine ale divizării conştiinţei. Există, fără
indicarea aproape a tuturor rezultatelor îndoială, multe altele, dar acelea pe care le
psihologiei contemporane. vom examina sunt singurele care au fost
„Manifestările spiritiste ele însele — observate până în prezent2.
spune domnul Taine — ne arată
coexistenţa, în acelaşi timp, în acelaşi
individ, a două voinţe, a două acţiuni
distincte, una despre care are conştiinţă,
iar celalaltă despre care nu arc conştiinţă
şi este atribuită unor fiinţe invizibile. Am Se găseşte la un mare număr de
văzut o persoană care, vorbind, cântând, isterici, examinaţi în stare de veghe şi în
scria, fără să-şi privească hârtia, fraze afara crizei lor convulsive, un stigmat
întregi, fără să fie conştient de ceea ce cunoscut de foarte mult timp, dar căruia nu i
scria. în ochii mei, sinceritatea sa este s-a înţeles valoarea reală decât în aceşti
perfectă; or, ea declară că la capătul ultimi ani; acest stigmat, pe care l-am numit
paginii nu are nici o idee despre ceea ce a altădată marca posedaţilor, sau gheara
aşternut pe hârtie; când citeşte, este mirată, diavolului, este insensibilitatea. Sediul şi
uneori alarmată. Scrisul este altul decât întinderea insensibilităţii isterice sunt foarte
scrisul său obişnuit. Mişcarea degetelor şi variabile; uneori ea năpădeşte corpul
a creionului este rigidă şi pare automată. întreg; adesea nu ocupă decât o jumătate
Textul se termină întotdeauna cu o de corp, de exemplu jumătatea stângă,
semnătură, aceea a unei persoane moarte, interesând în grade diferite sensibilitatea
şi poartă amprenta unor gânduri intime, a generală, pipăitul, simţul muscular şi
unui alt fundal mental, pe care autorul nu simţurile speciale, cum sunt văzul, auzul,
vrea să-1 divulge. Cu siguranţă se mirosul şi gustul; la alţii, insensibilitatea, a
constată aici o dedublare a Eului, prezenţa cărei distribuţie nu se explică prin nici o
simultană a două serii paralele şi particularitate anatomică sau psihologică
independente, a doi centri de acţiune sau, cunoscută, se limitează la o mică regiune a
dacă vreţi, a două persoane morale trunchiului sau a membrelor şi se prezintă,
juxtapuse în acelaşi creier, fiecare având o
operă, şi o operă diferită, una pe scenă, de exemplu, sub forma unei mici plăci pe
alta în culise." piele, pe care o putem înţepa, ciupi, arde şi
Vom încerca acum să studiem mai excita în cel mai violent mod, fără a trezi
îndeaproape şi în toate detaliile această nici cea mai mică senzaţie de durere, ba
curioasă situaţie psihologică a unei chiar şi fără a fi perceput contactul3.
persoane în stare de dedublare. Pentru a Autenticitatea anesteziei se
stabili de îndată planul expunerii noastre, demonstrează cu ajutorul unor trăiri
vom arăta care sunt condiţiile cele mai variate, şi, de asemenea, prin anumite
frecvente în care putem observa semne fizice care le însoţesc frecvent.
coexistenţa celor două Euri distincte. Ele Principalele semne sunt coborârea
sunt în număr de două. Primul este temperaturii părţilor insensibile, absenţa
insensibilitatea isterică; dacă o parte a hemoragiei după înţepături, diminuarea
corpului unei persoane este insensibilă, forţei musculare voluntare măsurată cu
ea ignoră ceea ce se petrece aici şi, pe de dinamometrul, forma contracţiei musculare,
altă parte, centrii nervoşi în relaţie cu lipsa oboselii, prelungirea timpului de
această regiune insensibilă pot să reacţie şi, în sfârşit, absenţa strigătului de
continue să acţioneze, cum se întâmplă în durere sau a expresiei de surpriză când se
isterie; de aici rezultă că anumite acte, excită brusc şi puternic regiunea
adesea simple, dar uneori foarte complicate, insensibilă, fără ştirea bolnavului. Nici
pot să se petreacă în corpul unui isteric şi unul dintre aceste fenomene nu are valoarea
fără ştirea lui; mai mult, aceste acte pot fi unui semn constant; dar prezenţa unora
de natură psihică şi să manifeste o este o serioasă garanţie pentru observator.
inteligenţă care va fi prin urmare distinctă Ne-am înşelat mult timp asupra
de cea a subiectului şi va constitui un al adevăratei naturi a anesteziei isterice şi s-a
doilea Eu, coexistând cu primul. comparat cu o anestezie obişnuită, cu
O a doua condiţie poate duce la cauze organice, datorită, de exemplu,
divizarea conştiinţei; nu este o alterare a întreruperii nervilor conducători de
sensibilităţii, ci este o atitudine deosebită a impresii. Acest fel de a vedea
spiritului, concentrarea atenţiei
ALFRED BINET DEDUBLAREA
trebuie complet abandonat, iar astăzi ştim PERSONALITĂŢII ŞI
că anestezia isterică nu este o INCONŞTIENTUL
insensibilitate adevărată; este o
insensibilitate prin inconştienţă, prin acte automate, executate involuntar şi
dezagregare mentală. într-un cuvânt, este o inconştient. A merge, a te aşeza, a întoarce
insensibilitate psihică, determinată pur şi pagina unei cărţi sunt acte pe care le
simplu de faptul că personalitatea executăm fără să ne gândim la ele; dar
bolnavului este ştirbită, sau chiar complet este destul de greu să studiem la un om
dedublată. în consecinţă, experimentarea normal activitatea inconştientă; şi chiar
practicată asupra acestui fenomen atât de mai mult, această activitate se arată a fi
banal al isteriei ne va permite să studiem mai ales de rutină, făcută din obişnuinţă,
mai îndeaproape un caz cu totul remarcabil din repetiţii; în general, ea inventează
de dezorganizare a personalităţii. puţin, uneori pare să judece şi să
Vom alege pentru aceste experienţe o raţioneze, dar acestea sunt judecăţi şi
femeie isterică la care constatăm o raţionamente vechi, pe care ea le repetă; în
insensibilitate întinsă la un membru întreg, tot cazul, rareori este vorba de o dezvoltare
de exemplu, la braţul drept. Frecvent, la notabilă şi aproape niciodată, putem
aceşti bolnavi, formele atât de complexe ale spune, nu se ridică la demnitatea unei
sensibilităţii tegumentelor sunt disociate; personalităţi independente. Condiţiile de
pielea poate rămâne sensibilă, în timp ce
ţesuturile subiacente, masa musculară, studiu sunt cu atât mai favorabile cu cât ne
articulaţiile îşi pierd sensibilitatea şi devin adresăm unor subiecţi isterici, nu la toţi,
indolore când le apăsam cu putere; sau se ci doar unora pe care vom învăţa mai
poate produce contrarul, sensibilitatea târziu să-i recunoaştem; să presupunem
abandonează suprafaţa tegumentelor şi se că avem sub ochi unul dintre aceşti
păstrează în părţile mai profunde. Sau subiecţi de elită şi să vedem ce se
încă, printr-o altă complicaţie, anumite întâmplă.
