c
cc

c
 c c

‘



›
› 
   ›  ›  ‘ ‘ ›
 › ›‘   
 ‘  
›‘


›  
Ecuaţiile echilibrului hidrostatic se obţin din ecuaţia echilibrului forţelor care acţionează asupra unei mase oarecare de
fluid în repaus. Asupra acestei mase cu densitatea " acţionează forţe masice şi forţe de suprafaţă care sunt forţe de presiune
figura 2.1.
În câmp de forţe gravitaţional suprafaţa liberă a unui lichid în stare de repaus este orizontală. Se consideră un r ezervor
care conţine un lichid în repaus" pe a cărui suprafaţă liberă acţionează presiunea
 " figura 3.1 şi se determină mărimea
presiunii
într-un punct oarecare  la adâncimea 

p0

h
ds
z0

z
?

???
? ?  ? ?  ?  

 
?

?
Din masa de lichid separăm un volum cilindric" vertical" de înălţime  cu baza inferioară de suprafaţă  care conţine
punctul . Condiţia pentru menţinerea în echilibru a volumului de lichid considerat se obţine din echilibrul forţelor de
presiune şi a forţelor masice:
pñdS ± podS - ghdS = 0 (3.1)
p = po + h (3.2)
p p
z
 zo
o (3.3)

Ecuaţia 3.2. este legea fundamentală a hidrostaticii care permite determinarea presiunii într-un punct oarecare din
interiorul masei de lichid în repaus . Mărimea presiunii
 se regăseşte în orice punct din masa de lichid. Rezultă astfel că
presiunea realizată pe suprafaţa liberă a unui lichid se transmite cu aceeaşi intensitate în toate punctele din masa de lichid
(


 ? 
? ).
Deoarece punctul  este ales arbitrar" rezultă:
p
z
 const (3.4)

Din punct de vedere geometric termenii ecuaţiei 3.4. sunt lungimi" respectiv înălţimea de poziţie şi înălţimea de
presiune.
Din punct de vedere energetic cei doi termeni reprezintă energia specifică de poziţie" respectiv de presiune.
Din analiza legii echilibrului hidrostatic rezultă:
- presiunea creşte cu adâncimea;
- o creştere de presiune într-un punct oarecare din masa de lichid se transmite cu aceeaşi intensitate în celelalte puncte
din masa de lichid" figura 3.2. Această consecinţă a legii echilibrului hidrostatic este cunoscută sub numele de 


 ? 
??
 .

???

  ? 


?
?


 
? 
?  ?

27
 c
cc c
 c c

‘

Principiul lui Pascal este fundamental în construcţia maşinilor hidrostatice simple: prese hidraulice" acumulatoare"
multiplicatoare de presiune" motoare hidraulice" etc.
Principiul funcţional al  
?

 este prezentat în figura 3.3

??
? ?


??


 
? ? ?
Conform principiului lui Pascal" presiunea
se regăseşte în toată masa lichidului.
F F
p’ 1 ’ 2 (3.5)
A1 A 2
Se pune în evidenţă amplificarea în forţă "
A2
F2 ’ F1 ñ (3.6)
A1
Cursa şi respectiv viteza de deplasare a celor două pistoane este diferită şi rezultă din egalitatea volumelor" respectiv
continuitatea debitului:
x1A1=x2A2 (3.7)

A1v1=A2v2=Q (3.8)
În figura 3.4 este prezentată schema funcţională a
 

 
? ? 
 . Două pistoane sunt legate printr-o tijă
rigidă şi glisează în două corpuri de pompă de diametre  şi . Legătura rigidă impune realizarea condiţiei   " respectiv:

Ô 2 Ôd 2
 p1 ñ  p2 (3.9)
4 4
p2  D 2
mp    (3.10)
p1  d 

??
? ?


??


 
? ? 
 ?

În realitate raportul de amplificare m 'p ? m p datorită forţelor de frecare în etanşările piston - cilindru.
În figura 3.5. este prezentată schema funcţională a
 
?

?

??
?

??
?
 ??
 
?

?

 ?
?

28
 c
cc c
 c c

‘

Forţa la tija pistonului motorului (fără a lua în calcul frecările) prin acţiunea presiunii pe cele două feţe ale pistonului"
este:

Ô 2
F  p1 ñ
4

p2 ñ
Ô
4
0 2
d2 (3.11)

La
 ?
 rolul pistonului este preluat de o paletă 1 care se roteşte într -o carcasă faţă de care se realizează
etanşarea. figura 3.6

? ?

?
 ??
 
?
 ?

 › !"#$   % !! 

Această lege exprimă analitic principiul conservării masei în condiţiile continuităţii mediului fluid.
Se consideră un fluid incompresibil în mişcare permanentă prin spaţiul de control cuprins între secţiunile 1 ± 2" figura
3.7.
Modificarea secţiunii de curgere conduce la o variaţie a volumului V.
dV = A·ds (3.12)
Se defineşte debitul volumic:
dV
Q’ (3.13)
dt

?!?
? ?  ?

