Sunteți pe pagina 1din 44

Gilbert Durand

NEMIRA
Gilbert Durand

AVENTURILE IMAGINII
Imaginaţia sim bolică. Imaginarul

Traducere din limba franceză de


MUGURAŞ CONSTANTINESCU şi ANIŞOARA BOBOCEA

NNE.tIRA
1999
Coperta: RĂZVAN LUSCOV
Ilustraţia: Dimitrie
Paciurea, Himeră

GILBERT DURAND
L'IMAGINATION SYMBOLIQUE
© Presses Universitaires de France, 1964

GILBERT DURAND
L'IMAGINAIRE. ESSAI SUR LES SCIENCES
ET LA PHILOSOPHIE DE L'IMAGE
© Hatier, 1994
© Editura Nemira, 1999

Comercializarea în afara graniţelor ţării rară acordul


editurii este interzisă.

Difuzare:
S.c. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureşti
Telefax: 314.21.22,314.21.26
Clubul cărţii: c.P. 26-38, Bucureşti

e-mail: editura@nemira.ro
www.nemira.ro

ISBN 973-569-366-6
IMAGINARUL
Eseu despre stiintele
şi filozofia hnaginii

Traducere din limba franceză de


ANISOARA
, BOBOCEA
Introducere

banal să anticipămcă al XX-lea secol al nostru a


E văzut edificîndu-se o "civilizaţie a imaginii",
graţie giganticelor progrese tehnice ale reproducerilor de ima-
gini (fotografie, cinema, videocasete, "imagini de sinteză" etc.)
şi ale mijloacelor de transmitere a imaginilor (belinograf, tele-
viziune, telefax etc.). Se poate presimţi deci că o asemenea in-
flaţie a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să
antreneze o totală bulversare în filozofiile noastre dependente
pînă acum de ceea ce unii numesc "galaxia Gutenberg"!, adică
supre~arului, a comunicării scrise - bogată în toate
sintaxele, retoricile, procedurile ei de raţionament - asupra
imaginii mentale (imagine perceptivă, imagine-amintire, fan-
_-_.. . pictate, dese-
tasmă-etc:) sau.. iconice (adică asupra figuratiilor
nate, sculptate, fotografiate... ), reduse la minimul cuvenit.
a asemenea inovaţie în civilizaţia noastră, dacă a permis,
cu siguranţă, să se inventarieze şi eventual să se claseze - în
ceea ce noi numim imaginar - "muzeul" tuturor imaginilor
trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse şi,

1Mc LUHAN, Understanding Media. Toronto, 1964.

125
graţie acestei exhaustivităţi, a pennis studiul mijloacelor de mult sau mai puţin, de im~. Trebuie precizat acest paradox
producere, de transmitere, de receptare a lor, nu a provocat ea al unei civilizaţii, a noastră, care, pe de-o parte, a adus pe lume
oare mai ales o ruptură, o revoluţie în mod veritabil "culturală", tehnicile, mereu în progres, ale producerii, ale reproducerii, ale
în acea filo~ofie de bibliotecă şi de scriere care fusese apanajul comunicării imaginilor, iar, pe de altă parte, pe latura filozo-
bimilenar al Occidentului? fiei sale fundamentale, a dat dovadă de o mefienţă iconoclastă
Celelalte·dviIizaţii ale lumii, civilizaţii non-occidentale, (care "distruge" imaginile sau măcar le suspectează) endemicăl.
n-au făcut niciodată o tăietură între infonnaţiile (să zicem
"adevărurile") purtate de il!!agine şi acelea purtate de sistemele
de scriere. Multe dintre acesteâ din urmă, cum ar fi hierogli-
fele ,egiptene sau caracterel.e._chinezeşti, de origine ideogra-
matică (adică la care semnul scris copiază un lucru sau un
desen mai mult sau mai puţin stilizat şi nu reproduce doar prin
semne convenţionale, alfabetice, sunetele limbajului vorbit),
amestecă în mod eficace semnele în imagini cu sintaxele
abstracte l . De altfel, întinse şi perene civilizaţii, de exemplu în
America precolumbiană, în Africa neagră, Polinezia etc., chiar
dacă posedă un limbaj şi un bogat sistem de obiecte simbolice,
n-a\} utilizat niciodat;1Q scriere.
.
Asta din pricină că toate aceste civilizatii non-occidentale,
departe de a-şi întemeia principiul lor de realitate pe un adevăr
unic, pe o unică procedură de deducere a adevărului, pe un
model unic al Absolutului fără chip şi, la limită, de nenumit,
şi-au stabilit universul mental, individual şi social pe
fundamente plurale, deci diferentiate."
Si orice diferentă. - unii
spun orice "politeism de valori"2 - este indicată drept o
diferenţă de figurare, de calităţi figurate, în imagini. Orice
"politeism" este deci, ipso facto, primitor d~jmagmi (iconofil),
dacă nu de idoli (eidOlolJ în greceşte înseamnă~imagine"). ar,
Occidentul, adică dvilizâţia care ne poartă, dela-raţionamentul
socratic şi botezul său creştin, s-a voit cu superbie singurul
moştenitor al unui unic Adevăr şi s-a îndoit întotdeauna, -mai

I P. ARONEANU, Le MaÎtre des si)illes. Syros, 1989; MARCELGRANET,


La pellsee chilloise (1934), Albin Michel, 1988.
2 Faimoasă expresie a sociologului german MAX WEBER. 4 HENRY CORBIN, Les paradoxes du montheisme, L'Heme, 1981.

126
Capitolul I

PARADOXUL IMAGINARULUI
ÎN OCCIDENT

1. Un iconoclasm endemic

esigur, moştenirea noastră cea mai îndepărtat


D ancestrală este aceea a monoteismului afirmat al
Bibliei. Inte.[dicţia confecţionării oricărei imagini (eidolon),
ca un substitut al divinului, este fixată în cea de-a doua
p~runcă a LegiTiuiMQise (Ieşirea, XX, 4-5); pe de altă parte,
iudaismul a influenţat mult religiile monoteiste care îşi au ori-
ginea în el: creştinismul (Ioan, V, 21; I Corinteni, VIII, 1-13;
Faptele apostolilor, XV, 29... ) şi islamismul (Coranul, III, 43;
VII, 133-134; XX, 96 etc.). Foarte curînd, acestui iconoclasm
religios i s-a adăugat metoda de adevăr izvorîtă dintr-un
socratism fondat pe o logică binară (adică avînd doar două
valori: un adevăr si un fals) care, prin mostenirea lui Socrate,
apoi a luI' Platon 'sia lui Aristotel, urm~ să devină singura
procedură eficientă de căutare a adevărului. Începînd mai ales
cu Aristotel (secolul al IV-lea înainte de Cristos) şi pentru lungi
secole, calea de acces către adevăr este aceea care pleacă din
experienţaJ~ptelor şi, mai mult, de la certitudinile logicii,
pentru a ajunge la adevăr prin acel raţionament binar care este
numit dialectică şi în care funcţionează din plin principiul
"terţului exclus" ("sau... sau") ce propune două unice soluţii,

129
una absolut adevărată, cealaltă absolut falsă, exc1uzîndu-se
şi mobilurile care, continuu de-a lungul secolelor, au împins
orice a treia soluţie posibilă. Se înţelege de la sine atunci că,
Occidentul să minimalizeze, chiar să persecute, imaginile şi pe
dacă datul percepţiei sau concluzia unui raţionament avansează
apărătorii lor.
singurele propoziţii "adevărate", imaginea - care nu se poate
Al doilea moment care trebuie reţinut în această fermă
reduce la un argument formal "adevărat" sau "fals" - este deva-
constituire a iconoclasmului occidental este scolastica medie-
10rizată ca fiind Qţ.§.ţgură şi ambiguă pentru că nu se conclude
vală. Scrierile lui Aristotel au dispărut mai mult sau mai puţin
din apercepţia ei ("vederea" ei) o unică propoziţie formală
În timpul peripeţiilor care acoperă treisprezece secole de istorie
"adevărată" sau "falsă". Imaginaţia este deci suspectată, cu mult
înainte de Malebranche, de a fi " stăpîn a erorii şi a falsităţii". a Occidentului şi care au văzut, succesiv, naufragiul civilizaţiei
greceşti, al Imperiului lui Alexandru, creşterea şi apoi distruge-
Imaginea poate să se deschidă la infinit unei descrieri, unei
inepuJzabile contemplări. Ea nu se poate bloca în enunţul net rea Imperiului roman, naşterea creştinismului, schisma Bizan-
ţului şi a Romei, apariţia Islamului, cruciadele etc. Şi brusc, un
al unuisHogism. Ea propune un "real voalat", în vreme ce logica
aristotelică cere deja "claritate şi distincţie".
savant musulman din Spania cucerită de Islam, Averroes din
Să nu uităm că mesajul creştin a fost difuzat în limba lui C6rdoba OJ26-1198), descoperă şi traduce în arabă scrierile
Aristotel, grecul. Şi, după unii, tocmai sintaxa grecească a filozofu~lli grec. Aceste traduceri au fost reluate cu aviditate de

permis logica lui Aristotd! Simtutpavel, cel de "al doilea fon- filozofii si teologii crestini. Cel mai cunoscut si cel mai
dator" al creştinismului, era un evreu grecizat; textul Evan- influent, pentru că sistem~llui devine filozofia ofici'ală a Bise-
gheliilor ne-a fost transmis (în forma lui primitivă) doar în ricii romane, este Simtul T()ma din Aquino. A fost o mare ten-
greceşte. De-aceea, înainte de marea descoperire, de către tativă pentru racordarea rationalismului aristotelic si a adevă­
Occidentul creştin, în secolul al XIII-lea, a textelor lui Aris- rurilor credinţei într-o "su~ă" teologică ce avea să devină axfl
totel, nu trebuie să ne mirăm că problema imaginilor s-a pus de reflecţie a scolasticiţ în întregime (doctrină a Şcolii, adică a
cu acuitate din secolul a! VIII-lea, în regiunea cea mai greci- Universităţilor controlate de Biserică) din secolele al XIII-lea
zată a creştinătăţii, Orientul bizantin - a cărui Biserică, sIne şi al XIV-lea.
amintim, nu se separase încă de Roma şi de papă - ameninţat Cînd, mult mai tîrziu, Galileu şi apoi Descartes au stabilit
de invazia, atît spirituală cît şi materială, a Islamului. Împăraţii bazele fizicii moderne - ceea ce constituie cel de-al treilea
Bizanţului, sub pretext că voiau să ţină piept Ptlrităţii icono- moment al iconoclasmului occidental - au făcut-o, d~~ig~r,
claste a Islamului ameninţător, vor distruge timpdeaproape corijînd erorile lui Aristotel; dar în nici un caz contrazicînd
două secole (730-780, apoi 813-843) imaginile sfinte păstrate intenţia filozofică a acestuia şi a continuatorului său, Toma din
de călugări şi-i vor persecuta pe aceştia ca id6H:itri Cu sigu- Aquino, şi anume că raţiunea este unicul mijloc de a accede
ranţă, şi vom mai vorbi despre aceasta, iconodulii (cei care sau de a legitima accesul la il.Q~văr. Mai mult ca niciodată,
venerează icoanele) vor sfirşi prin a triumfa, dar această ce- începînd cu secolul al XVII-lea, imaginarul este exclus din
lebră "ceartă"l este într-un fel exemplară în ce priveşte motivele procedurile intelectuale. Exclusivismul unei metode unice,
metoda "de a descoperi adevijrul în ştiinţe" - acesta este titlul
1 B. DUBORGEL. L' lcâne, art et pensee de l' invisible. CIEREC.
complet al faimosului Diuliis (J..631) al lui Descartes - inva-
Saint-Etienne.1991.
dează tot cîmpul de investigare a cunoasterii "v~ritabile". Ima-
130 .~

131
ginea, produs al imaginaţiei - ,,nebuna casei" - este abaţ].donată marilor probleme metafizice: moartea, lumea de dincolo, \,
-ariei de a conViiige' a pr~di~~.torilor, a P9~ţil.or şi a pictorilor; Dumnezeu... (lumea ,,~~l!ului"), ale căror soluţii posibile
niciodată ea.nu aFe·occes la demn.iţ.atea artei <le a demonstra. sînt contradictorii şi constituie Jtantinomiile" Raţiunii. ./
Universul mental pe care ni-llasă moştenire şi experimen- Din această însoţire dintre factualitatea empiriştilor şi
tarea lui Galileu (să ne amintim de demonstraţia, pe plan încli- rigoarea iconocla"tă a raţionalismului clasic se naşte, în secolul
nat, a "legii căderii corpurilor") şi sistemul geometric al lui al XIX-lea, pozitivismul - căruia pedagogiile noastre îi sînt
Descartes (geometrie analitică, în care oricărei figuri şi oricărei înCă tributare: Jules Ferry îi era discipol lui Auguste Comte -
mişcări, deci oricărui obiect fizic, îi corespunde o ecuaţie alge- şi filozofiile istoriei. Scientismul (adică doctrina care nu recu-
brică), este un univers de mecanic în care demersul poetic nu
noaşte drept singur adevăr decît pe acela pasibil de metoda
mai are loc. Mecanica lui Galileu sau a lui Descartes rezumă
ştiinţifică) şi istoricismul (doctrină care nu recunoaşte drept
obiectul studiat la jocul unidimensional al unei singure cau-
cauze reale decît pe acelea care se manifestă, mai mult sau mai
zalităţi; un singur determinism guvernează orice univers-c-â.re
puţin materialiceşte, în evenimentul istoriei) sînt cele două
poate fi gîndit pe modelul ciocnirii bilelor de biliard, Dumnezeu
filozofii care d~Y1!tuează în totalitate imaginarul, gîndirea sim-
fiind exilat la rolul de "bobîrnac" iniţial al întregului sistem.
bolică, raţionamentul prin similitudine, deci~etafora... Orice
Acestei de neevitat moşteniri în creştinătate de cinci se-
cole de raţionalism, secolul al XVIII-lea îi va adăuga cealaltă "imagine" care nu e pur şi simplu modestul clişeu al unui fapt
travee a tradiţiei aristotelice: e-mpirismul factual (adică cel care este suspectată: sînt alungate cu acelaşi gest, dincolo de terenul
încearcă să delimiteze "fapte", fenomenef}.1:arile nume ale lui ferm al ştiinţei, reveriile."po~ţilor" care devin din acea clipă
David Hume şi Isaac Newton rămîn legate de empirism - cu "blestemati", halucinatiile si delirurile bolnavilor mintali, viziu-
ei începe al Ratrulea moment al iconoclasmul'litoccidental, nile misti~ilor, opereI; de ~ă. În ce priveşte a~iă chestiune,
moment în c~eSîntem încă scufun~faţi. "Faptul", pe lîngă e amuzăIifsă notăm ca în legea franceză reglementînd con-
argumehtul r<lţional, apare ca un 'aH obstacol care se înscrie în strucţiile edificiilor publice, doar 1 % din cheltuieli este dedicat
fals contra imaginarului confundat din ce în ce mai mult cu ornanlentării, înfrunmseţării artistice. Această refulare şi această
delirul, cu fantasmul visului, cu iraţionalul. Acest "fapt" poate depreciere sînt tenace; ele articuleaz.ă-incă teoria imaginaţiei şi
fi de două feluri: derivat din per~Pţie, el este rodul observaţiei a imaginarului la un filozof contemporan ca Jean-Paul. S~rel.
şi al experimentării, şi poate fi de asemenea un "eveuLment", Această lentă eroziune a rolului imaginarului în filozofia
cum e faptul istoric. Si , dacă uneori secolul Luminilor l nu şi în epistemologia occidentale, dacă a asigurat, pe de-o parte,
alunecă pînă la frenezia iconoclastă a "turbaţi lor" de la 1793, enorma ascensiune a progresului tehnic şi dominaţia acestei
el stabileşte cu grijă - o dată cu Irrunanuel Kant, de exemplu - puteri materiale asupra celorlalte civilizaţii, pe de altă parte a
o limită de netrecut între ceea ce poate fi e~rat (lumea feno- înzestrat "adultul alb şi civilizat" cu un particularism marcat,
me;l"uluiTprin percepţie şi judecată, prin r;sursele Raţiunii
pure, şi ceea ce 0ll. poate fi niciodată cunoscut, domeniul 1 J.-P. SARTRE,L'/maginaire, Gallimard, 1940. Pentru Sartre, imaginea
nu este decît o "cY.,i!si-observaţie", un"neant", o "degradare a cunoaşterii"
1 G. GUSDORF, Les principes de la pensee ali siecle des Llimieres, cu caracter "imperios şi infantil"; ea "seamănă cu eroarea din spinozism
Payot, 1971. (sic)", adaugă Sartre, optînd astfel pentru teza clasică de la Aristotel încoace.

132 133
si aceasta în pura tradiţie a idealismulu.Lplatonician în care o
separîndu-l pe el şi "mentalitatea" lui logică de restul culturilor iume idealăyjve de sus să justifice şi să lumineze lumea de
lumii, taxate drept "prelogice", "primitive" sau "arhaice". aici, de jQ';, unde domnesc "generarea şi coruperea". icoană
Dar această consolidare a uneLexclusive "gîndiri fără al cărei prototip a fost im~giJlea lui Dumnezeu ~c~at~ în
imagini" 1, a unui refuz - contra naturii şi contra multor mari persoana vizibilă a fiului său, Isus - această imagme VIe fi.md
efvillzaţii - al valorilor şi al puterilor iJ:!1~!!larului doar în
proiectată şi reprodusă pe năframa cu c~e Sfint~.c~er(mICa,
profitul epurelor raţiunii şi al brutalităţii faptelor, a întîlnit, miloasă, ar fi şters chipul lui Crist martmzat. Asta mse~~a
chiar în Occident, numeroase rezistenţe. întemeierea, graţie întrupării cristice, fa.ţă ~e ve.chea tradI.t~e
iconoclastă a monoteismului iudaic, a uneIa dm pnmele reabilI-
tări ale imaginilor în Occidentul creştin. Pentru că la imagine~
2. Rezistenţele imaginarului lui Cristos, figură concretă a sanctităţii lui Dumnezeu, urma sa
se adauge foarte curînd vener~ea imaginilor tuturor persoa-
Încă din zorii socratici ai rationalismului
, occidental, însusi
, nelor sfinte - adică atingînd o anume "asemănare" cu Dum-
PI~ţon, singurul prin intermediul căruia cunoaştem filozofia nezeu - fie mama lui Cristos (în greceşte theotokos, "mama lui
~aestrului său Socrate, susţine, în ceea ce priveşte validitatea Dumnezeu"), FeCioara Maria, apoi înainte-mergătorul, Sfintul
imaginii, o doctrină mai nuanţată decît a succesorului său Ioan Botezătorul, apoi apostolii, şi în sf'rrşit toţi sfinţii ....P~alel
Aristotel. Desigur, celebrele Dialoguri vor difuza şi vor asigura deci curentului atît de puternic al iconoclasmului raţionalist,
validitatea raţionamentului dialectic. Nu degeaba este Platon germinau în creştinătate o estetică a imaginii "sfinte" pe car:
maestrul lui Aristotel! Dar Platon ştie deja că numeroase ade- arta bizantină avea s-o perpetueze timp de multe secole dupa
văruri scapă filtrajului logic al metodei pentru că ele constrîng schisma di~ 1054 si, în acelaşi timp - prin mariolatrie (cult al
RatiUnea
, , se revelează, ca să zicem asa,
la antinomie si , printr-o Fecioarei Maria) si hi~erdulii (veneraţii neţăriri.unte) ale sfin-
intuitie vizionară a sufletului pe care Antichitatea greacă o cu- tilor - un cult plu~alizat'âTvirtuţilor sanctităţii divine, frizînd
nost~a bine: mitul. Contrar lui Kant, Platon admite că există o ~neori idolatria, sau măcar introducînd variante politeizante în
cal~ de acces la adevărurile nedemonstrabile graţie limbajului monoteismul strict provenit din iudaism. În sf'rrşit, rugăciunea
imaginar al mitului: existenţa sufletului, lumea de dincolo de în fata unor icoane privilegiate constituia un acces direct,
moarte, misterele dragostei... Imaginea mitică vorbeşte direct non-~acramental (scăpînd administrării ec1eziastice a sacra-
sufletului acolo unde dialectica blocată nu mai poate pătrunde. mentelor), la sacrosancta lume de dincolo l ...
Tocmai această moştenire platoniciană va însufleţi parţial, Acestei rezistente bizantine la distrugerea imaginii trebuie
în secolul al VIII-lea - în timpul celebrei "certe" a iconoclaş­ să i se adauge, în s~colele al XIlI.-Iea şi al XIV-lea. a!e c~eş­
tilor - argumenţaţ~a iconodulilor victorioşi. J{eraldul apărării tinătătii Occidentului, grandioasa înflorire a ico,ribdl!h~I gotIce,
imaginilor a fostSf'mtul Ioan ~ul (secolul al VIII-lea purtate în mare parte de succesul ordinului şi al mentalităţii
după Cristos), campion, contra uneî-feologii a abstracţiunii, al tinerei fraternităti a Sfintului F:t:_~cisc din Assisi (1226). Ur-
trimiterii prin icoană către un "altundeva" decît lumea noastră, mînd progresiv d'upă iconoclasmufslăbit al esteticii cisterciene
I A. BURLOUD, La Pensee d' apres les recherches experimenlales de 1 B. DUBORGEL, op. cit.
H J. Watt, Messer el Biihler, Alcan, 1927.
135
134
din secolul al XII-lea, predicate de Sfintul Bemar~1 "timpul francisc anii vor rivaliza în concurenţiale "legende aurite"l, ci
'fted..r.aJelor" şi al bogatei lor omamentaţii ţig!!.t9tive C<tatui, urma să fie determinantă pentru estetica, în special icono-
Vitralii, iluminuri etc.) înlocuieşte, puţin cîte puţin, în inima grafiCă, a creştinătăţii occidentale tot atîta cît estetica şi cultul
cetătii austera închidere a mînăstirilor izolate în landele pline icoanei fuseseră pentru Biserica Orientului. Dar ac~şl~9QUă
de t~fărisuri si în văile rurale. Franciscanii, călugări neclaus- estetjcLale imaginii, aceea a ~lui şi aceea a qe~tinătăţii
traţi, nu ~um~i că vor fi propagatorii acestei noi sen~ibilităţi romane, se dezvoltă, ca să spunem aşa, în sen_sjID::.ers. Bizanţul
religioase - devotio moderna - nu numai că vor fi creatorii focaI1zează reprezentarea figurilor şi contemplaţia pe imaginea
numeroaselor "puner{ în imagini" ale misterelor credinţei omului tran~urat de sfinţenie şi căruia Isus Cristos îi este
(reprezentări teatrale ale"În1sterelor", figurări ale celor paispre- prototipul viu. Assisi - urmat de Roma pontificală - face să
zece opriri din "drumul crucii", instituire a devoţiunii pentru intre "Doamna" natură în tablou. Opţiune în care sensibilitatea
"ieslea" naşterii lui Isus - presepio - punere în scenă, pe sacro tărilor celtice (Franta, Belgia, Tăriie de Jos, Irlanda, Scoţia...)
monte, a unor episoade din viaţa simtului fondator, difuzare de ~e va scufunda cu' încîntare, 'mentalitatea anticei culturi a
"Biblii moralizate" bogat ilustrate etc.), dar vor fi şi promotorii celţilor fiind în mare parte invadată de cultul şi de mitologiile
uneia din rarele filozofii ale imaginii în Occident, care începe divinităţilor pădurii, ale mării, ale furtunilor 2.•• Puţin cîte puţin,
cu deschiderea către natură afioretti-Ior sfintului din ~ssisi în tablourile cu subiecte religioase vor fi predilecte scenele în
cîntîndu-i pe fratele nosiru soarele, pe sora noastră luna, şi se
aer liber (fuga în Egipt, predicile de pe munte, pescuitul mira-
prelungeşte prin ltinerarium mentis in Deum ("Calea sufletului
culos, ~vreii în pustie; rugul aprins etc.), iar această predilecţie
către Dumnezeu") al succesorului pe care l-a avut Simtul
va predomina progresiv pînă la a invada întreaga suprafaţă a
Francisc, anume Superiorul general al Ordinului, Simtul Bona-
imaginii. Libera deschidere spre NatUră şi spre reprezentările
ventura. Nu numai că, asa cum se întîmplă la loalfDanîas-
ei trebuia să provoace un fel de QlÎ&1U efect pervers: pe de-o
. '-~hinul şi în tradiţia plato~iciană, imaginea sanctităţii incită la
parte, figura omului se şterge din ce în ce în decorul natural
pătrunderea prin contemplare pînă la sanctitatea însăşi, dar şi -
al apelor, al pădurilor, al munţilor; pe de altă parte, în mod
iar naturalismul empirismului aristotelic a trecut pe-aici! -
orice reprezentare a Naturii, a Creaţiei este o chemare la calea paradoxal, cultul naturii facilitează revenirea divinităţilor ele-
către Creator. Orice contemplare, orice privire asupra Creaţiei
mentare, dar antropomorfe, ale vechilor păgînisme. Umanis-
însesi are nivelul ei cel mai de jos, este "vestigiu" (vestigium) mul Renasterii din Quattrocento (secolul al XV-lea) va vedea
al at~tbunătăţii Creatorului. Dar sufletul uman este capabil să În mod p~radoxal exaltarea omului natural şi a decorului său
reprezinte 'şi mai precis prin imagine (imago) virtuţile sancti- agrest, dar şi întoarcerea la teologia naturală a forţelor antro-
tăţii. În [me, etapă supremă a itinerariului, Dumnezeu poate să pomorfe care stăpînesc natura, întoarcerea la păgînism...
acorde sufletului sfint "asemănarea" (similitudo) cu propria-i În această stare de criză a teologiei creştine va izbucni
figură. Deci, prin treptele celoLtreireprezentări înjmagini- necesitatea Reformei şi a ceea ce putem numi cea de-~
~.stigiu, imagine propriu-zisă, aS~J:l!ănare - sufletul creat este
1 Cea mai celebră fiind a dominicanului JACQUES DE VORAGlNE
retrimis către Dumnezeu creatorul. Această doctrină urma (1. DA VARAZZE), ce exclude cu gelozie orice aluzie la ordinul concurent
să dea avînt nu numai multor reţete din Imitatio Christi, nu al Sfmtului Francisc...
numai eflorescenţei cultelor sfinţilor, unde dominicanii şi 2 GILBERT DURAND, Beaux-arts et archhipes, P.U.E, 1989.