regiuni pot să nu-şi piardă în acelaşi timp S-a dat adesea mişcărilor şi actelor care
sensibilitatea de contact la presiune, la pot să se producă în condiţiile precedente
temperatură, la curenţii electrici şi să numele de mişcări inconştiente. Aceasta
rămână accesibilă la una singură dintre vrea să zică pur şi simplu că mişcările
aceste excitaţii. Aceste modificări atât de nu sunt cunoscute de subiect, rămân
numeroase ale sensibilităţii la isterici l-au ignorate de el şi, prin urmare, inconştiente;
făcut să creadă pe observatorul neprevenit cuvântul inconştient nu are decât un sens cu
că este o simulare, care de fapt nu există. totul relativ; vom examina, după ce vom fi
Pentru a simplifica lucrurile, vom avea grijă descris toate faptele experienţei, dacă
să alegem o bolnavă ale cărei braţe să fie aceste fenomene, inconştiente pentru
complet şi total insensibile, prezentând o subiect, sunt tot atât de inconştiente în ele
anestezie superficială şi profundă şi o însele şi pentru ele însele, sau dacă nu este
pierdere a simţului muscular; în acest fel cumva mai probabil ca ele să aparţină
nu vom avea de supravegheat noţiunile unei conştiinţe secunde. Vom spune
care ar putea fi furnizate subiectului de un imediat că tocmai a doua soluţie o vom
rest de sensibilitate. în plus, va fi avantajos prefera; în tot cazul, pentru a nu presupune
ca sensibilitatea bolnavului ales să prezinte nimic nici într-un sens, nici în altul, vom
o stare relativ fixă şi să nu fie supusă substitui termenului de inconştient pe acela
acelor schimbări, acelor oscilaţii care se de subconştient.
observă uneori şi ale căror cauze sunt atât Să începem cu mişcările de repetiţie;
de greu de sesizat. Când se experimentează acestea sunt cele mai simple şi poate cel
pe isterici, niciodată nu se poate spune că mai uşor de produs. Braţul insensibil al
s-au luat destule precauţii. subiectului fiind ascuns de un ecran, se
Nu este necesar să adormim subiectul; execută la acest braţ, cu încetineală sau
îl luăm în starea sa normală, în starea de rapiditate, o mişcare regulată, ca o mişcare
veghe; fără să-1 supunem nici unui fel de de du-te-vino spre gură, sau se roteşte
pregătire. Singurul dispozitiv al experienţei antebraţul în jurul cotului, sau se animă un
constă în a-i ascunde braţul anesteziat, deget cu mişcări alternative de flexiune şi
ducându-i-1 la spate sau utilizând un ecran. extensie; dacă se abandonează brusc
Lucrurile fiind astfel dispuse, este uşor — membrul în mijlocul acestui exerciţiu, se
sau cel puţin în anumite cazuri — de a va vedea încetineala mişcării pentru un
provoca, fără ştirea bolnavului,4 în anumit timp, care variază în funcţie de
membrul insensibil mişcări inteligente . subiect; la unii mişcarea comunicată se
Vom asista la apariţia unei inteligenţe prelungeşte foarte puţin; pumnul, pe care l-
inconştiente; vom putea chiar să intrăm în am închis şi deschis de mai multe ori mai
comunicare cu ea şi să o dirijăm, înainte, abia dacă se redresează atunci
întreţinând o conversaţie cursivă, când îl abandonăm; mişcarea este atât de
măsurându-i întinderea memoriei şi uşoară şi atât de fugitivă încât, dacă nu
acuitatea percepţiilor. suntem avertizaţi, nu o remarcăm. Din
Existenţa fenomenelor inconştiente la contră, la alţi bolnavi, mişcarea
isterici nu ne miră, căci fiecare dintre noi
poate, supraveghindu-se cu destulă grijă, comunicată poate fi repetată de mai multe
să surprindă o serie de ori şi chiar noi am văzut isterici la care
repetiţia are loc de mai mult de o sută de
ori, fără întrerupere. Numărul „o sută" nu
este o metaforă; mişcările au fost
numărate.
89
ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII
Bineînţeles că aceste diverse mişcări ŞI INCONŞTIENTUL
rămân necunoscute subiectului; căci braţul
său este anesteziat şi totdeauna ascuns de şi mişcarea grafică ce li s-a imprimat este
un mare ecran interpus; uneori subiectul reprodusă fie imediat, fie după câteva
percepe uşoare zgomote produse de secunde.
frecarea hainelor sale şi trage concluzia că Cu ce grad de exactitate este reprodusă
i se atinge braţul sau că i se mişcă; dar el mişcarea? Dacă facem încercarea pe un
nu primeşte nici o impresie directă venind subiect normal, a cărui mână este sensibilă,
de la membru; nu are cunoştinţă nici de acesta reuşeşte să ghicească ce cuvânt s-a
mişcările pe care experimentatorul le scris cu mâna sa; dar dacă cuvântul este
imprimă mâinii sale, nici de acelea pe care lung, dacă mişcarea este rapidă, iar
mâna sa le repetă cu docilitate; pe bună caracterele sunt mici, se înşeală cel mai
dreptate, el nu face nici un efort voluntar adesea. Nu la fel se întâmplă la isterici; şi
pentru a mişca mâna; spiritul său rămâne se poate spune, în general, că deşi nu au
aproape complet străin de experienţă5. percepţia conştientă a mişcării pasive,
Se poate reproduce acelaşi act de istericii pot să o repete adesea cu mai multă
repetiţie provocând în membru contracţii exactitate decât un subiect normal. Există
faradice sau mişcări reflexe; în acest ordin însă mari deosebiri de la un bolnav la
de experienţe, cea mai delicată şi poate cea altul, de care va trebui să ţinem seama.
