In Gradina Ghetsemani

In debutul primului sau volum de versuri, Poezii (1916), Vasile Voiculescu ofera o definitie original
a poeziei: floare alba, stralucita ce nu infloreste decat la viul soare al cugetarii. Astfel nota de
inedit o creatiei sale o constituie meditatia asupra conditiei umane, bazata pe motive biblice.
Considerand ca artei ii trebuie mit si mister ca sa poata birui vicisitudinile prozaismului modern si
sa poata elibera sufletul in vesnicie si nemarginire, V. Voiculescu stipuleaza prin poezie
raporturile omului cu fortele cosmice, strabatute de fiorul religios, poezia "In gradina
Ghetsemani" de Vasile Voiculescu, publicata in volumul Parga (1921) facand parte din aceasta
categorie.
Incepand cu acest volum, urmat de volumele Poeme cu ingeri, Urcus si Intrezariri, poetul isi
construieste universul poetic specific, prin accentuarea caracterului religios al liricii. Astfel,
aparitia acestuia marcheaza definirea originalitatii poetului Vasile Voiculescu prin innoirea
modalitatii de a scrie. Scenele si motivele biblice sunt percepute ca alegorii ale nelinistii omului
in aspiratie spre absolut si, in acelasi timp ca puncte de plecare pentru meditatia asupra conditiei
umane. Poet autentic religios, Vasile Voiculescu nu cunoaste indoiala sau revolta psalmistului
arghezian.
Traditionalismul
Traditionalosmul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se
cristalizeaza in jurul revistei Gandirea, aparut in anul 1921, la Cluj. Printre membrii fondatori ai
revistei se numara: Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Gib Mihaescu. Principalele trasaturi ale acestei
orientari sunt:

valorificarea specificului national (istoria si folclorul)

componenta spirituala a sufletului taranesc
constiinta religioasa ortodoxa

Traditionalosmul surprinde particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor

autohtone, a credintelor stravechi. Manifestat simultan cu modernismul, acesta nu trebuie vazut
ca un curent paseist. Poetul traditionalist doar priveste catre trecut, dar o face constient ca
apartine prezentului. El dezvolta astfel o poetica a melancoliei si a nostalgiei, dar evita idilizarea
excesiva a trecutului sau a universului rural.
Poezia apartine traditionalismului prin
conservarea prozodiei clasice
influenta religioasa - tematica religioasa si filosofica
caracteristicile limbajului poetic- cultul trecutului prin valorificarea limbajului arhaic (limbaj
si figuri de stil arhaizate)
paralelismul planului uman cu planul naturii
compoziia riguroas (versificaia respect canoanele clasice, prin simetria strofelor,
msura egal a versurilor, ritmul iambic i rima ncruciat )
Geneza
Poem iconografic, poezia se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor,
in Gradina Ghetsimani, dupa ce serbeaza cu ucenicii Sai Cina cea de Taina, din Evangheia dup
Luca, capitolul 22, versetele 40 46, si anume pasajul care relateaz episodul rugciunii lui Isus
din grdina, naintea prinderii i crucificrii lui. Isus se retrsese s se roage mpreun cu trei
discipoli apropiai (Petru, Ioan i Iacov). Acesta se ruga, zicnd Parintele Meu, de este cu
putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti. Iar un