136 137
rezistentă iconodulă pe care o va aduce Contrareforma. Re- celui mai mare compozitor protestant: Johann SebastianBach
Tortha l~i Luther si mai ales aceea a succesoriforTui, printre care (1685-1750). Muzician protestant tîrziu în raport cu Reforma,
Calvin, este o ruptură cu proastele obiceiuri pe care le luase Bach păstrează intacte inspiraţia şi teoria estetică a lui Luther.
Biserica de-a lungul secolelor şi anume prin contaminarea Cuvintele şi muzica celor două sute de cantate, a Patimi/or
umanistă a marilor papi ai Renaşterii (pius al II-lea, Alessandro sale, sînt mărturia magnifică a existenţei unui "im!.~in!r"
Borgia, Iuliu al II-lea, Leon al X-lea, fiu al lui Lorenzo Mag- protestant de o incredibilă profunzime, dar care se ridică în
nificul). Deci estetica imaginii şi extensia ajunsă la sacrilegiu puritatea incn.n.9c1astă a unui loc de rugăciune de unde sînt
a cultului sfintilor voi fi combătute de Reformă. Este JJllico- alungate imaginile vizuale, tablourile, statuile şi sfinţii.
noclasm afisat care se traduce prin distruger,i de statui şi de c-ontrareforma Bisericii romane va fi o exactă contra-
tablouri. T~~si trebuie semnalat că acest icânoc1asm, cu sensul pondere fa această decizie iconolastă a reformaţilor. Ea va
lui strict de "distrugere a imaginilor", se temperează la pro- ajunge chiar, într-un moment repede uitat din fericire, să sus-
testanţi prin cultul Scripturilor şi, în egală măsură - Luther era
pecteze omniprezenţa Doamnei Muzică în slujba luterană!.
muzician si o aSeza pe Doamna Muzică (Frau Musika) imediat
Imaginarulu_Ll..~iritual"al protestanţilor, ea îi va opune mai
după teol~gie! ~ al muzicii!. Să notăm în trecere că în marile ales, într-o manieră categorică, lconodulia figurărilor în carne
, religii teiste cu iconocIâSrri bine afirmat, ca islamismul şi iudais-
si oase ale Sfintei Familii, numită "iezuitică" (Isus, Maria,
mu!, nevoia de figurativitate se repercutează asupra imaginii
iosif), ale sfmţilor Doctori şi Mărturisitoiiai Bisericii. Secolul
literare si asupra limbajului muzical. Heluy C:.o.rQJn, mare isla-
al XYI-Jea, al triumfului Contrareformei, pe care-o codifică
mo!og şi în egală măsură pro.t~~tant francez, nu s-a înşelat în
faimosul Conciliu din Trento, poate fi considerat ca fiind al
această privinţă. Nu numai că islamismul compen~~~z~j.~ter­
treilea mare moment arOccidentului în rezistenţa sa la icono-
dicţia figurilor pictate sau sculptate înzesrrmdu-se cu imenşi
clasm. Rezistenţă de această dată precis focalizată şi care va
poeţi (Attâr, Hâfiz, Saadi) şi practicînd recitaluri sa~~~~muzică
.- -spirituală (samâ), dar chiar "povestirea vizionară", prin imagi- opune exceselor Reformei excesele inverse ale artei şi ale
spiritualităţii baroce. Doi eminenţi specialişti ai barQcului 2 au
nile ei literare, deci fără suport iconic, este o tehnică de trimi-
tere (ta 'wîl) la sanctitatea inefabilă. La fel în iud~ism, alături putut da analizelor lor subtitluri care circumscriu în două
de exegezele pur legaliste, există o exegeză "poetică" a Scrip- imagini calităţile acestui nou imaginar: barocul este într-adevăr
turilor (care, de altfel, cuprind "cărţi" poetice precum celebra "banchet al îngerilor", titlu care leagă două imagini antitetice
Cîntare a Cîntărilor atît de comentată) şi mai ales o investire (sau "oximoronice"), aceea a fiinţelor de pur spirit, cum sînt
religioasă în muzica de cult şi chiar în muzica aşa-zis profană. îngerii, şi aceea cu totul carnală a banchetului - dar el e la fel
Pentru a nu cita decît un element de comparaţie cu aceste de bine "profunzime a aparenţei" (titlu nu mai puţin enigmatic,
"imagini" pe care le-am putea numi "s~tuale" în monoteis- I Oratorienii (de unde vine cuvîntul oratorio) Stintului Filippo Neri
mele iudaic şi musulman, putem aşeza "ăici imensa exegeză sînt cei ce au impus Contrareformei imensul mijloc de predicare şi de
muzicală - si de asemenea poetică! - pe care o constituie opera convertire pe care-I constituie muzica religioasă.
2 CL.-O. DOOOIS, Le Baroqlle, profondeur de l' apparence, Larousse,
I E. WEBER, La musique protestante en langue allemande, Cham- 1973; D. FERNANDEZ, Le Banquel des anges_ L' Europe baroque de
pion. 1980. Rome il Prague, Plan, 1984.

138 139
pentru că profunzimea ne e sugerată prin ceea ce e mai super- teatral al unui Shakespeare îi va plăcea să aseze o scenă teatrală
ficial: aparenţa care se declină în apariţie şi chiar în spectacol secundară în reprezentarea principală. Într-~tît e de adevărat că
de mare pompă*...). Acestea sînt calităţile imaginii pe care ne-o sensibilitatea şi spiritualitatea "barocă" se complac în multi-
propune bm:ocuJ.:. pletoră cu totul camală, trivială chiar a repre- plicarea "în abis" a aparenţelor, pentru a atinge prin însă~i
zentării, dar şi, prin efectele acesteăde suprafaţă, prin jocu- aparenţă profunzimea iluminării prin înţeles.
rile epidermice, prin virtuozităţile acestea triumfaliste, acces Nu e mai puţin adevărat că, în ciuda concurenţei atît de fruc·
la profunzimea sensului. tuoase între imaginarul Reformei şi acela al Contrareformei,
Faţă de imaginarul pr9t~ş.ţanl deturnat către textul literar explozia definitivă a ceea ce fusese creştinătatea medievală,
sau muzical, Contrareforma va exagera rolul spirimal acordat "războaiele religoase" şi îndeosebi Războiul de treizeci de ani -
figurăriloi-sau cultului sfmţi.ioi'--Iffiaginile sculptate sau pictate, care a însîngerat şi a ruinat Europa pînă la tratatul.din Westfalia
sau uneori imaginile pictate imitînd sculptura în "trompe l'oeil" (1648) - au obligat valoarea vizionară a imaginarului să se refu-
invadează bisericile, fie în vastul spaţiu al navei unice lăsate gieze~'departe de luptele fratrlClcie ale Bisericilor~-fle'in indivi-
liberă în noile bazilici în "stil iezuit", fie în virtuozităţile arhi- dualităţi reveflOîCîfiâti-şi independenţa sau chiar ostilitatea faţă
tecturale cu care arta barocă va înzestra Europa - celebra de iezuiţi ori calvinişti, fie în mişcări aflate în marginea oricărei
"semilună ba[~ă") ce acoperă It<pia.şiEu~C?E~~entrală- şi instituţii religioase. Sigur, acest imaginar autonom, ca şi depre-
Americ&...de S.lt~ timp de aproape tr~L~ecole. In planul îndepăr­ cierea suporturilor sale confesionale, au constituit o slăbire a
tat al operei unor arhitecţi ca Boromini, cavalerul Bernini, a unor puterilor imaginii, şi un neoraţionalism - acela al "filozofilor"
pictori ca Veronese, Tiziano şi mai ales Tintoretto, Rubens, din secolul al XVIII-lea reluînd estetica idealului clasic - a fost
Andrea Pozzo, trebuie asezate Exercitia spiritualia (1548) ale adesea preţul acestei autonomii. Neoclasicismul introduce din
fondatorului societăţii ~ sau Companiei - lui Isus','S"fintul nou, în secolul Luminilor, dezechilibrul iconoclast între
Ignaţiu de Loyola, veritabil tratat al cont~plaţiei imaginale
puterile Raţiunii şi minimul cuvenit imaginaţiei. Plata alegorie
care este, îm'preună cu Itinerarium al Sfintului Bonaventura, a înlocuit simbolul în arhitecturi austere ţin tind deja la purul
una din cele două charte cele mai importante ':'::-şi susţinute de funcţionalism1.
cele mai puternice ordine religioase ale devoţiunii moderne:
Totuşi, mişcări precun~preromantismul (Sturm und Drang
întîi cele franciscane şi apoi cele iezuitice - ale imaginarului
în Germania) şi apoi rorrantTsmul au fost refugii privilegiate
mistic al Occidentului creştin. Din faza noviciatului, compa-
Luminilor triu'mfăioare. Estetica preroman'tică si
în secolul --_..
nionullui Isus e supus unor exerciţii sistematice de imaginare: ~

mişcările romantice care decurg din ea marchează clar cea de-a


vizualizare, apoi contemplare a-scenelor Infernulur,l'faşterii
Domnului, Fugii în Egipt, Răstignirii, ale atît de rarei reprezen- patra reziStenţă a imaginarului la asediul masiv al raţiona­
tări a apariţiei lui Isus mamei s~e (veritabilă apariţie secundă lismliIUi şi pozitivismului. Pentru prima dată această estetică
într-un exerciţiu de apariţie)2. In aceeaşi epocă, imaginarului recunoaşte şi descrie un "al şaselea simţ" în plus faţă de cele
cinci care susţin în concepţiaC1ăsică percepţia 2 . Dar acest
* Apparat, în original (n. trad.).
1 CHARPENTRAT, Baroque, Office du Livre, Fribourg, 1964. 1 G. DURAND, Notes pour [' etude de la romanomanie, in Les imagi-
2 UMA DE FREITAS, 515, le lieu du mirair, art et numerologie, naires des Latins, EPRIL, Universite de Perpignan, 1992.
Albin Michel, 1993. 2 V. BASCH, Essai critique sur [' esthetique de Kant, Vrin, 1927.

140 141
"al şaselea simţ" care este capacitatea de.~ atinge frumosul explorat şi consolidat teritoriul imaginal al celui de-"al şaselea
constituie ipso laeto o a treia cale de cunoastere, alături de simţ", s-au oprit la perfecţiunea imanentă a oricărei imagini.
raţiune şi de percepţia uzuală, pentru a pătrunde o nouă ordine Va trebui aşteptat curentul ,~simbolist" pentru a trece dincolo
de realităţi. Această alte privilegiază mai degra.băintuitia prin de perfecţiunea formală şi pentru a înălţa imaginea - iconică,
!.r:nagine decît demonstraţia prin sintaxă. Irnman\lei KIDt t~ore­ poetică, chiar muzicală - la c1arviziune, la cucerirea sensului.

tizează această procedură de cunoaştere prin "judecata de gust",


A da imaginii artistice titlul de "simbol" nu înseamnă altceva
decît a forţa banalul semnificant să spună un simbolizat de
alături de raţiunea pură si de ratiunea practică. Matffit:i'1t,l<.ant,
-'--~"- " nespus, să regăsească prin aceasta, aşa cum scrie un specialist
în inima procesului judecăţii raţiorialearaţiunii pure, pentru
al simbolismului, "galaxia semnificanţelor [...], rumoarea
a permite joncţiunea între "formele a priori" ale percepţiei
zeilor..."I. Opera de artă ajunge să fie debarasată progresiv de
(spaţiu şi timp) şi categoriile raţiunii, reabilitează imaginaţia
serviciile pe care le acorda altădată religiei, apoi, în secolele al
ca "schematism", pregătind într-un fel simpla percepţie să XVIII-lea şi al XIX-lea, politicii. Această emancipare lucidă
se integreze în schemele raţiunii. Cele mai mari sisteme filo-

"
a artelor va fi realizarea unui Gustave
~~_. _..._-_. Moreau;a unui Odilon l
zofice ale secolului al XIX-lea, acelea ale lui Schelling, Redon sau a unui Gauguin în pictură, cît şi a unui Richard
... Schopenhauer, Hegel, vor acorda un loc de frunte 'operelor Wagner sau a rivalului său Claude Debussy în muzică. Rezul- .
imagr~~ţiei şie-St"eticii1. Şi ceea ce avansează la începutul tatul natural şi recunoscut al simbolismului va fi apoi. sllP~a­
secolului un poet, liolderlin: "Poeţii întemeiază ceea ce va realismul primei jumătăţi a secolului XX. Acel "al şaselea
rămîne", este reluat de Baudehiire şi apoi de Rimbaud; unul simţ"" pe care-l descoperea cu naivitate estetica secolului Lumi-
'îi1cununînd imaginaţia cu titlul de "Regină a facultăţilor", nilor înfloreşte atunci într-o filozofie a unui "cu totul alt"
celălalt constatînd că "orice poet tinde să devină clarVăzător". univers al gîndirii umane, în ceea ce Andre Breton, în Mani-
Sigur, artistul a devenit "blestemat" prin succesul insol~nt al festul din 19~, defineşte ca "funcţionare-areaTă a gîndirii"2.
ştiinţelor şi tehnicilor inaugurînd o nouă inchiziţie politică şi Dar putemevalua cum această mişcare de întoarcere la un
o nouă dictatură economică. Nu e mai puţin adevărat că orice suprareal aflat dincolo de un real instituţionalizat în puternicul
artist îşi revendică mîndru titlurile de "geniu", "clarvăzător", curent pozitivist şi în pedagogia lui obligatorie a fost constant
împiedicată, şi pînă la urmă marginalizată, în aproape tot
"profet", "mag", "far"... Înlocuind epuizarea religiilor traditio-
secolul :XX. Dovada acesrui fapt stă, chiar în domeniul artelor
nale ale Occidentului, în faţa noii' Biserici pozitiviste, ~rta
frumoase şi uneori la susţinătorii suprarealismului însuşi,
constituie într-adevăr, la sÎrrsitul secolului al XIX-lea o reli-
, '" în avî.!!tl,lLdg,gmatic al unei întregi picturi şi al unei muzici
gie" autonomă, cu cenaclurile, cu bisericuţele ei. Dar asta nu
non-figurative, ale căror perseverente manifestări au fost pînă
s-a făcut într-o zi.
în acest ultim sfert de secol abstracţia geometrică, dodeca-
Primele răzvrătiri ale mişcării Sturm und Drang (1770), fonismul, cubismul, deconstructlvismuP.
etapa doctrinei romantice a "artei pentru artă", apoi ale moş­
tenirii ei directe, perfecţionismul "parnasian", chiar dacă au I R.L. DELVOY, Le JOt/mal du Symbolisme, Skira, 1977.
) G. PICON, Lejoumal du.wrn'alismc, 1919- [939, Skira, Geneve, 1974.
I L. GUICHARD, La Musique et les Lettres au temps du romantisme, :1 M. RAGON. l." al'entllre de l art ahstrait. Paris, 1956: R. LEIBO-
P.U.F.,1955. WITZ.lntrodllctiun ci la mllsiqlle de dOllze tons, L' Arche, 1949.

142 143
3. Efect pervers şi explozie video rilor magnetice, o gigantică expansiune o dată cu videocaseta
(1972) şi cu videodiscul. Dacă ne-am oprit în detaliu asupra
La confluenţa ace~tu_iA.lJ,bJ!1c\!rent,acela foarte puternic acestor inventatori şi asupra invenţiilor lor, am făcut-o pentru
şi continuu al iconoclasmuluioccidental si acela, cu mult mai a marca mai bine "perversitatea" aceasta a efectelor progre-
Sp9!adic şi dominăi-decelăhlt, al unei af~ări a r91uJui "cog- sului fizicii şi chimiei, progres sprijinindu-se el însuşi pe
nili~:.' (adică producînd o cunoaştere) al imaginii, izbucneste victoria metodei, a experimentării şi a teoretizării matematice
sub ochii noştri, de mai mult de jumătate de secol, ceea ce 'se a raţionalismului iconoclast al Occidentului.
poate numi "revolu~~ideo". Ce e cu totul remarcabil e Depăşirea, dacă nu "sIuşitul" "galaxiei Gutenberg" prin
că această explozie a "civilizaţiC?i imaginii" este un efect, si domnia omniprezentă a infonnaţiei şi a imaginii vizuale, are sub
anume un "efectp~rvers" (adică·lî~ul care contrazice sa~ ochii noştri consecinţe ale căror prelungiri sînt abia întrevăzute
dezminte consecinţele teoretice ale cauzei), al... icono- de cercetare 1. Mai întîi pentru motivul foarte simplu că acest
clasmului tehno-ştiinţific, al cărui rezultat triumfător este "efect pervers" n-a fost niciodată prevăzut şi nici măcar luat în
pedagogia pozitivistă. Descoperirea imaginii fotografice în considerare. Cercetarea izvorîtă din pozitivism şi din triumful
alb-negru (N. Niepce, 1823; J. Daguerre.Jn]), apoi în culori lui s-a pasionat de mijloacele tehnice - optice, fizico-chimice,
(L. Ducos de Hauron, 1869; G. Lippmann, 1891) este strîns electromagnetice etc. - ale producerii, reproducerii, transmiterii
legată de progresele chimiei, care permitesf se păstreze pe imaginilor; dar ea a continuat să dispreţuiască şi să ignore
o placă sensibilă imaginea proiectată "invers" - fenomen produsul descoperirilor sale. La fel se întîmplă adesea şi cu
binecunoscut din secolul al XVI-lea - imagine dată de obiec- pedagogiile noastre tehno-ştiinţifice: va fi trebuit să fie distrusă
tivul camerei obscure. Însufleţirea imaginii reproduse chimic o parte a populaţiei din Hiroşima pentru ca fizicienii să fie
(A. şi L. Lumiere, 1885) este aplicarea mecanică a unui fenomen îngroziţi de efectele inocentelor lor descoperiri asupra radio-
fiziologic cunoscuTŞrteoretizat din 1828 de Joseph-Antoine activităţii provocate...