mai interesantă este repetiţia unor mişcări Unii nu ştiu să repete decât mişcările
grafice. Din clipa în care se pune un creion grosiere, cum ar fi buclele sau haşurările;
în mâna insensibilă, strecurându-1 între dar o dată ce această mişcare a fost
degetul mare şi arătător, aceste două reprodusă, ea continuă mult timp, oarecum
degete se apropie pentru a strânge creionul, la nesfârşit; am văzut-o repetându-se o
iar mâna ia atitudinea necesară pentru scris. dată timp de un sfert de oră. Alte mâini se
în acest moment, dacă-1 întrebăm pe arată mai inteligente, au mai multă
bolnav ce se întâmplă cu mâna sa, el memorie; ele sunt capabile să reproducă în
răspunde aproape întotdeauna: „Nu ştiu". aceleaşi condiţii semne luate din limbajul
Apoi începe experienţa; se imprimă scris, cifre, litere izolate, cuvinte formate din
creionului o mişcare oarecare, de exemplu, mai multe litere şi chiar fraze întregi. Uneori
o mişcare circulară; mâna bolnavului, în repetiţia are loc imediat ce experimentatorul
timpul acestui act, nu o urmează pasiv pe încetează să ţină mâna insensibilă;
aceea a experimentatorului, din contră, se alteori se scurge un timp de repaus, apoi
simte o senzaţie aparte de rezistenţă; ea mâna se pune în mişcare.
rezistă puţin la anumite impulsuri, mai ales Până aici, în probele la care am supus
la acelea care determină o schimbare de mâna anesteziată, aceasta nu a dat dovadă
direcţie; dar dacă este vorba de continuat o decât de memorie; repetiţia ni s-a părut
linie, adică o direcţie dată pentru a fi maşinală, automată; în plus, se mai produc
urmată, mâna devansează într-o oarecare nişte lucruri, o operaţie mentală mai
măsură mişcarea, ca şi cum ar ghici-o. Pe complexă, cu toate că este totdeauna
scurt, mişcarea pe care reuşim să i-o subconştientă, atunci când se scrie cu mâna
comunicăm nu poate fi numită o mişcare un cuvânt cunoscut, în care se alterează
pasivă, căci bolnavul colaborează la voit ortografia; în acest caz, este interesant
aceasta. Dacă ar trebui să folosim o de supravegheat fenomenul repetiţiei; în
comparaţie, am spune că experimentatorul momentul în care mâna insensibilă ajunge
dirijează mâna bolnavului ca un cavaler la litera inexactă, ea se opreşte, pare că
care conduce un cal inteligent. ezită, pe urmă sau trece mai departe,
Această senzaţie cu totul deosebită nu reproducând eroarea, sau, din contră, o
se simte de altfel decât atunci când avem corectează şi restabileşte cuvântul cu
de-a face cu o bolnavă care este capabilă ortografia sa exactă.
să repete singură mişcările grafice Reproducerea se poate face nu numai cu
comunicate. La subiecţii care nu reproduc ocazia mişcărilor grafice comunicate, ci şi
nimic, mâna rămâne moartă şi inertă, o prin alt procedeu, mai ocolit, care face, de
adevărată mână de manechin. asemenea, să intervină senzaţiile
După comunicarea mişcării pasive, se inconştiente. Astfel, când subiectul ţine un
abandonează mâna bolnavului, având grijă creion în mâna sa insensibilă, este
să se lase extremitatea creionului aplicată suficient adesea să se traseze cu capătul
pe o foaie albă; la unele isterice, mâna bont caractere oarecare pe dosul mâinii,
cade pe partea în care o abandonăm; la pentru ca imediat apoi creionul să
altele, ea nu are această flaciditate, rămâne reproducă toate acestea; aici se produce în
în poziţia dată, ţinând corect creionul, ca acest caz ceva mai mult decât o repetiţie de
şi cum ar începe să scrie; dar nimic nu se mişcare; este o traducere; senzaţiile
întâmplă; se percepe uneori un fin tremur în cutanate sunt traduse în echivalentele lor
pumn şi în degete; uneori creionul trasează grafice. La fel, dacă se plasează subiectul
pe hârtie câteva linii uşoare, nedistincte, şi isteric în faţa unei scări tipografice la o
asta este totul. Dar la alţii mişcarea anumită distanţă, care este găsită prin
subconştientă este cu mult mai prezentă. tatonare şi la care el nu poate citi tabloul, nu
Degetele continuă să se strângă în jurul rareori se poate vedea mâna reproducând
creionului caracterele pe care subiectul se declară
incapabil să le descifreze. Fireşte,
90
91
ALFRE DEDUBLAREA
D PERSONALITĂŢII ŞI
BINET INCONŞTIENTUL
dacă se măreşte şi mai mult personajului conştient, ceea ce
distanţa dintre subiect şi tablou, nu s-a întâmplat în alte
mâna se opreşte şi nu mai scrie experienţe.
nimic. Este deci posibil să se
opereze o traducere a anumitor 92
senzaţii vizuale inconştiente în
echivalentele lor motorii.
Acestea sunt operaţii
psihologice foarte simple, cu
care obişnuinţa de a scrie ne-a
familiarizat; copiem, fără nici
un efort conştient de traducere,
o pagină imprimată şi chiar nici
nu remarcăm că o copiem,
deoarece substituim unei imagini
uzuale imaginea grafică
corespunzătoare. Nu este mai
puţin interesant să vedem că
mişcările inconştiente ale
istericului pot presupune o
substituţie analoagă şi că în
acest caz operaţia inconştientă
pune în joc nu numai mişcări,
nu numai imagini motorii, ci şi
imagini vizuale şi asociaţii
mentale între aceste diferite
imagini.
Repetiţia inconştientă se
poate produce ca urmare a unei
mişcări voluntare a subiectului,
dar şi ca urmare a unei mişcări
pasive. Cazul este poate mai rar
decât precedentele; pentru a-1
observa bine, trebuie cerut
istericului să execute de mai
multe ori, fără să se oprească,
aceeaşi mişcare, de exemplu să
atingă un punct de pe obrazul său
cu degetul arătător de la mâna
anesteziată, iar pe urmă să
atingă un punct de pe masă;
după repetarea voluntară de
mai multe ori a acestui act, când
istericul vrea să se oprească,
mâna sa continuă mişcarea şi se
ridică oarecum singură până la
obraji; această mişcare
inconştientă poate adesea fi
oprită voluntar, dar uneori ea se
execută în ciuda voinţei
subiectului, foarte mirat de
această nesupunere neaşteptată
a unuia dintre membrele sale.
