Buna guvernare si importanta calitatii vietii.

Foarte multi cetateni,si nu numai dintre cei needucati au

parerea ca politica este componenta murdara a societatii,ca
politicienii sunt persoane veroase,neinteresate decat de averea si
acumularile personale.
De fapt,principial nu este asa dar,in realitate adesea aceasta
prezumtie apare ca reala.
Cineva spunea ca intr-o carciuma din Zabrauti(Ferentari) in
care ar fi tot atatea persoane cate sunt in guvern ar totaliza mai
putini delincventi decat in guvern.
Marea problema este ca majoritatea politicienilor din tara
noastra,dupa socul democratiei,au intrat in politica,cu singurul scop
de a-si asigura lor sau grupului din care provin si i-a propulsat,
conditii ilegale de castig si imbogatire.
In realitate politica este o ocupatie foarte veche (omul este un
zoon politikon) si de fapt este vorba de organizatori ai societatii si
care in majoritatea cazurilor se pun in serviciul concetatenilor
lor,uneori cu mari sacrificii(chiar riscandu-si viata).
Marea problema este insa cultura politica ce ii face pe politicienii
nostri sa se considere deasupra societatii,stapanii oamenilor,in timp
ce de fapt ar trebui sa fie in slujba oamenilor(ministru=servitor).
De fapt pretentiile cetatenilor tin de ceea ce sociologic se
numeste calitatea vietii ,motiv pentru care ne vom opri putin asupra
acestei notiuni.
Intelegem prin calitatea vietii un concept mult mai complex care se
refera nu numai la factori materiali dar si la cei culturali sau de alta
natura,factori care contribuie la realizarea acestei calitati,
influentând atât biologicul cât si psihicul uman si comportamentul
moral.
In societatea noastra exista adesea o neconcordanta intre ritmul
vietii biologice si ritmul vietii sociale.
Programul de lucru nu respecta anumite bioritmuri iar accelerarea
vietii sociale tulbura de asemenea ritmul biologic (HTA a devenit
boala secolului).
Calitatea vietii poate fi privita atât in raport cu individul cât si cu
societatea (depinzând de starea de saracie,personalitatea
individului, varietatea vietii,infuenta câmpului social si
comportamentul individului.
Nu exista un domeniu,o meserie(chiar medicina,dreptul etc) care
sa poata rezolva singura problemele majore ale societatii si de
aceea ea trebuie sa se integreze masurilor sociale si economice.
Ori aceasta capacitate si datorie nu pot sa le aiba decat
organizatorii sociali,adica tocmai oamenii politici.Ei trebuie sa se
ridice la nivelul exigentelor populatiei sau sa plece,sau printr-un
mecanism constitutional sa poata fi demisi chiar in perioada
mandatului lor.

1
 Transformarile rapide sociale,greutatile adaptative pot determina
decompensari fizice si psihice serioase ale indivizilor.
Astfel tarile sarace au ceea ce se numeste o patologie de "tip
primar" (caracterizata prin boli infectioase,parazitare) in timp ce
tarile industrializate au o patolgie de "tip evoluat" (boli cardiace,
metabolice,tulburari psihice etc).

Saracia este unul dintre factorii cei mai importanti si mai

frecventi,la noi indicele de saracie fiind dintre cele mai crescute din
lume(80% din populatie se afla sub limita saraciei).
Dupa Reissman saracia ar duce chiar la modificarea personalitatii
umane.Saracii au o personalitate orientata spre fizic si vizual si mai
putin spre psihic.Ei ar fi personalitati mai degraba extrovertiti decât
introvertiti,orientati mai mult spre concret,sunt mai inceti,cu
grija,rabdatori,perseverenti, neortodoxi.
Saracii,sunt impulsivi,orientati mai mult spre prezent sau
trecutul imediat,cu o toleranta foarte mare fata de tulburarile
somatice si psihice.
Politic vorbind,a mentine saracia si denivelarea sociala a
veniturilor,mentinerea saraciei generalizate,este sinonim cu a invita
fortele politice extremiste sa preia controlul societatii.
Contrar celor predicate de Marx,comunismul a fost posibil
doar in tarile cele mai sarace iar daca privim si azi harta lumii vom
observa ca inclinatia spre comunism sau fundamentalism religios
este in primul rand al tarilor sarace(America Latina,Asia,lumea
araba, Belarus,Moldova lui Voronin etc).
Daca Isus Cristos a spus ca mai degraba va trece camela(nu
camila ci camela un odgon gros necesar vapoarelor de acum 2000
ani) prin urechile acului decat bogatii in imparatia cerurilor,
comunismul,prin Marx,a fost mult mai transant cand a afirmat ca
propritatea privata exagerat de mare este un furt.
Iata dece saracia in care ne mentin partidele care se succed la
putere nu fac decat sa stimuleze in populatie fie fundamentalismul
religios(la noi biserica este perceputa pozitiv in 80% din cazuri),fie
ideiile comuniste.
Nu este de mirare ca si la noi,timp de peste 10 ani dupa 1989
populatia saracita a fost alaturi de criptocomunisti si acest fenomen
se va reintoarce cu PSD daca politica dezastruoasa a PNL,cu
favorizarea oligarhilor si desconsiderarea saracirii populatiei
romanesti nu va fi corectata.