Plateau - creator, de altfel, al unuia din primele cinematografe, Nu la fel se întîmplă cu "explozia" imaginarului. Imagi-
fenakisticopul- adică persistenţa imaginilor retiniene. Transmi- nea, mereu devaluată, încă nu îngrijorează conştiinţa morală
sia instantanee a acestor imagini şi a acestor "filme" la distantă a unui Occident care se crede vaccinat, prin iconoclasmullui
va fi rodul aplicării întîi la telecomunicarea orală (cu E. Branly, endemic. Enorma producţie obsesivă a imaginilor este înregi-
1890; A.S. Popov, 1895; Marconi, 1901), apoi la televiziunea mentată în domeniul "distracţiei". Şi totuşi difuzorii de imagini-
imaginii (B. Rosing, 1907; V.K. Zworykin, 1910-1927), a des- să le zicem "media" - sînt omniprezenţi la toate nivelurile
reprezentării, ale psihiei omului occidental sau occidentalizat.
coperirii undei electromagnetice, socotită "inutilă şi pur teore-
tică" de autorul ei, H. Hertz (1888). Frumos exemplu de orbire
Din leagăn şi pînă în mormînt, imaginea e prezentă, dictînd
a unui savant educat în şcolile şi laboratoarele pozitiviste, intenţiile producătorilor anonimi sau oculţi: începînd cu tre-
refuzînd să vadă şi să prevadă imensul rezultat civilizator al zirea pedagogică a copilului, cu opţiunile economice sau pro-
descoperirii sale care va permite "explozia" nemaipomenită a fesionale ale adolescentului, cu opţiunile tipologice (look-ul)
comunicării şi difuzării imaginilor. Acestea din urmă mai aveau 1 A. LEROI-GOURHAN, Le Geste et la parole. 2 voI., Albin
să cunoască, prin progresele pe care le-a făcut fizica suportu- Michel, 1964.

144 145
ale fiecăruia, în moravurile publice sau private, imaginea Capitolul II
mediatică este prezentă, uneori dorindu-se "informaţie", alteori
ascunzînd ideologia unei "propagande" sau făcîndu-se "publi-
citate" seducătoare... Importanţa acestei "manipulări iconice" , ,
STIINTELE IMAGINARULUI
(relative la imagine) nu îngrijorează încă; şi totuşi de ea depind
toate celelalte valorizări, incluzînd-o pe aceea a ,,manipulărilor
genetice". Din fericire, o minoritate de cercetători, din ce în ce
mai importantă, s-a interesat, totuşi, de trei sferturi de secol, de
studiul acestui fundamental fenomen al societătii
luţia culturală pe care el o implică.
.
, si de revo-

1. Psihologii ale profunzimilor

D apoi suprarealismul au fost bastioanele rezi~­


acă e adevărat că romantismul, simbolismul si

tenţei valorilor imaginarului în sînul domniei triumfătoare a


scientismului raţionalist, chiar în inima acestor mişcări se
stabileşte progresiv o reevaluare pozitivă a visului, a reveriei,
chiar a halucinaţiei - şi a halucinogenelor - al cărei rezultat a
fost, după un frumos titlu al lui Henri Ellenberger l , "descope-
rirea inconştientului". Noţiunea şi experimentarea "funcţio­
nării reale a gîndirii" urmau să pună în evidenţă faptul că psihis-
mul uman nu lucrează doar la lumina percepţiei imediate şi a
raţionaiităţii înlănţuirii ideilor, ci şi în penumbra sau în noap-
tea unui inconştient pe care îl revelează, ici şi colo, imaginile
iraţionale ale visului, ale nevrozei sau ale creaţiei poetice.
Bineînţeles că de numele lui Sigmund Freud (1856-1939)2
rămîne legată această descoperire fundamentală. Prin studii

I H.-F. ELLENBERGER, A la decouverte de l' inconscient. Histoire


de la psychiatrie dynamique, Simep, 1974.
2 S. FREUD, La Science des reves, Payot, 1950; N. DRACOULIDEs,
L'Analyse de l' artiste et de son cruvre, Mont Blanc, Geneve, 1952.

147
clinice şi printr-o experimentare terapeutică repetată - faimosul pluraliza, căci psihismul nu este orientat de către un singur
"divan" - Freud a arătat rolul decisiv al imaginilor ca mesaje libido totalitar. El se divizează în cel puţin două serii de
-v-e-riite în conştiinţă din fondul inconştient, pentrU Că 'e-reratat, impulsuri: acelea care provin din partea sa cea mai activă, cea
al psihismului. Imaginea, oriuIl0ese'manifestă ea, este un fel mai cuceritoare, Animus-ul prezentîndu-se adesea sub trăsă­
de intermediar între'~ inconstient, inavuabil si o mărturisită
,.-.~._--
turile marii imagini arhetipale (adică tip arhaic, primitiv, prim)
consITeiifizare.
;.....----- Ea are deci statutul unui-_.-simbol,
~~_ ..
tip al gîndirii a eroului care-l biruie pe monstru; şi acelea care sînt promovate
-indirecte unde un semnificant avuabil trimite la un semnificat de partea'sa cea mai pasivă, cea mai feminină, cea mai tole-
o~~ur. În termeni medicăfL un asemenea simbofSe"numeşte rantă, An.iJ:!ta, care se prezintă adesea ca figură a mamei sau a
un "simptom". Imaginea îşi pierde deci devaluarea ei clasică Feci,Qarei... Imaginea a trecut deci de la simplul rol de simptom
de simpla ;;-nebună a casei" din momentul în care devine cheia la acela de agent terapeutic şi o întreagă şcoală de cercetători,
care permite pătrunderea în camera cea mai secretă, cea mai zişi "ai visului în stare de veghe" 1, vor încerca să orienteze
refulată a psihismului. Totuşi, imaginea se limitează la a indica reveria pacientului spre a-l face să secrete, ca să spunem aşa,
stadiile variate ale dezvoltării unicei şi fundamentalei pulsiuni imagini-anticorpi care să contrabalanseze sau chiar să distrugă
("libidoul"), la care un traumatism afectiva venit să blocheze imaginile nevrotice obsesionale.
împlinirea normală a dorinţei. Continuatorii lui Jung au rafinat şi mai mult pluralismul
Mulţi discipoli ai lui Freud s-au străduit, pe de-o parte, să psihic al maestrului de la Ziirich. Nu numai că sînt două ma-
arate că psihismul uman nu era pasibil doar de un singur libido trice arhetipale, producătoare de imagini, organizîndu-se în
(pansexualismul), că existau, după'uri celebru titlu;" ;;ftmhe şi două regimuri mitice, Animus şi Anima, dar acestea din urmă
metamorfoze ale libidoului" şi, pe de altă parte, că ima.ginea se şi pluralizează Într-un veritabil "politeism" psihologic:
nu avea drept unică virtute aceea de a fi o sublimare a refulării Anima, de exemplu, poate fi Junona, Diana sau Venus... Nu
nevrozante, ci că avea în ea însăşi o funCţie-constructivă şi numai că psihismul este "tigrat" de două ansambluri simbolice
poetică (pQiesis, "creaţie") în psihismul normal. opuse, dar e şi împestriţat de o infmitate de nuanţe pe care le
Trebuie citat aici rolul psihiatrului elveţian CarI Gustav semnalează panteonurile religiilor politeiste din care astrolo-
Jung (1875-1961)1, care a "no~alizat" (u.!!~_imaginii şi, giile noastre moderne au păstrat cîteva urme 2.
maceIaşi timp, primul, a plu.raliza(net Iţbidoul. Pentru el ima- Aceste rezultate clinice sînt confirmate prin metoda expe-
ginea, în chiar construcţia ei, este un model de autoconstrucţie rimentală ce utilizează teste numite "proiective", adică în care
(sau "individuare") a psihiei. Bolnavii pe cale de vindecare un stimulus declanşează o manifestare spontană a conţinutu­
spontană visează sau chiar desenează cercuri cvadraturate
rilor psihice latente. Cel mai cunoscut dintre aceste teste este
comparabile cu acelea utilizate în meditaţia budismului tibetan
acela pus la punct în 1921 de psihiatrul elveţian Hermann
(mandale). Imaginea este, deci, într-un fel, un "simptom pe
dos", indice al bun~i sănătăţi psihice. Dar ea este cu atît mai 1 R. DESOILLE, Le reve eveille ell psycholherapie, P.U.F, 1945.
terapeutică cu cît părăseşte unicitatea obsesională pentru a se 21. HlLLMAN, Le Polylheisme de l' âme, Mercure de France, 1982;
G. DURAND, L'âme ligree. Les plllrie/s de Psyche, Denoel, 1981;
1 CG, JUNG, Meramorphoses el symboles de la libido, Mon- P. SOLlE, Lafemme esselltielle. Mythanalyse de la Grande Mere el de ses
taigne, 1932. fi/s aimallts, Seghers, 1948.

148 149
Roschach. 1 se prezintă pacientului zece planşe pe care sînt "creierul prefrontal" (sau "al treilea creier") ceilalţi doi creieri
înscrise zece pete de cerneală (selecţionate, bineînţeles) non-fi- (paleo-encefalul, centru al agresivităţii ,,reptiliene", şi mezen-
gurative şi din care unele sînt accentuate prin culori. În funcţie cefalul, centru al emotivităţii "mamifere"); acest "al treilea
de cum subiectul alege fonna sau culoarea, ansamblul sau creier" ocupă două treimi ale masei cerebrale şi prin legăturile
detaliile etc., experimentatorul clasează pacienţii într-unul din lui neurologice (fibre cu mielină) controlează toate infonnatiile
cele patru tipuri psihologice. filtrate de celelalte sfere ale sistemului nervos. Bogăţia articu-
Pe lîngă acest test celebru, numeroase alte "situaţii cu laţiilor sale pennite nu numai legătura simbolică între două
figuri" sînt utilizate pentru a provoca declanşarea asociaţiilor obiecte distincte, legătură comună cu a numeroase animale
de imagini. 1 se poate cere subiectului să construiască un "sat" (experienţele pe cîine ale lui Pavlov), dar şi articulaţii sim-
cu un joc de construcţii gata pregătit sau să deseneze un copac, bolice practic fără limite la homo sapiens adult şi, în particular,
o casă, un peisaj. În acest fructuos florilegiu de teste proiective, legătura între două siS-teme reprezentative, vizual si auditiv,
să mai semnalăm, pentru că este unul din vlăstarele Scolii , de acesta din unnă rămînînd foarte sărac "iac-eIelalieahtropoide
la Grenoble, "arhetipul-test cu nouă elemente" al psihologului (J.-C. Tabary).
Yves Durand, care constă în a distribui nouă cuvinte ce duc la În timp ce la mamiferul non-uman şi a fortiori la reptilă
imagini (o cădere de apă, un foc, o apă, un monstru devorator...) sau la peşte, stimulus-ul declanşează în mod direct un răspuns
şi a cere să se realizeze un desen, apoi o povestire pornind de (agresivitate la crocodil, emotivitate la cîine etc.), la om orice
la aceste amorse semantice. Nu numai că este un excelent diag- infonnaţie devine indirectă, controlată mnd de "al treilea
nostic psihiatric, dar acest test confmnă şi rezultatele teoretice creier" (sau "creier noetic") (P. Chauchard)l. Orice gîndire
pe care noi personalle-am stabilit, rezultate legate de "struc- umană e re-prezentare, adică trece prin articulatii simbolice.
turile" imaginarului: anume că orice imaginar uman este arti- Contrar 'a ceea" ce"il"iifmnat un psihiatru, o vrem~ la modă, nu
culat de structuri ireductibil plurale, dar limitate la trei clase există solutie de continuitate la om între "imaginar" si sim-
t • "

gravitînd în jurul schemelor matriciale ale "separării" (eroicul), bolic". Imaginarul este deci acel conector obligatoriu prin care
"includerii" (misticul) şi "dramatizării" - etalarea în timp a se constituie orice reprezentare umană.
imaginilor într-o povestire (diseminatoriul). În al doilea rînd, desi în zilele noastre sîntem de o extre-
mă prudenţă în ceea ce priveşte "localizările cerebrale", deja
atît de criticate de fl1ozoful Henri Bergson, şi preferăm luarea
2. Confirmări anatomo-fiziologice şi etologice în considerare a influenţelor mediului exterior asupra speciali-
zărilor neuro-eerebrale (emergenţă "epigenetică" - J. -c. Tabary),
Studiul anatomo-fiziologic al sistemului nervos omenesc nu e mai puţin adevărat că studiile lui R. Sperry (premiul
şi în particular al encefalului a confmnat şi a precizat nume- f':lobel pentru medicină în 1982) şi ale lui E.T. Roll pennit dis-
roase observaţii clinice ale psihologilor. Pe de-o parte, studiul tmgerea zonelor cerebrale mai propice unor anume articulatii
"creierului uriaş" omenesc, cum îl numeşte H. Laborit, a pus simbolice pe care noi le-am botezat, din 1959, "diurne" 'şi
în evidenţă singularitatea lui anatomică. Putem afmna că "nocturne". Lucrările lui Sperry, pe care le confirmă neuro-
el e "uriaş" la "pătrat". El subsumează şi capitalizează, sub 1 P. CHAUCHARD, Precis de biologie humaine, Paris. 1952.
150 151
logul francez Paul Chauchard, situează aceste două articulaţii O a treia dominantă care, la drept vorbind, n-a fost studiată
reciproc în emisferele cerebrale "dreaptă" şi "stîng~~. Stînga, decit la animalul adult, mai precis la masculul broastei este
"cea mai privilegi_aţ~- de cultura şi pedagC?gi.i!~__noasireoccî- "dominanta copulativă". Psihanaliza ne-a obişnuit' ap~i să
dentale" (P. Chauchardj,ar fi sediul (celebra "circumvoluţiune vedem în pulsiunea sexuală o dominantă foarte puternică în
frontală stîngă" pe care Brocâo-reperase deja în secolul al comportarea fiinţei vii. Aceste "scheme motoare ale acuplării
XIX-lea) gîndirii veţbalizate, al conştiinţei reflexive, al aspec- sînt organizări înnăscute [...] care depind de maturizarea co-
tului sintactic al scrierirîn timp ce dţeapta-;zrsa "creierul mut", nexiunilor nervoase pînă atunci latente în structura înnăscută
ar fi sediul gîndurilor şi limb<:l.jel9!JJQn-jogice (muziCar,lCOiiic...), a organismului". Ne aflăm deci în prezenţa a trei mari serii de
al reprezentărilor încărcate de afectivitate, al schemeI corpo- "gesturi dominante" (postural, digestiv, copulativ) în care ma-
rale. Desigur, aceste "două creiere" sînt legate prin "corpul joritatea psiho-fiziologilor şi a psihologilor, partizani ai unei
calos". Experienţele lui RoU pe maimuţă au precizat aceste origini pur centrale a fenomenului de dominantă sau ai unei
legături. Oricare ar fi independenţa sau ierarhia celor două
teorii periferice (adică făcînd trupul în întregim~ să participe
cîmpuri de simbolizare, nu e mai puţin adevărat că, după cum la constituirea fenomenului), au văzut schemele matriciale ale
marilor categorii de re-prezentări.
am arătat în titlul unei cărţi, inspirîndu-ne dintr-o metaforă
Trebuie adăugate la rezultatele acestor observaţii, care con-
hugoliană, "sufletul este tigrat". Limbajele simbolizării sînt
finl1ă în mod acut imperialismul re-prezentării, deci al imaginii,
multiple, desigur nu indefinite, dar suficient de plurale pentru
precum şi existenţa regimurilor imaginare distincte la homo
a da o clasificare a "regimurilor" funcţionării simbolismului. sapiens, observaţiile etologilor (savanţi care studiază moravuri
Reflexologia Scolii
, de la Leningrad este cea care, în pri- şi comportamente) care au pus în evidenţă în comportarea ani-
mele decade ale secolului XX 1, desprinzînd noţiunea de "gest" malelor existenţa unor mari imagini primordiale (Urbilder)
sau de "reflex dominant" (adică acela care inhibă toate cele- directoare de gesturi şi atitudini specifice. Un premiu Nobel
lalte reflexe), permite să se circumscrie matricele originare în (1973) avea să încununeze studiile lui K. Lorenz( ale lui
care se vor construi progresiv marile ansambluri simbolice. W. N. Tinl5eIJ?;~n şi ale lui K. von Friesch asupra acestor imagini
Betcherev şi echipa lui pun în evidenţă la nou-născut două directoare iiiiplicînd "scheme înlfăscute de declansare" foarte
reflexe dominante: acela de "poziţie", care face ca verticali- apropiate de arhetipurilej.l!~gieiie şi de "schemele 'arhetipice"
tatea şi orizontalitatea să fie privilegiate şi orice perturbare a pe care le-am descoperiţ ~oi (1959). În studii celebre asupra
posturii (răsturnare brutală, cădere...) să provoace un reflex comportamentului gîştelorsălbatlce, şopîrlei verzi, micului
postural "dominant". O altă mare dominantă, aceea a "nutri- peşte spinos, aceşti cercetători au discernut imagini-stimuli
ţiei", se manifestă prin reflexele de supt labial şi de orientare care declanşau reflexe dominante puternice. De exemplu, exis-
adecvată a capului. În ambele cazuri, toate reacţiile străine tenţa unei mici pete albăstrii în spatele găurii auriculare la
reflexului dominant sînt inhibate, sau măcar întîrziate. masculul şopîrlei verzi declanşează agresivitatea unui alt
mascul, fapt ce s-a putut pune în evidenţă pictînd cu perfidie
I Pentru lucrările lui W. BETCHEREV şi J.M. OUFLAND, cf. o asemenea pată albăstruie pe o femelă şi declanşînd astfel
G. DURAND, Les Structures anthropologiques de l' imaginaire, intra-
duction elI' archerypologie generale (1960), ed. a lI-a, Dunod, 1993. 1 K. LORENZ, Le Comportement animal et humain, Seuil, 1976.

152 153
agresivitatea masculului în locul unei atitudini instinctual mai Secolul al XIX-lea a văzut pozitivismul dezvoltîndu-se în so-
galante. Acelaşi fenomen a fost studiat, plecînd de la culoarea ciologia cu sens unic a lui Auguste Comte, ca şi în istoricismul
rosie de această dată, la pestele spinos mascul căruia i se unidimensional al lui Karl Marx. Nu ne interesează să analizăm
pr~voacă o furie eroică dacă i se propune oAminge de celuloid În detaliu aici această denunţare: e suficient să arătăm curentul
rosu de zece ori mai voluminoasă decît el. In lumea vertebra- care s-a dezvoltat pe larg "în afara" presupoziţiilor pozitiviste
tel~r inferioare există deci, dacă nu complexe "articulaţii sim- ~i materialiste. Să adăugăm doar că pentru părinţii fondatori,
bolice", cel puţin "legături simbolice" rudimentare înnăscute, Com~Marx, imaginarul şi operele lui se situează mult "în
care stau la baza unui univers imaginar regularizînd compor- margffie~~_QWjzaţIei, fie la vîrsta "teologică" a primitivităţii
tamentele vitale ale speciei. umane, fie la suprafaţa insignifianţei suprastructurale. Şi una
În sÎrrsit, trebuie luat în calcul un fenomen observat de toţi şi cealaltă se rînduiesc pe furiş în mitul ineluctabilului progres
neuro-fizi~logii, şi care va fi o mare justificare pentru susţi­ providenţial al cărui model a fost dat în secolul al XII-lea de
nătorii unei teorii epigenetice a reprezentării, anume că "uriaşul abatele Gioacchino da.Fi.<>re 1• Acest mit, fondator al întregii
creier" uman se formează foarte lent (neotenie). Dacă legătura gîndiri moderne, constă în a situa ineluctabilul progres al uma-
simbolică apare de la optsprezece luni, articularea simbolică nităţii în trei "vîrste" consecutive Revelaţiei creştine: vîrsta
nu se manifestă înainte de patru sau cinci ani. Construcţia ana- Ta.tălui, apoi a f!!t1ui şi în sfirşit aceea, care va să vină, a
tomică a creierului uman nu se termină decît spre şapte ani, iar SÎmiU1Ui Duh, epocă a Păcii universale.
răspunsurile encefalografice nu sînt normale decît la douăzeci DiiiîPOt~ivă, a plasa puterea-imaginarului, reprezentarea
de ani. .. "Omul este singura fiinţă a cărei maturizare este atît simbolică, la fundamentul gîndirii lui Sapiens, înseamnă a
de lentă, ceea ce permite mediului, şi mai ales mediului social, respinge cu aceeaşi mişcare "progresele unei conştiinţe" a cărei
să joace un mare rol în învăţarea cerebrală" (P. Chauchard, intenţie ar fi iconoclastă, ca şi perspectivele prea scurte şi prea
op. cit.). Consecinţa acestei lente neotenii este dublă: ea face regionale ale unui istoricism născut din detenninismul cu sens
necesară educarea "regimurilor" simbolizării, dar face şi ca unic al Europei moderne.
această educatie să fie foarte variabilă în funcţie de culturi, în Abia atunci vedem, în această nouă tendinţă ştiinţifică,
functie chiar de momentele culturale ale unei aceleiasi culturi. cum istoria se deschide preistoriei şi către ceea ce un istoric
Asta' a subliniat foarte bine "Scoala culturalistă" a~ericană, francez numeşte "lungă durată", iar sociologia scapă din
şi asta a obligat ştiinţele social~ să privească în altă parte decît molcuţul ei leagăn parizian ca să evadeze spre marele larg al
în propria lor arie culturală. Pluralismului imaginarului bine sta- culturilor exotice. Preistoria stabileşte că o dată cu apariţia
bilit de psihologie şi anatomo-fiziologie trebuie să-i corespundă dovedită a genului homo, acum două milioane de ani, în
o sociologie a depărtărilor, o sociologie a "sălbaticului". Africa, omul nu numai că manifestă aptitudinea de a-şi face
unelte, dar şi - datorită anatomiei cutiilor craniene descoperite -
zonele cerebrale ale lui Broca şi Wemicke (zona temporo-pa-
3. Sociologii ale sălbaticului şi ale obişnuitului rietală stîngă) sînt la locul lor în uriaşul creier hominian, deci

