Michel Foucault

Cuvintele si lucrurile

,

'"
~
:=:
""
,_.,
~
~
l~
~
::s
"';;:;
.~
..__
·N
~
;::-
:::
c:
V
,.
, I
U3
0
z
u.l
i-
(/)
z
Q o arheologie a $tiintelor urnane

Traducere de

BOGDAN GHIU ~i MTRCEA VASILESCU

Studiu introductiv de MIRCEA MARTIN

Dcsar de BOGDAN GHIU

C !\ PIT CJ l. [' L I I I

A reprezenta

l. DON QUIJOTE

Cu acel dus-intors al lor, aventurile lui Don QUijote rraseazn limite: In ele sfirsesc vechilc jocuri_a.le3Seril~ii5rir si ale semnelor: aici se innoada deja noi raporturi, Don Quijote nu este ornul extravaganrei, ci mai degraba pelerinul meticulos care poposeste In Iata tuturor marcilor similirudinii. EI este ~·9_l~l. lui A.~~~~~_i '. EI nu ajunge sa se Indeparteze de cimpul familiar care se etaleaza In jurul Analozului mai rnult decit se

d v 0

eparteaza de strirnta sa provincie. EI II parcurge la nesfirsir,

f~ra sa atingii. vreodata frontierele nete ale diferentei, nici sa ajunga In inirna identitatii. Or, el insusi este asemenea semnelor, Lung grafism slab ca 0 litera, el tocrnai a pierdut orice drept de a intrcdeschide cartlle, Toata fiinta lui nu este decir lirnbaj, text. foi imprimate, istorie deja transcrisii. Este facllt din cuvint.e Incrucisate intre ele; scriere ratacind In lume printre lucruri care se aseamana. Nu pe de-a-ntregul, Insa: pentru ea In rcalitatea sa de biet hidalgo, el nu poate deveni cavaler decit asculrind de departe epopeea seculara care formuleaza Lezea, Carteu IlU e atit ex istentn, cit datoria sa. Fara incetare, el trebuie s-o consulte spre a sri ce sa facfi ~j ce sa spuna, ce scmne sa-~i dea siesi si sa Ie dea celorlalti pentru a arata ca este Intr-adevar de aceeasi natura cu textul din care a iesir. Rornanele cavaleresti au scris 0 data pcnrru tordeauna prescriptia aventuri i sale. Si fiecare episod, Fiecare hotarire, fiecare isprava vor fi semne ca Don Quijote este intr-adevar asemanstor tururor semnelor pe ca re le-a i in pri mat.

Q_~r~laciiv_rea sa Ie fie asemanator, esre pentr11 ~~ lrebuie sa le probeze, este pentru ca c1eja-_selll11ele..OiijbJielD~UllaisIJll .. asenienea fiintelor (vizibile). Toate acesre texte scrise. toate aces te rornane exfravagante tocmai de aceea sinr fad ec.al: nimeni In lume nu le-a sernanat vreodata: lirnbajul lor infinir rarnine III suspensie, fara ca vreo similitudine sa vina vreodat.i

II 1"1'PI'(':'/.'II({1

sa-I umple; ele pot sa arda totul pe de-a-ntregul, Figura lurnii nu se va schirnba. Scmanlnd textelor carora Ie este martorul, reprezentantul, analogul real. Don Quijote trebuie sa furnizeze demonsrratia si s5 aduca marca indubirabila ca ele spun adcvarul, cii slur intr-adevar limbajul iumii . .LillJiJc"Lrye sarci- . na s4_II}(gptwasca -promisiuneacnrtilor.i.E rolul lui .sa refac~ -epop'eea, dar III sens invers: ea povestea (pretindea ca povesteste ) ispravi reale, promise mernoriei: cit des pre Don Quijore, cl trcbuic sa umple cu realitatesemnele /lira C9!1\inut ale povestirii. Aventura sa va II 0 descifrare a :UI:lII: UI~ p.arcl~rs 'niln~utios pentru a releva pe roata suprafata pamintului figurile care arara cit In carti se spune adeviirul. Isprava trebuie sa fie 0 proba: ea consta IlU intr-un triumf real - de ~~e~a. victoria '2l1 \ conteaza in fond -, ci In transformarea reaDtntJ.!___!.!!_~l!:I. In semn cil .. §enHl.ele.._lil1lbaJfuur:~_tOJ_LJL co[!fc_>!,!~e~u

'-liicJ:Urile Insele. Don Quijote citeste lumea pentru a dem()!lstra c-:arnre: - Sl.nu·-T~i acorda arre-probe- "decit jeverberaren asenlanarilor. .

-----Tot dlUli,ul siiu este 0 cautare a similirudinilor: cele mai mici analoaii sint solicitate ca sernne atipite care trebuie trezite pentr~pe din IlOU sa vorbeascii. Turm.ele, servi~o~r:I:, hanurile redevin limbaj al ciirtilor In masura imperceptibila III care seaman a cu castelele, cu doamnele sau cu armatele, Asernanare totdeauna deceptionata, care transforma proba cautara In deriziune si lasa, la nesfirsit, goale cuvintele cartilor. Dar non-similitudinea insdsi are modelul sau pe care II imita In mod servil: II gaseste in metarnorfoza vrajitorilor, Astfel incit toate indiciile non-asemanarii, toate sernnele care amta cil texteJe serise nu spun adevarul scamana eu .acel j.oe ~I vr~jit.o~·ici care, prin viclenic, introduce dife~'enta In 1l1cJub~tab~llIl. SIll1l!J~U: dinii. Si dar fiind c5 aceastii magic a fost prevazuta Sl ?~scnsa In carti diferenta iluzorie pe care 0 introduce IlU va fi niciodata decit 0 'similitud ine vrajita. Deei, un semn supl irnentar en sernnele seamana inrr-adevar cu adevarul. : .. ."

Don_Q!_lijote cleseneaza ne.g_~LJ_]Jlllli)~lI.<!sf~ntisJ~; scriitun:ta incetat sa fie proza lurnii: asemanarile $1 sernnele au desfacut vechea lor intelegere: similitudinile dezamagesc, deviaza 111 viziune si delir: lu~rurile rarnin ell obstinatie in identitatea lor ironica; Ill! mai]IT1T-cfedt ceea ce sinr: _~uvirrtcle rataees_c.Ja.jntlmplaIe_.~r5;K-contli;_uCrura-;ts:manai·~· car~ s.n Ie urnple; nu mai marcheaza lucrurile; dorm mrre foile candor.

pli~e de praf. tv~a~~a~. care permitea descifrarea lumii descopen nd aS~Il1Jnan le secrete dedesubtul semnelor, nu mai serveste decir pentru a explica, la modu] delirantide ce analoaiile sln.r rordeauna deziluzionate. Eruditia care cit~a ca pe un ~exr 1I~1~ I.lat~ra ~~i ca!·tile este trimis.; la himerele sale: depuse pe paginile mgalbenlre ale tonurilor, sernnele lirnbajului nu mai au drept vul?are cI~elt inconsistenta fictiune a ceca ce reprezinta. Sensu I ~l lucrurile IlU se mai aseamana. Inrre ele Don Quijore

rarikesle ill voia soartei.. -, . . ..

Lil119aj~1 IHI ~evenir: torusi, eu rotul nepurincios, EJ define de acum mU.1I1te nOI pu~~n, c~r~-i sint proprii. In partea a doua a .: romanului, Don Quijote inrilneste personaje care au citit pt lin a pal:~e a textuJ~1I Sl care-l recunosc pe el, ornul real, ca eroul ~~rtl1. Tex~ul.lU1 C~rvantes se repliaza asupra lui insusi, se af~l~da 111 p~opna~l densitate si devine pentru sine obiectul proprtei povesnn .. Prima parte a avenrurilor joaca In cea de-a doua rol~! pe care .sl-I ~as~rnau la inceput romanele cavaleresti. Don qUIJ~te trebuie .sa fie fidel acestci dlrfi cu care a ajuns sa se Iden~lfiee; t:ebUle s-o apere de erori, de contrafaceri de contiIlUan. a!'ocnfe; rrebuie sii-i adauge detaliile omise; I;ebuie sa-i n~~ntrna. adeviirul.. Dar a~easta carte, Don Quijote Insusi n-a ciut-o ~I nu trebuie s-o citeasca, pentru ca el, in came sl oase este ch~ar c.aJ1e~ El care, din cauza lecturii cartilor, devenise UI: :emn ~at,klt?r .1Iltr~0 IUn1.e care nu-l recunosrea, iata-! devenir, rmpotnva lUI l;)1 Tara sa sne, 0 carte care detine adevarul, releva ClI _ex.act!tate to.t c~ u. facut, a spus, a vazur si a grndit si care Ii pel mite III sfirsit Sa fie recunoscur, intr-atit de mult se aseamana eu toare ae~ste s~mne a caror urmil de nesters a lfisat-o In unna sa. Intre pnma Sl a ?oua p~11e.<1 rornanului, III jn_lerstHilll..aces~or .doua .volume, ~I. numai pnn puterea 10r,DoI~. Quijote __ ~i:a <=-.1iSlt rea~l[a!ea. ~Re~lttat~ pe ~are ~1-0 datoreaza decit limbajulu]

i'SI care r.~mllle 111 rnlre~l~le interioard c~vil1telo'r: Adevarul lui 1 D?n QUIJot~ "". se afla III rapo~lll cuvintelor cu Iurnea, ci In ; ~ceasta subtire SI consranra relatie pe care marcile verbale 0 tes i,_!_l1tre ~Ie, de la unele la altele. Fictiunea deziluzionata a

epo~ellor s-a tr~nsf~rm~t 111 puterea reprezentativa a Iimbajului. Cuvinte]e s-a~. inchis om nou asupra naturii lor de semne,

Don QU/.Io~e este prima dintreoperelemodel·l1e-pelltrud. ~edem .I~ ea ra.tlu~l~a cruda a identi~atilor~i_.fl_difert;:_'~J.Qr_ba~ _tl~,~U.-_SI)OC la infinir de sernne si de similitudini; fiindca lim.:.?"uJuLLupe aiei vechea sa.J.nriI9i~e-ctllu"c"!'Ulite-pentrll a intraIii" .

A rt'IJfI'ZI'I1/(1

9J

aceasta suveranit~t~_.~oli1arIui~care nu~a !:e.ap~re_<ltl!l fiinta sa -a:orupta, deC1t-a data d~Ye!lit_ Iiteratur~~_pentru ca asemanarea intra aiciIntr-o vInita care dle'pe'nrl:ii ea aceea a nebuniei si a imaginatiei, Similitudinea sfY,emnele 0 data desfacure, doua

. experiente se pot constitui ~j.::(fo~~_Jlers.o.nru~pot aparea rata infnt1CNebufiTi1.1nteles IlU ca bolnav, ci ca deviere constituita ~i"" intretinuta, ca functie culturala indispensabila, a devenit, 'in ," experienta occidentala, ornul nsemiinarilor.J_~lbatice. Acest personaj, asa cum este desenat infomanele sau tearrul epocii baroee si asa cum s-a institutionalizat putin cite putin Plna la psihiarria seeolului al Xl.X-lea, este eel care .S~'-l {]lj_~nCE-!.n.

_ ana_!0.4!~._E,ste ~~~. dereglar ,al. A~~h,li~sj ~(.a.I _Ce~iLa!~_ Ia _ TUcrurrle drept ceea ce nu sint si pe oamern unn drept altii: lsi ignora prietenii si recunoaste necunoscutii; crede ci'i dernasca ~i impune 0 masca, Inverseaza toate valorile si toate proportiile, pentru ca In fiecare clipa erede ca descifreaza semne: pentru el, nisre broderii In aur fals inseamna un rege, In perceptia culturaUi despre nebun care a existat Plna la sfirsitul secolului al XVIII-lea, el nu este eel Diferit decit In masura In care nu cunoaste Diferenta; pretutindeni, nu vede decit asemanari si semne ale asemanarii; pentru el, toate sernnele se aseamana si toate asemanhrile tree drept semne. La cealalta extrernitate a

'. spatiului cultural, dar foarte aproape prin simetria sa.~_ este eel care, dedesubtul diferentelor numite si zilnic prevazute, -.»: reg~~jte. Jn l1JQjrile_asc.unse .ale.lucruri lor.--s imili.u!.<!i_!! i 1 el 0 r d is-

"persate, Sub semnele srabilite, si In ciuda lor, el aude un alt discurs, mai profund, care aminteste timpul cind cuvintele scinteiau In asemanarea universals a luerurilor: Suveranitatea Aceluiasi, attt de difieil de enuntat. sterge In limbajul ei dis-

tinctia semnelor. i. J.

Q~_~ici _provine, tara Indoiala,jn cultura occ_i_de.~tala mo~~~~_p~~er~~ _!~_t~ _~~ fal~ a p_?~Z!~~-.~ri3!b~~lej .. I?al:-~ti 'rna!- -

este vor15aoe vec11eu'[el1ia 'pl~lana a delirului mspirat C,

de marca unei noi experience a){!!1_9al!!!.t!i.si a ll!cru_r~Jn marginile unei cunoasteri care separa fiintele, seninele si sirnilitudinile, si pardi pentru a-i limita puterea.jjjebunul asi&_!!lJ! ("._;, functionarea ~J1lismul-ui: el stringe la un loetoatesem- J' nele si Ie acopera cu 0 asemanare ce nu inceteaza sa prolifer-

eze. Poerul ilSigu.ci.-!unctia.in~ersa;_~1 arerolul alegoric; sub limbajulsemnelor si sub jocul distinctiilor loc'bineaeclIpa1:e: el

trage ell urechea la "cellilalt limbaj", acela, lara cuvinte sau dis-

. - -.-.