Pe baza relaţiilor 3.12" şi 3.13 rezultă:

ds
Q’A ’ A ñ v ’ const (3.14)
dt
Debitul volumic J are valoare constantă în lungul conductei" respectiv:
Q = A1·v1 = A2·v2 = const. (3.15)
Relaţia 3.15 este utilizată în mod curent în calculele de dimensionare ale instalaţiilor hidraulice.
Pentru un sistem de conducte" figura 3.8." ecuaţia de continuitate este:
Q1 + Q2 = Q3 + Q4 (3.16)
A1·v1 + A2·v2 = A3·v3 + A4·v4 (3.17)
Suma algebrică a debitelor într-un nod de reţea este:
n n
Qi  Ai ñ vi  0 (3.18)
i 1 i 1

29
 c
cc c
 c c

‘












?"?#


? 
 ?$ %??


 › !&!! $ '   % (!
Se consideră curgerea permanentă a unui lichid perfect" incompresibil" sub acţiunea forţei gravitaţionale şi se
determină pentru acest caz relaţia care rezultă între presiune şi viteza de mişcare a lichidului. În tubul elementar de curent"
figura 3.9" se delimitează secţiunile  şi . Corespunzător celor două secţiuni sunt puse în evidenţă următorii parametri:

1
p1 1'

1
1' v1
2 p2
dG 2'
Z1

v2
2
2'
Z2

dG

?&?
? ?  ? ? 

 ?   
 ?

dS1" dS2 ± secţiunile tubului elementar de curent;

v1" v2 ± vitezele de curgere;
p1" p 2 ± presiunile pe suprafeţele de secţiune;
z1" z2 ± cotele centrelor celor două secţiuni considerate faţă de un plan de referinţă z = 0.
În timpul elementar " volumul de lichid cuprins între secţiunile  şi se deplasează într-o nouă poziţie
corespunzătoare secţiunilor ) şi ).
Lucrul mecanic al forţelor care acţionează asupra unui volum de lichid este egală cu creşterea energiei cinetice a
acestuia.
Lucrul mecanic al forţelor de presiune în secţiunea  are valoare pozitivă şi are semn negativ pentru secţiunea . Se
obţine astfel lucrul mecanic al forţelor de presiune:
dLp = p1 ñ dS1 ñ v1 ñ dt ± p2 ñ dS2 ñ v2dt (3.21)
dG
dLp = (p1 ± p2) dV = (p1 ± p2) (3.22)

Deoarece în acţionarea hidraulică energia de poziţie este mică în raport cu cea de presiune şi cea cinetică şi
considerând
1" rezultă:

p1 v12 p2 v 22


(3.23)
2g 2g
În cazul mişcări nepermanente ecuaţia Bernoulli are forma

30
 c
cc c
 c c

‘

s
p v 2 1 v
z



2g g t 
d s  const (3.24)

0
s
1 v
în care hi 
g sñ ds este termenul inerţial.

0
Termenul inerţial prezintă interes deosebit. Energia inerţială la închiderea sau deschiderea distribuitoarelor şi
supapelor" deci la variaţia bruscă a vitezei de curgere" produce o suprapresiune importantă" respectiv şocul hidraulic.
Mărimea suprapresiunii se determină cu relaţia:
p s  cv (3.25)
în care  (celeritate) este viteza de propagare a undei de suprapresiune şi se calculează cu relaţia:

c (3.26)
dñ
1

ñe
E- modulul de elasticitate al lichidului"
- modulul de elasticitate a peretelui conductei;
d" e ± diametrul respectiv şi grosimea peretelui conductei.
Şocul hidraulic este un fenomen dăunător care conduce la creşterea bruscă a presiunii de trei-patru ori şi chiar mai
mult în raport cu presiunea de lucru.
Pentru mişcarea nepermanentă a unui curent de fluid real între două secţiuni 1 ± 2" în ecuaţia Bernoulli se pun în
evidenţă şi pierderile de sarcină liniare ( h )" locale ( h ) şi inerţiale . Rezultă:

2
2

1  1 
'1



1
2
 '2
2
2
 2


ÿ
ñ
 0 
ñ  (3.27)

*› !"#$
 % ! $#

Teoremele impulsului sunt utilizate în hidrodinamică pentru determinarea acţiunii fluidului în mişcare asupra
peretelui solid cu care vine în contact.
În formă generală" teorema impulsului arată că variaţia în timp a cantităţii de mişcare este egală cu rezultanta forţelo r
date şi de legătură:
d
 F ’  dt 0mv (3.28)

Pentru un volum de control delimitat de suprafeţele " figura 3.10" rezultă:

d 0mv dm dv
R ’ R ñvm R (3.29)
dt dt dt

?(??
? ?  ? ?  ?

  
?

În cazul mişcării permanente (dv / dt = 0) a unui fluid incompresibil care se deplasează prin spaţiul de control R"
rezultă:

31
 c
cc c
 c c

‘

dm
F ’ dt
R ñv (3.30)
R
dm
’ (3.31)
dt
Din ecuaţiile 3.30 şi 3.31 rezultă relaţia pentru determinarea forţei hidrodinamice de impuls exercitată de jetul de fluid
asupra pereţiilor elementelor hidraulice.

 F ’  ñ ñv (3.32)
R R
În tabelul 3.1. sunt prezentate cazuri tipice din construcţia elementelor hidraulice pentru care se determină forţa
hidrodinamică.

32
 c
cc c
 c c

‘

Tabelul 3.1
$ '!%! #  %  

F ’ Qv ’ Av 2

Fn= Q v sin

Fp = Q v sin
cos

Fr =  Q v sin 2

F= Q v (1-cos
)

?
F= Q v (1+cos
1)

 Ô 2

 )
*
4
* 1
 2
1  
1
  ñ 3 2
 1 

F= Q v (1-cos
)

33