Orice teorie a imaginarului trebuie întîi să~~.':!YJlţe pe scurt 1 H. DE LUBAC, La Posterite spirituelle de Ioachim de Fiare
europocent:rlsmUlcare-aînsoţit naşterea soc:!~iei şi a istoriei. (2 vol.). Lethielleux, 1978-1980.
-----_ ..
154 155
homo erectus e înzestrat cu vorbire. r>ecoraţia siturilor funerare Toţi aceşti "îndepărtaţi" sau, mai degrabă, aceste locuri ţinute
arată de asemenea că el e măcar capabil să însoţească moartea deoparte de ştiinţele sociale clasice şi îndeosebi de sociologia
cu un ansamblu de simboluri şi de obiecte rituale 1• Deci, franceză îşi reiau demnitatea şi drepturile lor. Cu totul exem-
începînd de la cele mai îndepărtate apariţii ale lui, omul clar plară este din acest punct de vedere noţiune.a,de,-,sj1bati~..:'. Mult
deosebit de celelalte fiinţe vii este deja înzestrat cu un creier timp ea a însemnat "b~bar'~ cu conotaţii de infantilism, cru-
care face din el un homo symbolicus. zime, grosolănie, incultură. Ea se opunea radical aceleia de
Aceste regăsiri cu proximitatea fraternă a celor îndepărtaţi "civilizat". Ultima jumătate a secolului nostru a inversat total
de homo sapiens actual obsedează literalmente toată noua acest raport: celebra carte a lui Claude Levi-Strauss din 1962,
GÎndir~g_ş41!Jafică, înseamnă, contra oricărui europocentrism,
sociologie, făcînd să explodeze europocentrismul său natal.
că "oamenii au gîndit dintotdeauna la fel <;le pine" şi că în orice
Paradoxul stă în faptul că această decolollizare intel~!.I:!ală
coincide cu colonizarea, de către puterile europene, a popoa- om subzistă un patrimoniu "sălbatic" nesfrrşit de respectabil şi
de preţios. Acest titlu şi această atitudine ftIozofică au făcut de
relor considerate "inferioare". Foarte semnificativă în ceea ce
atunci şcoală 1.
priveşte această-schimbare şi aceste regăsiri este distanţa
Această răsturnare a valorilor avea să permită în mod
minimă - abia douăzeci de ani, iar uneori chiar doi sau trei
deliberat fondarea unei "sociologii a imaginarului", comple-
ani - care separă opera marelui etnolog de cameră Lucien tînd în chip exogen imperativele imaginarului puse în evidenţă
Uvy-Bruhl, autor al lucrării Funcţii mentale în societăţile prin explorarea psihologică şi etologică. Asta a văzut cu luci-
inferloâre (A1can, Paris, 1910), de opera marelui etnolog de ditate marele sociolog francez care a stat mulţi ani în societatea
teren Marcel Griaule (MăSlldogone, Institutul de etnologie, policulturală braziliană, Roger .B(lşt~de(1898-1974) şi care, la
PaI:is, 1932). 'lntimp ce L~vy-Bruhl atribuie "primitivilor" o sfirşitul anilofSO~'angajează cu vigoare cercetarea sociologică
mentalitate .,inferioară" , "prelogică", ce îi diferenţiază şi-i separă pe acele ferme incognitae ale "gîndirii obscure şi confuze" a
de "adultul alb şi civilizat", etnologii de teren vor constata că visuluF, a fantasmelor bolii mentale, a transei religioase, a
nu există o diferenţă de natură între "apropiat şi îndepărtat"2. simbolului, a miturilor şi a utopiilor. Bastide nu numai că
De îndată ce este exorcizată "inferioritatea" "prelogicului" instaurează acest departament major care este imaginarul în
şi în special a procedurilor de participare, de similitudine, de "soCiologia cunoaşterii", aruncînd astfel o punte între sociolo-
homeologie (adică procedurile ce Iasă un loc legitim alterităţii, gie şi psihologiile profunzimilor, dar, mai mult, imensa lui
"terţului dat", "confuziei"), ştiinţa omului în societate poate să erudiţie Şl cunozitatea îi permit să stabilească puncte de legătură
abordeze toate declinările - "derivaţiile" - gîndirii imaginare. între sociologia simbolului şi a visului şi producţiile literare.
Foarte semnificativă este, de o bună jumătate de secol, schim- În această breşă larg deschisă într-o latură a sociologiei
barea valorii terminologiilor. Noţiunile peiorative de "prelogic", pozitiviste urmau să se îngrămădească numeroase explorări de
de "primitiv", de "gîndire mistică" sînt înlocuite puţin cîte teren pînă atunci neglijate.
puţin cu acelea de "arhetip", "logică diferită", "participare" etc.
I R. BASTIDE, Le Sacre sallvage, Payol, 1975; M. HULIN. La Mys-
1 Y. COPPENS, Le Singe, l'Afrique el l' homme, Fayard, 1983. lique sallvage, P.U.E, 1993.
2 R. BASTIDE, Sociologie el psychanalyse, P.U.E, 1949-1950, şi 2 R. BASTIDE, "La pensee obscure el confuse", in Le Monde non
Le ProcJzain el le loinlain, Cujas, 1970. chrbien, nr. 75-76/1965.

156 157
Pot fi observate două ramuri ale acestui curent izvorît din a jocurilor sale contra "particularismului maniacal", această
sociologia "cunoaşterii prin imaginar" a sociologului din Sao luptă a unei "cunoaşteri diagonale" contra specializărilor oarbe
Paulo. Una, urmînd direct linia studiilor americaniste ale lui urma să aibă încă o dată ecou atît în epistemologia "transver-
B~stide şi impregnînd toată etnologia contemporană. Cealaltă, salului" la Edgar Morin, cît şi în viguroasa şi luxurianta "ştiinţă
îndreptîndu-se, ca să spunem aşa, către domeniile lăsate în veselă" a africanistului discipol al lui Bastide şi specialist în
paragină de către sociologie. imaginarul morţii, regretatul nostru prieten Louis-Vincent
Prima va pune în centrul studiilor sale acele rezerve ale Thomas 1•
imaginarului care sînt simbolurile, miturile şi riturile socie- Trebuie să remarcăm de asemenea expansiunea noii socio-
tăţilor îndepărtate. În bogata vînă a americaniştilor, alături de logii, în urma lui Gria\lle, la africanişti, iar la s·pecialiştii Ocea-
Jacques Soustelle, Alfred Metraux, Jean Cazeneuve, trebuie niei, o dată cu impozanta statură a lui Maurice Leenhardt
lăsat un loc important operei lui Roger Caillois. Dar această (1878-1954), căruia i se datorează una din cărţile majore
operă trebuie considerată mai mul(câgeilerală decît de spe- asupra imaginarului la melanezieni: Do Kamo, persoana şi
cialitate, căci ea a rămas de altfel confidenţială în lumea mitul În lumea meianeziană (Paris, 1947). Printre discipolii lui
universitară, semn al rezistenţei pe care continua s-o ducă Griaule, pe lîngă D. Zahan şi Viviana Pâques, trebuie să
Universitatea franceză, sălbatic ancorată în pozitivismul ei remarcăm opera berberologului Jean Servier, avînd şi ea drept
natal. "Flirtînd" multă vreme cu suprarealismul, fondator, cheie tot o operă de generalist, acel "Eseu de etnologie
împreună cu Michel Leiris, Alexandre Kojeve şi Georges generală" din 1964, al cărui titlu, Omul şi invizibilui, poate
Bataille, al Colegiului de Sociologie Q.2J7), consacrîndu-se să pară iconoclac;t la prima vedere, dar' ale cărui capitole sînt,
"cercetării fenomenelor umane ale marilor străfunduri" (sic), de fapt, toate, un florilegiu de mari imagini, trimiţînd către
era inevitabil ca Roger Caillois, care nu era încă director al simbolizatul absolut: "itinerarii pentnl "invizibil", care descriu
UNESCO şi academician, să fie suspectat de cele mai rele riturile funerare, "porţi de sînge" ale riturilor iniţiatice, caval-
intenţii subversive de către ortodoxia unei Sorbone avînd cade şi trepte ascensionale ale riturilor şamanice etc. Vast
"particularisme cu caracter maniacal şi pur rituale", unde ansamblu imaginar al tuturor forţelor şi dovezilor etnologice
domnea Uon Brunschvicg. Sacrul, jocul, mitul, "incertitudi- contra reducţiilor la hazardatele constatări ale paleontologiei,
nea" visurilor, fantasticul: tot atîtea regiuni.a.lţ:1filaginarului pe acest eseu dezminte, cu o ironie muşcătoare şi cu un florilegiu
care le explorează - am fi chiar tentaţi să scriem "le instau- de exemple irefutabile, pretenţiile unui evoluţionism acceptat
rează" - autorul acestei fulgurante cărţulii de 180 de pagini, ca o dogmă. Orientarea tuturor simbolizanţilor rituali şi mitici
Mitui şi omui 1, totuşi cel mai bogat dosar comparatist care către Invizibil smulge specia umană din vulgarul determinism
poate fi imaginat, în care se amestecă nu fără profit reciproc animal. Presimţim prin aceasta cum opera etnologului Invizi-
psiho-fiziologia, psiho-patologia, etno-sociologia, estetica bilului se deschide către domeniul modemelor revalorizări ale
sau... entomologia! Această luptă a imaginarului, a miturilor, "ştiinţelor religioase". Înainte de a ne angaja în explorarea

r
1 R. CAILLOIS, Le mythe et homme, Gallimard, }2.JB şi Roger 1 L.-Y. THOMAS, Fantasmes au qlwlidien, Meridiens, 1984;
."',.J Caillois el les approches de l' irri'aginaire. Cahiers de l' lmâginaire, nr. 8, G. AUCLAIR, Le Mana quotidien. slrucrures et fonclions du fail divers.
L'Hannattan, 1992. Anthropos, 1970.

158 159
acestuia din unnă, să ex~in~celălalt mare curent de gîndire cules într-o amplă recoltă transversală, atît în Poetica oraşului
ce deschide un cîmp une~:sociologij_~inarului". (Klincksieck, 1972), cît şi în Variaţii peisagere (1980), amin-
Primul, după cum tocmai am arătat, se desfăşura în pros- tirile "copilăriei franţuzeşti" provinciale, meciul de rugby sau
pectarea "îndepărtatului" şi în reabiljt'!fea.u.săIl:>ăticului", a "oamenii de nimic". Tot aşa se petrec lucrurile C'J Michel
"primordialului". Cel de-al doilea, dimpotrivă, dar cu un re- Maffesoli 1, fondator al unei "estetici sociologice" atente la cele
zultat identic, se restrînge la prospectarea a ceea ce este cel mai mai mici figuri ale cotidianului, ale frivolului, ale efemerului
aproape, cel mai "comun", şi reabilitează "cotidianul", "oamenii care cucereşte prezentul, actualul şi, în acelaşi timp, al unui
de nimic". E comparabil, în intenţii, cu'-ace-Ie 'ready-made neo-barochism epistemologic ataşat şi el de Golul aparenţelor
(operă, obiect "gata făcut") pe care suprarealiştii le ridicau la (PIon, 1990). La acest curent sociologic origirial vine să se
rangul de operă de artă. Dar tot imaginarul este cel care, ca la adauge âşa-numita sociologie a "poveştilor de viaţă'?; unde
etnologii "îndepărtatului", prevalează de îndată ce e vorba să investigaţia sociologululcedeazăînfaţa imagillarului unui
se defuncţionalizeze, să se deb.analizeze obiecte modeste - povestitor care reprezintă un eşantion dintr-un grup social. În
celebrul "suport de_sticle" al lui Marcel Duc.bitmp - atît sfîrşit, cu Comelius ~adis sau Georg~alcndier, raţiu­

de familiare încît nu mai' trezeau nici o imagine. Precursorul nile politicului, ale puterilor în aparenţă atît de raţionalizate, se
acestei sociologii "suprarealiste" a fost sociologul gennan desprind toate de pe un fond de imaginar mai mult sau mai
Georg Simglel l care, la începutul secolului, a atras reflecţia puţin pasiona13. Există în aceste sociologii recente un efort de

filozoficăşr-analiza sociologică spre futil(tăţile "modei", ale a "revrăji" (Bezauberw1g) o lume a cercetării şi obiectul ei
"cochetăriei", ale "marilor oraşe" (Roma, Florenţa:-V"eneţia...), ("socialul", "s'?~ietalul"), atît de dezvrăjit de conceptualism
ale "aventurierului" şi ale "jucătorului", ale "portretului" etc. şi de dialectici1e rigide şi unidimensionale ale pozitivismelor.
Posteritatea acestui curent care reinstalează în inima imagi- Iar această "revrăjire" trece, înainte de toate, prin imaginar, loc
comun al apropiatului, al proximităţii, al îndepărtatei "sălbă­
narului şi redă "chip" unor cîmpuri de investigaţie mult lăsate
ticii". Sociologia se vrea de acum înainte "figurativă"4 (P.
deoparte este bogată mai ales la sociologii ieşiţi din Şcoala de
Tacussel); ea se întemeiază pe o "cunoaştere obişnuită~f (M.
la Grenoble. Aşa stau lucrurile cu studiile lui Jacques Bril, a
Maffesoli), în care subie_~tuI şi obiectul sînt una în actul de
cărulreză, Simbolism şi civilizaţie. Eseu asupra eficacităţii
cuno~t_ere, şi al cărei statut simbolic al' imaginii este par'a-
anfropologice a imaginarului (Champion, Paris, 1977), des-
digma (model perfect, demonstraţie prin exemplnl suficient).
. .chl.ge o întreagă serie de lucrări - la jumătatea distanţei între
mitanaliza draga'cercetătorilordin Grenoble şi psihanaliză­ 1 M. MAFFESOLI, La Conquere du present, pour une sociologie de
asupra unor obiecte antropologice cum ar fi "pînza şi firul", la vie quotidieune, P.U.F., 1979; cf. A. BAILLY, L'Humanisme en geo-
instrumentele muzicale etc. Tot asa stau lucrurile si cu Pierre graphie, Anthropos, 1990..-
"'
.. ' Sansot, sociolog al "monstraţiei" poetice a sensibil~lui (Forme
2 F. FERRAROTI, Histoire et histoires de vie, la methode biographi-
que des sciences sociales, Klincksieck, 1983.
sensibile ale vieţii sociale, P.u.F., 1986) şi, deci, al imaginarului 3 G. BALANDIER, Pouvoirs sur sChÎe, Balland, 1990; C. CASTO-
RIADIS, L' lnstitution imaginaire de la societi, Seuil, 1975.
I G. SIMMEL, Philosophie de la modernite (2 voI., texte regrupate 4 P. TACUSSEL, L' Auracriorrsor:i-ate-;TiFdynamisme de l' imaginaire
şi traduse de J.-L. Vieillard-Baron), Payot, 1990. dans la societe monocephale, Meridiens, 1984.

160 161
4 ... Noile Critici": de la mitocritică la mitanaliză Dar,origţnalitatea lui Bachelard şi a posterităţii sale a fost
de a nu asculta niciodată vocile sirenelor "structuraliste" care
Un asemenea orizont 'lfigurativ" deschis de so<::i.Ql9.giile vrînd să se elibereze de "agasarea" provocată de critic~ i;~~
recente avea să intre în rezonanţă cu întregul curent zis al "noii ricistă, n-au căzut mai puţin în făgaşul pozitivismului mascat
critici" literare şi artistice, şi ea "agasată" - cuvîntul este al lui al pretinselor "ştiinţe" ale literaturii (gramatologie, semiotică,
Uvi-Strauss - de explicarea operelor de cultură doar prin fonologie etc.), unde puterile "poetice" ale imaginii se pierd
filiaţiile istorice şi prin genealogiile diferiţilor literaţi. Gaston din nou în arcanele unui sistem care înlătură pluralitatea antro-
Bachelard (1884-1962) a fost incontestabilul pionier al acestei pologică în profitul acestui nou "monoteism" care este "struc-
"noi critici", mai aviae de document (text, operă de artă) şi mai tura" abstractă şi atotputernică. Aceea se vrea "fără tată, fără
ales de <;.onţinuturile lui i~~.inare decît de eredităţile lui mamă", dar în realitate se rînduieşte plat într-o veche logică
estetice. In jurul imaginilor poetice şi literare ale celor patru binară, obsedată de silogism. Dig:ipolii lui Bachelard, ca
elemente clasice, încă dinainte de război (Psihanaliza focului, Jean-Pierre Ric~~d (Literatură şi senzaţie, 1954), una din
Gallimard, 1938), el construieşte o analiză literară unde ima- figurile de marcă ale "Noii Critici", şi noi înşine (Decorul mitic
ginea vine să lumineze imaginea şi să creeze astfel un fel de fn .. Mfnăstirea din Parma", Corti, 1960), au rămas credinciosi
determinism transversal la istorie şi la biografie. Elaborare conţinuturilor imaginare ale operelor. Vom vedea mai depart'e
poetică prin intermediul familiilor de imagini simbolice căreia că această fidelitate faţă de "pregnanţa simbolică" (E. Cassirer)
lucrarea scrisă în 1960, Poetica reveriei,avea să-i fie testa- permitea accesul la o cu totul altă logică decît aceea a
mentul. Desigur, aceste lucrări fondatoare erau adesea în con- lui "sau... sau...", binară şi întemeiată pe "terţul exclus". Să-i
fluenţă cu critica psihanalitică, pentru care Charles Mauron 1, recunoaştem totuşi structuralismului, în persoana lui Claude

creatorul psihocriticii, a fost cel mai hotărît reprezent~ar Levi-Strauss l , ceea ce este fructuos în explorarea mitului. El
la Bachelard şi discipolii săi, contrar cu rabaterea psihanalitică v.a repera într-adevăr calitatea esenţială a unui sermo mythicus,
a operei pe întîmplările biografice ale autorului ei, există o ŞI anume redundanţa. Nefiind nici un discurs pentru a de-

eliberare a imaginii realmente creatoare - "poetice" - a operei, monstra, nici o povestire pentru a monstra, mitul trebuie să
a autorului, a timpului său. Confluenţă şi cu - mai puţin o uzeze de o insistenţă persuasivă pe care o denotă variatiile
anumită bunăvointă
simbolice pe o temă. Aceste "roiuri", "pachete", "constel~tii"
, acordată formalismului - Scoala, de la
d~ imagini pot fi regrupate dincolo de firul temporal' al
...:-q~neva, pe care au ilustrat-o, în urma lui MarcelR~mond
dIscursului (diacronie) în serii coerente sau "sincronice", în
(1897-12,Ş4), Jean Rousset, Jean Starobinski şi belgianul
ceea ce Uvi-Strauss numeşte "miteme" (cea mai mică unitate
Georges Poulet2• Confluenţă, în sfrrşit, şi cu lucrările lui Michel
semantică dintr-un discurs şi care se semnalează prin redun-
Cazenave asupra mitului lui Tristan.
danţă). Astfel, etnologul comunităţilor nambikwara a clasat în
1 CH. MAURON, Des Metaphores obsedantes au mythe personnel, tabele cu dublă intrare (diacronică si sincronică) mituri amerin-
Corti, 1963. diene, dar a tratat "în manieră ~ericană" si mituri clasice
2 J. ROUSSET, Forme et signijication, 1. Corti, 1962; G. POULET, ~um ar fi acela al lui Oedip sau al lui P~rsifal. Şi totuşi:
Etudes sur le temps humain, Rocher, 1950; J. STAROBINSKI, L' rEil vivant,
Gallimard,1961. 1 CL. LEVI-STRAUSS, L'Anthropologie structurale, PIon, 1958.