Cuvmtr!« $1 lucrurile

curs, al asem~llarii.Poetlll face sa vinii asernanarea pina la sem-

nele care ° spun neb I"' ' •

" ~ . unu incearcn toate semnele Cll 0

.,Iselllanarc care sfirseste prin a Ie srerae Astfel ' ~ d .

fY I . . . " b' • (' •• Hl l H] 01 se

a a, ,a rnurgmeu e~~erJoal:a a culturii noastre si 'in imediata

~pJ'(_l~~~re a se~aratlll<:>r e~ ~s~ntiale, 111 aceasta situatie .Ja 11I1lI.ta - post~lr.a l1!arglllala SI silueta profund arhaica - 'in care ~uvl~tele lor lSI g~s~sc tara incerare puterea de instrainare si ICSUl sele ,c~on[,estatlel. 101'. Jntre ei_ s-a deschis. spatiul . unei cUI!oasten 111 c.ar~. pnntr-o rupture esentiala, in lurnea occiden-. ~ala, nu va mal fl verba de sirnilitudini. ci de-identitati si dife-

lent~:_c. " ,("

II. ORDTNEA

. ~~I di~~_0.~!:I.itat.~lo~ nu e usor de stabilit pentru isto~ in .: ~ene.rar-h~ca Sl l:laJ piitin, tara indoiala, pentru i~ _;~!!.:._,~lel1l ~~a marcam 0 separatie? Orice limita nu este po~~ decit 0 ~aletura ~arbitrara intr-un ansamblu fara incetare ~:f II, yrem ~a decupam 0 perioada? Dar avern dreptul sa sta-

f I tm'alll do~~ p~lI1cte ale ~impului, rupturi simetrice, pentru a ac~ s apa.ra IIltl~ el.e un sistern continuu si unitar? De unde ar

::nl ~t.unci constuuirea sa, de unde ar veni apoi disparitia si I ~StUI nd:ea sa? p~ car~ regim ar putea sa asculte In acela i nmp ex.!stenta Sl disparitia sa? Daca-si are In el principiul de ~oeren;a, de uncle ponte veni elementul strain care-l oate ~ec~za, ~U~1 .poate 0 gindire sa se eschiveze In fata altui fucru

ectt ea_, 1I1~aSI? Ce vrea sa spuna, In zeneral vorbind: a nu mai purea aind - dir ?.;;:..' .

, 'e: 1 (~gln lie, .,,1 a maugura 0 gindire noua?

_ , ,DIS~o~tlr:uul _~ ,!aptul eli In citiva ani, uneori, 0 cultura ~cetea-m~ sa gllldea~ca asa CUIll facuse Plna atunci si incepe sa .:-~nd~asca ~ltceva, ~I, altfel - of era 0 deschidere, fara indoiala asupra unet e~Ol!Unl a exreriorului, asupra acelui spatiu car~ ~st.e. pel~ru_ gmctIl~e.: de pa!tea ceal~ltii. dar unde totusi ea n-a mcerat sa gindeasca de la inceputun. La limitii, problema care se ~u.~e :ste~ ac~ea a raporturilor dintre gindire si cultura: CUIll se ~\,;e ca g,lI1.dlrea, ar: un loc 111 spatiul lumii, cii-~i are aici ca l~n !el ~; ongme, ~I ea ~u inceteazfi, ici si colo, s-o ia mereu de 1<1 cap~t. Dal: poate ca.lIldi nu e timpul sa punem aceasta problema. trebuie probabil sa asteptam ca arheologia gindiriisf

A 1"1'/>1'<,,,('111(1

deviua mai sigura de sine, s5. fi luat mai bine rnasura a ceea ce ponte descrie direct si pozitiv, sa n definit sistcllle1e singulare si Inlanluirile interne carora ea Ii se ndreseazn. pentru a incepe sa faca inconjurul gtndirii si s-o interogheze In directia prin care ea se sustrage siesi, E suficient, deci,_pen~!~u _I1}oml:(l1LS~_ U:!t1~!lnm~1.~~~t.0Jisco.ntinuit..~,i-ffi-erdinea empirica,jn acelasi timp evidenta si obscura, In care ele se of era. ')/' . ,i/, A>

La Inceputul secolului J!l_X.Y.I.hlea,-ln- perioada care pe

nedrepfSaU]ustlftcat ~ G numita baroca. glndirea Inceteazii" ,

sa se miste In elementul asen~r.nilitudinea nu mai consti- !" /

'tuieTOrrila cuil0a~ierl'~l1lai curind ocazia erorii, pericolul; :-.' ": care apare atunci cind nu este examiner locul slab luminal al confuziiior. .Esre 0 obisnuintii frecventa", spune Descartes In primele rlnduri din Regulae, "ca atunci cind descoperim citeva asem.uuiri intre doua lucruri, sa Ii atribuim si unuia ~i altuia,

chiar In punctele III care ill realitate sint diferite, ceea ce am recunoscut ca adevarat numai la unul dintre ele'". Ep'o_sg_., ~se~la!l_~J9I!!!.l:1L~_g~. ~~I_~_Q_e __ ~!!e, W~ll_iQ~ .asupra .. siesi, In u.rma:i.._~u lasa decttjocuri. Jocuri ale carer puteri de vraja -,." cresc din aceasta._n6Ulfj'iltudif·e-a-~~l!lanar.i.Lc~.i]tg.i\!;_peste tot :',,; se deseneaza himerele similitudinii, aarse stie ca sint himere; I este _~p~C~:2.f.iY~gl~_ .. ~ ·~ro!ftp,e.:.r.:q,e;L-.ului, vrernea iluziei comice, a teatrului care se aeoub1eaza si reprezinta un teatru, a ~iproqu~lui, a .viselorsi viziunilor: este epoca simturilor caretnfeaUi; tirnpul cine! metaforele, comparatiile ~i alegotiile definesc spatiul poetic al limbajului, Si prin chiar aces! fapt stiinta secolului ai' XVI-lea lasa amintirea deformata a unei cunoasteri amestecate si Tara regula unde toate lucrurile din

lume se puteau apropia unele de altele la voia experientelol", traditiilor si credulitiitilor, De acum inainte. frumoasele figuri liguroase si constr7ngatoare ale similitudinii vor fi uitate. Iar semnele care Ie marcau VOl' fi privite ca reverii si tarrnece ale

unei cunoa.§~j_care..nudevel)~e Indi_rl!tional5.. , " ' . , .

~Gasim deja la Bacon 0 G.uticii._a._asemanat:i.i..-Gritic5 empirica, ce nu priveste relatiile deL6t;diri~ ~i de 'cgalitateldintre lucruri, ci tipurile de spirit ~i fonnelc de iluzic de care ele pot sa asculte. E yorba de 0 doctrina a quiproquo-ului Similitudinile, Bacon nu le risipeste prin evidenta si prin regulile acesteia El le amta CUIll scinteiaza in fata ochilor, dispar la cea

1 Descartes, Ot'tll'reS philosophiquf's (Paris. IlJ63). vol.l. p. 77.

CtII,i,lIelt' si I"crt/rill'

mai lllic5 apropiere dar '

deparre, E vorba de (:dol/' I~e/,~ecompu~ imediar, putin mai

, , lUO 1/ cavernei SI cei 't I'

{ae ,~,~ eredem eil lucrurile 'seaniana cu cee; ce an~' ine:~;~_iT-g~

1~~~~'r~/~eC~~~~~~~~ ~~~t~~r~~~ alr~ i~~:i te iac sa credem en

natural predispus sa p'resupu a : '~I e.!_~ ~ _~I~lan_ esje In mod

a d ~ n In ucrurt mal mulra ordine ~i

a~em l~are ecn giise~(e; In timp ce (natura 'e linn d -_ ..

r~d~~edl~ren!e:1w~r!lul/_vede peste r~l' ar'il-3tie~ acord e~f~~~~N~

, . . e alcl rctiunea ca toare eorpurile ceresti descriu. ~-

~~ii~~~~~~~'an~e~~I~ ~~~f~c~e'{ acestia sint i!!0lii tribu'/t;;

uneori cauze _ eonfuziFr~'I'u Ul., a .care s.e adauga - 'efecte si se aplidl ' d'f, ImbaJ,uJUJ: un smgur si acelasi nurne

Acestia ~l~t I ~~~~~t'fo~~~~~~~~~'1 ~:~~iU ~~~~~~t:c~~~~:t~~~r~

~~~~atfu'~~t~~ daca ace~ta renunra la graba ~i la u~urinfa s~ qiferent~l: proPrif n~~~~~' "penetrant" si a percepe in sfirsit

, ' '. Criticaye care 0 face Descartes as .X~)(_" d .

Nu mai avem-,C-t·-·-··· .. A"'~ -.Am1W.J.a.lll.e __ ~. un alt trp,

. . ~ e-a . ~ce cu gmdlrea secolului aJ xvr~lea -T~

~~r!m~~I:e ~~arat;a ei .;~se~.i ~i .incepln? s~ se deta~eze de fig~~I~ ,asemanarea c rru I~re, CI ~u gllldlr~~sic:~ ..Y~l~~Q<:!

... .... --,; C,\ expe[~enta, funaai11enTaIa ~I formti rima

,~u~o~te~I' d:nuntmd 1.n e~ un arnestec .C;Qnfuz.care.se~ere. t~ ~d' ~ll_~._IZ;~t_jn.termefll de idenntatesl diferenle de masl1,r.

. or me .. Daca Descartes res······ .. ·w ........ 1... .!-'ra.~1

exC]u'iind din oind' . ;na&!.!!~.asemanarea,. nu 0 face sa-I lirniteze ~i d:~~pa~ap~na ~ctul_~pararici,..nici cautiud

, . nvu, l!!l_lversahzmdu-l ~i dindu-i .

aceasta forma cea mal pura intI' no" [f.._._._--._.... pnn

care ne face W O'W' • - ~ e.v r, comparatIa este aceea

asemenea'' _ ~~.r~!:>as~m.·i,fig_ura, lfltl~derea, miscaren si allele aceste . IC na UII e. simple - III toate subiectele In care ti I a ~O[ fi prezenrare .. ~I, pe de alta parte, Intr-o deductie de

IIP~ ,:one.e, A este B, once Beste C, deci orice A este C" e

cal ca spiritul compara intre . t I W '

dar di W A 'c el ermenu cautat si termenul

p'.' a .,ca. ~J .: ~u~ acest raport ctl si unul si altul sint B" ,I,

nn urmare, ~aL:a.lasam deoparte intuitia unui lucru izolar s~

poate spune .cn .errce cuno~tere "se obtine " .' t

doua sau mal muTre-JUC"'A""T "? 1. __ RnD,c.ornpar_:;tr~a .. ~ t

.. __ n." I mtre e e -. Or, .I~~. e~.I~ta. .<:un.?a~tere . ;

I P. Hacou. NOI'/Iln orsanuin (t .. d P . J 847 t'

J 19.41 et 55. ," rao., <Ins. ). cancu I. pp, III si f

- Descalks. RI'gll/lIe. Xl V, p. f 68.

95

adevarata decit prin intuitie, adica printr-un act singular al intel igentei ~hrteTrr~_p!i!1. _cied_!J.cti~.J care leaga intre ele evidentele, Cum poate comparatia, care este cerutii pentru aproape toare cunosrintele ~i care prin definitie nu este 0 evidenri1 lzolara si niei 0 deductie, sa autorizeze 0 gindire ade-

· .... arata? .Aproape toata lucrarea ratiunii umane consta furu indoiala In a face posibila aceasta operatic!".

Existd doua forme de comparaJi~3i_!:1uJl1ajQ9.l!A; a masurii

~i a Oroinii:-Putenrm~(ftiCniUr[rili sau nlultiplicir1irC-aoiCu n~Tcontlrliie sau discontinue, dar, ~i intr-un caz, ~i in alrul, operatia de masurare presupune ca, spre deosebire de calcul, care merge dinspre elemente spre totalitate.isa consid~ram rQ:J.L. Jnt~a-I divizam In parti._Aceasta diviziune ajunge

la unitat], dintre care unele sint conventionale sau "de irnprumut" (pentru marimile continue) si altele (pentru multiplicitati sau rnarirni discontinue) sint unitatile aritrneticii, A compara doua marirn: sau doua multiplicirati cere, oricum, a aplica atit

In analiza uneia cit si a celeilalte 0 unitate comuna, Astfel, comparatia efectuata prin masurare se reduce, In orice caz, la relatiile aritmetice de egalitate si inegalitate..~iis~ra_re~_p~r!!1_i~ __ _:J.n~!.iz..<!.A.: S~~l~n.a.t_~t':llll.i_dU.p~. for~:~ cal<:~labjla. a identit~~LR.~, r «

Oifer~DteJ~, _ k"". ..:, R s : ,,' . -:- • t{'-I ~-::YI..'; ,

. ....-- _Qt9_e~Ere ordine, aceasra se stabileste tara referirita Ja 0, (

unirare exterioarn:··;;Etf recunosc intr-adevar care este ordinea <, '. dintre A si B tara a lua in consideratie altceva decit acesti doi ;\)!'Y': termeni extrerni"; 11U putem cunoaste ordinea luerurilor "izolat, ~ " II', In natura lor", ci descoperind-o pe aceea care e cea mai sirnpla,

apoi pe aceea care este cea mai apropiata, pentru a putea accede

In mod necesar pornind de aici la lucrurile eele mai eornpJexe.

In vreme ce cornparatia prin masurare necesita rnai intii 0 divizare, apoi aplicarea unei unitati comune, aici a compara si

a ordona nu fac decit unul sl acelasi lucru: comparatia prin

ordine este un act simplu care permite trecerea de la un terrnen

Ia altul, apoi la un al rreilea etc., printr-o miscare "absolut nelntrerupra-". Astfel se stabilesc serii In care rermenul prim

esre 0 natura a carei intuitie 0 putem avea independent de ori-

I Ibid., XIV, p. J6K ~ /I}~d .. p. 182. ".'

Ibid .. VI. p. Ill.!.. \ II. p, 109.

Cuvinrel« si lurrurih-

c?re alta: ~i lilA care ceilaln termeni sint stabiliji conform unor diferente crescinde,

, ' :_A~c~tea sln,t.v deci. .ccle dou,n, tipuri de compararie. una ~llaIIZ~aza pe un nan pentru a stabil] raporturi de egalitatesi de rnegall~~e; c~al~lta slabi!e~te elemenrele, cele l11atsimple care se pot ,ba~I, $1 dispune diferentete dupa gradele cele rnai slabe c,u _putlnJa, Or, n~ii,s,urarea !niiri~Jer si a, multiplicitiitilor poate f redusa la sta~lllI~a unel~~!;,\talonle aritmeticii sinr totdea~nav ordOJ~abllev rntr-~ serie: multiplicitalea unitiifilor poate deci ,,'sa se dlspuna,?u~a 0 ordine, astfel lncit dificultarea, care aparunea cunoa__$terll p~m masurare, sii sfirseasca prin a depinde doar ~e luarea 111 considerana a ordinii l", ~i tocmai III aceasta .cQ[I_!;!A 1',netQ.~~, .. .ca $1 :,progresul" sau: a aquce orice n:klj,surare_-_ (o,?ce determrn~J'e pnn egalitate $i egaHfaiea) ia '0 punere_Jn_ !e_ne care, pornrn,d de la sirnplu, face sa aparfdiferentele ca brad~ de ccmplexirate. Asem~natorul, dupa ce a fost analizar in functie de u~llate $1 de'1raporturileae 'eaa]itate sau de inezafit~te,_ se_~~~!lzeaz~-'{lcum in f~n~tie, de identitatea. evidellta si dlfere~te'\f!ife~enre..:gare pot fi gindite In, ordinea lnferentelor, ~otU$I, ac:asta-or~lne sa~ ccmparatie generalizata nu se stabileste dew dupa mlantulrea In cunoastere; caracterul absolut

. p~ ca~e-l, re.cunoU$~em In tot ce e simplu .nu priveste fiinta "', lucrurilor, CI. felul 111 care ele pot fi ~i,Ue._ Astfel ca un lucru ~~te fl .absolur sub un anumitrap()rt si relativ.suh alte .'.( r~por{u. n ~-QI_'9.1~,~a_PQ~fe_ fi.In acelasi tirnp neeesara-$i.-naturaHi

. , ' .. ~, .I.n raport cu gillQi@) si arbitrara (In rt I 'I) d

\ " 'fl,ll1d c~ un acela~rfucnr;-dupK-feiuI tn ~;~ esftp~~-f;~~;te r.

p asat mtr-un puncr sau In altul al ordinii.

I Toate ae;st~a au avut .,!~~~i __ ~on~_e.c!~~~ _1n_gIndire<.t occiJlental1i.T~~n~1...$~re Jusese mult nrnp 0 _~Q!'..egQrie fun-

_d~l_ent!!.~.,a cunQ~$!~r!~ .. ': !,orn?-- si totodata continiii---itl

cunOa$~elll .--:,s~_ v~?e. a~um disociar printr-o analiza Tacuta In .ternl.em (;Ielde~t.l.tat~ ~I ~!fereilra:rtq)lus;-fie indirect; prill 'Ilter:

~ medl~l masurarJI, fie direct si oarecum Ia acelasi nivel COIll! pampa. este~,,!p.ol~a~a __ ~~3rdi,I~~i in sfil~i~~ compar;tia nu n'iai are ! d~ept .. l0~ s~ .:e~eleze AlIltoAcnmea Iumii; ea se face conform ~cl.!D~~_$1 m~rgmd 111 m,oel natural de la simplu la com-

.pl ex. Pnn. a.cea~t~, _m~l~e~g~ c;plslenul a cultuTli_ occidentate.se '

vede 1l10dlfl~~,ta In dlspuneirle-S-D.1e-ftInaitmentale. ~i, In par-

;,

; RI~glll(1"'. XIV. p. 182. - IIJ/d. Vl. p. 103_

97

ticular, dOl!!.e_niuI~n~pirjc •. unde omul secolului al XVI-lea vedea 1n2l legindu-se ~udiriIe, asemanarile ~i afinitatile $i unde se incjucisau Tara sfirsit _!.\JJlbajill $i lucrurile - tot acest cirnp ime"ils va dobindioconfiguratie noua, Putern foarte bine,