Repetarea inconştientă a
mişcărilor grafice voluntare este
şi mai curioasă încă; şi ea dă
scrisului unor isterici un
caracter cu totul particular.
Am reuşit să procurăm
bruioane de scrisori scrise de
subiecţi înaintea perioadei când îi
examinăm; puţină atenţie ne
permite să descoperim aici
manifestarea acestor tulburări
motorii; se vede că bolnavul este
obligat să scrie de mai multe ori
la rând aceeaşi literă; aceasta
este un fel de bâlbâială a mâinii
(figura 1). Uneori, bolnava îşi
dă seama, taie litera redublată şi
reîncepe cuvântul ceva mai
departe; alteori, din contră, nu-şi
dă seama de nimic şi erorile ar
putea fi considerate simple
greşeli de ortografie, dacă m cu
patru picioare şi n cu trei
picioare nu ar indica clar
contrarul. Este posibil să
reproducem experimental pe
câţiva subiecţi aceste alterări ale
scrisului, rugându-i să scrie de
mai multe ori aceeaşi scrisoare,
ca pe urmă să se oprească;
când vor să se oprească, mâna
continuă să scrie fără voia lor
şi adesea ei nu pot pune capăt
obsesiei decât aruncând pana.
Mişcările precedente prezintă
caracterul particular de a fi
repetarea mişcărilor voluntare;
inconştientul, pe care tocmai I-
am văzut la lucru, imită actul
ţine un creion, va
trasa aceleaşi cifre ca prima; ceea
ce este foarte curios, este că
uneori mâna
dotată cu sensibilitate repetă
mişcările comunicate de
cealaltă mână, fără
ca totuşi bolnavul să simtă
mişcarea; mişcarea rămâne
subconştientă, chiar
şi atunci când are ca instrument
un organ sensibil.
Vom vedea mai departe că
majoritatea modificărilor de
Fig 1 Scriere isterică, trasată cu mişcare, care se produc la un
mâna dreaptă insensibilă ochii subiect isteric doar într-o
deschişi. Bolnava a scris jumătate de corp, manifestă
cuvintele următoare „Dragă această tendinţă de
Mana, vino să mă RCU (găseşti), generalizare.
cu toate că am neglijat sa să-ti 2) O a doua caracteristică
ras ras răspund la buna w si a mişcărilor inconştiente de
încânfuwtătoarea ta scrisoare repetiţie este
care chiar dacă n ai să mă cre^l fatalitatea lor. Când mâna va
m-a făcut să râd, acest portret repeta o mişcare comunicată,
pic pictat de o mână de maestru fie tot atât
mai ales..."' de delicată ca aceea a scrisului,
ea se rigidizează, devine dură la
Vom termina descriind mai atingere,
multe caractere comune în timp ce în condiţii obişnuite
mişcărilor inconştiente de are flaciditatea unui membru atins
repetiţie; acestea sunt: de paralizie
1) Difuziunea; ele nu sau plasticitatea bulgărelui de
rămân localizate într-un ceară. Dacă se va încerca
membru; au tendinţa de împiedicarea mişcării
a se generaliza şi adesea se în timp ce ea se execută,
extind la membrul simetric; dacă menţinând degetele într-o
se scriu cifre poziţie fixă, se simte
cu o mână, după un timp
cealaltă mână se agită şi, dacă 93
ALFRE DEDUBLAREA
D PERSONALITĂŢII ŞI
BINET INCONŞTIENTUL
o mare rezistenţă; este foarte ce face, care-şi dă seama şi care
dificil să imobilizezi degetele; ascultă de această sugestie cum
când li se ia creionul, degetele ar putea asculta de o sugestie
continuă să facă în vid aceleaşi privind un act mult mai complicat,
mişcări grafice. Contracţia
pumnului întârzie puţin mişcarea. 94
La bolnavii la care se pot provoca
contracţii prin excitarea
muşchilor şi nervilor este greu
să le provoci în momentul în
care mâna, însărcinată într-o
oarecare măsură cu o mişcare
pasivă, se descarcă reproducând
ceea ce i s-a dat să scrie; când se
ajunge să se producă o
contractare suficientă pentru a
opri mişcarea, se poate întâmpla
ca la câteva clipe după aceea,
dacă încetează contractura,
mişcarea să reînceapă.
Terminând enumerarea acestei
serii de experienţe, trebuie
remarcat că interesul constă în
simplitatea lor. Nimic nu este
mai uşor decât să cauţi să le
reproduci la un bolnav isteric
care prezintă anestezie; şi cum
actele repetiţiei inconştiente sau
subconştiente sunt primele
indicii de dezagregare mentală,
rezultă că dezagregarea
mentală, acest fenomen
psihologic de o mare
complexitate, poate fi verificată
cu ajutorul procedeelor celor mai
simple şi mai elementare. Suntem
pregătiţi, credem, spre a face o
demonstraţie clinică.
Ni se pare de prisos să
demonstrăm că aceste acte sunt
inteligente; anumite experienţe
dovedesc clar că unele mişcări
de repetiţie nu sunt simple
reflexe. Dar în ce măsură anume
intervine inteligenţa? Tocmai
acest lucru trebuie precizat
întrucâtva.
Toate experienţele precedente
au trăsătura comună că
experimentatorul forţează
subiectul, sau o parte din
subiectul său repetă un act care
i se indică; îl forţează fără să
exercite asupra lui violenţă
fizică; este vorba de acţiune
morală, deci prin sugestie. Să
erijăm în personaj, pentru
comoditatea expunerii noastre,
inconştientul care repetă
mişcările; vom spune că experi-
mentatorul, atingând mâna sau
braţul, dă acestui personaj
inconştient ideea de a repeta
actul, şi, în definitiv, îl
sugestionează.
Dar acest cuvânt, sugestie, l-
am criticat deja; el este vag, lasă
să se confunde multe lucruri
distincte şi, prin urmare, nu
trebuie să ne mulţumim cu
aceasta. Vom indica rapid
diversele interpretări posibile ale
fenomenului de repetiţie
subconştient, considerat drept
un efect al sugestiei.