162 163
cramponat de logica binară, el a refuzat să vadă că acele legă­ intîlnindu-se în intenţiile lui cu Laboratorul de Studii asupra
turi transversale povestirii diacronice instaurau cel puţin o a Imaginarului American condus de Viola Sachs la Universitatea
treia dimensiune, un "terţ dat". Nu e mai puţin adevărat că Paris VIII. Dacă ne permitem să consacrăm o jumătate de
această metodă este indispensabila propedeutică a oricărei pagină pentru e.R.I. din Grenoble, asta e pentru că a fost ger-!
tratări a mitului. Este interesant de notat că Victor Hugo l menul a vreo patruzeci şi trei de centre de studiu al imagina-.i
remarcase la Shakespeare acel "fapt foarte ciudat", respectiv o rului pe care le-am adunat în 1982 într-o Grupare de Cercetar~
"dublă acţiune în dramă şi care o repetă în mic"; şi Victor Coordonată (G.RE.CO., structurăde studiu.dispărută din păcate
Hugo observă, atît în Hamlet cît şi în Regele Lear, "o dramă de atunci), la e.N.R.S. Nu e în intentia noastră să dăm aici un
mai mică ce copiază şi însoţeşte drama principală, acţiunea catalog al tuturor acestor centre semănate în toate cele cinci
purtîndu-şi şi ea luna ei, o acţiune mai mică, aidoma". Marele părţi ale lumii, de la Seul la Sydney, de la Montreal la Recife,
poet, căruia Levi-Strauss i-l alătură pe Richard Wagner, ar fi de la Brazzaville la Lublin. Să-I semnalăm totuşi drept exem-
deci fără voia lui strămoşul modemelor noastre mitocritici care plar în cercetări de mitocritică pe fratele mai mic al Centrului
se sprijină pe redundanţe, constitutive ale "sincronicităţilor". din Grenoble, născut şapte ani mai tîrziu, "Laboratorul Plu-
Trebuie să semnalăm, în solidul domeniu al unei mito- ridisciplinar de Studiu al Imaginarului Literar" - LAPRIL -la
critici rămase bachelardiene, departamentul de "limbi şi litere" Universitatea din-.13ordeaux III care, de mai mult de douăzeci
al Scolii din Grenoble legate de vechiul ei nume de "Centru de de ani, sub direcţia ~pedalistului în secolul al XVI-lea, Claude
Qi~~tări asupra Imaginarului". Întemeiat în_1966 de trei pro- G. Dubois, editează buletinul de cercetări Eidolon. Cercetări
fesori de la uiiIVersitatea din Grenoble, printre care Leon in ,,~ritică", pe care le ilustrează foarte bine monumentala
.ceuier, acest departament a dat un-mare număr de lucrări - lucrare a lui Patrice C.iIDlbJo.nne asupra structurilor imagi-
deschise
-----.
..
cu zece ani mai devreme de lucrarea noastră Decorul narului augustinian. Să mai adăugăm că lucrările lui Claude
mitic în "Mînăstirea din Parma", Corti, .~ ale "mito- G. Duboisnevoi'servi de exemplu în ce priveşte deschiderea
criticilor", referitor la autori atît de diverşi ca lules Veme şi extensia mitocriticii către mitanaliză şi, în acelaşi timp, în
(S. Vieme, 1972), Shelley (1. Perrin, 1973), Proust (e. Robin, ceea ce priveşte acordul dintre metodele noastre şi acelea ale
1977), Baudelaire (P. Mathias, 1977), Blake (D. Chauvin, Şcolii din Konstanz 1, unde s-a născut "teoria receptării".
1981) etc., cărora li se alătură de puţin timp lucrările lui Din "îndepartarea" acestui secol major pentru civilizaţia
P. Walter asupra literaturii Cavalerilor Mesei Rotunde şi ale lui noastră occidentală care este al XVI-lea, Claude Dubois, pe
l. Siganos, autor al unei importante teze asupra simbolismului de-o parte, poate să dea seamă de fragilitatea istoricismelor şi
insectei. Trebuie semnalate de asemenea cercetările ajunse deja a explicaţiilor istorice abia desprinzîndu-se din "mitic" în
- 'Ta "mitanalize" depăşind opera unui singur autor, cum ar fi secolul lui Bodin, al lui d' Aubigne şi al lui PosteI; pe de altă
mitul copilăriei în literatura narativă italiană din secolul XX parte, el poate să arate că un fel de "meta-istorie" (adică o
(G. Bosetti), sau ansamblul romanelor negro-africane de ex- istorie dincolo sau alături de lanţul unidimensional al eve-
presie franceză (A. şi R. Chemain, 1973), mitologia japoneză nimentelor) particularizează Imaginarul Renaşterii (p.D.E,
(A. Rocher, 1989), literatura anglo-saxonă (l. Marigny, 1983),
1 H.R. JAUSS, Pour une esthitique de la reeeption (prefaţă de J. Sta-
1 V. HUGO, William Shakespeare, Flarnmarion, 1973, robinski), Gallimard, 1978.

164 luS
1985) si creează un bazin de receptare bine tipizat, acela al Studiul "mitologiilor" secolului XX, deja abordat în în-
"baroc~lui", al "manierismului" care angajează un studiu sist~­ toarcerea lui Di(}nys()~ de M. MaffesoljşiJean Brun, a fost, la
matie a ceea ce vom numi mai tîrziu "bazine semantice". In Git':n'obie, specialitatea lui Jean-Pierre Sironneau şi a Fran90isei
continuarea acestei mitanalize care instaurează o istorie cu totul Bonardel, care au studiat "în sens invers" unul faţă de celălalt,
diferită non-evenimentială, trebuie asezate lucrările latinistului unul dezastrele mitologiilor oficiale, celălalt sperantele mitice
Joel Thomas, fondato~ la Perpignan' al acelei "Echipe pentru ascunse ale secolului. Într-o magistrală şi monume~tală carte,
studiul imaginarului la latini" (EPRIL), care, în magistralullui Filozofia alchimiei (P.U.F., 1933), cu subtitlul lămuritor "Opus
studiu despre Structurile imaginarului în "Eneida" (Belles Magnum şi modernitate", Fran90ise Bonardel, specialistă în
Lettres, Paris, 1981) 1, arată cum confluenţa dintre o operă filozofia hermetistă, ne arată cum gînditorii cei mai valabili
poetică şi acţiunea politică augustiană instaurează şi restabi- ai timpurilor noastre moderne atît de "inactive" - nu numai
leşte mitul ciclic al vîrstei lui Saturn şi dă restaurării imperiale restauratorii unor curente ocultate ca Eliade, Corbin, Jung,
o etică a initierii. Bachelard, ci şi Wagner, Nietzsche, Artaurl,Th-:-Mann, Caillois,
Dacă re'venim pe terenul Şcolii de la Grenoble, trebuie de Bousquet, Heidegger sau Bonnefoy... - au fost inspiraţi în
asemenea să semnalăm efortul de a reconcilia cu mitul o nouă operele lor de un consen~_lI1itic difuz, dar profund, care nu e
privire istorică şi sociologică, reconciliere care constituie altceva decît vechea filozofie "imaginară" a alchimiei. La toţi
"mitanaliza". Leon Cellier deschisese cale desprinzînd mari aceşti autori care formează modernitatea noastră, fie ea "post-
"mituri romantice" (1954) în opere diferite ale lui Ballanche, modernă", există o intuiţie "filozofaIă" ce depăşeşte concep-
Soumet, Lamartine etc. Deja enorma cercetare a lui Gilbert. tualizările fIlozofice, un imaginal (adică, aşa cum îl va defmi
Bosetti, condensată într-o "cărticică" de 360 de pagini, arată Corbin, o "transcendenţă a imaginării") care subîntinde ima-
eVident si exhaustiv că, în ciuda sălbaticelor opoziţii ideolo- ginile. Se impune o remarcă referitoare la aceste reapariţii de
gice din'"Ventennio nero", se derula pe fundal un ansamblu vechi mituri pe care le aduce la lumină mitanaliza, în sînul unei
mitic relativ la copilărie. Deja Auro~~Frasson, în studiul asupra istorii obsedate doar de mitul progresului: aceste întoarceri,
lui Italo Galvino, presimţea cum 'opera unui mare romancier aceste "disimultaneităţi" (Entgleichzigkeit) sînt consecinţa
susţinea printr~un ansamblu mitic şi imaginar istoria unui timp. puţinătăţii de alegeri posibile - Levi-Strauss şi P. Sorokin 1
De-altfel, sociologul Alain Pessin, deja citat, arăta că în spatele au remarcat deja acest lucru - în sînul unui stoc mitic spe-
întregii istorii a secolului al XIX-lea şi al culmilor sale - Hugo, cific pentru sapiens şi limitat de legile coerenţei imaginilor.
Michelet, Ballanche, Lamennais, Daumier, Pierre Leroux, Acestea sînt grupate în rare posibilităţi (trei, după părerea lui
Blanqui sau George Sand - curgea, ca un fir roşu legînd un P. Sorokin şi a noastră înşine), ele însele definite prin regi-
colier, mitul. POp_?!U lui .2 murile imaginilor. Există un dublu "principiu al limitelor" care
1 J. THOMAS (sub îndrumarea lui), Les Imaginaires des Latins, guvernează schimbările de imaginar: unul care "limitează" în
P. Univ. Perpignan, 1992; CL.-O. DUBOIS, La Conception de l' histoire de timp pregnanţa unei travee mitice, altul care limitează alegerile
France au XVI-e siecle, Nizet, Paris, 1975; Mats et regles,jeux et delires, în schimbările mitice.
Paradigme, Caen, 1992.
2 A. PESSIN. Le Mythe du Peuple et la societe franr;aise ali XIXe 1 P. SOROKlN, Social and Cultural Dynamics (4 vol.), Porter Sargent
siecle, P.U.F., 1992; La Reverie anarchiste (1848·1914), Meridiens, 1982. Pub., 1957.

166 167
Cît despre Jean-Pierre Sironneau, în teza lui, Secularizare şi occidentală s-a confruntat cu pregnanţele imaginare. Bachelard
\ religii politice, el se leagă, invers, de cele două mari mituri care avea deja toate dificultăţile cu putinţă în separarea "celor două
\ au cuceillOfi~ial Europa si o parte a lumii: naţional-socialismul, iubiri" ale sale: aceea a ştiinţei şi aceea a imaginilor. El a scris
pe de-o parte, şi "comuni~ lenino-stalinian", pe de altap'ârte. chiar o carte, Formarea s.J2.i!:j!ului ştiinţific (Vrin, 1947), pentru
E remarcabil faptul că aceste "mituri" - care fie că se mărturiseau a încerca s~ arate că ştiinţa i1î.ts-e-'fofmează"decît repudiind
explicit ca "mituri" la Alfred Rosenberg, fie că se sprijineau imaginile. In zadar, după părerea noastră; imaginile alungate
pe o logică afectivă şi pe un mit milenarist, gioacchinit chiar, pe uşă se întorc pe fereastră şi investesc conceptele stiin-
nemărturisit deşi prezent la Marx - au supus normelor lor atît ţifice cele mai moderne: undă, corpuscul, catastrofe, boots'trap,
scientismul nemţesc sau rusesc, cît şi Bisericile 1. Dar ceea ce supercoarde... Epistemologul Georges Canguilhem 1, probabil
trebuie să reţinem pentru moment din aceste două serii de mai desprins de regimul imaginarului care era acela al poziti-
lucrări este suprapunerea într-un acelaşi secol a două}.r:~yee vismului pe care l-a mostenit, la Bachelard o stiintă fizico-chi-
mitice antagoniste: una oficializată de puterile politice;"cealaltă mică, doctor în medicină şi nu doctor în chi:Uie', rel~va că în bio-
r"'subteranasi "latentă", una sprijillindu~sepeteoriiscientiste şi logie, de exemplu, cercetarea şi eventuala descoperire depin-
pseudo-ştiirÎmTce, cealaltă mascînd problemele şi angoasele deau de regimul imaginii în care ele se înscriau: "...sau imaginea
modernităţii noastre cu soluţiile şi imaginile unor foarte vechi unei substanţe plastice fundamentale, sau o compoziţie din
teorii hermetiste. părţi de atomi..." etan şi şi individualizaţi. Antagonismul, mer-
Această "suprapunere" va fi pentru noi un subiect de re- gînd pînă la neînţelegere, între citologi (cei care pornesc de la
flecţie cînd vom aborda problema "topicii" socio-culturale studiul celulei) mai mult sau mai puţin mecanicişti, şi histologi
(v. infra, p. 184). (cei care pleacă de la ansamblul unui ţesut), adepţi ai con-
-:>- tinuului, nu se datorează, se pare, decît valorizării pozitive
(citologii) sau negative (histologii) date imaginii unei mem-
5. Imaginarul ştiinţei brane celulare. Acest rol al imaginii, nu -numai cag~rmen
imaginar al creaţiei ştiinţifice, aşa cum aproape toţi savanţii îl
Aceste ultime demersuri ale mitanalizei scrutînd miturile constataseră, de la Francis Bacon în secolul al XVII-lea, pînă
constitutive ale secolului XX, ca şi lenta constituire pluri- la Poincare, în 1908, sau la matematicianul J. Hadamard, în
disciplinară a "ştiinţelor imaginarului", ne determină să recon- 1945, ci şi ca regulă p_aI.1-icularizată a unei logici, a unei stra-
siderăm imperialismul ideologic pe care Occidentul l-a dat tegii, chiar a unei metode...<lin-yenţiei, a fost mai mult sau mai
ştiinţei, singura stăpînă a unui adevăr iconoclast, fundament puţin reperat de Mich~IEoucault, Abraham Moles2 şi F. Hallyn,
suprem al valorilor. Am spus suficient despre asta pentru a Dar un fizician americ<l)l, Gerald Holton3 , este cel care a
arăta că toate ştiinţele imaginarului se emancipează, la orice
J G. CANGUILHEM, Connaissance de la vie, Hachette, 1952;
nivel ar fi, de "monoteismul" scientist. De mult timp ştiinţa J. SCHLANGER, Les Mhaphores de [' organisme, Vrin, 1977.
2 A. MOLES, La Creation scientifique, Kister, 1956; F. HALLYN, Les
1 H. DESROCHE, Socialisme et sociologie religieuse, Cujas, 1963; Structures pohiques du monde, Seuil, 1987.
A. BESAN<;ON, Les Origines intellectuelles du leninisme, Calmann-Levy,
3 G. HOLTON, L.'/magination scientifique, Gallimard, 1982,
1977. eL M. CAZENAVE, La SCience;( [' âme du monde, Imago, 1983. -c;;--"...'

168 169
stabilit cel mai bine - cu o seriozitate şi o exhaustivitate cu înseşi, multă vreme închis asupra mecanicismului exclusiv,
totul ştiinţifice - rolul director al regimurilor Uniiginii (pe care ireconciliabilele imagini ale undei (continue) şi ale corpusculului
el le numeşte "presupo4i!iiJel1}(itice" sau themata) asupra (discontinuu) sînt constrînse să se asocieze într-o "mecanică
orientării..singulare a descoperirii. Aceste tfemaia contribuie ondulatorie". Precizia ştiinţifică nu poate astfel să se lipsească
la ceea ce Eigştein însuşi numea Weltbild, "imaginea lumii (nu de o "realitate voalată" (Bernard d'Espagnat) căreia obiectele
numai a «Universului», ci şi a «lumii» ambientale cotidiene şi imaginarului uman, simbolurile, îi sînt model...
umane)". Ei sînt apropiaţi, în generalitatea lor formală (discon-
tinuu-eontinuu; simplitate-eomplexitate; invarianţă-evoluţie
etc.) de "arhetipurile ~~iene" sau de ceea ce noi numim 6. Frontierele imaginii şi absolutul simbolului:
"scheme". Holton a arătat, într-un mod foarte minuţios - şi homo religiosus
coroborat cu vaste anchete de psihosociologie - reluînd o
distincţie celebră între imaginarul "dionisiac" si cel "apolinic", Ar părea, la prima vedere, că aceste psihologii ale profun-
cum descoperirile unor savanţi de maieTiIlp~rtanţăTK:epler, zimilor, aceste sociologii "figurative", aceste epistemologii
Newton, Copernic şi mai ales Niels Bohr şi Einstein...) erau deschise "presupoziţiilor tematice" se deschid în linie dreaptă,
într-un fel presimţite de formaţia şi de sursele imaginare ale conjugîndu-se cu religiosus, asupra ştiinţei religiilor, căci
fiecărui cercetător (relaţii, educaţie, lecturi...). Astfel se lămu­ manifestările religioase au fost dintotdeauna - cel puţin din
reşte ireductibila ceartă între Einstein, partizanullui "Dumne- zorii speciei homo sapiens - dovezile eminentei facultăţi de
zeu al ordinii" al lui Newton-~te aproape de Jahve din simbolizare a speciei. ar, nu-i aşa: domeniul religiosului a
Biblie - şi ~. Bohr, adept al unui Dumnezeu jucător de suferit în Occident acelea~i pervertiri pozitiviste şi materialiste
zaruri, "intolerabil" în ochii lui Einstein. Această atitudine care ca şi domeniul profan. Printr-un prost calcul, mergînd de 1..1
opta pentru o fizică a discontinuului, a "saltului" cuantic, era aggiornamento la concordism (doctrină care încearcă a face să
întărită din copilărie, la NieIs-Bohr, de filozoful şi psihologul concorde datele religioase cu acelea ale ştiinţei), el a acceptat
danez Harald Hăffding - un prieten al familiei Bohr - care să se vadă relegat în "teologic", vîrsta cea mai arhaică a cu-
profesa psihologia lui William James, acel celebru "flux al noaşterii, sau la rangul de suprastructură soporifică şi nocivă.
conştiinţei" în care unitatea acesteia din urmă este complemen- Asta pentru că în Occident, de la sIrrşitul secolului al XVIII-lea,
tară unor evenimente discontinue şi dispersate, tot aşa cum religiile instituţionalizate au fost aduse la gustul zilei, istoricist
traseul unei păsări e făcut din zborul ei continuu şi din opri- şi scientist. Aceste tentaţii sînt grupate sub numele de "mo-
rile ei. Se mai poate cita influenţa celebrului filozof danez dernism" şi ele vor, după cum afrrrnă filozoful Jean Guitton,
Kierkegaard la care - contrar "sintezei" hegeliene - continui- "să fondeze credinţa pe spiritul timpului". De unde, bineînţeles,
tatea existenţei este întreţesută de contradicţii, de discontinui- la teologi, un dublu efort de "a demitologiza" adevărurile
tăţi ale vieţii. Vedem, prin acest minuţios studiu al lui Gerald credinţei şi de a le întemeia pe fapte pozitive ale istoriei. Doar
Holton, că în zilele noastre însăşi gîndirea ştiinţifică este con- foarte curînd, cînd "modernitatea" a fost repusă în chestiune şi
strînsă, pentru a-şi explica propriile orientări, să facă apel la "monoteismul" devenirii ştiinţifice a trebuit să se rupă în plura-
imaginarul atît de mult timp reprobat de inconoclasmul teo- lisme şi să se renege într-o "filozofie a lui nu" (G. Bachelard)
riilor originare din secolul al XVII-lea... În sanctuarul fizicii şi cînd marile "religii seculare" - naţional-socialismul şi

170 171
lenino-stalinismul- s-au prăbusit, teologii occidentali au putut dezvăluie perenitatea de imagini şi de mituri fondatoare ale
să exorcizeze tentaţiile mode~iste şi iconoclaste. În toată fenomenului religios. Eli't.qe, care e şi unmare romancier, arată
prima parte a tezei sale ("Sacru şi desacralizare"), Jean-Pierre că există o contin~itat~ÎIltKimaginaruri - acela al romancie-
Sironneau a analizat foarte bine aceste mişcări de desacralizare rului, acela al mitografului, al povestitorului, al visătorului ...
şi de secularizare, atingînd puternic teologia. Este semnificativ, La islamologul Heriiy Corbin 1 e mai degrabă - aşa cum
în această privinţă, că revizionismul teologic a început în afara Bachelard diferenţia clar nobleţea creatoare a visării de bana-
directivelor Bisericilor. Dificultatea explicaţiilor istoriciste ale litatea puţin coerentă a visului - o "elecţiune" a unei părţi a
s~mlui produce în pri~~Lgoiai secolului nost:riftil1 întreg imaginaţiei creatoare în raport cu tot ce vine de la imaginar.
"y"
curent de analize "fenomenologice" (adică rămînînd la "lucrul Această predilecţie este aceea a "imaginalului", facultate umană
însuşi", la obiectul propriu al lui religiosus) ale sacrului. În care permite unora să ajungă la un univers spiritual, realitate
acest curent se situează doi din principalii-;estauratQri ai rolului divină - esenţă a religiosus-ului - care "priveşte omul" şi, în
imaginarului în apariţiile (hierofaniile) ,,religiosului" în sînul acelaşi timp, este obiectul de "contemplaţie" al acestuia din
gîndirii umane: românul Mircea Eliade (1907-1986) si fran- urmă. "Imagina!", imaginatia vera, facultate "celestiaIă" -

cezul Henry Corbin (1903-1978)1":- . atestată şi de numeroşi mistici protestanţi, ca Jakob Bohme sau

înt;=o(;peramon~!!m~ntală, şi unul şi celălalt ajung să des- Emmanuel Swedenborg - dar care îşi găseşte terenul privi-
prindă un imagina.!constitutiv al unei relaţiniTui religiosus cu
legiat în Islam, unde nu există apăsători intermediari eclezias-
Absolutul. Eliade, reluînd concluziile filologiei comparate, tici, unde "inteligep.ţa spirituală" poate accede direct la obiectul
dorinţei sale. Toate "povestirile vizionare" orientale, şi cele
aceea a unui Georges Dumezil- care a prefaţat în 1949 celebrul
preislamice, ale zoroastrismului, dar mai ales cele sufite
Tratat de istorie a religiilor al magistruluij9Dlân - arată foarte
(sunite) şi şiite, se bazează pe această facultate a "imaginaţiei
bine cum din aproape în aproape, în 1wte religiile, chiar si în
creatoare" care permite contemplativului accesul la un mundus
cele mai arhaice, se organizează o retea de imagini simbolice,
imaginalis, lume "intermediară", malakut în tradiţia iraniană,
legate în mituri şi în rituri, care reveleaiao ţesătură trans-Istorică
unde "se spiritualizează trupurile şi se întru pează spiritele".
în spatele tuturor manifestărilor religiozităţii în IStorie. Un proces
Ceea ce este foarte remarcabil pentru o teorie a imagina-
mitic se manifestă prin redundanţa imitativă a unui model
rului, atît la Eliade cît şi la Corbin, e că ei ajung să arate, cu o
arhetipal (fapt vizibil chiar în creştinism, unde "evenimentele" uriaşă erudiţie, că in"ţagm~.dispune. sau accede, la un timp-
din Noul Testament le repetă fără a le "aboli" pe acelea din illud tempus - specific, ce scapă entropiei disimetriei newto-
îndepărtatul Vechi Testament), prin înlocuirea timpului profan
niene (adică Iară'un "apoi" necesitat de un "înainte") şi unei
cu un timp sacru: illud tempus al povestirii sau al actului ritual. întinderi figurative (na koja abad = "niciunde" în persană) care
Aceste elemente se regăsesc de asemenea în comportamentul nu este identică cu spaţiul localizărilor geometrice. Lumea
creştin în care timpul liturgic vine să înlocuiască devenirea imaginarului pe care o pune în evidenţă studiul religiilor
profană. Ca la Dumezil, unde ceea ce s-a considerat multă constituie într-adevăr o lume specifică, aflată la înseşi funda-
vreme istorie romană pozitivă, la Titus Livius de exemplu, se mentele lumii profane. Unii teologi oficiali ai Bisericilor, în
resorbea în marile mituri indo-europene, "istoria religiilor"
1 H. CORB IN, Avicenne et le recit visionnaire (1954), Berg, 1979;
1 Două Cahiers de [' Herne le sînt consacrate. Terre celeste et corps de rcsurrection, Buchet-Chastel, 1960.