~~~yr~1.TI1 s-o desernnam ,sub-n~mele_d(~jiti<?nil!i!iln";putem, , ~ tot atit de bine, daca nu avernin cap altceva decit concepte gata fiicuteL~~ __ sy~n~l __ ~ii .~_e.<;:Qhll_al XVII-lea marcheaza disparitia

~ vechilor credinte superstitioase $i magice si intrarea.Tn sfir~it,

.a naturii in ordinea stiintificaDar ceea ce trebuie sa surprinClem -~T sa Incerdm a res ti tui sint.-!!l_od [isi!ril~ care .au _ alterat \ .. / .cunoasterea j~~~§.j, ,@, acest _ni":'eLanialc .. care face posibile

cu. nostintele j~_ mo~.~ ~ a fi_~1.:telor ce sint, de cunos~llt . __

, Aceste~~~ se pot rezuma In felul urmator, Mall l intii, ~p~~~aanat:tzeLm_l~c~l...~~r.rneianalogk:~~ in secolul al r - .. XVI-1ea, se adrnitea rnai rnti .sisternul global al corespondentelor (pamintul $i cerul, plantele si chipul, microcosmul $i macrocosmul ) si fiecare similitudine singulara venea sa se plaseze in interiorul acestui raport de ansamblu; de acum inainte, orice asemanare va fi supusa probei cornparatiei, adica

ea nu va fi admisa decit 0 data ce s-a gasH uriitaiea comuna, prin masurare, sau mai radical, prin ordinea, identi tatea $i seria diferentelor, Apoi, ~I!LsjIl]_i1ituc!i!1il.C?~~~a}!ii.9.Eta infi!l_i_~;~era ~I oricind posibil sa descoperi aTtefenoi si smgura limitare venea

din intocmirea lucrurilor, din finitudinea unei lumi inchise intre macrocosm si microcosm. Acum, enumerarea cornpleta devine posibila: 'fie sub forma unei puneri in categorii care sa articuleze in totalitatea sa domeniul studiat; fie, in sfirsit, sub forma unei analize a unui anumit numar de puncte, in cantitate suficienta, luate din cuprinsul intregii serii, Cornparatia poate deci sa atinga 0 certitudine perfects: niciodata implinit, si totdeauna deschis spre noi eventualitati, vechiul sistem al similitudinilor putea foarte efectiv, pe calea unor confirmari succesive,sii devina din ce in ce mai probabil; dar el nu era nicio-

data sigur.Enumerarea cornpleta si posibilitatea de a repartiza I I.! III fiecare puncrlrecerea-nec~-aia spre urmatorul permite 0 cunoastere absolut sigura a identitatilor si a diferentelor: .numai enumerarea ne poate permite, oricare ar fi chestiunea asupra careia ne aplecam, sa formulam intotdeauna cu privire

la ea 0 judecata adevarata si sigura J ''. Activitatea spiritului - eel

1 Regulae, VII. p, 110.

de-al pat~ulea pun~t _ nu ~~ mai consta, asadar, in a apropia !ucrunle mtre el~, In a. porm In cautarea a tot ce-ar putea decela In ele un fel de inrudire, 0 atractie sau 0 natura in mod secret impiirta~ita, ei dimporriva in a discerne: cu alte cuvinte In a sta~ili id:ntitat~le, apoi necesiratea trecerii la toate gradel~ care se tndep~rt.ea~a de ele. _In aeest sens, discernamintul impune comparanei .ca~tar~~ prima si fun~l,,~mentalli a--.9.~fer_t;!m~j: a-ti configura pnn mtuitie 0 reprezentare(1a un elemenf"arserlella e~1 care ii suceede imediat. In sfirsit, 0 ulti~lii consecinta: dat fi~n? ea a cunoaste inseamna a discerne,j_goria_§L§tiinra se vor gasi ~epar~te una d~ ~Ita De 0 parte, se va gasi erudltl'a~-h;;ciura autorilor, jocul opiniilor lor; acest joe poate, uneori, sa aiba valoare de indicatie, nu atit prin acordul care se formeaza cit prin neintelegere: "clnd este vorba de 0 ehestiune dificila este mai verosimi I sa ~e afle In legatura eu aceasta putin si nu ~ult, pentru a des~open adevarul des pre ea". In fata acestei istorii, si tara vreo masura com una eu ea, se ridica judecatile sigure pe care ~e putem f~c~ pri~ intuitii ~i lnlantuirea lor. Acestea si nU~lal ele consntuie stnnta, si cind totusi vom fi "eitit roate rationamentele lui Platon §i Aristotel, ... acestea nu sint deloe cunostinte pe care le vorn fi aflat, se pare, ci istorie!", Din aeest moment, textul In~et~aza ~a rnai faea parte, dintre semnele si forn:t.ele. a.de~aruIUl; ~lmbaJul nu mai este una dintre figurile lumii, mel srgnatura irnpusa luerurilor din cele mai veehi timpu.ri. Age~ar~1 isi ~ase~te manife~tarea si semnul in perceptia evidenta ~! dlst!nc!a E rostul cuvintelor s-o traduca, daca pot;

f el.e nu .. mal au,. msa, dreptul sa-i fie maroa Limbajul se retrage d.m mlJlo~ul fiintelor pentru a intra in virsta sa de transparenta ~I neutralitate.

: Acesta este ,~t1 fenomen general in cultura secolului al XVII-lea _ rnai general decitdestinul -sirrgular al -earteaianis-

rnului. ... ,

~T~ebuie. illtr-~devar,~.ii disringem. treU!Jf:ruri,_ A exisrat, pe de 0 parte, rnecanismul care, pentru 0 perioada, in fapt, destul

{ de scurta (dear a do~a jumatate a secolului al XVII-lea) a pro_ pus _U!l,I~lo~el. ~eol~~tl~ ,pentru anume domenii ale cunoasterii, _ cum.ar.fi medicinasi fiziologia A mai existat, de asernenea "un ,~fort, Jdestul de div~rs In forrnele sale, de matematizare 11. e~piricutut; constant ~I continuu oenrruusrronornie si 0 parte a

I Regulae. III, p. 86.

99

fizicii, el a fost sporadic in celelalte domenii _ uneori incercat

'rea-lriienie (de pilda, la Condorcet ), uneori propus ca ideal universal si orizont al cercetarii (la Condillae sau Destutt ), alteori recuzat in chiar posibilitatea sa (Ia Buffon, de exemplu). Dar niei aeest efort, niei incercarile rnecanismului nu trebuie eonfundate eu r~ort':l!_2~.~_;:!!:~_lntreaga_J;!!110~~ter~. clasica, In , forma ei cea" mai generala.jl in~r~tine ~lunal..hg_m._j~easii ca : ~tiin~aun_iv_e~?Cl]!_aimaslifiLSlA_bldJDjj,~S..!lb cuvintele gc)rue;-iiI .-' mod obscur magice, de ,\influenJii carteziana" sau d~_"ms>_deL. _ newtonian", istoriciL-idei]Qi_au obieeiul de a amesteca aceste

J,trei lucruri si de;adefiii'f rationalisrnul clasic prin tentatia de a face natura rnecanica §i calculabila Ceilalti _ cei semi-abili _ se straduiesc sa descopere sub acest rationalism jocul .Jortelor contrare": acelea ale unei naturi si ale unei vieti care nu se lasa reduse nici la algebra, nici la fiziea rniscarii, si care mentine astfel, In adincul c1asieismului, res ursa non-rationalizabilului, Aeeste doua forme de analiza sint la fel de insufieiente si una, si cealalta, Pentru eli fundamental, ~tru episterna _c::I~u este nici succesul sau esecul meeamsmulul, iilcl dreptul sau

I imposibilitatea de a matemariza natura, ei rocmai.un rllPort£l! __ mathesis care pini!_JiL.s.fif§-itu!-secoIIlJ II i a L X.\l.IIL:l.ea [amine.._ ~~st'arit-~l~ilil!efa.LAeestw rapo~~ p!ezinta . .E.~~a c~e.!:.~. __ ,

( ~enl"@_e: __ Priifiul este acela ca relatiile mtre fimte vorTl intr-a-

\ devar gindite sub forma ordinii si a masurii, dar eu acest

/' dezechilibru fundamental: totdeauna problemele masurii pot fi

" Lreduse la ceJe ale ordinii. Astfel incit relatia oricarei cunoasteri ! eu mathesis apare Q.l>osibilitate de a stabili intr~J!l.cruri....chiar'

I non-rnasurabile, 0 succesiune ordonata In aeest sens,_f!naliza va lv. :',',;

;' capKtii'1oaife-repede\iaTbare denletoda~niy'el§'!la,; ,iar pr6iec-'-

; tul~bnizian de a stabili 0 maten1afiC~ra ordinilor calitative se

, gaseste in ehiar inima gindirii clasice; in jurul lui graviteaza

~ intreaga aceasta gindire. Dar. pe de alta parte, aceasta relatie eu mathesis ca ~tiinta generala a ordinii nu inseamna 0 absorbtie a ~ _~eunoa~terii In matematica, niei fundamentarea in ea a oricarei 1 \ cunoasteri posibile; dimpotriva, In corelatie eu cautarea unei

t / mathe~is~~~!~_~f>~n!l.~~ an~mit nu~~.9~~.9_I!'!_e_ni.i~.!!I2iri~~ .. _

! I e~re pl~a atune: nu fusese~~ met fom1ate, ruci definite, ~n. llIe!

r: ~nul dintre aeeste domenii, sau aproape, nu este posibil sa

~ gasim vreo urma de mecanism sau de rnatematizare; si totusi,

l ele s-au constituit toate .illLfondul unei Q9_~bile stii.!!fe a ordinii.

f' Daca ele tineau efectiv de Analizii in general, instrumenlWlor-

l

IUU

Cuvintele si lucrurile

\, .'