Se poate da unei persoane
treze sau în somnambulism
ordinul, sugestia de a imita toate
mişcările care sunt executate
sub ochii ei, sau să continue la
nesfârşit mişcarea regulată
imprimată unei părţi a corpului
său; i se învârtesc mâinile una în
jurul celeilalte, zicându-i-se:
„Mâinile tale se rotesc, nu le mai
poţi opri", şi, într-adevăr, dacă
subiectul este docil la sugestie,
se produce o serie de mişcări
irezistibile. Se înţelege cât este
de complicată această
experienţă; mişcarea este
comandată de experimentator şi
consimţită de subiect, care ştie
care să ceară din partea sa pe care 1-a scris. A fost
operaţii intelectuale de un ordin determinat să scrie cu mâna
mai elevat. Dar cei care au făcut cuvântul „tuşiţi!" Subiectul nu
un studiu aprofundat al tuşeşte, dar mâna sa scrie de
sugestiei ştiu bine că unul şi mai multe ori cuvântul „tuşiţi";
acelaşi act poate fi executat în se pune o întrebare, tot prin
condiţii mentale cu totul diferite; mijlocul indicat, mâna nu
continuarea unei mişcări poate răspunde, dar repetă întrebarea.
să se facă fie prin obedienţă, „Cum vă simţiţi?" Mâna scrie:
cum tocmai am văzut, fie pur şi „Cum vă simţiţi?" Nimic nu a
simplu pentru că o imagine a fost înţeles, se pare, de către
fost evocată în spiritul personajul inconştient, care este
pacientului, iar această imagine încă prea rudimentar ca să
este o sursă de mişcare; se face judece, ca să raţioneze şi nu
astfel încât să fie scrisă o ştie să facă decât un lucru: să
scrisoare de către o mână imite6. Ceea ce mi s-a părut a
anestezică; mişcarea acestei demonstra, de asemenea, că în
mâini provoacă undeva în anumite cazuri repetiţia nu este
spiritul inconştientului imagini decât un automatism de imagini,
motorii; aceste imagini nu sunt adică şi că această repetiţie
contrazise de nimic; ele se vor poate continua oarecum la
transforma în acte, iar mişcarea infinit. Dacă facem în aşa fel
se repetă; nu este deloc aici încât mâna insensibilă să
vorba de obedienţă, ci de un traseze o buclă, ea va desena
fenomen psihologic mai simplu, această buclă de douăzeci de
mai elementar. ori, de o sută de ori şi mai mult,
Nu pot spune care este fără să se schimbe nimic, fără
explicaţia cea mai bună a să obosească, fără să-şi
fenomenelor de repetiţie piardă răbdarea. Este ca o
descrise; probabil amândouă maşină montată, care nu ştie
explicaţiile sunt adevărate, să se oprească.
fiecare pentru un subiect diferit Dar fiecare subiect merită de
şi pentru condiţii de experienţă a fi examinat în el însuşi şi
diferite; uneori repetiţia mişcării fiecare personaj inconştient are
este un act de obedienţă probabil starea sa mentală
inteligent, provenind de la un particulară; ceea ce este adevărat
inconştient care a înţeles ceea ce la unii este fals la alţii; este deci
i se cere şi care îl execută; inutil să formulăm reguli
alteori repetiţia este o problemă generale, care ar fi inexacte.
de imagini evocate. Se vede că în sfârşii, trebuie să amintim,
există aici cazuri distincte şi că încheind acest capitol, că atunci
termenul sugestie nu ţine seama când un inconştient nu pare să
de toate fenomenele. înţeleagă o sugestie complicată,
Ceea ce este semnificativ este aceasta produce adesea un anumit
faptul că mulţi subiecţi nu pot efect, care trebuie bine cunoscut;
primi în stare de veghe sugestia sugestia neînţeleasă persistă
complicată prin intermediul
scrierii inconştiente. Nu se 95
obţine decât repetiţia ordinului
ALFRED BINET
în stare de amintire; iar această amintire, CAPITOLUL II
renăscând într-o nouă stare psihologică, va
putea fi înţeleasă în acest caz pentru prima
dată; fiind înţeleasă, ea va deveni punctul INSENSIBILITATEA ISTERICILOR
de plecare al unei sugestii tardive, care se
va îndeplini în momentul în care persoana (URMARE). ACTELE
nu se va mai gândi la ea. Să reluăm ultimul
nostru exemplu: subiectul a fost determinat SUBCONŞTIENTE DE ADAPTARE
să scrie cu mâna un cuvânt oarecare; acest /. Actele de adaptare inconştiente. O
cuvânt nu a fost înţeles, dar el a rămas în veche experienţa a lui Lasegue.
memoria inconştientului; aici acesta se va Caracteristicile catalepsiei
dezvolta mai târziu, cum vom vedea din parţiale. Absenţa tremurului, a efortului
exemplele date, ar putea să regăsească si a oboselii. Durata păstrării atitudinii.
sugestia, să o înţeleagă şi să o execute. Interpretarea
Nu trebuie pierdută din vedere această fenomenului.
posibilă cauză de eroare. II. Acte de adaptare mai complicate.
Reacţii produse de excitaţiile
dureroase care^xu se simt.
Electivitatea. Cuvinte inconştiente.
Scrierea automata spontana.

NOTE
1 De nntelligence.t. 1, p. 16.
2
Autorii care au studiat în aceşti ultimi
ani personalităţile coexistente sunt nume Lasegue a dat, cu mult timp în urmă, un
roşi şi vom face referire la ei în cursul
acestei cărţi. Cităm aici doar două studii excelent exemplu de mişcări subconştiente
critice de adaptare, când a descris ceea ce el a numit
extrem de interesante: Dus Doppel kh de Catalepsii parţiale'; ele constau în
Max Dessoir şi un articol remarcabil al capacitatea istericilor de a păstra mult timp
dom la un membru insensibil poziţia care i se
nului Hericourt, „l'Activite inconsciente
de l'esprit", Revue scientifique, 31 aout dă, fără ca subiectul să simtă oboseală,
1889. fără chiar ca el să perceapă poziţia
' Se poate consulta, pentru mai multe membrului său, dacă am luat măsuri de a
detalii, o excelentă broşură a domnului i-1 ascunde, calalepsia parţială poate fi
Pitres: Des Anesthesies hysteriques. observată în afara isteriei, în condiţii
Bordeaux, 1887.
4 Cercetarea acestor disocieri a fost mentale echivalente; vom descrie aici acest
întreprinsă pentru prima dată de domnul fenomen aşa cum poate fi observat la
Fere isterici.