172 173
ciuda numeroaselor reticenţe ale unui creştinism îngrijorat de Capitolul III
a fi depăşit de modernitate, s-au situat - pentru diferite mo-
tive pe care nu le putem examina aici - în această tendinţă UN BILANT CONCEPTUAL SI
"postmodernă" de resurecţie a simbolicului. Trebuie citaţi ca
~,~ ,
O NOUA METODA DE ABORDARE
precursori imediaţi părintele Jean Danielou (1905-1975) şi
părintele Jacques Vidal (1925-198iY:Prlmul- iezuit şi car- A MITULUI
dinal al Bis;ricii romane - a avut meritul de a fi redescoperit
ceea ce cel de-al doilea numeşte "geniul păgînismului" şi de
a fi subliniat că stofa simbolică era ţesăhira" comună a tuturor
.,::ligiilor. Cel de-al doilea; franciscan, succesor afprecedentului
la conducerea Institutului de Ştiinţă şi de Teologie a Religiilor
de la Paris, s-a străduit să arate indispensabila cQ!~ţlţie între A / Alogicul imaginarului
homo reUgiosus şi homo sym~~g/icus, mai ales cît timp a fost 1. Pluralism specific şi clasificări
preşedinte ai Comitetului deRedactare pentru Dicţionarul Re-
ui Bachelard i se datorează noţiunea de "plura-
ligiilor (P.U.F. 1984), sub direcţia cardinalului Paul Poupard.
Aceşti pionieri ai unei recitiri "anagogice" (adică desprinzînd
L lism coerent", pe care el o aplică, în ceea ce-l pri-
veşte, la "chimia modernă". Aplicare la o ştiinţă a materiei,
din materialitatea figurilor un semnificat spiritual) a religiilor, deja revelatoare a unei bulversări epistemologice care nu
si" îndeosebi a crestinismului, au avut continuatori în Scoala
, de atinge doar ştiinţele umaniste. Să examinăm pentru moment
la Louvain-Ia-Neuve, şi mai ales în "Centrul de istorie a reli- doar "pluralismul". El nu indică numai o simplă clasificare de
giilor", căruia Julien Ries îi este animatorul cel mai cunoscut, elemente diferite sub un gen comun, asa cum face taxinomia
~

prin colecţia ,J/omOReligiosus" pe care o conduce 1• clasică a speciilor animale sau vegetale. Aceasta din urmă
se sprijină pe principiul unei identităţi "exclusive", din care
Constatăm deci, între toate disciplinele cunoaşterii (psiho- orice "terţ" este exclus. Pe ea se întemeiază celebrul "silogism"
logie, etno-sociologie, istoria ideilor, ştiinţe religioase, episte- ("Socrate aparţine genului om, orice om este muritor, deci..."
mologie etc.), constituirea progresivă şi neconcertată a unei etc.), piedestal al întregului raţionalism occidental. Acest
"ştiinţe a imaginarului", demistificînd interdicţiile şi exilările
model de raţionament, aşa cum a arătat Kant, se bazează pe
impuse imaginii în civilizaţia care a făurit chiar disciplinele ,,forme a priori" ale percepţiei, şi anume spaţiul euclidian în
care cercurile lui Euler pot înscrie apartenenţele identificatoare
acestei cunoaşteri. Ne rămîne de făcut un bilanţ conceptual şi
("cercul" muritor conţinîndu-l pe cel al omului, acela conţi­
axiomatic al acestor considerabile cîştiguri euristice.
nîndu-l pe Socrate...) şi indica excluderile (non-muritor sau
I J. RIES (şi colaboratorii), L' Expression du sacre dans les grandes nemuritor, stîncă, statuie etc.). Identificarea este aici localizată
rcfigiolls (3 vol.), Louvain-Ia-Neuve, 1978-1985. şi separată de celelalte în coordonatele unui spaţiu-timp uni-

175
versal şi omogen (Euclide şi Newton). Identitatea e aici un fel Guy M~audl - cu o trip.aI:tiUe..s_tructuraIă (schizomorfă sau
de fişă de "stare civilă" (Rene Thom), fixînd în timp şi circum- eroico-mlsfică sau participativ-sintetică sau, mai bine, "dise-
scriind în spaţiu obiectul său (separabilitate). minatorie"). Trecerea la un pluralism tripartit este de altfel
Cu totul altfel se petrec lucrurile cu pluralismul, cînd se semnul unui abandon al dualismului "exclusiv", la Georges
constată - aşa cum au făcut, printre alţii, Eliade şi Corbin - Dumezil, la Pitinm SorOkin'S~u în taxinomia pe care o împăr­
existenţa unor fenomene situîndu-se într-un spaţiu şi un timp ţim cu Yves Durand, Dominique Raynaud şi, într-un mod mai
cu totul diferite. Illud tempus al mitului (si se pare, după Eliade, complex, cu specialistul în literatura medievală Pierre Gallais,
care e si romancier,alrriultor povest~i profan~c-a'6asinul, care la opoziţiile "exclusive" ale propoziţiilor contradictorii
legend~,"i-Oroanul...)îşi conţine proprilll~~u timp - într-un fel adaugă alte două valori - disjuncţie şi conjuncţie - ce permit
de relativitate generalizată! - specific, "non-disimetric" (Olivier povestirii să se "deruleze"2.
Costa de Beauregard), adică în care trecutul şi viitorul nu Din această concepţie diferită a identităţii rezultă o logică -
depind unul de celălalt, şi unde evenimentele sînt capabile de sau mai degrabă o alogică! - a imaginarului, fie el vis, reverie,
reversiune, de recitire, de litanii şi de ritualuri repetitive... mit sau povestire din imaginaţie.
Este ceea ce filOzofia presocratică reperase sub termenul de

- ..- --
enantiodromie, adică întoarcere, "voltă". E de asemenea acel
,:n~~r{dea'drag lui Corbin, al f~~omenelor "non-separabile",
aşa cum o constată în anumite domenii materiale fizica din
contemporaneitate (B. d'Espagnat). Rezultă din această "sime-
2. Logica mitului

Tocmai această diferenţă faţă de logica clasică, şi învăţată


începînd cu Aristotel şi pînă la Leon Brunschvicg, a antrenat
trie" şi din această "no,n~~(lfabilitate" a priori că elementele
şi antrenează mereu o neîncredere cvasi-religioasă faţă de ima-
discursului (sermo mythicus), chiar dacă sînt despărţite, nu sînt
ginar şi violente ostilităţi împotriva cercetătorilor în imaginar
mai pUţin s~lidare. Statutul identităţii nll~ai e, cum spun din multiple discipline.
logicienii, "exiensia" obieciiiiui/concept (adică ansamblul de Alogia mitului sau a visului a fost mereu aruncată în
obiecte pe care1r subsumează), ci "înţelegerea" (adică ansam- purgatoriul, dacă nu în infernul "prelogicului", al "participaţiei
blul calităţilor, al "atributelor" sale)...--răentificareanu mai stă, mistice" unde, după cum ştie fiecare, sărmanii bororo, prin
după vechea formulă, "in subjecto" (praedicatum inest sub- ~onfuzie mintală, se iau drept papagalul arara (L. Uvy-Bruhl,
jecto... ), "într-un subiect", ci într-o ţesătură relaţională de atri- E. Durkheim...). Agresivitatea aceasta, lupta aceasta euristică
bute care constituie "subiectul" - sau, şi mai bine, obiectul... ce ia alura unei "eroice" cruciade ar trebui deja să ne îngrijo-
Puţin cîte pUţin, în lumea imaginară şi în studiul ei se reze: cînd în numele bunului Dumnezeu este evocat Diavolul,
estompează proastele obiceiuri moştenite de la "terţul exclus".
Semnificativă la Freud, această a doua topică cu trerelemente 1 G. MICHAUD, Introduction a une science de la /itterature, Puhlan,
Istanbul, 1950.
(inconştientul, eul, supraeul) înlocuieşte prima topică, dualistă:
2 P. GALLAIS, Dialeetique du recit medieval, r hexagone logique,
conştient-inconştient. Noi înşine am1nl2.9!iLo p~e.-<!JaciIă Rodopi, Amsterdam, 1982; R. BLANCHE, Structures intellectuelles, Vrin
contradictie a "diurnului" si a ,,noctumului" - mostenită de la
l . . ---"T . ,._. - •
(1922); 1969.
176 177
înseamnă că e nevoie de el! Eroul are nevoie de monstru sau introdus sta~tul ştiin~fic al amfiboliei. Este semnificativ, după
de dragon ca să fie un erou, Freud a văzut clar asta, iar studiile cum noteaza Gerard Holton, faptul că marele fizician danez
lui Yves Durand arată că atunci cînd monstrul este minima- şi-a .ales. drept stemă acel Tai Ki al taoiştilor (cerc împărţit în
lizat, cînd se "guliverizează", cum spune Bachelard, eroul îşi doua prmtr-un S înscris în el, care formează două sectoare
agaţă sabia în cui şi îşi pune papucii... Există în afectivitate simetrice şi diferite în ce priveşte culoarea, fiecare cuprinzînd
(Freud), ca în orice proiecţie imaginară, o conivenţă a con- u.n cer~~le~ de c~loare~ celuilalt sector), la care fiecare figură
trariilor, o complicitate care face ca un element să existe prin simetnca ŞI opusa conţme o bucată din cealaltă. Un alt fizician,
celălalt Orice "pluralism" este - după un titlu al lui Bachelard - Fritj~f Capra, îşi intitulează el însuşi una din cărţi Tao alfizicii.
"coerent", iar dualismul însuşi, atunci cînd devine conştient, Această amfibolie fonnează în fizică celebrele ,,relatnde'meer-
se transfonnă în "dualitudine", la care fiecare tennen antagonist ti~ine" ale lui Heisenb~rg, la care cu cît este cu~oscut mai
are nevoie de celălalt pentru a exista, pentru a se defmi. Este mult un element al sistemului, adică analizat în parametrii săi,
ceea ce se numeşte un "sistem", dar este inversul accepţiei pe c~ atît ~eIălalt.,?e~ine mai vag, "voalat". O tînără "sociologă
care o are acest tennen în franceză, unde înseamnă o anumită a ImagmarulUI 1, mtr-un antrenant "eseu de sociologie cuan-
rigiditate ideologică. Din contra, la specialiştii "teoriei siste- tică", rezumă aceste conivenţe sub apelativul ireverentios de
melor" 1, acest cuvînt implică o idee de deschidere necesară, "Critică a Raţiunii impure". '
de flexibilitate: este un ansamblu relaţional între elemente Din această logică2 comună stiintei celei mai înaintate
diverse şi chiar contrarii sau contradictorii. Coerenţa pluralelor şi ~~g~.arul~i decurge principiul d~ redundat;ţă reperat de toţi
imaginarului vine deci din natura lui sistemică. Dar aceasta din mitIcIenu (cel care practică mitocritica şi mitanaliza), de la Vic-
unnă se sprijină pe principiul "terţului dat", pe ruptura logicii tor Hugo la Levi-Strauss - pe care alţii o numesc "emergentă"3.
bivalente unde A nu poate include non-A. Într-adevăr, a-si da ~ermo mytJ~icus,.c,~ ş! secvenţel~ unui rit, întemeiat pe un timp
un ansamblu de terţe calităţi înseamnă a pennite lui A şi lui care este ~,s.Imetric ŞI pe .un spaţIU "non-separabil", nu poate să
non-A să participe la B. _Avem: A = A +_B şi Ă + B = Ă. B unn.eze mc~ p~~cesu.l uneI demonstraţii analitice, nici pe acela al
aruncă o punte între A şi A. De exemplu: A = animal (un bou)
uneI descnen Istonce sau localizabile. Procedeul mitului al
şi A = non-animal (o căruţă); un "terţ" poate fi adăugat la bou
r~verie! sau al visului este de a repeta (sincronicitate) legăturile
şi la căruţă: şi unul şi celălalt sînt defmiţi într-adevăr prin arat,
SImbolice care-l constituie. Aceasta este redundanta care semna-
lează întotdeauna un "mitem". Astfel, în miru'l lui Hermes
a ara, arătură... Acest "terţ dat" nu e deloc o clasă (un "gen
proxim") inclusiv(ă), ca în logica clasică, ci o calitate care îi mitemul mediatorului emerge în situatia de bastard a zeului
răspÎntii/or, schimburilor şi comerţului, fiu al lui Zeus si al unei
aparţine lui A şi lui Ă, şi pe care noi o numim + B.
muritoare, el însuşi protector al bastardului Dionysos, ~odos al
Nu numai orice "obiect" imaginar este în mod constitutiv
lui Zeus pe lîngă Alcmena, purtător de vorbe între Zeus si ~ele
"dilematic" (Claude Levi-Strauss) sau "amfibolic" (adică "am-
trei zeiţe, tată al unei fiinţe ambigue: HennafrodituI... .
biguu", pentru că împarte cu opusul său o calitate comună), dar
şi fizica zilelor noastre, prin conceptele de "complementari- ~ S. JOUBERT, La Rai,on polyt~eiste, L'Harmattan, 1991. ..... """'-.__...
tate" (Niels Bohr), de antagonism, de "contradictorialitate", a . 1.-1. WUNENB~R, La Ralson contradictoire, sciences et philo. /
soplue modernes: la pensee du complexe, Albin Michel, 1990. . ro,.-
1 L. VON BERTALANFFY, Thiorie generale des systemes, Dunod, 1973. 3 P. BRUNEL, Mytocritique. theorie et parcours, P.U.F., 1992. I

178 179
De aici înainte, faimoasa distincţie, şi un pic cam rapidă, bulversează ierarhia gramaticilor noastre indo-europene, şi
a lui Roman Jakobson, între metaforă şi metonimie, se îndeosebi pe a gramaticii franceze, dînd alte valori "părţilor
resoarbe oarecum într-o metonimie generalizată (adică într-una discursului". În sermo.myţhfcus trebuie să se constate că nu
care constă în a desemna un obiect prin relaţia semantică pe mai e substantivul "subiectul" acţiunii, şi a fortiori "numele
care o are cu un alt obiect). Mitul nici nu raţionează, nici nu propriu" care e determinant, ci atributele, "adjectivele" şi, în
descrie: el încearcă să convingă repetînd o relaţie pe toate cel mai înalt grad, acea "acţiu-ne"Pe'care o exprimă verbul.
nuanţele ("derivaţiile", ar spune un sociolog) posibile. Con- În mitologiile şi în legendele religioase, aşa-numitul "nume
trapartea acestei particularităţi este că fiecare mitem - sau propriu" nu mai e decît un atribut substantivat din ignoranţă
fiecare act ritual - este purtător al aceluiaşi adevăr ca şi totali- sau din uzură a etimologiei sale: Herakles înseamnă "glorie
tatea mitului sau a ritului. El 'se comportă asemenea unei a Herei"; Afrodita - "născută din spumă" (ek ou aphrau);
holograme (Edgar Marin), la care fiecare fragment, fiecare Hefaistos - "cel care nu îmbătrîneşte" (atribut al lui Agni, zeu
parte, conţine totalitatea obiectului. vedic al focului: yavishtha); Apollon - "cel care îndepărtează
Imaginarul în manifestările sale cele mai tipice (vis, re- (răul)" (apel/an) ... În sflfşit, trebuie să ne amintim că Zeus (de
verie, rit, mit, povestire din imaginaţie etc.) este deci alogic la rădăcina Dif) înseamnă "strălucitorul", iar Cristos, "unsul".
în raport cu logica occidentală, de la Aristotel, dacă nu de la Mai tîrziu, acest atribut substantivat este şi mai întărit prin alte
Socrate. Identitatea non-localizabilă, un tempo non-disimetric, epitete: stator, "care opreşte" (Sabinii); elicius, "care atrage
redundanta, metonimia "holografică" definesc o logică "cu fulgerul"; moneta, "cea care avertizează" (graţie gîştelor Capi-
totul altfel" decît aceea, de exemplu, a silogismului sau a de- toliului); lucina, "care pune în lumină" etc.
scrierii evenimenţiale, dar cu mult mai aproape, în unele laturi, Din această relativizare a numelui propriu vine acest dublu
de aceea a muzicii. Aceasta din unnă, ca şi mitul sau reveria, fenomen pe care hagiografia îl observă bine: pe de-o parte, un
se bazează pe răsturnări simetrice, pe "teme" dezvoltate sau fel de reînveşmîntare atributivă, ca în toate litaniile: virgo
chiar variate" un sens care nu se cucereste decît prin redun-
'" .
danţa (refren, sonată, fugă, laitmotiv etc.) persuasivă a unei
prudentissima, virgo veneranda, virgo clemens etc.; pe de altă
parte, ubicuitatea şi vicarianţele (adică "înlocuirea prin...", un
teme. Muzica, mai mult decît orice altceva, procedează printr-o "vicar" este un înlocuitor). Ubicuitate prin situări geografice
hărţuire de imagini sonore "obsedante"l.
multiple: Lourdes, Lorette, Fatima etc. pentru Sfmta Maria;
vicarianţe prin insignifianţa numelui propriu în atribuirea

3. Gramatica imaginarului .
calitătilor: ancora este atribut si . al Sfintului Clement si, al
Sfmtului Nicolae, al Sfmtei Filomena sau al Sfmtei Rosa din
Aşa cum am spus, povestirea "imaginară" şi în special Lima; cîinele - al .Sfintului Eustatiu, , al Sfintului Lazăr, al
mitul, repudiind vechiul adagiu "praedicatum inest subjecto", Sfintului Roch sau al Sfintului Iulian Ospitalierul. Deci nu
"starea civilă" dată de numele propriu contează în identificarea
1G. DURAND, ,,Le cothume musical", convorbire cu Monique Veaule, unui zeu, a unui erou sau a unui sfint, ci înşiruirile "compre-
llvant-Scene Opera, nr. 74/1985; M. GUIOMAR: Le Masque et lefantasme.
l' imagination de la matiere sonore dans la pensee musicale d' Hector
hensive" de atribute. Numele propriu nu e, într-un fel, decît rezi-
Berlioz, Corti, 1970. dual. Dar atributul este aproape întotdeauna subîntins de un

180 181
verb: a îndepărta, a avertiza, a atrage, a unge etc. Nivelul verbal în simbol, de aportul imaginar cosmic (muntele, prăpastia,
desenează adevărata matrice arhetipală. Dominique Raynaud urcusuL..) si mai ales socio-cultural (toate pedagogiile ridicării,
a pus foarte bine în relief, în teza sa, acest primat al "schema- căderii, infernului...). În mod reciproc, şi prăpastia, ascensiu-
tismului verbal"l de unde derivă în mod secundar ceea ce am nea, infernul sau cerul nu-şi capătă semnificaţia lor decît prin
numit în 1960 "imagini arhetipale epitete", apoi "substantive", structura de poziţie înnăscută a copilului.
în fine simbolurile supradeterminate de mediul geografic şi Structurile verbale primare sînt într-un fel tipare scobite
social şi de momentul socio-culturaI. care aşteaptă să fie umplute cu simbolurile distribuite de socie-
Această ierarhie a "părţilor discursului" imaginar este coro- tate, de istoria şi de situarea ei geografică. Dar, reciproc, orice
borată de mult timp de observaţiile, în special, ale lui Theodule simbol, pentru a se forma, are nevoie de structurile dominante
Ribot şi ale adversarului său Henri Bergson, care pun în evi- ale comportamentului cognitiv înnăscut al lui sapiens. Deci
denţă în afazia progresivă dispariţia în primul rind a numelor în formarea imaginarului se suprapun nişte niveluri de edu-
proprii, apoi a substantivelor comune, apoi a adjectivelor şi în caţie: ambianţa geografică (climat, latitudine, situare continen-
final a verbelor. Cum spune Ribot (Bolile memoriei 1, 1881), tală, oceanică, muntoasă etc.) mai întîi, dar deja reglementată
"distrugerea memoriei coboară progresiv de la instabil la stabil". de simbolisticile parentale de educaţie, de nivelul jocurilor
Observaţie care se potriveşte cu legea regresiunii ce stabileşte (ludic), al lucrurilor învăţate mai apoi. În sfrrşit, nivelul pe care
că uitarea atinge întîi amintirile recente. Rene Alleau îl numeşte "sintematic", adică etajul simbolurilor
Or, aceste două observaţii conjugate, ordinea urmată de şi al alegoriilor convenţionale pe care societatea le-a stabilit
afazia progresivă şi legea de regresiune, confirmă ceea ce noi întru buna comunicare între ei a membrilor săi.
am consemnat, în 1960 şi în 1974, relativ Ia ;,"iiăieCIDtantro­ Dar e şi mai mult încă în acest primat al verbului asupra
poIogic" şi la nivelurile de formare a simbolului. "Traiectul subiectului său: mai uşor decît în realităţile psihanalitice, unde
antropologic" este afmnaţia, pentru ca un simbolism să poată dragostea se poate inversa în ură, "diatezele" verbale, cea pa~yă
emerge, că el trebuie să participe indisolubil - într-un fel de şi cee.~~.tilfă, sînt SURs!ituibile. Astfel se face că divmftăţile
"du-te-vino" continuu - la rădăcinile înnăscute în reprezen- furtunii protejează de fulgere, dar şi fulgeră; ele ţin rînd pe rînd
tarea lui sapiens şi, la celălalt "capăt", la intimaţiile variate ale de fascin~ţi~ifa;~inendu';)şi -de'ieroar~( tremendum). Philippe
mediului cosmic şi social. Legea "traiectului antropologic", tip Walter l , ca bun hagiograf şi ca bun mitician, a reperat multe
al unei legi sistemice, arată foarte bine complementaritatea, în astfel de "inversări de diateze". Mitul vînătorului-vina! este
formarea imaginarului, între statutul aptitudinilor înnăscute la frecvent în legendele cinegetice. Într-un ~ic-p~ein al Mariei
sapiens, repartiţia arhetipurilor verbale în mari structuri de France, vînătorul Guigemar este lovit de săgeata aţintită
"dominante" şi complementele lor pedagogice cerute de neote- într-o căprioară. Dramaturgia lui Parsifal, pe care a exploatat-o
nia umană. De exemplu, structura de poziţie, dată de reflexul Richard Wagner, se întemeiază pe vindecarea regelui rănit cu
dominant al ridicării verticale, are-nevoie, pentru a se educa chiar lancea care i-a provocat rana...