~ecifi~ nu era mel~da algebrica,; ci. sisl~mul de semne. Astfel [ au aparut ~matlca generaJa, rsrorta naturala analiza ~ru-iilC.!r-,;.sJi}.~le·'ale-<ffdinli,}n domefiiut-cuv"irltelor, ~f fiintelor ~~ al nevOlI?r: ~j-toate--aceste. t"!I)1P!ricitati, noi In epoca clasica sr coextensive duratei sale (ele ii au drept repere cronolozice pe l:an~elot ~i Bo~p, Ray ~i Cuvier, Petty ~i Ricardo, primii ;criind m jurul anului 1660, ceilalti in preajma anilor 1800-1810),

,J~u s-a.~ put~t constitui farilIap'?rtul pe care intreaga epistemd e 'CUI~U~1 OCCIdentale l-a intretinut atunci cu 0 ~tiirita universala a ordinii.

Acest raport cu Ordineat: fost la fel de esential pentru epoc(l_.cl(lsicp, . pe cit a fost pentru Renastere raportul cu l!1terpretarea. ~I asa cum interpretarea, in secolul al XVI-lea, suprapunind unei hemleneutici 0 semiologie, era esennalmente o .~un~a~tere a,sil1li.litu_~i~ii~ tot astfe.l. punerea ~n . .2!:c!i~in mIJI.oclre,a vs~m~elor c.onst1tUJ~ toate.stiintele empince ca stiinte .ll!: .1c!.~PJ~J'lt~_.~1 ale diferentei, Lumea in acelasi timp i1esfir~ita

~I mC~lsa, plina $1 rautologtca a asernanari! se vede disociata $i deschisa, pare~, i~ chiar centrul sau; la 0 extrema, vom gasi .~~mnele devenite instruments. ale. analizei, marci ale identitatii

si oi~rentei, principii ale punerii in ordine, chei pentru 0 taxinorrue; la cealalra, asemanarea empirica. $L murmurinda a lucrurilor, acea similitudine surda care dedesubtul zindirti furnizeazamarerja infinita a I'mp5.llirilor $i a distributiiJ~r. De ~ parte, teoria generala a sernnelor, a diviziunilor si a clasificarilor; de cealalra, problema asemanarilor imediate, a miscarii spontan.e a m;,a~mapel, a repenrutor naturii, rntre ele, stiintele f

cele nOI care '~~l~sesc ~P~ti~U!1. ~n( ace.asta dil~t~m,(a'd~sch'i~a .. ( .: ' 'l

i ."... . , . ~ ,r1 . \'

III. REPREZENTAREA SEMNULur

Ce este un semn In epoca clasica? Caci ceea ce s-a schirn~at In prima jurnatare a secOTiITi.ihrrXVIII-lea, ~i pentru rnulr nmp - poate plllii la noi - este inrresul reairn al semnelor conditiile i~ care ele lSi exercita neobf~nuitab lor functie: est~ ceea ce, pnn atitea alte lucruri stiute sau vazute le reliefeaza d.intr-o data ca sernne: este fiinra lor Insa~i. In pr~IJLv.lhSt-ei-da- ,