şi de subsemnatul (Arch. de phys., octobre Să ridicăm, de exemplu, braţul
1887). Am continuat apoi singur insensibil al subiectului, luat mereu în stare
cercetările,
iar principalele mele articole au apărut în de veghe şi cu dispozitivul ecranului; dacă
Revue philawphique (mai 1888, fevrier et lăsăm brusc braţul, uneori el recade de-a
avril 1889, fevrier et aout 1890). Este lungul corpului cu greutatea unui membru
important de subliniat că, anterior, domnii atins de paralizie flască, iar la anumiţi
Pierre
Janet, Myers şi Gurney, spre a cita doar subiecţi nici nu se ajunge la altceva; la
pe principalii autori, au expus deja o alţii, braţul ridicat rămâne în aer. Să
teorie presupunem că avem de studiat unul dintre
a dezagregării mentale, bazată pe aceşti ultimi bolnavi. Ridicându-i braţul
numeroase experienţe. Dacă în expunerea insensibil, se poate, folosind o manevră
mea nu
urmez ordinea istorică este pentru că specială, ca el să recadă sau să se
socot că experienţele noastre sunt mai menţină ridicat. Dacă vrem să recadă,
apte decât trebuie abandonat brusc; dacă vrem să nu
celelalte să facă o demonstraţie cadă, trebuie menţinut în poziţie timp de o
experimentală foarte simplă a dublei secundă sau trebuie strâns puţin. Membrul
conştiinţe. Mă
folosesc de acest prilej spre a adresa anesteziat pare să înţeleagă de minune
mulţumirile mele cele mai vii domnului dorinţa experimentatorului; el o înţelege
Charcot, atât de bine încât dacă nu suntem avertizaţi
care a binevoit să-mi permită să lucrez nu vom şti cum se face că membrul
ani în şir în serviciul său clinic de la
Salpetriere rămâne ridicat când dorim să rămână
5 Fapt nu întru totul adevărat, cum vom ridicat şi recade când dorim să recadă.
vedea mai departe.
6 Faptele de repetare a actelor se Pentru a provoca aceste două efecte opuse,
întâlnesc în catalepsia hipnotică (a se este suficientă o nuanţă. Acest exemplu
vedea
Magnetisme animal, p. 133), cu aceleaşi 97
caracteristici.
ALFRED BINET DEDUBLAREA
este cel mai şocant pe care-1 putem cita PERSONALITĂŢII ŞI
pentru a demonstra inteligenţa care poate INCONŞTIENTUL
exista în mişcările subconştiente ale
istericului. declară că nu simte nici o oboseală;
Caracteristica cea mai frapantă a credem că este sincer şi dezminţirea pe
fenomenului, aceea asupra căreia care i-o dă metoda grafică este foarte
simularea, dacă ar încerca să se producă, curioasă; cu siguranţă, spunem noi,
nu s-ar putea exercita2, este durata păstrării există oboseală, diagrama ne este martoră,
poziţiei. Nu vom fi de acord cu Lasegue că dar o oboseală inconştientă şi atenuată.
această durată este nesfârşită. Este doar o Se observă uneori că subiectul, când se
vorbă goală. Lasegue, care a fost un supune experienţei descrise, simte o
strălucit iniţiator, mai degrabă decât un senzaţie nu de oboseală, ci de durere.
om de cercetare aprofundată, spune Această durere poate cuprinde un punct al
glumind că „experimentatorul oboseşte de corpului destul de depărtat de membrul cu
atâta aşteptare înainte ca bolnavul să fi care se experimentează; poate fi vorba de
obosit de»atâta imobilitate". într-adevăr, regiunea precordială, flancul sau umărul
experienţa poate dura foarte mult timp. La din partea opusă. Bolnavii disting clar
unul dintre subiecţii noştri, braţul drept această senzaţie de durere de senzaţia de
întins orizontal şi avanbraţul uşor îndoit au oboseală; se pare că este cu totul altceva.
avut nevoie de o oră şi douăzeci de minute Nu insist mai mult asupra studiului
ca să cadă; numai la sfârşitul acestui timp acestui fenomen; mă mulţumesc să
de poză cu adevărat considerabil cotul, care retrimit cititorul care doreşte mai multe
cobora uşor, a ajuns să ia contact cu detalii la articolele şi lucrările lui Lasegue,
4, Binet şi Fere,
corpul, ceea ce a pus capăt experienţei. Saint-Bourdin3, Liebeault
La o altă femeie, experienţa nu a putut fi Seglas şi Chaslin5, Pitres 6 etc. Voi
dusă la sfârşit, dar am constatat că la semnala numai două probleme deosebite.
sfârşitul celor trei sferturi de oră Prima este o problemă de interpretare:
extremitatea membrului superior drept, care care este natura acestui fenomen de
era întins orizontal, coborâse abia cinci sau plasticitate cataleptică? S-a descris mult
şase centimetri. timp ca fiind un fenomen neuro-muscular şi
Dacă se cere acestor bolnavi să păstreze i s-a plasat originea într-o stare de
poza în acelaşi timp cu braţul sensibil, hiperexcitabilitate a centrilor
amândouă braţele fiind întinse orizontal, se nervoşi,expresie comodă care nu explică
va observa diferenţa care există la cele nimic, dar nu compromite pe nimeni7. Se
două părţi; braţul sensibil va obosi, va pare că se admite astăzi, cu tot mai multă
obosi chiar foarte repede, iar bolnavul va fi dreptate, că psihologia are dreptul de a
obligat să-1 aplece pentru a-1 odihni, în revendica aceste fenomene; fapt este că
timp ce braţul insensibil rămâne încă în originea lor psihologică riu mai este
poziţie. îndoielnică la un mare număr de
Păstrarea atitudinii nu este remarcabilă subiecţi; rotirea mâinii necesară pentru a
numai prin durata ei; ea prezintă semnul pune în joc această plasticitate ne-o
particular că are loc fără tremur; mâna dovedeşte suficient.
întinsă nu prezintă acele uşoare Urmează de aici că nu este decât o
tremurături care se observă la indivizii simplă sugestie? Da, dacă se vrea, dar nu
normali obosiţi de pozare; membrul trebuie uitat că păstrarea atitudinii poate
subiectului ne oferă numai uşoare oscilaţii avea loc din mai multe motive foarte
care par a fi în raport cu mişcările distincte şi care fiecare este adevărat
respiratorii. pentru un anume caz; într-un astfel de caz,
La absenţa tremurului se adaugă absenţa de exemplu, inconştientul nu lasă braţul
semnelor care caracterizează efortul şi ridicat să recadă pentru că a înţeles dorinţa
oboseala, cum ne putem asigura luând experimentatorului şi vrea să i se
diagrama mişcărilor respiratorii; respiraţia conformeze. „Pentru a pune un membru în
îşi poate păstra ritmul său regulat, în timp catalepsie — spune domnul Bernheim —
ce la un subiect normal va prezenta este suficient să ridici acest membru şi să-
iregularităţi care ne arată oboseala şi 1 laşi câtva timp în aer, la nevoie să se
efortul destinat să-1 mascheze. în sfârşit, în afirme că acest membru nu mai poate fi
coborât; el rămâne în catalepsie
ultimul rând, bolnavul, dacă este să ne sugestivă; hipnotizatul, a cărui voinţă sau
încredem în mărturisirea lui, nu simte putere de rezistenţă este slăbită,
deloc o senzaţie conştientă de oboseală. păstrează pasiv atitudinea imprimată."