I D. RAYNAUD, "Essai de schematologie", in L' imagination archi· 1 PH. WALTER, Mythologie chrelienne. Rites el mythes du Moyen
lecturale, Universite des sciences sociales de Grenoble, 1990. Âge, Entente, 1992.

182 183
B I Topica socio-culturală a imaginarului tipar) în imaginile simbolice purtate de mediul înconjurător, şi
mai ales de rolurile, personae (măştile), jocului social. Acestea,
Am fost detenninati, în 1980, să realizăm o schemă a doua ,,~9rizontaIăa diagramei noasffe,cmespund meta-
"topică" a utilizărilor cla~ate ale imaginarului într-o societate fotiG ,,~. fJi~dian. Este zona stratificărilor sociale unde,
dată si la un moment dat (de "durată medie", după cum vom în funcţie de clase, caste, ranguri de vîrstă, sexe, grade de ru-
preci~a mai departe). Noţiunea detopică (de la topos, "loc") denie, rolurile împărţite se modelează în f(~!uriyal?rizate şi în
constă în a situa într-o figură - o diagramă - element~ks-UIll: roluri U!i!f~alizate, în funcţie de un partaj vertical al cercului
plexe ale unui sistem. Astfel a figurat Freud, il; două celebre printr-un diametru. Insistăm mult asupra unui punct: în timp
topici succe-sive, schema funcţionării psihice. In prima figu- ce imaginile de roluri valorizate pozitiv tind să se instituţiona­
rare el arata că un nivel constient este solidar cu unul incon- Iizeze într-un ansamblu foarte coerent, avîndu-şi codurile sale
stie~t, un fel de infrastructură', care-l adapă. În topica secundă, proprii, rolurile marginalizate rămîn într-un Underground mai
~chema se complica în trei niveluri: conştientul se diviza în dispersat, într-o "şiroire" puţin coerentă. Dar tocmai aceste
"ţu:' şi.,,~!1Rr~~u", în timp ce inconştientul era numit "asta" imagini de roluri marginalizate sînt fennenţi, destul de anar-
(es). Aceste instanţe coincid cu cele două "~apete".Jl.le',,tra­ hici, pentru o schimbare radicală şi pentru o schimbare de mit
seului antropologic", inconştientul şi "asta" fiind mai degrabă director. Aşa se petrec lucrurile cu cohorta destul de confuză -
a
l capătulil'iruiăscut a] traseului constient, eul si supraeul
" " girondini, montaniarzi, monarhişti constituţionali etc. - a Stării
situîndu-se la ~ătul" educat. a treia în 1789, tot aşa şi cu soldaţii legiunilor romane din
Trasînd un cerc pellirtr a figura ansamblul imaginar ce
Imperiul de după Constantin. Dar nu există roluri predestinate
acoperă o epocă dată a unei societăţi, putem să-I divizăm
conservatorismului instituţiilor şi altele rezervate bulversărilor
orizontal în tre1';;felii" care corespund, de jos în sus, celor trei
şi revoluţiilor. În unele împrejurări, rolurile militare, gărzile
instante freuettene aplicate, metaforic aici, la o societate. Felia
pretoriene sînt conservatoare ale societăţii; în alte împrejurări,
inferi~arf~~a mai în "profunzime", figurează un ~.opo­
soldaţii sînt aceia care trezesc pronunciamentos. În istoria
logic, loc a ceea ce Jung numeşte "inconstient colectiv", dar pe
Occidentului creştin - celebra luptă dintre Sacerdoţiu.şi ttp-
care noi preferăm să-I numim "inconşti~ecific",legat de
structura psihofiziologică a animalului social care este Sapiens periu - au fost cînd clericii, cînd baronii acda Care au deţinut
sapiens. El este domeniul unde schemele~hetipaleJ:!~~~sC rolurile pozitive~Îfr-sfirşit,'în "felia" orizontală superioară a
diagramei-noastre, se poate aşeza "supraeul" reJpectivei'so6ie-
"i~ag~het.ipa~e",i!..~~~ilder; neclare ca fIgUră, ele nu sînt
tăţi. Acest supraeu tinde să se organizeu~iar să raţionalizeze
mal puţm preCIse m ce pnveşte structura lor, asemenea acelor
divinităti ale Romei antice despre care Georges Dumezil zice rolurile pozitive ale "eului" socio-cultural în coduri, planuri,
că sînt ,:sărace în reprezentări figurate, dar bogate în coerenţe programe, ideologii, p~dagog!i.
structuro-funcţionale" 1. Acestor d6Uă dImensiuni ale topicii, v,ala care taie
Acest "inconştient specific" se prinde aproape la stadiul cele două j~ţi.."s~stemice.~.~~cerc\llii4-ââîCăcele două
, emisfere ale'contradicţiilorsociale care constituie o societate,
nativ (aşa cum se spune despre ipsos că "se prinde" într-un ~\ '.
şi orizontala care eşalonează trei "felii" de calităţi diferite ale
1 G. DUMEzIL, La Religion romaine archai'que, Payot, 1966. imaginaruIUl socr6~culturnl, trebuie să li se adauge o a treia
184 185
dimensiune, temporală de această dată, ce parcurge periferia umbră, dar cu atît mai încărcate de posibilităţi foarte bogate ale
cercului în senş.uL ~~~Jor .ele. CealiiQrnic., plecilieraela- polul "alogicului" mitului. Aceasta era deja constatarea lui Nietzsche,
inferior al diagram'ei'noastre axate prin diametriîl'vertical, car~ obs~rva că civilizaţia elenică nu a rezistat decît opunîn-
pe'ritru-a reurca prin stînga de-a lungul cercului. Se constatăcă dU-I-I ~U1 Aroll~l1.cellu~in~s pe. ~octumul Diol1ysos...
se pleacă de la o extremitate foarte plină de şiroiri de imagini Nunem mai bme decIt marele sociolog Roger Bastide l nu
ale lui es: este schiţa confuză a unui imaginar care, puţin cîte a pus în evidenţă, în mitocritica unui scriitor celebru, Andre
puţin, se regularizează cu roluri diverse în partea sa mediană, Gi~e, ~ec~ismele acestei tensiuni sistemice care, Într-o psihie
pentru a sÎrrşi foarte sărăcit la extremitatea lui superioară, unde (e mutIl sa spunem "co!ee.ti.Yj" sau "indiYkluaIă", deoarece
al~gicul mitului tinde să se estompeze în profitullog!cii~~!!f~nte. aceste d9!~_11~Cl?J~se şterg în trase\!-l antr.opologic), confruntă
Deci, într-un parcurs temporal, conţinuturile imaginare (visuri, un .imaginar ~wiIj:lat cu un imagiIlar-po~izat sau, cum
.
dorinte, mituri etc.) ale unei societăti , se nasc .într-o siroire scne Bastide reluînd noţiunile psihanalizei, un mit "manifest"
confuză, dar importantă, se consolidează..uteatralţzîndu-se" cu un mi! !~~~!~~t . ~~Ln.~Mfest este acela care lasă să treacă
(Jean D.!!.\.'!&.n.md, Michel Maffesoli) în utilizări~~!..ClEţiale" ansambl~!...~~o_rţIQr şi al ide919~i.iJ~roficiaie. La Gide;-smt
(Algirdas Gr~imas, Yves DurăiiQJpozitive sau negative, care-şi imaginile inspirate din etic!-~g!nă a despuierii: curătirea
primesc structuriie-şi valoarea de "confluenţe" sociale diverse pomilor de către grădinar, set~a ascetică a desertului nuditatea
(cu sprijin politic, economic, militar etc.), pentru ca, în final care nu tolerează nici măcar o barbă, imagU;ile sărăciei evan-
să se raţionalizeze, deci să-şi piardă spontaneitatea lor mito- ghelice care-l împing pe scriitor să adere la comunism din ură
genică, în edificii fIlozofice, în id@.19gii şi în codificări. faţă de proprietate. În toată etica acestui imaginar protestant _
Această organizare spaţio-temporală a unei topici a ima- ca altădată la jansenistul Pascal- ,,nu se caută &Cii ceea
ce s-a
ginarului se lăsa presimţită atunci cînd evocam studiile lui găsit deja". Dar cînd despuierea este împinsă, de către autorul
Jean-Pierre Sironneau şi ale Fran90isei Bonardel, care puneau lm~"~listu~~i Şi.alf~~iţelor Vaticanului, la un fel de "principiu
fiecare în relief cele două mari mituri antagoniste ale secolului al ~elor ,adIca pma la o saturare a posibilităţilor sale seman-
XX. La !Upr~ţă şi marcînd apogeul scientismului, cu Lenin tice, o eticăinterzi~~_Y<;l.transpărea, dar ca si cum ar fi rusinoasă
ca discipol al ui Marx, şi al "secularizării" cu KulturkampJ, şi blocată de refularea operată de im~ginarul conf~rmist.
triumfă mitul prometeic copt mult timp în secolul al XIX-lea ~axima ~lasfematorie, busculînd predestinarea augustiniană
şi culininm<:J'cu-selecţia eugenică a unei rase de stăpîni. În ŞI luterana, care se ascunde sub căutarea ezitantă a unui nume
profunzime, şi ca şi refulată, resurgenţa mitului alchimic sau propriu mi~tic, este~ ,,~u găseşti decît ceea ce nu cauţi." Desigur,
hermetist în teritoriile marginalizate ale artelor. Folosind ter- scrntorul. mce~ca sa camufleze această maximă cu pretexte
',! minologia lui Stephane Lupasco, am putea spune că în orice evangh:~~ce pnn parabolele "Oii pierdute" sau ale "Ospăţului
se
\ moment al unei culturi suprapun mai multe mituri (cel puţin de nunta , dar numeroase alte nume se îngrămădesc în operă
două), dintre car:e,~.sînt "acfuanzâte~, adică se exprimă la pentru a ascunde brutalitatea de nesuportat a unei asemenea
lumina zilei şipierdJo.gica oricărei "gîndiri sălbatice", pentru I R. BASTIDE, Anatomie li'Andri Gide, P.U.F., 1972; ef. G. DURAND,
a se încadra în logica raţiunlTcâUzale şi a naraţiunii descriptive, "Le lointain et les ânesses", Bastidiana, nr. 4, Assoeiation Roger Bastide
în timp ce celelalte sînt "potenţializate", obligate să rămînă în Paris V, 1993. .

186 187
etici. În opera lui Gide, compătimitoarea Kore, în Infern, se în "Antichitate", "Ev Mediu", "Epoca modernă". Decupaj
dezvăluie ca o implacabilă Proserpină, Oedip, ca să salveze integ.rÎ!1d inconştient mitul progresist gioacchinit (vîrsta
Teba, nu găseşte decît oroarea paricidului, a incestului, a Tatălui, vîrsta FIului, vîrSta~t~~lui DUllj;"care ŞI el se inspira
ochiului scos. Cristofor Columb, căutînd drumul către Indii din profeţia biblică a prorocului Daniel, ce aştepta o vîrstă de
la Vest, găseşte o nouă lume. Saul pleacă în căutarea măgă­ aur după vîrstele de aramă, de fier şi de argilă. Decupaj de o
riţelor lui pierdute şi aduce din deşert o coroană regală ... incredibilă indigenţă pentru că nu ţinea cont decît de crono-
Remarcăm cum, în această exemplară mitocritică ce se sprijină logii si absolut deloc de continuturile stilistice si semantice
pe mitanaliza subiacentă a Franţei protestante din primajumă­ şi car~ a fost contestat de ist~ricul german Osw~ld Spengle;
tate a secolului, imaginarul actualizat refulează, scotomizează (1880-1936)1, care a substituit acestui model foarteetriOceri- "
imaginarul potenţial. În consecinţă, marginalizat, trecut în tric o pluralitate de civilizaţii cu culturi diferite, dar avînd
clandestinitatea latenţei, acesta ajunge cu greutate să se înca- fiecare faze foarte preCISe-~ "contemporane", adică reapărînd
dreze sub denumirea unui mit precis. Îşi multiplică desigur de la o cultură la alta - de anotiropuri culturale: primăv;rră,
redundanţele, dar şi vicarianţele: Saulluîndu-i locul lui Cris- vară, toamnă, iarnă. Dincolo de şumbra frescă aJ.I)LşFengkr,
tofor Columb, care-i lua locul lui Oedip, acesta din urmă pe rUimeroşi alţi specialişti, cum ar fi economişti şi istorici de artă,
al lui Kore etc. Există premisele unei "schimbări de mit": au observat, într-o societate dată, fie cicluri economice tren-
mitul- atît de luteran - al Atotputerniciei lui Dumnezeu si al duri (curente) repetîndu-se periodic (d~"~~1encire, econ~mistii
"serv-arbitrului" omului, dispare puţin cîte puţin în spatele'mi- nu cad de acord în ce priveşte durata acestor trenduri), fie
tului, pînă acum refulat, al gratuităţii fervente a acţiunii umane. stiluri de epoci bine reperate de istoricii de artă, cum ar fi clasi-
Dar, după cum se vede în tensiunile sistemice ale ele- cismul, barocul, romantismul etc. E adevărat că artele picturale
şi plastice, chiar şi cele muzicale, le permiteau să cunoască
mentelor topicii, imaginarul oficial, codificat, manifestat sau,
dimpotrivă, imaginarul refulat, "sălbatic", latent, necesită o
direct - cu ochiul şi urechea! - diferenţele pronunţate ale sti-
dinamică aptă să dea seama de schimbare.
lurilor de epocă. Marea ceartă a barocului a consolidat decu-
pajul în faze ale devenirii imaginarului socio-istoric. Mai mult,
generalizarea, ineluctabilă, a barocului (Eugenio d'Ors) în
afara spaţiului său privilegiat (secolele europenFăl XVI-lea
C I Dinamica imaginarului: bazinul semantic
şi al XVII-lea) şi extensia acestei limite în amon.1~.Ie (goticul
flamboaiant) şi în a~~~l_ (barop:ls!"of1'!@ticz7sÎ)'baroculuCau
Toţi cercetătorii care s-au aplecat asupra istoriei au con-
cOi'mlfat o teorie a "revenirii" marilor faze ale imaginarului,
statat întotdeauna că, într-o societate dată, schimbările nu
revenire pe care o întrevă:zuse GiarhT:iattistaVico (ricorso), în
se efectu.au într-un mod amorf şi anomic (fără formă si fără
secolul al XVIII-lea.
regulă), ci că între evenimentele instantanee si foarte " l~ngile
. În fme, embriologii - J. Henri Waddington şi Rupert
durate" (Fernand Braudel) există perioade medii, omogene în
Sheldrake2 - propun concepte precum "creodă" (cale formativă
ce priveşte stilul, modele şi mijloacele lor de expresie. De cînd
există o ştiinţă istorică, s-a decupat astfel, într-un mod tradi- 1O. SPENGLER, Le Declin de [' Occident (1916-1920), Gallimard, 1948.
ţional, istoria unei societăţi, societatea noastră occidentală, 2 R. SHELDRAKE, Une nouvelle science de la vie, trad IT. Le Rocher, 1985.

188 189
necesară în maturizarea embrionului) sau "formă cauzativă" Păstrînd metafora potamologică (relativă la fluviu = pa-
(cauză care nu se situează în amontele fenomenului, ca în tamos), noţiune;ae-;,b'aiULsemantic" permite întîi integrarea
cauzalitatea eficientă, ci, dacă nu "în aval", cel puţin "în altă d~tclor ştiinţifice citate mai înainte, apoi analizarea mai cu
parte"). Aceste concepte sînt foarte aproape de acelea de logoi fmete în subansambluri - sase, mai exact - a unei ere si a unei
la matematicianul Rene Thom, şi de "reinjecţie" la fizicianul arii ~ imaginarului, a stihilul, a miturilor directoare,' a moti-
englez David Bohm. Or, pentru a-şi face sistemul bine înţeles, velor picturale, a tematicilor ei literare etc., într-o mitanaliză
embriologii folosesc metafora "bazinului fluvial", care pre- generalizată şi, în sIrrşit, permite propunerea unei "măsuri"
determină în acelaşi timp cursul fluviului şi este amenajat prin care să justifice schimbarea într-un mod mai pertinent decît
fluxul rîului. prea puţin explicitul "principiu al limitelor".
Pitirim Sorokin (ef. bibliografia) este cel care, în urma O dublă precauţie prealabilă trebuie luată: pe de-o parte,
unei gigantice'iUicliete sociologice întreprinse de echipa lui de anchetele noastre n-au fost îndreptate decît asupra societăţilor
la Harvard, a elaborat primul o clasificare, într-un număr foarte celor mai bogate în documente şi monumente şi, de asemenea,
restrîns de faze (trei: seTJS.a1dideational/idealistic), a "dina- a celor mai accesibile, adică societăţile occidentale numite
micii sociale si culturale" a unei entităti
. , socio~isiOtice. Această "calde". Desigur, observaţii asemănătoare încep să rodească şi
, tocmai necesită o ineluctabilă reîntoarcere atunci
restrictie .. "._-cînd în ceea ce priveşte unele societăţi orientale posedînd o conti-
cele trei ocurenţe sînt epuizate. Dar această întoarcere este nuitate istorică şi culturală, cum sînt China, Japonia şi India,
indeterrninată: lui A nu-i Ui1iieciză în mod necesar B, iar lui B dar pentru moment ancheta noastră n-a obţinut rezultate efi-
1 nu în mod necesar C. Pot fi mai multe combinaţii în ordinea ciente decît referitor la societăţile europene şi la prelungirile
'. unor ricorsi: A ~ B, B ~ C, C ~ A, C ~ B, B ~ A etc. lor coloniale în America. A doua prudenţă: trebuie să se pre-
La sociologul american aceste faze rămîn, totuşi, vagi în cizeze bine scara terenului de cercetare. Un sistem imaginar
ceea ce priveşte durata şi mai ales conţinutul lor, puţin focalizat socio-cultural se detaşează întotdeauna pe un ansamblu mai
asupra unor indici mai categoric imaginari (figuri mitice, stiluri larg şi conţine ansambluri mai restrînse. Şi asta la infmit. Un
şi motive picturale, teme literare etc.). Rezultă din această imaginar social, mitologic, religios, etic, artistic nu e niciodată
neclaritate că mecanismele de formare şi de deformare ale Iară tată, Iară mamă şi nici Iară copii... De exemplu, imaginarul
acestor faze apar cu dificultate. barocului din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea este subsumat
De aceea, tinînd cont de aceste diferite constatări, noi am de creştinătatea latină şi de ruptura ei reformatoare care, şi ea,
pus la punct n~ţiunea de "bazin semantic". Ea era de]ă impli- se rmduieste în mitul gibelin al Imperiului din Apus etc., dar
cită în "topica" noastră care nuanţează în subansambluri miş­ acest baroc îşi subsumează derivaţiile veneţiană, germană,
carea sistemică ce, pe de-o parte, conduce acel "es" imaginar iberică, americană... Si scara demografică, economică, geogra-
pînă la epuizarea sa în "supraeul" instituţional, pe de altă parte fică se schimbă atun~i cînd se trece de la Imperiul din Apusul
suspectează şi erodează acest "supraeu" prin şiroiri abundente mediteranean la naţiunile moderne întoarse spre marele larg
ale unui "es" marginalizat. Pe de altă parte, trebuia găsită o atlantic... Să nu pierdem deci niciodată din vedere această
unitate de măsură pentru această "durată medie" care descrie prudenţă limitativă în ce priveşte alegerea terenurilor şi a eşan­
un parcurs ciclic în jurul diagramei noastre topice. tioanelor noastre.
190 191
o dată luate aceste precauţii, putem să examinăm cu perti- Haydn, Gluck si ,
Mozart. Trebuie notat că si"
terenul îsi schimbă
~enţă t<iZeJ: ~~~inul,!i semantic. P~a, am numit~()_~ire. scara: nu mai e creştinătatea lui Inocenţiu al III-lea care să
In orice ansamblu imaginar delimitat,~sub mişcările generale acopere toată Europa de dinai!1te de Reformă, ci multe naţiuni
oficiale, instit~alizate, transpare oeflorescenţă de mici şi chiar principate mai mici. In Germanii se înalţă premisele
curente necoordonate, disparate şi adesea antagoniste. Ele ţin ,- esteticii romantice. Opera lui Gluck acordă un loc expresiei
de secto-rul-;,tnarginalizat" al topicii noastre. Dovedesc uzura naturale a sentimentelor contra virtuozităţii italiene. Muzica
imagi~lat, care încremeneşte din ce în ce mai mult zisă "pură" se dezvoltă la fiii lui Bach, fiind într-un fel sanctua-
în coduri, reguli, convenţii. Astfet,"îfi secolul al XII-lea, atunci rul sentimentalismelor preromantice. Dar deja, în surda opo-
cînd ascetismul estetic al cistercienilor se epuizează o dată cu ziţie a şiroirilor estetice germane contra neoclasicismului
monahismul rural în profitul urbanismului, al luxului eclezias- francez - care se va confrrma la sfîrşitul secolului prin apogeul
tic din "timpul catedralelor", apare un furnicar de curente revoluţionar, apoi foarte rapid imperial, al neoclasicismului -
religioase - fraticelii, "fraţii liberului spirit", catarii etc. - şi se schiţează o netă despărţire a apelor.
ftlozofice. Toateaceste "siroiri"
.J- ,-
au un punct
_
cOITrnn, în ciuda
---
O altă perioadă "contemporană" a acestor sensibilităţi şi a
disparităţii teoriilor şi a moravurilor: în luxurianţa crescîndă acestui imaginar care vine să conteste iconoclasmul occidental
a arhiţecturii gotice care se naşte la s~l secolului al este aceea care irigă încă actualul nostru bazin semantic, ce se
XII-lea, naturalismul celtic şi I),Ormand inundă puţin cîte puţin naşte în şiroirile decadentismelor, ale simbolismelor începînd
asprul ascetismcistercian. "Gustul fericirii tel;estre" şi emanci- cu anii 1860 şi pînă în 1914-1918. Sub imaginarul instalat,
parea artistică ce îl însoţeşte fac să pătrundă în imaginarul confirmat de reuşitele revoluţiei ~dustriale, începînd cu Flo-
european aflat în pragul secolului al XIII-lea fru,museţea pro- rile răului, cu pictuE~_simbolistă şicu contrariul ei, impresio-
fană, formele naturale, vegetale în ornamentaţiidiverseşi în nismul naturalist, în siaJul primelor ,J'em.itQlo-zi$i" freudiene,
capiteluri, culoarea iradiindă în rozase si vitralii. wagneriene, zoliste, şiroieşte un imaginar nou, în opoziţie cu
Într-un mod identic - Spengler ar spune "contemporan"- umanismul romantic ce se epuizează într-un plat moralism
înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, în opoziţie cu pozitivist sau socialist.
idealul clasic si cu Secolul Luminilor, numeroase cui~mte încep A2~~ fază a bazinului semantic este despărţirea apelor.
să "şiroiască"~ Sturin und p;ang în Germania, preromantismul Este momentul cînd, reunindu-se anumite şirolri, apare o mai
în Franţa; rousseauismuI"în toată Europa. Am semnalat deja că mult sau mai puţin puteIT!ic;~_()2<:>zitie~ontra stărilor imaginare
acest sfîrşit al secolului al XVIII-lea, ca şi sÎrrşitul secolului al precedente şi contra celorlalte şiroiri prezente. Este faza
XII-lea, sînt perioade de rezistenţă la iconoclasmele care le propice certurilor dintre scoli.
înconjoară. Desigur, nu mai e arhitectura cea care, ca la sÎrr- Evul M'"edi'ii'n-a fost lipsit de certuri. Aceea pe care am
şitul secolului al XII-lea, să dea tonul unui imaginar din nou evocat-o deja, care a opus austeJjtatea cisterciană din secolul
naturalist şi sentimentalist. În ciuda asalturilor rococoului, în scurs noilor şi victorioaselor creaţii'- aJeilIlaginarului gotic.
Franţa în timpul Regenţei, în Germanii prin marii arhitecţi Aceea, celebră, zisă "cearta universaliilor", izbucniiid friseeolul
ai barocului foarte tîrziu, un Neumann sau un Cuvilles, de al XIII-lea între platonismul francisc an al scotiştilor (discipoli
exemplu, m!!?i<:;a este catedrala invizibilă a secolului lui ai lui Duns Scot) si aristotelismul dominican căruia Sfintul
192 193
freamătătoare de imaginar muzical, mistic, poetic, pămînturi
Toma din Aquino i-a fost cel mai ilustru reprezentant. Ceart~l
de faţadă, totuşi, căci imaginarul gotic, beat de naturalism de elecţiune a romantismelor.
Această despărţire a apelor, care comportă dacă nu o scară,
concret, atent la realismele şi la curiozităţile naturii, se sprijină
şi pe fizica lui Aristotel şi pe empirismul francisc an întîi al
unui Roger Bacon, apoi pe acela al unui William Ockham. Dar
fundamentala despărţire a apelor prin care se constituie ima-
I I.,
cel puţin o marcă naţională precisă, va fi din păcate accentuată
în modernitatea noastră de teribilele războaie franco-germ~me.
Conflictele dintre Franţa şi Gemlania vor perturbafair-play-ul
imaginarurilor lor reciproce. Desigur, va exista o vie ceartă
ginaml gotic căruia francisc anii îi sînt purtătorii de cuvînt şi
care-i va conduce pe aceştia din urmă, cu mai mult de două
secole înainte de Reformă, la ruptura de Roma, este opoziţia
înverşunată a unei Biserici cu ostentaţie pline de bogăţii,
care-şi închide ordinele religioase în văile şi deşerturile satelor.
,
'•j. .~
~