_ sice, sen:nul inceteaza de a mai fi 0 figuraarumi~~ siinceteaza

A reprezenta

IUJ

, 'I. ,

~~~ fi~_.I~gtlt de!;; c:~~_ ce el_111~.I:sh~e~~,~. prin legaturile ~ol!?e

~~ secrete ale_a.sem~n_~I!s.~I}_.,!I_~.J!fll}_ltaJII: ' -,

. ,--. -:: £_. ~asicismulll.~~fij-H~.~~~.~~pa_ tr~_va~ab~lel. Qrigin~a~~g!~_\,

_ turn: .J!n semrr:e911te::Ii.-natuFal.::r~a cum renecta.rea mtr-o oglinda desemneaza ceea ce reflecta) ~_f<?l}y~nt1_9~~~a cum un c_!!vint, pentru un grup de oarnenr, poate semnlfl~a 0 idee ). \1;'1f)®l.~g~!u~i i: .un . semn poat~_ap.<l,rtUw., ~os~mb~ u 1__U1 pe care il desemneaza (ea rmna bun a care face parte din sanatatea pe care 0 exprima) sau po ate fi~e.l2tlr<J._~ de acesta (asa cum fi¥~: rile Vechiului Testament sint semnele indepartate ale Intrupafll si Rascumpararii), ~ertitu'din'~ !egaturii:.un sernn ponte fi at!t de constant, lncit stntemsiguri de_fid.elitatea-,s.a (astfel, respiratia desernneaza viata); dar el po ate fi doar_pr~!?Il.,b~1 (ea paloarea pentru graviditare), Nici una dintre aeeste forme de legaturi; nu implica In mod neeesar similitudinea; semnul natural insusi nu 0 cere: tipetele sint sernnele sponta?e, d.ar nu analoage, ale fricii; sau, cum spune Berkeley, senzatiile vizuale sint semne ale atingerii instaurate de Dumnezeu, $i totusi ele nu ii seaman a In nici un fel2. Aceste trei variabile se substituie asemanarii pentru a defini eficacitatea semnului in domeniul cunoasterilor empirice.

1. Semnul, dar fiind eli este totdeauna sau sigur sau probabil, trebuie sa-si gaseasca locul in interiorul cunoasterii. In secolul al XVI-lea, se considera efectiv ca sernnele au fost depuse pe lucruri pentru ca oamenii. sa I?oata scoate la lumina secretele acestora, natura sau virtutile lor; dar aceasta descoperire nu era nimie mai mult decit scopul ultim aJ sernnelor, justificarea prezentei lor; era utilizarea lor posibila, si cea mai buna tara indoiala: dar ele nu aveau nevoie sa fie cunoscute pentru a exista: clliar daca rarnineau tacute si dad nimeni, niciodata, nu Ie zarea, ele nu-si pierdeau nimic din consistenta Nu cunoasterea, ei insusi ~ limbajul lucrurilor le instaura ill functia lor semnificanta 19cepin_Q.,£~l _secs>luI al XVII-lea, lntregul domeniu al semnului se distribuie 11l6~e sigur ~i pr(j~a: bil: eu aite euvinte, nu mai poate exista semn necunoscut, mel rnarca rnuta, Nu pentru ca oamenii ar fi in posesia tuturor semnelor posibile, Ci pentru ca...!!~ ~ista semne de~it incepind din rnomentul in care se C~!1_Q~~te.posiliilitateaunul raport '!.e_s~~~ ,

--'------ -. _--- -- --- ._-- .

I Logique de /(1 Parr-Royal. partea 1. cap. IV. . .

2 Berkeley, Essai d'une nouvelle theorie de 1.(1 vision (Oelll'res choisies, trad. fro Leroy, Paris, 1944, vol.l, pp. 163-168).

Cuvintele si lucruri!e

~[it~fi.e intre doua elernente deiacunoscu l<;:~ -. v m,llOl~te venirea celui care 11 ~oat te,~~Q..Y1 nu a~teap~a tuJe mCiQgjlliLd~cll.p.!int.J:"ull.1l.cUl!e recunoaste; el nu se consti-

Tocmai aici r ,- ~ __ cunoastere, -

Aceasta di v upe stunta vechea sa inrudire eu divinatio

In urma presupunea t td ~, '

~nterioar~: astfel incit eunoa~tere~ s:~~~a ~~~~fsu~a~e 1,1 erau

escopent sau afirrnat sau transmis In nui semn

f~rci~~ sa releve un lim~aj prealabil repa~~~~~tdeE~:~~~z~~ef~

me, III acest sens prezicea ea int ' I'

prezicea ceva divin De- ~' , pnn 1'-0 imp Ica!e esentiala, si

nifice In interiorul _- E-cum .. I,na~n~,-se~nul va mcepe sa semsau probabilitatea 1~~ng'~dter~J.Del II va irnprumuta certitudinea

, ','I'I aca umnezeu foloseste Inca

pentru a ne vorbi pnn intennediul naturii 1 semne

~~npoea;::~-eaal'nnsOtaasutra Ji d~ legarurile ce se ~:~b~le~~ I~~~~ei~epr~~

ra III mmtea noastra u d "

tac~~~k~~~ey,rC:lul ,sedntimentului la Male~:::c~~ s:;~r~~~~:n~i

, ' In JU ecata naturala In sentiment ~, ..

vizuale, In perceperea eel ' d' " ' In !mpresllie cunoa teri " ei e-a treia dimensiuni sint

stringit~~lreP~I~_~e~e~~~~z;l:egta~/resante, inevi,tabiJe, ~i c?n-

pe care noi pentru eX ~ mne, cunoasterilor discursive

v ' <l nu smtern spirite pu '

ragazul sau permisiunea de a le ati ,~ ~e, n~ mal avem

f~q: ,spiritului nostru, La <M~l~g~a~~I~~1 :_n~~le tlnumai plin

harazlt de Dumnezeu e te suor ,.,.1 er, e ey semnul a doua cunoasteri NUs; ~UPI ~p~ne~e~ ~I~e,ata ~I ,prevenitoare

.: ~ .' , :lal exista alCI divinatio - inserti

~u~oa~teI II In spapy~ e~lgmatic, deschis si sacru al semnelor~ c~

lun~~~~I~~r~eej~l~~~~t~'i~d~~~:_~ ::p~~l/nas~~~~~~~~a~;~:n~~ei

asemenea cum, printr-o miscare Ina ' ' e inchis sernnele in spatiul sau' r ~'pO\, cuuoasterea, care a

1aessc~~~a rObabil,itatii: de In 0 i~P~~~~~'laV~lt~~~~~~~~ln~asA J~

c~I,ui de s~c~:~~~~~~~ :~t~~s~~~a u2e ~~p~~~ ~~~f's[~b~aniera

bl~It~te la ce~ mai mare certitudine, .Ccnexiunea 'd 'I pro,baplIca nu relatia de la cauza la efect C'I numai I e: or 1111- , diciu si a unui I', I pe aceea a unui in ICIU ~I a unui sen_l,n cu luerul semnificat, Focul pe care II vaJ

~uclfcsit~1 c~::ea d~rertl ~e care sufar daca mit apropii de el: este

l11a prevme asupra acestei dureri I ", Cunoasterii

Berkeley Principes de I '

vol.! .. p, 267),' . a counatssance humaine (Oeuvres clioisies,

A reprezellfa

103

care ghicea, la tnrtrnplare. semne absolute ~i mai vechi decit ea, i s-a substituit 0 retea de sernne clad ita pas ell pas prin cunoas-

. ~- ..... ----~.

~rea probabil1!ill1.Hume a devenit posi.bil.

-- T-A 'doua variabila a semnului: forma legaturii sale cu

ceea ce el sernnifica, Prin jocul convenientei. al emulatiel si mai ales al sirnpatiei, similittidinea rriurnfa, In secolul al XVI-lea, asupra spatiului ~i timpului: pentru di a raporta ~i a reuni tineau de rolul semnului. lnceptnd cu c1asicis.mul, dimpotriva. sernnul se caracterizeaza prin esentiala sa dispersie. Lurnea circulars a semnelor convergente este tnlocuita printr-o desIa~urare la infinit In acest spatiu, semnul poate avea doua pozitii: sau face parte, cu titlul de element, din ceea ce desemneaza; sau este, In mod real si actual, separat de ceea ce desemneazii. La drept vorbind, aceasta alternativa nu este radicala; caci .?~mn~Q~ __

~!!:~Q_u_k§~ft~__Q.~p5>J_rimT\~~[,!~.'in _~~e~~nifj_~a~LdistiIlGLcl_~E_(;_~~sta semnificatie. Pentru ca semnul sa fie, Intr-adevar, ceea ce'-este, -a"'trebi.iit ca el sa fie oferit cunoa~terii 'in acelasi timp eu ceea ce semnifieii. Dupa cum observa Condillac, un sunet n-ar deveni niciodatd pentru un copil semnul verbal al unui lucru dad el nu l-ar fi auzit macar o data in momentulln care acest lucru este perceput'. Dar pentru ca un element al unei perceptii sa poata deveni semnul acesteia, nu e suficient sa Iaca parte din ea; trebuie sa fie distins ca element ~i degajat din impresia globala de care era In mod confuz legat; trebuie deci ca aceasta sa fie divizata, ca atentia sa fie Indreptata asupra uneia dintre aceste regiuni Intrepatrunse care 0 com pun ~i s-o izoleze. Construirea semnu\ui este deci inseparabila de analiza, Este chiar rezultatul analizei, caci Tara ea n-ar putea aparea Este de asemenea ~i instrumentul ei, pentru ca, 0 data definit ~i izolat, semnul poate fi aplicat asupra unor noi irnpresii; si aiei, in raport cu ele, el joaca intr-un fel rolul unei grile, Pentru di spilituJ analizeaza, semnul apare, Pentru ca spiritul dispune semne, analiza nu lnceteaza sa-~i urmeze drumul. lntelegem de ce, de la Condillac la Destutt de Tracy si la Gerando, doctrina general5. a ~~l?r ~i definitia puterii de analiza a g'indirii s-au suprapus foarte exact 'intr-una

si aceeasi leone acupo~terli:

1 Condillac, Essai sur l' origifle des cOflflaissallces liumaincs (Oeuvres, Paris, 1798, vel, I, pp, 188-208),

Ill ..

Cu vinteie si tucruri!»

, . Cind Logi~a de fa Port-Royal spunea en un sernn poate fi inerenr I~crullil desem~at sau separat de acesta, ea arata ca sernnul, I~ epo,::a .CI~SIC5, nu rnai este insarcinar sa-~i faca IlIl11.~a ap~oplata ~I IIlC!'ent~ propriilor sale forme, ci, dimpot." ~a, sa ~ eta~ez:, sa ? Juxtapuna conform unei suprafete infinit desci1IS~ ~I sa urmarareasea, pornind de la ea desfasurarea rari] sfirsit a sub:titutelor ~n care II gindirn. s: to~mai prin aeeas.ta lum~a se of era concommtent analizei si jocului cornbinat~n~, devine, de la un capar la altul, ordonabila In gindirea clas~ca, sernnul .nu sterge distantele ~i nu aboleste tirnpul: dimpotriva, ~I pernute deruJarea si parcurgerea lor pas cu pas Prin el lucru~Ile devin distincte, se conse~va in identitatea I~r se desfac ~I ~e ~eag~ Rati.unea occidentata Intra In .epoca judechrii

~. Ramme ~-a~rr~}~.Y~I@.qjJ~~. cea care poate lua ceIe doua _:ral?n -a.naturll ~I a convenjie] .. Se stia de mull tirnp - chiar mam~e ?e Cratylos - ca semnele pot fi date de natura sau constnune ?e om. Secolul aI XVI-lea nu iznora nici el aceasta problema ~I rec~~o~~tea 1n limbile omene$ti semnele instituite, Da~ semnele artificiale nu-si datorau puterea decit fideliratii lor fala de semnele naturale. Acestea, de departe, le intemeiau e ~oate c~elelalt~. In.ceplnd cu secolul al XVII-lea, se da 0 valoa~e inversa ~aturu ~I conventiei: sernnul natural nu e nimic mai m~1t decir un element e~tras din lucruri ~i constituir ca semn pnn cuno~~ter~ ~s~e dec.1 precis, rigid, incomod, si spiritul nu-I poate lua m staprnire. Dirnpotriva, cind stabilim un semn conventlOn~l, putem tor~eauna (si chiar e necesar) sa-l alegem in asa fe.1 IAnCit ~a fie simplu, usor de tinur minte, aplicabil unui ~um~1 ~It mal mare de clemente, susceptibiJ de a se diviza el Ir~SU~~ ~I de a s~ c~n:'pune; sernnul instituit este semnul In pleI1Itud~nea .fun~tlonafll sale. EI este cel care face demarcatla intre om ~I animal; ~I, cel care transforma irnaginatia in memorie vo~unta~~, atenna spontana In reflectie, instinctul In cunoastere rat~onal.a . Tot eJ este eel al carui defect I-a descoperit Itard la ".Salbatl~ul de la Aveyron". _.Fata de aceste s~rnne__con.Y..entlOnale,... sem~ele naturale ~u slnr decit 0 schiri1 j--udimentara, un ~e~el)lfl~eparta.t .. carenu-si va afla implinirea decir prin instauJaleaip.rbltrarulull ._ .. ,

• A Dar acest arbirrar este rnasurat prin functia sa, iar reaul iJe

lUI smt f~arte exact definite de aceasta Un sistern arbitl~r de

I .~'. " ')., .' .' :.' " ", r

Condillac, ESSIlI Sill' l'origine des connaissanres [utmaines, p. 75.

A reprczeuta

\05

-r ,

semne trebuie sa permita analiza lucrurilor in elementele lor cele mai simple; el trebuie sa descompuna pIna la origini; dar el trebuie, de asernenea, sii arate cum sint posibile cornbinatiile aces tor elemente si sa permits geneza ideala a cornplexitatii lucrurilor. .Arbitrar" nu se opune lui "natural" decit daca vrem sa desemnam felul In care semnele au fost stabilite, Dar arbirrarul este, totodata, ~i grila de a~~Ii?-a_~i_~P(Hiulcombiomonu prin fii1ermediuI-diroranaliihise va oferi In ceea ce e, Ia nivelul impresiiior originare si In to ate forrnele lor posibile de combinareJn perfectiunea sa, sistemul de semne este aceasta limba

simpla, _"ii5sdTyr·I~a~~'p~r.~~tli.care·este· -capal::iilu sii".~uiri~~~c.]· ·~emen_tan.lL,este •. de .asemenea, acest ansarnblu.de.operatiuni care defineste toate conjunctiile posibile. Dupa parerea noastra, "aceasta cautare aoriginii siacesr calcul al gruparilor par incompatibile, ~i le interpretam ca 0 ambiguitate in gindirea secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea La fel, jocul dintre sistem si natura.

...._ .. --- ... --~

De fapt,~-exista pentru aceasJ~g'i'.!}.(Jir_e .. nici .0_ contradictieMai

precis, eXJsrao-oisplinere.necesadL~i_unic.a ce 'tiaver~eaza toata epistem~L~tg~.este-·coapartenenta unui calcul universal si a

r uriei -cautiiri a elementului la un sistem care este artificial si I care, prin chiar acest fapt, poate face sa apara natura incepind i cu elementele sale de origine si pina la simultancitatea tuturor I~ . combinatiilor lor posibileJ!!..~~c~s:lasi£!,.~ te servi de semne

nu mai insearnna, ca in secolefe precedente, a incerca 0 regasire, dedesubtul lor, a textului primitiv al unui discurs tinut - si retinut - pentru totdeauna; inseamna a incerca sa descoperi limbajul arbitrar Care va autoriza desfasurarea naturii In spatiul sau, termenii ultimi ai analizei si legile cornpozitiei sale.

'-.cunoa~te~a.J1u mai are a dezgropa vechiul Cuvint din locurile

-----.- --.-

nestiute In care se poate ascunde; ea._are nevoie sa-s: fabrice 0

lim~~, ,~~ angme.una.bine mcum - cu "altecuvinte, capabila sa analizeze si sa combine, care sa fie realrnente limba calculelor.

Putem defini acum instf\lment,el.eprescrise.g'incjirij clasice de sistemul de semne. ETes'i'e cel care introduce Tn cunoastere

. pr6babilitatea.anaTIia·~·i analiza combinatorie, arbitrarul justificat al sistemului. EI este eel care face loc cautarii originii si, totodata, calculabilitatii; care face loc constituirii de tabele fixind cornpozitiile posibile si restituirii unei geneze pornind de la elementele cele rnai simple; el este eel care apropie orice cunoasrere de un limbaj si caut~ sasubstituie tuturor lirnbilor un sistem de simboluri artificiale ~i de operatii de natura logica

106

Cuvintrle si lucrurile

La nivelul unei istorii a opiniilor, toate acestea ar aparea, rara indoiala, ea 0 interpenetrare de influente, unde ar trebui, desigur, sa distingem partile individuale care Ie revin lui Hobbes, Berkeley, Leibniz, Condillac, IdeologiJor. Dar dac~vestigam gindirea clasica la nivelu! a ceea ce, din punct de vedere-aiheo: logic. a facut-o posibila, observant co. . .disocierea semnului de .asemanare la inceputul secolului al XVII-lea, a dus la.aparitia acestor figuri noi care sint probabilitatea, analiza, analiza corn-

...... b.in~torie. sisternul ~UjJl}.b'l universala, nu ca niste teme succestve, generindu-se sau alungindu-se unele pe altele, ci ca 0 , retea de_l1~cesiti:iti .. Care. la rindul sau, a facut posibile aceste ,individualitati pe care Ie nurnirn Hobbes sau Berkeley, Hume

saU-CondiJ1ac. 'C'. ,'-, \

'!t ~\: -. .. ,' . ,I <: ,>,.1\,

v.

IV. REPREZENTAREA DUB LATA

I"

Totusi, proprietatea cea mai importanta a semnelor pentru

.episterna clasica n-a fost enuntata piJ'l~ 'acum, tntr-adevar,' fte sernnul mai mult sau mai putin probabil, mai mult sau mai putin indepartat de ceea ce sernnifica, fie el natural sau arbitrar, rara ca natura ori valoarea sa de semn sa fie afectate - toate aces tea arata ci'i_rwulIl .djntre semQ,~i _continutul sau nu este

" garantatin ordinea lucrurilor insesi, Rap9rtuf -semnlficanWTUI.9U_~~I1}l)jfiGatul se plaseaza acurn i'ntr:'un spat-ruin -care -niei 0 - figura interrnediara nu Ie mai asigura intilnirearel este, in inteJi_of!lJ cunoasterii, legatura intre ideea unui lucru ~i ideea unui

_ altlucru. Logica de la Port-Royal 0 spune: ,~semnul cuprinde-- 4<;>ua idei, una a _luqului care reprezinta, cealalra 'a lucrului .' reprezentat; ~i natura sa consta in __ a 0 aetiva pe cea dintii prin - intell}lediul celei de-a doua"! Teorie duala a semnuJui, care se

.pPune fara echivoc organizarii mai cOinplexe--<i "Refiasrerii: atunci, teoria sernnului implica trei elemente cu totul distincte: r= ce era marcat, ceea ee rnarca ~i ceea ce pennitea sa vedem 111 al doilea elejuent marca celui dintii; or, acest ultim element era as~area: semnul reprezenta 0 mardi. In masura In care el era "aproape acelasi Iucru" cu ceea ce desernna Acest sistem

1 Lagique de Port-Royal. partea l, cap. IV.

A rrprrzento

107

unitar sitripludjsparein acelasi timp eLI .. gindirea prin asernaflare" si este inlocuit printr-o organizare -striet-binarii.: (VI ,

Darexista 0 condjtie pentru ca semnul sa fie 'Intr-adevar aceasta pura dualitate. ll) __ fj_i_~~a ,s_a,~_i~pla _de idee, sau de imagine. sau de perceptie, asociata sau substituita alteia.ielernentul semnificantjru este sernn. Si nu devine decit cu cona-ma-cre-a'

-...___::.-. ~. . - -._ .. - ... --~- -'

rnanifesta, in plus, sf raportul care II leaga de ceea ceel sern-

.nifica El trebuie sa reprezinte, dar aceasta reprezentare, la" . rindul ei;-rrebtlie -sa-sc -g1iseasci'i reprezentata In eJ. Conditie indispensabila organizarii binare a semnului, si pe care Logica

de la Port-Royal 0 enunta chiar inainte de a spune ce este sernnul: "C1nd nu privim un anumit obiect dedi ca reprezentind un altul, ideea pe care 0 avem despre el este 0 idee de semn, si acest prim obiect se numeste semn 1 ''. J.d~~a semnificanta.se..

J!~qubl~<1z.a), p_entru_ca ideii care inlocuieste 0 alta i_ se suprapune ideea puterii sale reprezentative, Nu avern, prin urmare,

"de-a face eu trei terrneni: ideea semnificata, ideea semnificanta

si, In interiorul acesteia din urma, ideea rolului sau de reprezentare? Nu e yorba, totusi, de 0 intoarcere pe furis la un

sistem ternar, Ci mai degraba de un decalaj inevitabil al figurii

cu doi terrneni, care Inregistreaza un recul In raport eu ea znsa$i