Aceste diferite semne fizice sunt departe Aceasta este supunere; iar explicaţia ni se
de a fi constante. Am văzut bolnavi la care pare corectă pentru toate cazurile în care
mişcările respiraţiei prezintă, după un fenomenul a fost produs de sugestia
anumit timp, o tulburare notabilă, o verbală, precum şi în cazurile în care
neregularitate şi o precipitare care sunt cu subiectul a asistat la experienţe similare pe
siguranţă sub influenţa oboselii, cu toate că alţi bolnavi, şi, în sfârşit, în cazul în care
ele vor fi mai slabe decât cele care se pot inconştientul istericului este suficient de
observa la aceeaşi subiecţi când braţul dezvoltat pentru a-şi da seama de gândirea
sensibil îşi păstrează poziţia. în acest operatorului; dar, în alte condiţii, la alţi
timp, subiectul bolnavi, se pare că factorul
99
ALFRED BINET DEDUBLAREA
dar este clar c ă acest personaj este PERSONALIT ĂŢII ŞI
departe de a avea aceea şi dezvoltare INCON ŞTIENTUL
ca la o isteric ă. Dificultatea care se
încearc ă când este f ăcut s ă repete mele anterioare asupra istericilor, am
mişcările o dovede şte. putut reg ăsi în scrierea automat ă a
Experimentatorul nu poate s ă persoanelor s ănătoase anumite
imprime mi şcările la întâmplare; el trăsături care nu las ă nici un dubiu.
este obligat s ă le aleag ă pe cele Să examin ăm bine modul în care
care-i reu şesc mai bine. în general, mâna se comport ă în timpul
acelea care reu şesc s ă fie executate experien ţei scrierii automate. Dac ă o
dintr-o singur ă tr ăsătură, f ără dirij ăm, c ăutând s ă ghicim mi şcările
schimbare de direc ţie şi fără să se sale, nu vom vedea nimic; dar dac ă o
opreasc ă, se repet ă destul de bine. abandon ăm sie şi, se constat ă un fapt
Mişcările grafice, prin delicate ţea foarte semnificativ; cu o u şoară
lor, atrag mai pu ţin aten ţia subiectului apăsare o împiedic ăm să scrie; cu o
decât mi şcările de flexiune şi mic ă împingere se accelereaz ă
extensie ale bra ţelor; acestea totu şi mişcarea grafic ă; mâna devenind
pot fi repetate de incon ştient şi, imobil ă, este suficient adesea de a o
apropo de aceasta, este curios de atinge pentru ca ea s ă reînceap ă să
remarcat c ă flexiunea pumnului se sene. Ea r ămâne, deci, în timpul
repet ă mai bine decât flexiunea întregii experien ţe, sugestionabil ă;
izolat ă a unui deget. iar aceast ă sugestibilitate ne arat ă
Caracterul cu totul rudimentar al clar că un incon ştient îi dirijeaz ă
incon ştientului este bine marcat de mişcările. în rest, celelalte experien ţe
uşurin ţa cu care i se imprim ă anumite ale noastre ne-au înv ăţat existen ţa şi
obiceiuri. Când se deseneaz ă de mai rolul incon ştientului, iar tot ce noi
multe ori cercuri, mâna se am observat şi descris la isterici vine
obişnuie şte cu aceast ă mi şcare şi le să pledeze în favoarea acestei opinii.
reproduce cu u şurin ţă; dac ă se vrea
pe urm ă să se traseze ha şurări,
mişcarea se deformeaz ă repede şi se
transform ă în bucle. Memoria acestui
incon ştient este atât de pu ţin intens ă NOTE
încât nu este capabil ă de a p ăstra
amintirea mai multor feluri de Aceste studii asupra reacţiilor
mişcări. pro subiecţilor sănătoşi comparaţi cu
Incon ştientul nu are numai ble istericii ridică ne discutabile, de
memorie, el poate s ă primeasc ă şi exemplu problema raporturilor dintre
să execute câteva sugestii care sunt, isterie şi hipnotism.
este adev ărat, de ordin absolut aceste probleme de-o parte şi ne
elementar. Aceste sugestii pot fi date mulţumim să descriem o serie de
cu ajutorul pip ăitului. Cu o simpl ă fix experienţe, „înţeleg foarte bine că un
apăsare se acţioneaz ă asupra mâinii at om de bună-credinţă, a cărui atenţie
şi o facem s ă se mi şte în ţoale ă este în întregime asupra mişcării pe
care o baghetă ţinută în mâinile sale o
direc ţiile. Nu este deloc un impuls (le poate lua dintr-o necunoscută lui va
mecanic, este mai curând o sugestie ter putea simţi, în unele circumstanţe,
tactil ă. Dac ă cu o apăsare se face rr tendinţa la mişcarea ră manifestării
mâna s ă se mi şte, o alt ă apăsare, de fenomenului care îl preocupă. De
un gen diferit, o face să se opreasc ă, exemplu, dacă acest om caută ar şi
o imobilizeaz ă; o alt ă presiune, de dacă nu are ochii legaţi, vederea unei
un gen ceva mai diferit, o face s ă pajişti verzi, pe care calcă, ar putea
scrie. Este dificil s ă explic ăm tina în el, fără a fi conştient, mişcarea
musculară capabilă să deranjeze
diferen ţa dintre aceste ap ăsări; dar bagheta, ind legătura stabilită între
experimentatorul, f ăcându-le, ideea de vegetaţie abundentă şi aceea
urmăreşte un anume scop şi acest de apă."
scop este adesea în ţeles cu mult ă „des moteurs", în textul original.
fineţe de mâna persoanei. Nimic nu (Nota trad.)
este mai curios decât acest fel de Ar fi de dorit să se construiască
hipnoz ă par ţială, datorit ă căreia o aparate speciale de înregistrare a
persoan ă se crede a fi şi se g ăseşte mişcărilor tiente, în toate condiţiile
într-adev ăr complet treaz ă şi în necesare.
posesia ei îns ăşi, în timp ce mâna sa „syntheses mentales", în textul
ascult ă, docil ă, de ordinele tactile ale original. (Nota trad.)
experimentatorului.