I'te
între viziunea lumii scientiste şi a lumii suprarealiste, intre
formalismele de toate felurile şi fenomenologii.
În acest moment, la prima vedere extrinsec imaginamlui,
joacă din plin confluenţele. Aşa cum un fluviu este fonnat din
afluenţi, un cl1rennrfirmat cu claritate are nevoie să fie întărit
Discipolii Sfintuluifrancisc se vor O fraternitate, nu un ordin; ~

.J..\ţ.:
prin recunoaştere, prin sprijinul ,';utorităţilor de moment. al
se vor eliberaţi de închisoarea monahală, vorbind cu popoml, • ..:.. .• • . personalităţilor, al i~sţituţiitor.--··'- -, .
cu animalele şi natura printr-o artă populară cu o viguroasă , Confluenţa fără de care mica fraternitate a lui Francisc
punere în scenă picturală, liturgică sau teatrală; şi mai ales se d' Assisi n-ar fi fost decît o sectă pierdută în şiroirea tumultoasă
afirmă printr-o privaţiune eliberatoare, revoltaţi de opulenţa
i
.~
i a sectelor din secolul al XlII-lea, a fost confluenţa cu ambiţiile
abaţi lor şi a laicilor instalaţi în marile oraşe care se nasc: Radix
omnium malorum est cllpiditas, "Rădăcina tuturor relelor este
iw politice şi eeleziastice ale marelui şi teribilului papă Inocenţiu
al III-lea. E semnificativ că o viziune şi un vis au confinn"t
lăcomia", va proclama Generalul franciscanilor, Michele di J;t putcrealui Francisc în spiritul lui Inocen!iu al III-lea, convins
Cesena, în rebeliunea-i deschisă faţă de papa Ioan al XXII-lea.
Romantismul care se naşte la srrrşitui secolului al XVIII-lea I că il floverello era într-adevăr acela ce "trebuia să repare
Biserica ce cade în ruină". Papa ,- a cărui domnie decisivă
nu e mai puţin bogat în certuri. După opoziţiile dintre saloane -
Mme du Duffand contra Mlle de Lespinasse - dup'ă' teri-
bilele şi bruştele "despărţiri de ape" revoluţio~are scandate de
I
1
'&

.~.
n-avem aici timpul necesar să o descriem - a avut geniala
intuiţie că, pe de o parte, "reparaţia" Bisericii clătinînde nu mai
trecea printr-o miliţie aristocratică de schimnici contemplativi
ghilotină, girondinii contra montaniafZil~~: Danton contra şi, pc de altă parte, că alegerea unuifraricello dintrefraricelli
Robespierre... , după cearta exemplară a naturalismului mistic
al lui Rousseau contra raţionalismului Enciclopediştilor,
romantismul - pe fondul războaielor napoleoniene - a cărui
emblemă va fi tardiv, în Franţa, celebra "cearta în jurul piesei
i!
-4'1.~.
ar avea puterea să coordoneze anarhia şi indisciplina care
stăpîneau... Nu trebuie omisă, alături de cont1uenţa majoră care
este puterea pontificală, prelungirea - ca să spunem aşa - a
Weltbild-ului lui Francisc, mort în 122.6, de către Srmta Clara,
Hernan;", deschide o profundă ceartă naţională între Franţa lui l
. ;
care a '~upravieţuitaproape de treizeci de an( părintelui ei
Napoleon, prudent iconoclastă, în numele deismului şi raţiona­ spiritual şi a fost contemporană cu mitografii franciscani
lismului ei, şi G~rrnaniile - pe care le laudă Mme de StaeI - Antonio din Padova şi Toma din Celano.

194 195
.,
.' - ~-

Desigur, confluenţele care veghează la naşterea imagina-


rului romantic sînt greu de discernut - mai ales pentru un
francez - defonnate fiind de către forţele naţionale, aşa cum
erau despărţite şi apele. În Franţa, Napoleon a jucat rolul de
"I
~
§:
,'-i
rea campionului aşa-zisei Naturphilosophie. Trebuie încoronat
Beethoven, Novalis, Schelling, Schlegel, Hegel? Dificilă
alegere! S-ar părea mai degrabă că "numele fluviului" trebuie
să rămînă colectiv, simbolizat de Rin, sursă a tuturor aurăriilor...
frînă pentru sensibilitatea nou venită din Gennanii. Dar în aceste Există, totuşi, un poet la începutul secolului, al cărui mit,
ape împinse înapoi se ţese dincolo de Rin o întreagă reţea de deja atît de "sistcmic", îşi asumă contradicţiile epocii, care-l
confluenţe. În secolul al XVIII-lea, ce ar fi fost deja Haydn renaşte pe Doctorul Faustus, a cărui influenţă se întinde pînă
fără înalta protecţie a familiei Esterhazy? Goethe fără ascen- la Delacroix, Berlioz, Gounod, Nerval, care "confluează" cu
siunea la curtea ducelui de Weimar? BeetnoVen, Ia începutul muzicienii în atîtea lieduri si balade: Goethe, si el profet al
• ~ . t

secolului al XIX-lea, fără corte"gitil princiar araamiratorilor săi "religiei ultime" şi al nostalgiilor atîtor tineri Werther, pare să
şi fără arhiducele Rudolf? Trebuie de asemenea citată acea con vină paternităţii fluviului romantic.
extraordinară dinastie bavareză care a susţinut "idealul" ro- În modernitatea noastră, o rezonantă asemănătoare, un
mantic, de la SchnoIT von Carosfeld la Richard Wagner. asemănător spiritde sinteză între sentimente, experienţă ştiinţi­
În modernitatea noastră de după război, sînt mai degrabă fică şi maiăTesTmagini, trebuie să-i revină incontestabil lui
confluenţe tacite, sprijinindu-se pe mituri latente, care se înnoadă .!rel~l'i enonnei şi persistentei hagiografii psihanalitice. A-l
Între tehnici ale imaginii în plin avînt, teorii ale "noului spirit aşeza pe Freud la cea mai mare adîncime a fluviului nu e, din
ştiinţific", schiţe de logici noi, "noi critici". Dar va trebui partea noastră, o garanţie a adevărului freudismului, ci pur şi
aşteptat mai mult de treizeci de ani - Colocviul de la C6rdoba, simplu o garanţie a pregnanţei sale semantice.
din 1979 - pentru ca în mod deschis oameni de ştiinţă de marcă, În ce priveşte amenajarea malurilor, ea constă într-o con-
\
, '
poeţi şi teoreticieni ai imaginii să se întîlnească în mod manifest. solidare teoretidaacestor lluXUI-1 imaginare, însoţită adesea
,,"," Numele fluviului, care e într-un fel "numele tatălui", dar de exagerarea anumitor trăsături ale curentului de către ,}Qnda-.
"'putemiEiriîfltkat, se desenează cînd un person,aj real sau fictiv torii sC~flzi", cum ar fi Sfintul Pavel în prelungirea Evanghe-
vine s.ăJWzeze bazinul semantic în întregime. Bineînţeles, nu- liilor. Nu vom insista aici, pentru c-am făcut-o deja în prima
mele tatăluIPentru s"ecolul franciscan, este Francesco d' Assisi, parte a acestei cărţi, asupra rolului refondator şi didactic al
ajutat de "legenda lui aurită", scrisă de succesorIi lui, Toma din Sfintului Bonaventura, Doctor Seraphicus. În ce priveşte ro-
Celano (1260), Henri d' Avranche (1234), fratele Elie şi pres- mantismul, el n-are nimic de invidiat secolului al XIII-lea, atît
tigiosul Bonaventura (1274). Uriaşă maree de imagini care va este de bogat în "amenajatori de maluri". Sînt "Filozofii Naturii"
eclipsa gesta şi iconografia lui Cristos însuşi. Izvor al acestei care toţi, dincolo de Kant, care mai de care, Fichte, Novalis,
renaşteri a imaginarului occidental care e de acelaşi rang cu Schleiennacher - acest "hipergioacchinit", după cum scrie P.
integrarea "Preasfintului Tată" Francesco d' Assisi în mitul de Lubac -, Schlegel, Hegel însuşi, se străduiesc să teoretizeze
gioacchinit, în calitate de fondator al "ordinului Serafimilor", o filozofie privind acea Darstellung, "revelarea" Divinităţii în
vestitor al "papei cel angelic", al "timpului crinilor". operele naturii. Dar,Sch~lling este, se pare, noul Bonaventura
Se pare că în extraordinara izbucnire a imaginarului ro- al acestui nou "exe"rllplarism", .solid întemeiat pe_ mitul
mantic nu avem decît dificultatea alegerii în ce priveşte numi- gioacchinit al celor "trei vîrste", a cărui dezvoltare nu e altceva
196 197
decît "expansiunea inimii lui Dumnezeu". Cele două opere ale În sfîrşit, există cu siguranţă în hazinul semantic al mo-
lui, Idei pentru o Filozofie P. Naturii, din 1797, şi Aforisme dernităţii noastre, în mod latent şi mascat de vulgatele freudiene,
, pent,~u-u'l,it-"oducere În Filozofil?Naturii, din 1815, sînt charta jungiene, .eliadiene şi de a noastră. nişte meandre. nişte şiroiri
\ oricărui imaginauomantic, un fel de itinerariu al spiritului vestitoare.
către aivinaD;;,~~~telluni' Rămîne de răspuns la chestiunea pe care n-a lămurit-o
Cît despre "malurile" imaginarului în modernitatea noas- Sorokin, şi anume aceea a duratei unui "bazin semantic". Prea
tră, ele sint amenajate de toată acea pleiadă de cercetători adesea s-a aliniat schimbarea profundă a imaginarului unei
cărora le-am semnalat lucrările în a doua parte a acestei cărţi­ epoci la o simplă schimbare de generaţii. Această revoltă
şi printre care ne prenumărăm - ce au constmit, începînd periodică a "fţHor contra taţilor" este mult prea scurtă pentru a

cu anii 50, edificiul unei filozofii a imaginarului şi al unei acoperi amplitUdinea unui bazin semantic. Putem constata că
durata acestuia, de la primele sale şiroiri abia vizibile şi pînă
"mitodologi j".
la meandrele lui tev-pÎ!1 ale ,-ţinea dd~ o sută cincizeci pînă la o
În fine cea de-a sasea fază a .,bazinului sem,mtic'\ deltele
sută optzeci de ani. Durată justificată, pc de-o parte, dermdetrl
.~i meandrele, soscşt~cfrid curentul mitogenic - adică "inven-
a trei sau patm generaţii care constituie informaţia "de la gură
tatar" de mituri -- care a purtat imaginarul'specific de-a lungul la gură", acea poveste familială "din auzite" care trece de la
întregului curs al fluviului, se uzc~zăşi atinge, după cum bunic la nepot, adică o continuitate de o sută-o sută douăzeci
spune Sorokin, o saturaţie "limită", lăsîndu-se puţin cîte puţin de ani, la care se adaugă, pe de altă parte, timpul de institu-
pătmns de ~oi~}e vestind zei ce vor să vÎ!lă ... Ştim cum "bazi- ţionalizare pedagogică de cincizeci-şaizeci de ani, care pemlite
nul semantic"gotic şi franciscan a început să se părăginească unui imagi~ad~fuilial, sub presiunea evenimentelor extrinseci
în Quattrocento, atît din raţiuni intrinseci (nominalism din ce (uzura unui "bazin semantic", schimbări politice profunde,
în ce mai accentuat, ruptură apoi luptă deschisă cu papalitatea războaie etc.), să se transfonne Într-un imaginar mai colectiv,
în Marca Schismă il Occidentului etc.), cît şi extrinseci (opo- ce cucereşte societatea ambiantă globală.
ziţii şi denigrare a monahismului de către clerul din lumea
laică, emergenţă a umanismului şi a neopăgînismului pînă pc
tronul pontifical al unui Nicolaus al V-lea sau al unui Pius al
lI-lea etc.).
"Bazinul" romantic poartil deja În el, intrinsec, acel "viemle
din fruct" care este gustul pentru mine, catastrofismul care va
furniza, începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
germenii decadenlismului, dar mai ales se introduce in el, ca
printr-un efect pervers al generozităţii sale, o KultUlphilo-
suphie ce se îndoieşte din ce În ce mai m\llt 9C natură şi de
contemplaiea-~în-profitul unei praxis prometeice (apologii
ale Industriei, ale muncitorilor, ale "transformării lumii" etc.). '.'
198
Concluzie

t
I,
i'

tîtea cercetări pluridisciplinare convergente în


A acest mijloc al secolului XX au permis astfel să
se înalţe un bogat bilanţ euristic al studiilor asupra imagina-
rului şi să se desprindă conceptele-cheie ale unei noi abordări
metodice a reprezentărilor Universului, o "mitodologie". Plu-
ralismul taxinomic, topic şi dinamic permite să se surprindă cu
o precizie măsurabilă bazinele semantice care articulează acest
"specific al omului" care este imaginarul. Acesta se defmeşte
ca o de neocolit re-prezentare, facultatea de simbolizare din
care toate temerile, toate speranţele şi roadele lor culturale
izbucnesc continuu de aproape un milion şi jumătate de ani de
cînd homo erectus s-a ridicat pe pămînt
Totuşi, n-am putea să conchidem prin această constatare
triumfalistă. Desigur, "civilizaţia imaginii" a permis descope-
rirea puterilor imaginii atît de mult timp refulate, a aprofundat
defmiţiile, mecanismele de formare, deformările şi eclipsele
imaginii. Dar, la rîndul ei, "explozia video", fruct al unui efect
pervers, este plină de alte redutabile "efecte perverse", care
ameninţă umanitatea lui Sapiens.

201
Întîi, ceeue..demmta deja Bacbţlard, care ~!era "imagl-
ne~J.i1~l1!ră" oricărei i~.~i!!i iconice, chiar însutre1it.e, c~m foarte general, incluzînd fonnaţii şi dezinfonnaţii) privind

I
î
ţ
(
e filmul ce-si dicteazil"prea mult sensul spectatorulUi paSIV,
pentru că im~ginea "în conservă" anesteziază puţin cîte puţin
creativitatea individuală a imaginaţiei.
structurile institutiilor. Infonnatia, se stie (L. Brillouin), este
prin natura ei ,,~~hent~opică'; - adi'că se augmentează la
nesÎrrşit, fără a-şi purtă în' ea însăşi germenele uzurii - în timp
ce institutiile, ca orice constructie umană necesitînd cheltuieli
Ea paralizează deci, apoi, orice judecată de v~l~a~e d~
de energi~, sîntentropice, adică'supusedispariţiei, morţii. S-ar
partea consumatorului pasiv, v~lo~ea flind c~acte~stl~a .unel
. !

putea atunci ca pletora indefmită de infonnatii să fie un factor


opţiuni; spectatorul este atuncI one~tat de .catre atltu?l~l c?-
de entropie pentru instituţiile sociale pe care I~ destabilizează...
lective de propagandă: este redutabdul "VIOI al mulţImIlor.
Se poate constata că, cu cît o societate este mai informată"
Această nivelare este perceptibilă la spectatorul de televiziune, " ,
cu atît instituţiile care o întemeiază se fragilizează...
care înghite cu aceeaşi poftă - sau mai bine zis cu aceeaşi lipsă
Triplu pericol pentru generaţiile "zapping"-ului: pericol
de poftă - spectacole de "varietăţi", alocuţiuni p~ezid.enţiale, atunci cînd imaginea sufocă imaginarul, pericol atunci cînd
retete de bucătărie, actualităţi mai mult sau mal puţm cata- nivelează valorile grupului - fle el natiune, canton sau trib"l-
st~ofale... Este acelasi "ochi mort" care contemplă copiii ce pericol în sÎrrşit atunci cînd puteril~ constitutive ale '~ricărei
mor de foame în S~malia, "purificarea etnică" în Bosnia societăti sînt inundate si erodate de o revolutie civilizatională
sau pe arhiepiscopul Parisului urcînd scările d~ la bazi~i~a care le 'scapă de sub c~ntrol... Cel puţin s-~ constituit _ am
Montmartre şi purtînd o cruce... Această anestezIe a creatIvI- arătat acest lucru de-a lungul acestor pagini - un "magisteriu"
tăţii imaginare, această nivelare a valorilor într-o ~ndifer~nţă discret de savanţi competenţi, la care "politicienii", cei care
spectaculară sînt şi mai mult intensiflcate de unul.tiJn pencol. mai pretind că "guvernează" grupurile sociale, ar face bine să
Este acela al anonimatului acestei "fabricări" de imagini. plece urechea...
Acestea, distribuite atît de generos, scapaoricarui "magister"
responsabil, fie el religios sau politic, interzicînd prin aceasta
orice demarcare, orice punere în gardă, şi penniţînd numeroase
manipulări etice, "dezinfonnări" făcute de producători neiden-
tiflcati. Faimoasa "libertate a infonnaţiei" este înlocuită cu o
totală' "libertate de dezinfonnare". Pe furiş, puterile tradiţionale
(etică, politică, judiciară, legislativă...) par să devină tributare
doar difuzării de imagini "mediatice".
E paradoxal faptul că o asemenea "putere publică" deve-
nită absolută prin tehnicile soflsticate pe care le utilizează şi
prin colosalele sume de bani pe care le drenează, e abandonată
anonimatului, dacă nu ocultului. Această problemă concretă
a rupturii între puterea mediatică şi puterile sociale este legată
într-un mod mai general de excesul de "infonnaţii" (în sens I M. MAFFESOLI, La Transfiguration du politique. la tribalisation
du monde, Grasset, 1992.
1
202
i 203
t.~,,