$i se instaleaza pe de-a-ntregul in interiorul elernentului sern-

nificant, De fapt, semnificantul nu are drept continut, drept ~. functie si drept detenninare decit ceea ce reprezinta: Ii este in r intregime ordonat ~i transparent; dar acest continue nu este I

indicat declt intr-o reprezentare care se ofera ca atare, iar sem- ! niflcatul se plaseaza flira rest sau opacitate in interiorul i reprezentarii semnului. Este earacteristic di primul exemplu de I

semn pe care II dO. Logica de La Port-Royal nu este nici cuvintul, nici strigatul, nici simbolul, ci reprezentarea spatiala

si grafica - desenul: harta sau tablou, Aceasta pentru ca, intr-a- '

devar, tabloul nu are drepr continue decit ceea ce reprezinta, Si _;,. ,! totusi acest continut nu apare decit reprezentat printr-o:o._~).~ reprezentare . .Dispunerea.hinara __ ~ semnuJ_!.)i._;;],_~a cum apare ea

in secolul al XVII-lea, se substituie unei organizari care, In modlii1oifelite;fusese dintotdeauna ternara de la stoici incoace

$i chiar incepind cu primii gramaticieni greci: orv aceasta dis- 'punere presupune di semnul este 0 reprezentare dedublata $i j intoarsa asupra ei lnsesi. 0 idee poate fi semnul alteia nu nurnai

1 Ibid.

('1I1'11I1t'1" si lucrurile

pentru c5. Intre ele se poate stabili 0 legatura de reprezentare, ci pentru cii. aceasra reprezentare se poate totdeauna reprezenta in inreriorul ideii care reprezinta Sau, de asemenea, pentru ca, III esenta ei proprie, reprezentarea este totdeauna perpendiculars pe ea insasi: ea e in acelasi timp indicatie si aparitie: raport cu un obiect ~i manifestare de sine. Inceplnd cu virsta clasica, semnul este ~rezentativ.itatea, reprezentarii .in masura In care

ea este reprezentabila .. " , . '. \ ",." i.:

De aici rezulta consecinte foarte importante. Mai lnrii, irnportanta semneJor In gindirea clasica Ele erau altiidata mijloace de cunoastere ~i chei pentru cunoastere; acum sint coextensive reprezentarii, cu alte cuvinte intregii gindiri, Sfrit - gazduite in ea, dar 0 parcurg pe toata intinderea sa: imediat ce

o reprezentare este legata de 0 alta ~i reprezinta In ea tnsasi aceasta legatura, avern de-a face cu un semn: ideea abstracra semnifica perceptia concreta din care s-a nascut (Condillac ); ideea generals nu este decit 0 idee singulara servind drept semne altora (Berkeley); imaginile sint semne ale perceptiilor din care au iesit (Hume, Condillac); senzatiile slnt semne unele pentru altele (Berkeley, Condillac ) si este posibil In final ca senzatiile sa fie eJe insele (ca la Berkeley) semnele a ceea ce Dumnezeu vrea sa ne spuna, ceea ce ar face din ele, intr-un fel, semneJe unui ansamblu de semne. Analiza reprezentarii si teoria semnelor se impregneaza absolut una pe cealalta: iar In ziua cind Ideologia, la sfirsitul secolului al XVII-lea, isi va pune problema prirnatului care trebuie acordat ideii sau semnului, In ziua cind Destutt Ii va reprosa lui Gerando di a facut 0 teorie a semnelor inainte de a fi definit ideea 1, aceasta va insernna ca deja apartenenta lor imediata va incepe sa se tulbure, iar ideea

~j semnul vor inceta sa-si mai fie perfect transparente. i;

• A' A ~oua consecinta.~·~.ceasta exte~sie u.niv~r~a!~ 11. semnu~ 1 lUI III cirnpul reprezentarn exclude pma sr posibilitatea. llneL-i teorii a semnificatiei, Intr-adevar, a te intreba ce este sernnificatia presupune ca aceasta sa fie 0 figura deterrninata In constiinta Dar daca fenomenele nu sint date niciodata decit intr-o reprezentare care, In ea insas! si prin reprezentabilitatea ' sa proprie, este In inrregime semn, sernnificatia-nu-pune 'pro~.

,bleme. .Mai mult, ea nici nu apare. Toate reprezentarile sint legate intre ele ca semne: In intregul lor, ele formeaza un fel de

I Dcstutt de Tracy. Elements d'Ideologie (Paris, all Xl ), vol. [I. p. l.

109

imensa retea; fiecare In transparenta sa se d5 drepl semnul a ceea ce reprezinta; si totusi - sau mai curind, prin chiar acest fapt -, nici 0 activitate specified a constiintei nu poate vreodata constitui 0 semnificatie, Fara indoiala, rocmai din cauza di olndirea clasica a reprezentarii exclude analiza semnificatiei, ~oi, care nu gindirn sernnele decit pomind de la ea. intlmpinam atitea dificultati, in ciuda evidentei, in a recunoaste cafilosofia clasica, de la Malebranche la Ideologie, a. fest de la uncapatla altulo filosofie a se.lUJU,l4U,.

. NirexFsrrmc'f~i;]Sensexterior sau anterior semnului; nici o prezenta irnplicita a unui discurs prealabil care ar trebui restituit pentru a scoare la lumina sensul autohton al lucrurilor. Dar, , mai ales, nici un act constituant al sernnificatiei, nici vreo zeneza interioara constiintei. Pentru ca intre semn si continut

0-'

nu exista nici un element intermediar si nici 0 opacitate.

Semnele nu au deci alte legi decit acelea care le pot guverna continutul: orice analiza a semnelor este In acelasi timp, si pe buna dreptate, descifrarea a ceea ce ele vor sa spuna, lnvers, scoaterea la lumina a sernnificantului nu va fi nirnic mai mult decit 0 reflectare asupra semnelor care II indica. Ca ~i in secolui al XVI-lea, ,,~emiologie" ~j .Jierrneneutica" se suprapun. Dar lntr-o forma diferita, <tn epoca clasica, ele nu se mai regasesc in elementul tert al ruie-manarii; ele se leaga in aceasta ~te!~ proprie. a repre~entarii de a se r~pr~:eDta pe ea ~n~a~i. Nu va exrsta, deci, 0 teone a semnelor diferita de 0 analiza a sensului. Totusi, sistemul acorda un anumit privilegiu celei dintii fata de cea de-a doua; pentru di ea nu da pentru ceea ce este semnificat 0 natura diferita de aceea pe care 0 acorda semnului, sensu1 nu va putea fi rnai mult decit totaliratea sernnelor desfasurate In tnlantuirea lor; el va fi dat de tabloul complet al semnelor. Dar, pe de alta, parte, reteaua completii a semnelor se Ieaga si se articuleaza dupa decuplarile iproprii sensului. Tabloul sernnelor va fi imaginea lucrurilor. Daca fiinta sensului tine in intregirne de semn, function area tine 'in intregime de semnificat. De aceea, analiza limbajului, de la Lancelot la Destutt de Tracy, se face pomind de la oteorie abst.n_lct_ii_a_ s~~~-

_n.~J.QLv.erbale.l?i In forma uneigramatici generale: dar ea ia totdeauna drept fir conducator sensul cuvintelor, ~i tot de aceea istoria naturals se prezinta ca analiza a caracterelor fiintelor vii, si, chiar artificiale, taxinomiile au totdeauna proiectul sa rezaseasca ordinea naturals sau sa 0 disocieze cit mai putin

b

l

110

Cuviutel» ~i lucrurilr

p~sj,bil; de ac~ea analiza bogatiilor se face pornind de la mouefla ~I de la Scl~l~lb, ?ar valoarea este totdeauna bazata pe nevoie. ~n ep.oca clasica, stnnta pura a semnelor are valoare de discurs .imedia: al semnificantului.

A v In sti~sit, ul~ima. consecinta care se intinde, fara indoiala, pmav l~ nOI~ teoria bmara a semnului, aceea care fundamenteaza, mc~pllld cu seeol ul al XVll-lea, intreaga stiinta general a : semn~lul. este Jegat~~~intr-un raport fundamental, de 0 teorie ",e~~era.Ja ~ reprezentan,I., Dad!. semnul este pur si simplu le",utUl.a .dlllt~e un semnificant ~I un semnifieat (legatura care este a! b!tra!a s~u nu, voluntarn sau impusa, individuali'i sau colecnvaj, III once caz raportu] nu poate fi stabilit decit in cle~entul genera} ~l rep!'ezen!arii: semnificantul si semnifieatul nu srnt legati decit I,n rnasura III care si unul, si celalalt sint (ori au fost, sau pot. fi ) reprezentanji, iar unul e 0 reprezentare ac.tualil ~ cel.uJl~IL Era deci inecesar.,·ca teoria clasica a sernnu!l.1I sa-sl. ~~nbu.le drept fundament ~i justificare filosofica '0 ;,lde~J~gle , adldL.o~naliza generala a tuturor formelor reprezentam, _?e Ia senzaua elernentara si .pinala ideea abstracta -\Ii com'plex~. Era de asernenea necesar ca, regasind proiectul unei semIOlogl: generale, Sau~sure sa dea semnului 0 definitie care ~ putur parea "pslhologIStu" (Iegatura intre un concept si 0 imagine): p~n~ru ca, de fapt, el r.edescoPeI:e'! In felul ac~sta

conditia clasica pentru a gindi natura binara a semnului, . ..

V. IMAGINATIA ASEMANAAn

Ia[ii.de~i sernnele eliberatedetoata acea forfota a lumii In ~ar~ Ie ?1~[nbuISe c1ndv~. Renasterea Ele sint .plasate de-acurn

~n .Jnt~noJUI ,:eprezent~l'IJ, in interstitiul ideii, In acest spatiu ~ infim In c:re ideea ~e joaca cu. e~ ~nsa~i, descompunlndu-se si t recompu~lI1~u-se. Cit despre slmIlJtudIn~,.ei nu-i mai ramine t. de-acum ~~.aJnt~ decit s~ recada-in afara dorneniului cunoasterii ~ Este empiricul m. fOI.·ma s~ c~,a mai frusta; n-o mai putem-,;privi' f ca facmd parte din filosofie! ,afara numai dad ea BU este anu- I

I Hobbes, Logique (rrad. OesILIU de Tracy. Elements d'Ideologie Paris

1805. vo]. HI. p. 599). . , ,

A reprezenta

III

lata in inexactitatea sa de asernanare si transformata de catre cunoastere Intr-o relatie de egalitate sau de ordine. Si totusi,

.,P~D!i-u cunoastere, ~~I1)_ilitudine~_._~S1e . ..o .Iim Wi. i ndispensabila Pentruca 0 egalifate sau 0 relatie de ordine nu poate fi stabilita lntre doua lucruri decit dad! asernanarea lor a constituit cel putin ocazia de a Ie compara: Hume piasa relatia de identitate printre acelea, .filosofice". care presupun reflectia; in vreme ce asemanarea apartinea pentru el relatiilor naturale, acelora care con string spi ritul eu 0 "fol1a calma", dar inevitabilii 1. "Po ate filosoful sa caute precizia cit pofteste ... , indraznesc totusi sa ma-ndoiesc ca va face In cariera sa un singur pas fara ajutorul asernanarii, Sa fie privita in treacat fata metafizica a stiintelor, chiar a eelor mai putin abstracte; $i sa mi se spuna daca inductiile generale pe care le tragem din faptele particulare, sau mai curind dad! genurile insesi, speciile ~i toate notiunile abstracte se pot forma altfel decit prin intermediul asemanarii.?" La marginea exterioara a cunoasterii, sirnilitudinea este aceasta forma abia desenata, acest rudiment de relatie pe care cunoasterea trebuie s-o acopere in toata cuprinderea ei, dar care, la nesfirsit, rarnine dedesubtul ei, ca un fel de necesitate tacuta si de nesters,

Ca $i in secoJul al XYHea, .. asemanarea-si semnul-se . cheami(rec'iErc)cinl!iq~Lf1!t!LJ)ar intr-un fel nou. In loc ca 'SimiJffiiaineasaai5'll nevoie de' 0 marca pentru ca seeretul sa-i fie inlaturat, ea constituie acurn fondul nediferentiat, rniscator, instabil, pe care cunoasterea iSi poate stabili relatiile, masurile $i identitatile sale. Dubla rastumare, deci: pentru ca semnul, si, o data cu el, toata cunoasterea discursive cer un fond de sirnilitudine, si pentru ca nu mai este vorba de rnanifestarea unui continut prealabil cunoasterii, ci de a da un continut care sa poata oferi un loc de aplicatie formelor cunoasterii, Dad, in secolul al XVl-lea, asernanarea era raportul fundamental al fiintel dj"ea·tnsu$i,-·plierea"lumii,·ea este, In epoca clasicii, Tomla cea l1iaTsiniE}'iCsii5-care--apare ceea ce este de. cunoscut ~ care eS!_I!v:_e.l __ n~ai dep<lrt~ de- ~~~-?'~ster~~ lnsasi. ~rin. ea poate

I cunoscuta~~ltfel spus cornparatacu acelea care pot fi similare, analizata in elemente (in elemente care-i sint

1 Hume, Essai Sill' la nature humaine (trad. fro Leroy, Paris 1946), vol. 1. pp.75-80,

. ,2 Meriah, Reflexions philosophique sur la ressemblance ( 1767), pp, 3 ~i 4.

1 12

Cuviiuele si lucrurile

comune 7u alte reprezentari ) comb' ~

prezenta identitati partiale '~r ' !n~a~ c~ acelea care pot

ordon~t. ~imiIitudinea in fiI~lso;~~n~ul~a~ In fl,n~1 ~tntr-un tablou a, analizei) joaca un rol si ,c aSI~a (adica rntr-o filosofie dlver~itatea 'in gindirea cri~:~~e~~I~ c;.IUI p~ c~re II va asizura

l~ a~easta pozitie de limi:aln, I osofllle,J,udecatii, 0

c~re ~I dincoace de care ~I de conditie (ceva lara de sltu~az~ de partea imagin~0er~~~1 cunoaste ), .asernanarea se gra~le Im,~~inatiei. iar imazina i . ~mal e~act, nu apare decit decit sprijinindu-se pe ea. 01 t ~ a, In~ SChIlUb, nu se exercita

lantul, neintrerupt al reprezent~:i:ad~var" daca ,presupunem, In pie din cite exista si care n-a I, m~!e impresn. cele mai simgra? de asemanar~, n-ar exist: n~~~a mtr~ ~I~ nici eel rnai mic aminteasca pe prima f ~ ~ 0 posibilitate ca a doua s-o

,s-o aca sa rea para c;:' ~ ,

reprezentarea ei In imaainar: in ...,.1 sa autonzeze astfel renta cea mai totala A 0 ' 1pre~sllle s-ar succeda In dife-

~ f' ' m a~a orad Inert ea '

sa te perceputa pentru ca~ 1:>, , d n-ar putea nici macar

oca')(' ructo ata 0 repr

zra s" se fixeze intr-un I ' 'A ezentare n-ar avea

veche, careia sa i se juxtap o~. resuscitind astfel 0 alta mai p~rape; nici macar cea ma~~ ,pe~tru ~ face posibila 0 comdiferentieri n-ar fi datil Sci' 1~Ca identitate necesara oricarei reper In perpetua monot~~ ar~ ~erpetua s-ar derula Tara r~p:ezentare obscura putere de I:, re :11 ~aca ,n-ar exista In mCI una n-ar aparea vreodata ca ac~uahza 0 irnpresie trecuta sau, nease,m,a~atoare ei, Aceasta asernanatoare u~ei?- precedente putm p~sIbIiltatea de a face sa aput:;e de a amI,ntl irnplica eel (ca ;~cllle si contem orane ca P~l A drept cvaSI-:_asemanatoare doua impresii, dintrt care ~na ~x:stl,nd aproape 10 acelasi fel ) cealalta, de mult timp poate a 0 0 U~I ~ste, prezenjdta, pe cind

n-ar ex' t ~ • mcetat sa existe F~ ~ , , ,

IS a a~emanare intre lucruri, . ara imagmaue, ,

Observam dubla cerinta, T b ' ~

prezentate, murmurul insistent ~f uie sa ~~~ste, In lucrurile re- !

I~ ~epreze~tare. replierea totodeaua~eman~r~l~ tre,buie ,sa existe, t'

mCI una dintre aceste cer t a posibila a irnaginatiei Si

o I lin e nu se poate d' d ' Y

comp eteaza sl Ii tine ' t D " ispensa e cea care

~are s-au mentinut de-aP;~~oul e~ alcl~,~oua d!rectii_ de analiza mcetat sa se apropie pentru 0 llltr:olI epo;1 clasice si n-au a secolului al XVIII-lea ad a ~nu~Ia III final, In a doua jumatate parte, gasirn analiza ca;e d~vs ru ~or cO~lun In Ideologie, De 0 zentarilor intr-un tablou i ean11a de rastumarea seriei repre-

" , mactua dar sim It d

ana lza impresiilor a re " " , u an e cornparatii

. mInlScelltel, a Imaoinat' , ' .' b lei, a memonel,

It3

A repre"ell{()

a acestui Intreg fond involuntar care este ca 0 mecanidi a [rnaginii In timp. De cealalta, exista analiza care da seama de asemanarea lucrurilor _ asemanarea lor de dinainte de a fi puse

'in ordine. deseompuse 'in elemente identice si diferite, dinainte

de repal1izarea 'in tablou a similitudinilor dezordonate: de ce, a~adar. lucrurile sint date tntr-o Invalma~eaHi, Intr-un amestec, Intr-o Incruci~are In care ordinea lor esen(iala este rava~ita. dar destul de vizibila 'inca pentru a putea sa trans pun a sub forrna de asemanari. de similitudini vagi, de prilejuri alllzive pentru 0 memorie In alerta? Prima serie de probleme corespunde In \ mare unei anali_0El~ imagin~ei, ca putere pozitiva de a transtorrna timpUTlinear al reprezentiirii 'in spatiu simultan de elemente virtua\e~ a doua corespunde In mare analizei naturii, cu lacunele ei, cu dezordinile care tncurca tabloul fiintelor ~i II risipesc Intr-o suita de reprezentari care, vag si de departe, se

aseamana.

Or, aceste doua momente opuse (unul. negativ. al dezor-

dinii naturii in impresii, ceUilalt. pozitiv, al puterii de a reeonstitui ordinea pomind de la aceste impresii) I~i gasesc un itatea In ideea unei "geneze". $i aceasta In doua rnoduri posibileeel dint'li: momentul negativ (acela al dezordinii. al unei asemanari vagi) este pus 'in seama imaginatiei tnsesi, care atunci exercita ea singura 0 dubHi functie: dad. poate, prin simpla dublare a reprezentiirii, sa restituie ordinea, 0 face rocmai In masura in care 'impiedica perceperea directs. ~i In adevarul lor analitic, a identitatilor si a diferentelor dintre lucruri, puterea imaginatiei nu este decit reversu\' cealalta fata a illlpelfectiunii sale. Ea este, In om, la Incheietura dintre suflet si corp, Aici. In acest punet au analizat-o. intr-adevar, Descartes, Malebranche, Spinoza, atit ca loc al erorti, cit ~i ca plltere de a accede la adevar, chiar matematic; ei au recunoscut In imaginatie stigmatul finitudinii, fie ca sernn al unei dl.deri dincolo de tntinderea inteligibiHi, fie ca marca a unei naturi limitate, Dimpotriva, momentul pozitiv al imaginatiei poate fi pus In searna asemanarii tulburi, a munnurului vag al similitudinilor, Este dezordinea naturii. datorat5. propriei sale istorii, catastrofelor sale sau poate pur ~i simplu pluralit5.tii sale Incllcite, care nu mai este capabila sa of ere reprezentarii dedI lucrurile care se aseamana. Astfel tnctt reprezentarea, totdeauna supusa unor continuturi foarte apropiate unele de altele. se repeta, se recheama, se repliaza In mod natural asupra sie~i, face sa renasca

, IIIP/e si Ilicruril(,

A reprrzeuta

115

Jnlpresii aproape'd .

acesr " . I. entIce $i da n '.

Obscu/p~n~ d~e 101ltarie al unei na~$t~re Im~gmariei. Aici In

$1 rara motiv ~ un multiple d ~ ,