Aceste câteva detalii mi se par a fi
suficiente pentru a demonstra
posibilitatea de a trezi incon ştientul
la persoane s ănătoase sau aproape
sănătoase. Acest incon ştient, o
repet ăm, nu are nici dezvoltarea, nici
strălucirea aceluia al istericilor; nu el
este acela care va scrie spontan
scrisori şi confesiuni, dar este ceva
ce deja exist ă.
Existen ţa sa, în mod cert
constatat ă, ne permite s ă arătăm c ă
scrierea automat ă, aceea pe care o
provoc ăm la persoane s ănătoase,
aceea pe care dom nul Gley a descris-o,
este un fenomen de divizare a
conştiinţei şi nu un simplu efect al
puterii motorii a imaginilor. într-
adev ăr, prevenit de experien ţele
182
PARTEA A TREIA
MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII ÎN
EXPERIENŢELE DE SUGESTIE
CAPITOLUL ÎNTÂI

PERSONALITĂŢILE
FICTIVE CREATE PRIN
SUGESTIE
Sugestia: definiţie. Schimbările de
personalitate voluntare sau simulate.
Schimbările de personalitate produse
prin sugestie. Experienţele domnului
Richel. Experienţele domnilor Ferrari,
He'ricourt si Kichet asupra modificărilor
de scriere produse de schimbările de
personalitate. Discutarea experienţelor.
Schimbarea personalităţii are drept
condiţie o amnezie. Divizarea
sugestii. Opinia domnului Delboeuf.
Opinia domnului Hernheim.
Conciliere.

Problema psihologică pe care o studiem


în această carte prezintă drept
caracteristică principală aceea de a rămâne
întotdeauna una, în formele sale multiple;
fiecare capitol nou nu face decât să
aducă un aspect nou al aceluiaşi
fenomen. Vom căuta să găsim aici
dovada.
Trebuie să studiem în această a treia
parte ceea ce se petrece în situaţia
psihologică următoare: o persoană este
pusă în mod regulat în stare de
somnambulism artificial; ea a primit o
sugestie, dată prin procedee clasice;
această sugestie se realizează fie în timpul
somnambulismului, fie după întoarcerea la
starea de veghe. Scopul nostru este să
dovedim, prin analiza experienţelor, că
sugestia provoacă cel mai adesea o
divizare a conştiinţei şi nu poate să se
realizeze decât cu acest preţ.
Or, nu este greu de arătat prin ce
legătură logică acest nou studiu se leagă
de precedentele.
Am studiat până aici sugestiile
comunicate personajului subconştient în
timpul unei stări de distracţie sau anestezie.
Ştim că personajul subconştient nu este
altceva decât un personaj sumnambulic; este
deci aceeaşi persoană, luată în condiţii
întrucâtva diferite, cea care va primi
sugestiile şi le va pune în practică.
Plasându-ne din punctul de vedere
particular al modificărilor de personalitate,
putem diviza sugestiile în două grupe:
acelea care au drept scop şi drept efect
direct crearea unei noi personalităţi şi
acelea al căror scop, cu totul deosebit de
celălalt, nu poate fi atins totuşi decât prin
divizarea conştiinţei. Un capitol distinct
va fi consacrat fiecăreia dintre aceste
categorii de sugestii. Există fără îndoială
relaţii foarte strânse şi
187
INDICE DE NUME

Aepli, Ernest: 22 Biberi, Ion: 20, 23


Ampere, A.M.: 168 Binet, Alfred: 9,
Azam: 8, 29, 31, 11, 13. 81. 99. 124,
34, 38, 47 139, 146, 173, 210,
215 Bird: 174-175
Blocq: 52, 109
Boumeville: 197
Bourru: 29, 43,
195-196, 198
Babinski, J.: 109, Braid: 8, 74,215,
134, 147, 150, 219, Bres, Y.: 22
156, 166 Bain, Breuer, J.: 8, 13, 16
A.: 135 Barrett, F.- Brewster: 210
M.: 12 Bastian, C: Briquet: 129, 139
129 Bazaillas, A.: Brissaud: 146
23 Beaunis,H.-E.: Broca, Paul: 29
146, 156,201,203, Broudet: 146 Burcq:
214 139 Burot: 29, 43,
Beethoven: 20 195-196, 198
Benassy, Maurice:
21 Bennet, E.T.: 22
Bernhardt: 135
Bernheim, H.: 8-
9,99, 112, 187,
193, 210-215, Camuset
220. 222, 225 : 44
Bertrand: 215, 219 Caras,
K.G.: 8
Chabane
ix: 23
257
Mircea Rebreanu - 3.900
Optimismul nostru lei
Mircea Rebreanu - 9.900
Semnificaţia secolului lei
nostru 9.900
Mircea Rebreanu - în lei
spaţiul cultural al 8.900
Carpaţiloi lei
Mircea Rebreanu - 27.000
Gândirea filosofică lei
română 10.000
Album - Berthelot şi lei
România
Andrei Avram -
Contribuţii etimologice

L A E D IT U R IL E
I
R
I
Ş
I
U
N
I
V
E
R
S
E
N
C
I
C
L
O
P
E
D
I
C
V
O
R
A
P
Ă
R
E
A
:
Larousse - Dicţionar de 4
psihiatrie 6.
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 9
Brice Parain - Logosul 1
platonician 3
Alfred Binet - Dedublarea 2.
personalităţii şi inconştientul 9
Georges Dumezii - Uitarea C
omului şi onoarea zeilor 19
Florin Constantiniu - O istorie ,
sinceră a poporului român
(tiraj nou)
Academia Română - DEX
(tiraj nou)
Mircea Rebreanu - Le genie
f'ranc,ais dans la monde

Co
ma
nd
ân
d
pri
n
po
şt
ă
o
car
te
ap
ăr
ut
ă
la
un
a
di
n
edi
tur
ile
IR
I
sa
u
U
NI
V
ER
S
E
N
CI
CL
OP
E
DI
C
ob
ţin
eţi
o
re
du
cer
e
de:
15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60
000 lei obţineţi o reducere de:
2 0%
Costul expedierii prin poştă e
suportat de edituri

Adresa: EDI
CP 33-2, TUR
Bucureşt A
i, UNI
România VER
Tel: S
ENC
(401) ICL
222 62 OPE
86, 222 DIC
53 52,
222 54
20