~~~~.: ~'::;dm:~nt~ de r~~:C:P;~ln!n S::~~~iie~ig;lla~~~ ~~ . :~~

nurie. Solurii s . $1 Hume legatura dintre a u ea mSa$l, au Inrelegem In 0 tr:1ct opus:, dar care raspund se~a~a~e $i imagicu U$urinta In ~ce caz ~a. al doilea tip de an:fe a_ela$l probJeme. con$tiintei careonna mltlca a primului om (R1Z S-a des~urat

sf X' se trezecte (C' OUsseau) s

rain aruncfa ~ } v ondlllac) , au a

In locul si I~ ; t ume (Hume): aceasta g~nsa~; S~ctatoruluj

Inca 0 s u:a Genezei lnsec-i ez Unctlona exact

~ remarca Daca . .y.

au In epoca ciasi a_ a, notlUn de de n~tur~ .

-decoperit brusc dC 0 a~urnmfJiilP9rt_anta Inu a $1 naturaJl!nana

Surda eu b 0" '" rept ~lmp de cercetar' = . ~ste penrrl1 ca s-a Proiectul unei stiinte generale a ordinii; teoria sernnelor

tru cii In i °tb~flJ rnepUIzabi/e pe care 0 I empmce, aceasta forta analizind reprezentarea; dispunerea identitatilor si a

n eIJorul acest . numllll natura· . , dif I ~ bl . d fel s-a consti . ~

regiune singu/ara. er vasre naturi ar fi t; t. ' ~ICI pen- 1 erente or m ta oun or onate: ast e s-a consutuit 10 epoca

aces[e dou~ $1 eomplexa care ar fi ~S\- IzOlata 0 miea ,<:la_s~ca _un spati~. d~ empirici~ute 5.~r0u'~~i~t~se·-p!na 1a

nenta, leO"a~u~~ncepte functioneaza en~~~~ura .~mana. In fapt, sfi~/tu[ Rena~ten~ ·~r-care- vafi spcihir disparitiei incepind cu

fn?oiala, irnagin:~f~proca din~re ima~inafie ~t~lg~r~ coaparte_ debutulS~QIJ!.tWilL~lX-Iea Acest spatiu este pentru noi acum

pnetatile naturii nu esre, In aparenta de ~t ise la~are. Fara J ~_~e_ difiS!L.Q!U~Jiluit si In asemenea grad ascuns de sisternul

naturii. Dar u ~ ~mane, Jar asemanare; CI u~a dmtre pro- . de E_q~.itiYi.tatLcl1ruia li.J~pa.rti.n(! cl1noa~~et~a .no~s.tr~~ Incit multa

conduce O"ln~~lannd rereaua ar/leolooica d un~I fIntre efectele vreme a trecut neobservat II deformam, II mascam, in, spatele

plaseazii I; rrea clasica, observa~ v up a e carei legi seunor categoriisau al unui decupaj care fie apartin. Vrem sa

mite sa se aceas~a mic;'i debordare a ca natura Umana se "reconstituiru. se pare, ceea ce au fost In secolelealXvll-lea si

exterioara r~e~rezInt: .~toata natura um~~!eZe~t~rii care-t per- al XVIII-lea ,~tiintele vietii", ale "naturii" sau ale. ."omuIuj".

Spatiul alb e~r ezenra':_l pentru ca ea se sea e a~cl: su_ficient de U.ilIDQ p~r si simpluca nici omul, niei viata, niei natura nu sint

repetarea sa). ~bsepara prezenta de reprez~7ZlOte. din nou, In ~Qomenii care' se?fera sp6nlan§i.p.<l~.i.v._cut:i.9~it~tii curioasterii.

insesizabilul b . s~rvam, de asemenea ca n are ~I "reu-ul de -_ .Ceeace face posibil ansamblul epistemei ·cIasiee este mai

fie sensibilii !Ul~J al reprezentarii car~ f natura nu esre decl't .. Intii raj30-rriirea fa 0 cunoasterejiordinii Atunei cinde verba de

Natura $i natu:anamte ca ordinea identitaarc"leoca ~se~lanarea sa ; _i-Qidona:na.tur!l~ _~j.!.l)pJ~;··arilrecurs la 0 .mathesis ~. carei

tem ei umana penn·, ~ r sa fie v·z·b·l~ ( t dV • 1:< t Ai b A ,~ d b d

ernel, adaptnrea I , In confiO"ura . I I I a. . me_.9 _Zl_ Um.Y.~r~A .<;l,~S_f< __ g.e ra . .Atunci em este vor a e a

damenteazi\ ( . f. ~sema.n_ari; ~i 'iOlaoina( . fla genera/a a epis- . pune .lD. ordine naturi cornplexe (reprezentarile In general. asa

fn see~l~l arXposl.5rW toate~_§tnnte-,'~I.' a_d~l?ta_re Care fun- : cum sint date In experienta), trebuie constituita,o taxinomia $i

de semne; intel~ t Vl-Iea, nsen1tnarea'eia~;~~I~~c~_~le or?inii ... 'ft pentru aceasta trebuie instaurat _lJn sistern de sernne, Sernncle

cunOa$terilor re ==, lor era aceea ca ga a e un slstem :f sint pentru ordinea naturilor compuse eeea ce este algebra pen-

~lnnarea este cfone~ete. Inceplnd cu secol~~ dfs~lJidea c1mpul ~~ tru ordinea naturilor simple. Dar in masura In care repre-

tlereIe sale cele OlPI~S~ 1a n~arginile cunoU$t a.. Yll-Iea, ase- f zentarile empirice trebuie sa se poata analiza In naturi simple,

relarie cu imaO"·mal. Joase $1 cele rnai umile. em.' .lnspr~ fron- t, observam di taxinomia se raporteazain .intregime.Ia. mathesis:

neclare. ~j In JobIn~tIa, cu repetifi;le nesis Aic], ea Intra In In schimb, dat fiind di perceperea evidentelor nu este dedi un

irnplica 0 oene~:a se deschida Spre 0 ~tiint~re,. cu analogiile cazparticular al reprezentarii In general, putem spune la fel de

b eare urca de / a Interpretarii ea bine ca.v mathesis nu .estedecit un caz .particular de taxinomia.

a aeeste f '

orme fruste ale La fel, semnele pe care gindirea le stabileste ea lnsa~i consti-

Aceluiasi Plna la rnarile tabJouri ale cunoasterii dezvoltate dupa formele identitatii, ale diferentei si ale ordinii. Proiectulunei ¢inle.'.'LOJ~inii •. asa cum a fost el fundamental In. secolul a! XVII~lea. p_l~e~up_l!!1ea ea el sa fie dublat de 0 geneza ' a' cunoasrerii, asa cum -af6srefectiv $i tara intrerupere de hi Locke Ia Ideologie.

VI. "MATHESIS" ~I "TAXINOMIA"

J 16

CIIP;mele J'; lucrllr;/e

tuie lin fel de a/oebra

bra estc ° metOd~ a repreZentarilor com I .

a opera asu I' pentru a da semne na . p ex.e; mYers, alzedispunere: p a aces lor selllnc. Avem ~un/or sImple ~i pencru

pnn urnW.re UITllXt

'. ' .. uoa rea

$tllnra O"enera/a~ 'd'"

b a 01 lnll

Naturi simple

I ~ R

, .. cprezentilri comp/exc

MOfhesis t

t TaxlilOmia

Algebra ~ ..... r----- -a_ t

.. Semne

Dar asra nu e torul T. .

anumlt Continuu . axznomia implica

tUdine a fiintarii~t luerurilor (0 non-disc~~~' de.altil parte, un apara ceea ce nu 0 anumiUi pUtere a irna . Ill.u~tate, 0 plenipus In evidentli c~st7' dar pemlite, prin chrnatlel care face sa en~pirice cere deci ~muu/: ~osibilitatea unerr t~~est fapr, sa fie bUI sa ar£]te eu analiza a CunOa~terii ~ ~n!e a ordinilor rO$ata) a fiintet poure eontinuitatea asc~ a~alJz~ care va tretemporale din sa se reconstituie pri . ns (~I parca ince-

ti~l~ul m~nifes~~f{e~entari diseonti~ue. ~~~f'?'llediul. JegatUrii onglOea cuno$tinrelo e-j '~nguJ epocii clasic~1 ~~slt~tea, tot ~p.lln proiectului uner n apt, aceste analize ~ e. ~ mteroga tlclsmul rational is I m_alhesls universale c mplOce nu se cunoa~teri care nu mil ~I; ele erau cUPri;se u~ se 0pune sceps~abilire a Ordi .. mal e data ca C:;Xp'erien ii III cen~fel.e unei sice, avem decin~J. LahceI~ doua eXtremWi~r ~Acel.Uta_g ei ca geneza. ca analizu mat eSTs. ca $tiinra a ord' ~ e epislemei claempirice.- Pe d a '! Constltuirii ordinil mil 7aJcuJabile $i 0 bile asupra ideen~' ~a.rte, u!i/i~i'im simbolu~rl pomllld. d~ Ia serii lam marciJe de Itardor $1 dlferenrelor; pe ~ operaflUDllor posireveniriJe imaoi~ll;~. pr9gresiv prin aserna e alta parte" analir~gllInea sellJlJ~o ~ rer. Intre mathesis i narea vJucru~llor $i

!llli aJ reprelenta~/ sem.n~/or care trnve$rsef:;e__za se llltinde Incadrat de calc . elllpll'lce, dar nu 0 Infregul dome-

aceaSf;] cunoa~t~;-~ $~s~: genbeZfi, acesra ested:~:H~f~C b~iciodata,

pOate sa IlC ofere VOl' a de a afecta cu a oului, In

dorinfe; acesfe S reprel~nrarea noastra' sernn .t.ot ceea ce

emile trebule sa funcr' . percepfll, <7'1ndurl'

IOneZe ca n: b ,

lll~te caractere,

A reprezenta

J 17

cu alte cuvinte sa articuleze ansamblul reprezentarii In plaje distincte, separate unele de altele prin trasaturi care Ii se pot atribui; ele autorizeaza astfel stabilirea unui sistern simultan In conforrnitate cu care reprezentarile enunf~ proximitatea ~i

departarea, vecinatatea si disrantarile, deci reteaua care, 'in afara cronologiei, le manifesta inrudirea ~i restituie, intr-un spatiu permanent, relatiile lor de ordine. In acest mod se poare desena tabloul iqentitiifilor si aldiferentelor, _

.. In ace asia regiune lntllnim istoria nalUralii.~tiintii a carac-

tereJor care articuleaza continuitatea naturii si intrepatrunderile ei. Yn aceasta regiune intilnirn, de asemenea,teoria monedei si

_a_vctlorii -j_tiif!1.e aL~.semnelor care autorizeaza schirnbul si permit stabilirea echivaferttelorirrtre nevoile si dorintele oamenilor. ~i tot aici se plaseaza_Q~J?u.ltjt:'g_,g~n~cal~!..~tiin{a a semnelor prin care oamenii isi regrupeaza singularitatea perceptiilor si decupeaza rniscarea continua a gindurilor lor. In ciuda diferentelor, aceste trei domenii n-au existat 'in epoca clasica decit In rnasura In care spatiul fundamental al tabloului s-a instaurat lntre calculul egalitatilor si geneza reprezentarilor.

Observant ca aceste trei notiuni - mathesis, taxinomia,

~ _genez,ci - nu desernneaza atitdornenii separate, C_ILO retea solida

J? de apartenente care defineste configuratia generala a ~c_u!!~a~teri'i In epoea clasica Taxinornia mi se opune lui mathesis: se insialeaza In aceasta si se dis tinge de ea; pentru ca si ea

. este 0 ~tiinfil a ordinii - 0 mathesis calitativa Dar inteleasa In

~ s~~sdstri;t:lmathesis ~~te ~tiidnfa ua elg~JWiJildor, deci a ~tribu.irilor

~ ~J JU eC<1.t1 or, este stunta a evaru ut; Cit espre taxtnomta, ea trateaza identitati si diferente: este stiinta articularilor si a c1aselor; este cunoasterea fiiruelor. Tot asa, geneza se plaseaza In interiorul taxinomiei, sau eel putin isi aflii In ea posibilitatea sa prima. Dar taxinomia stabileste tabloul diferentelor vizibile; geneza presupune 0 serie succesiva: una trateaza semnele in simultaneitatea lor spatiala, ca 0 sintaxa; cealalta Ie repartizeaza intr-un analogon al timpului de felul unei cronologii. In raport cu mathesis, taxinomia functioneaza ca 0 ontologie fata de 0 apofantica; In raport cu geneza, ea functioneaza ca 0 semiologie rata de 0 istorie. Ea defineste deci legea generala a fiintelor ~i In acelasi timp conditiile in care le putem cunoaste, De aici, faptul di teoria sernnelor In epoca clasica a putut produce In acelasi ti01P 6' ~tririfii de al ura dogmatica, care trecea drept cunoasterea naturii insesi, si 0 filosofie a reprezentarii care,

"

1-I/I'/Ille/(' ~i lucrllrile

d A reprezrnta I • j

~-a Jungul tim ul ' ,

din ce in ~ UI, a, devenll din c ~, ,.., "~ ~

puner d~e ~laI SCeptlCa. De aici .e/n ce mal nominaJist5. ~i .!plstema cui tum occidentale a deschis un spanu Jl) forma de

dur f~ ~a ,Ispa!"ut, pina InCr-atlt inc~~' apt,ul eli 0 astfel de dis- ~t.<iliJou pecare ea n-a incetat sa-l parcurga pornind de la formele ca d~ / k' anyntlrea eXistenrel ei: I epoclle ulterioare au pier- .calculabile ale ordinii si plna la analiza reprczentarilor eelor Sf'irsitu;P anrlan, $i rot ce s-a 'inti~; ~ce~sta deoarece dupa criri- JIlai .eomplex~~,~i percepem siajul acestui parcurs pe suprafata tip nou. ~eolulul al XVIII-lea, s-/i~~ In eUltur~ oe~eidentalala istori~a ,a temelor,. a dezbaterilor, problemelor $i a yreferintelor fanlica _' e 0 parte, mathesis s-a . (aurat 0 IInpallire de un de Op1l11e, Cunostintele au traversat .de.Ia un capat la alrul un aSllpr~ J~ O,O'!{ologie; ea este cea ~eglup~t, ~eonstituind 0 apo- ),spariu decunoastere" care fusese rinduit dintr-o data, In secooloO'ia ( ISClplJne!or formale; pe de a~e: prna la, noi, a dominae Jul. al XVII-lea, si care nu trebuia sa se Inch ida la loc decit 0 reu~it I aceasta d~11 ~mlJ absorbita data parte, Istoria $i semi- _J>uJa cincizeci de ani mai tirziu,

puterea ~ a~es~ dls~lpJine ale interpr etaa/,t,fel de ~ea dintii) s-au ' Asupra acestui spatiu sub forma de tablou trebuie intre-

In or~cea chlel~rmacher pina la eNifll care $I,-au desta$urat ..prin~a ac,u~~ ~analiz~, a~olo ~nd~ el apa:~ s~~, f~rma lui ce~ mai

sa cea rnai '" caz, r!(!'Sle!'7a c/asica se 0 etzsch~ ?' ~Fre~ld, ,clara, adlea.l~ teorra Itmb~Ju~ul: a clasificarii $1 a. m<?ned.~I.'_

unei taxi, o~ne~ala, prrn sistemul a: alte defml, !1l dlspunerea Se va obiecta probabil ca simplu fapt de a VOl sa analizam,

deauna elOmla $1 a! unei anaUze IC~ at al"unel tnathesis a1 'in acelasi timp ~i 'in mod unitar, gramatiea generala, istoria na-

,pr!J.ine < eX~1a =. pr?Iectul, chiar r%~;e~ce, $tlJlltele. paana tot- ~ralli si econo~n.i~, raportindu-le la 0 teori~ generals a semnelor

des-caper' Ustlve, de asemenea e/ ~a[, al une: pun~ri IQ ~I a reprezentarn, presupune 0 problema care nu poate veni

In miezu/~ea eJem:ntelor simple ~i a e tzntese "totdeauna spre decit din secolul nostru R.~u Indoiala .di_ virsta clasica, nu mai

I tern conten~r, ~le SInt tablou, etalare ~ompun~DJ progresive; si ...._~ult_4~cJt orice aWi cultUra, n-a putut circurnscrie sau numi sis-

i a/ XVII~I P~I an cu el insu$i, Cent JcunO$tmfel~r intt-un sis: .jernul general al cunoasterii sale, Dar acest sistem a fost sufi-

) mariIe d e~ $1 ~I XVIII-lea, II cO/~'t cyn_~a~te.r.u, In seeolele cient de constringator pentru ca forrnele vizibile ale

absolut n~~ ~tf~ ca:e au preocupa/ ~ ~Ie,: tabloULat despre cunostintelor sa-si schiteze ele insele aici inrudirile, ca si cum

Se 0 ura In pllUr!Ie acestei or anPI~I~le, ele se plaseaz/'i metodel,e: eonc~p}ele, tipurile d~, a~al.iz,a, expe~entele acumu:

aceste d!bate ~cfle 0 ~lje a gj'n~riil~an,;} .,; ~ " '.', ,:,_ ,L late, spiritele ~I I~ final oarnenn In$I$1 s-ar fl d~plasat ,dupa

aceasta nu vater! drep~ pUncfe-ae -leca;m' t:ppcCJ, cI4s1~~.Julnd f- ?unu,1 ,p!ac al _une~ re~e~e fundament~~e car~ de~!n~a ul1l!~tea

operate j' f a fl, atun~l decfr istoriIo ' '~I sau d!ept teme, Dar I 1I11phclta,A~r .mevltablla, a cunoastern. Istoria a aratat mil de

o InrreaO'~ unctle~ de mdivizi, de mel!nll or, adle~ a alegerilor , exemple de asemenea deplasari, Traiect de atitea ori parcurs

Intreprin~t metoda ?e anel1etare im p, d: ~pun sociaJe; si e lntre teoria cunoasterii, a semnelor ~i a gramaticii: Port-Royal

nu aceSle ~n: 0 an~IJza_ arheologica f rear aici ... Daea vrem sa a dat Gramatica sa ca un complement si ea suita naturala a

ducator $i ~zba~en celebre trebuie sa,cUn~terll. tnse~i •. atunei Logicii, careia i se alatura printr-o comuns analiza a semnelor;

.general al :: a:t~~u/e:e ~iscursul. Treb~~rv~asea ~rept fir con- Condil!ac, Destutt de Tracy, G~~a~ndo au, ,~rtieulat una pe

un joe al 0 ,n~~11l a ,carUJ rerea In 'Pt)'-rl-~.-~~-<?~ti!Ult sistemuJ cealalta deseompunerea cunoastern 1 n conditiile sau .elemen-

rcg~a_este ~~lI1lllor slJ11ultane $;' apare~~ IVltate~ ~~, 0;c_e.p.osYbil ~ele" sale si ~efl,ectia ,:,upra,acestor ,semne, fala de c~re !il!l?a-

'dezbatei'i a fare d~fine$te conditi'] 'dCQ!]!fil,g~C~anl.,Aceasti1 jul nu constitute decit aplicarea $1 uzul celor mal vizibile.

§tiinrei. D~~~ a e unel pr~blell1e, ea e~f-' ~P9Sj~a.~ .. .aLe_Ullei Traiect, totodata, t~tre anaJi~a,reprezentarii,$! a semneJor si, de

vliira ~iu est a lun~ea ~ecldentala S-a 1~·pu~tat~cge~~tQri_~Ha.tii ce~lalti1 pa~e, an~:~lza bogatiei; Quesnay FlzlOc~atul a, SCfIs un

ordonata e . deCll nlI$Care sau dadl ptat. pentru a. $ti dac5. articol, "EvI~e~ra , pe~,tru EHCfcl0pedfe; Condlll~~ ~I pest~tt

j'ntfmplat penn u a proba existenra lUi D natula era Sufleiem de au plasat pe hma propmlor lor teom ale cunoa$tefll $1 hmbaJu-

dUpa ce /~I,Hru .ea 0 problema a fost umnez~,:" aC,easta nu s-a lui pe aceea a ,e,0'!le~ului $i ~ eeonomiei, care ,ave~ pentru ei

_]}arilor, $; I Ispelsat cercul nesfir$ir al desc/1Jsa, e~ pentru ca, val?are ?e pohttc~ ~I to~o~ata de 1110r~la; se ~tle, ea ,Turgot a

- naillte de a organiza seri'l semne/?r ~I al asema- scns artlcolul "EtllTIologle pentru Encfc/opedle ~I pnma pam-

I e cauzalIUifli $i istoriei, lela sistematica Inlre moneda $i cuvinte; eli Adam Smith a scris,

•

I ~Ii

CI/villfele Ii Illcrt/rile

fL' .

inne, Philo I'

sop ue hOfonfliqllP, § 155 si 256.

l?e ITnga marea sa 0 .v

11mbilor, Traiec ~ pera e~onomicil, ~i un ese .

Iimbajului' Ad t Intre teona claSifidirilor n tU alsupra onginii

~ . anson n-a vrut . aura e ~i cele I

In acela~i tim '. v • numal s5. creeze a e

viza (si a i p ,artlfic}aJa ~I coerenta In d ? nomenclatura In func ie ~ aphcat-o In parte) 0 Intrena. omenr~l botanicii; el

printre ~pe~:led~~~le fonetice ale lilllb~tr~?r~~lzare a sClierii asupra originii lim~'IPostumc elemente de b~tani~~se~u a liisat

A tf I I Or. ~I un tratar

sese desena d' I'''

~~nO~~terii elllpirice: ac~ea III I~II. punctate, marea re

ca unltatea retrasa da . . a or~lnl!or non-cantitative ('; rea. a apare cu to~lta i . r InSlstenta a unei Taxino "'. ';.>1 poate

regi'iseascil In toa~ aJltatea .. 'a Linne, Clnd el t: ulllversalis . Existenta limbajului In epoca clasica este In acelasi timp

liltii ~celea~l'distribu ?m~l1l1le c~ncrete ale naturii ol,ecfeazu_ .s5. . suverana ~i discrete,

constltui-o transpareJ~1 ~I a~eea~1 ordinel. Limita eJ~ a e s~~le- . Suverana, deoarece cuvintele au prirnit sarcina ~i puterea nele care Ie ordoneaza a pe ecra a repreZentarilor fat~dtem ar de "a reprezenta gindirea", Dar "a reprezenra" nu vrea sa in-

. e sern- semne aiei a traduce, a da 0 versiune vizibila, a fabrica un

dublu material care sa poata reproduce, pe versantul extern a trupului, gindirea in exaetitatea sa "A reprezenta" trebuie inteles In sens strict: limbajul reprezinta gindirea, asa cum gindirea se reprezinta pe ea insasi. Nu exista, pentru a constitui limbajul sau pentru a-l anima din interior, un act esential si originar de semnificare, ci doar, in inima reprezenrarii, aceasra putere pe care ea 0 detine de a se reprezenta pe ea Insa~i, adica de a se

l

t analiza juxtapunindu-se, parte cu parte, sub privirea reflectiei,

! ~i de a se deiega pe ea Insa~i intr-un substitut care sa 0 prei Iungeasca In epoca clasica, nirnic nu este dat care sa nu fi fost f. dat spre reprezentare; dar, prin chiar acest fapt, nici un semn nu ~ apare, nici un cuvint nu este enuntat, nici un cuvint sau nici 0 t propozitie nu vizeaza niciodara vreun continut decit prin jocul ~ unei reprezentari care se distanteaza de sine, se dedubleaza si t se reflecta intr-o alta reprezentare care Ii este echivalenta E

Reprezentarile nu se Inradaeineaza intr-o lume de la care si-ar

lua eu imprumut sensul; eIe se deschid de la sine spre un spatiu care Ie este propriu si a carui nervura interna da lac sensului, ~i limbajul aici este, In aceasta distanta pe care reprezentarea 0 stabileste fata de sine Insa~i. Cuvintele nu formeaza deci pelicula subtire care dubleaza gindirea pe latura dinspre fatada;

ele 0 arnintesc, 0 indica, dar mai Intii carre interior, printre toate acele reprezenrari care reprezinra alte reprezentari Lirnbajul ciasic este mult mai apropiat decit eredem de gindirea pe care e insarcinar s-o manifesre; dar nu Ii este paralel; este prins In

CAPITOLUL rv

A vorbi

I. CRITIC.A.. $I COMENTARIU