nger s-a artat Lui i-l ntrea. Iar El, fiind n chin de moarte mai struitor se ruga. i sudoarea
Lui s-a fcut ca picturi de snge care picurau pe pmnt. Aceasta metamorfoza de la sudoare
la picaturi de sange simbolizand incontestabil ceea ce se va intampla in vinerea sangeroasa pe
Golgota.
Rugciunea aceasta dezvluie lupta interioar din sufletul lui Isus. De fapt lupta se ddea ntre
cele dou laturi ale personalitii sale: partea divin i partea uman.
Poetul nu versific doar episodul din Ghetsemani, ci se procup de aspectul filozofic al dublei
naturi a lui Hristos: de om i Dumnezeu n acelai timp. Raportul dintre divin i uman, dintre
spiritual i material,dintre Bine i Ru l-a preocupat mereu pe Voiculescu.
Ideea centrala a poeziei se concentreaza in jurul suferintei lui Iisus, generata de constientizarea
naturii sale duale: pe de o parte om, stapanit de temeri si sentimente umane( frica,spaima de
moarte) , pe de alta parte Fiul lui Dumnezeu, venit pe Pamant pentru a izbavi omenirea de
pacatul originar. Astfel intreaga poezie este o alegorie, avand la baza opozitia sacru-profan. Prin
generalizare, creatia lirica prezinta confruntarea specific umana dintre trup (partea materiala,
perisabila) si suflet( farama de eternitate care inalta spiritual fiecare individ)
Intreaga poezie este o transpunere estetica a consemnarii biblice.
Orientarea tematic n care se ncadreaz poezia este specific gndirismului, avnd n vedere
c este o tem religioas de inspiraie biblic, adic tema sacrificiului pentru salvarea omenirii.
Tema este ilustrat prin dezvoltarea n antitez a celor dou atitudini ale lui Iisus, adic
atitudinea uman care const n teama de moarte i respingerea sacrificiului, respectiv
atitudinea divin care demonstreaz c este contient c numai sacrificiul su poate salva
omenirea de la pcat.
Motivele literare sunt destinul (lupta cu soarta), paharul, cupa, mierea, venin, maslinii, sange.
Titlul anticipeaz inspiraia biblic a poeziei prin substantivul propriu Ghetsemani, anticipnd
n plus pasajul biblic al rugciunii lui Iisus n grdina Ghetsemani i, prin urmare, unul dintre
motivele poetice prin care se realizeaz tema, adic motivul rugciunii. Titlul conine, totodat,
un indice spaial care are ns o valoare simbolic, avnd n vedere c autorul nu se limiteaz la
prezentarea unui anumit spaiu, ci, pornind de la acesta, ajunge s dezvolte tema sacrificiului
pentru salvarea omenirii. Totodata, acesta indica un topos biblic, Ghetsemani insemnand in limba
ebraica locul unde se strivesc maslinele. Substantivul gradina denumeste un spatiu propice
meditatiei, retragerii in sine, dar si al rugaciunii si al ispitei.
Titlul nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan
spiritual: locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti.

Lirismul obiectiv: Fiind o poezie de inspiratie religioasa (iconografica), apartine lirismului

obiectiv, prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului liric. Intensitatea trairilor este redata la
nivelul semnelor de punctatie, prin punctele de suspensie si semnele exclamarii.
Compozitional, textul este alcatuit din 4 strofe poetice cu caracter descriptiv. Primele trei strofe
surprind planul subiectiv, se axeaza pe starea sufleteasca lui Iisus, iar ultima pune accentul pe
efectele cosmice ale gestului sau, pe suferinta care se rasfrange asupra planului exterior.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului prin formularea: Iisus lupta cu soarta
si nu primea paharul. Pauza afectiva indica teama, ezitarea lui Iisus, specific omeneasca.
Postura christica este tragica prin omenescul ei: Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna.

Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa
de ezitare a Fiului lui Dumnezeu.
Gestul ingenuncherii nu este al unui invins, ci al rugaciunii (invocarea divinitatii si asceza
spirituala - Efortul unor clugri cretini, musulmani, buditi etc. de a atinge adevrata
desvrire (moral), avnd ca mijloc ajuttor pocina).
Contrastul cromatic rosu-alb realizat prin metafore, pune in evidenta zbuciumul sufletesc si
conditia duala: sudori de sange (trupescul, suferinta fizica), chipu-i alb ca varul (chipul
hieratic, componenta spirituala). Prin contrastul vizual se pun in opozitie omenescul (rosul
sangelui - simbol al vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti).Legatura terestruceresc este sugerata prin versul: Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand alegoric esenta
eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie. In unicul sau moment de slabiciune,
el cere indurare, dorindu-si dezlegarea de la soarta tragica ce i-a fost trasata. "paharul" reda in
esenta forma de materializare a pacatelor omenerii. "Sudorile de sange" constituie exponentul
hiperbolizat al suferintei profunde, umane iar prin sintagma"chipu-i alb ca varul" secontureaza o
imagine sacralizata a spiritualului.

Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica, realizata in jurul metaforeisimbol grozava cupa.
1.Vagul religios persista si in strofa a doua, initial, soarta, aici, o mana nendurata. Metafora
mana-nendurata este expresia vointei divine implacabile, ce a trasat un destin necrutator, care
desi este de exceptie, sta sub semnul unor obstacole si a suferintei. Dumnezei isi indeamna fiul
sa-si indeplineasca misiunea, sa bea paharul, infama bautura, simbol al pacatelor omenirii ce
trebuie rascumparate prin jertfa.
Aceasta dualitate: tentativa acceptarii si refuzul paharului sortii este echivalenta cu natura duala
a personajului, prin natura sa divina si umana, Iisus fiind deopotriva fiu al omului si fiu al lui
Dumnezeu. Poezia evidentiaza tocmai aceasta dubla identitate a lui Iisus in momentul in care
trebuie sa accepte experienta mortii umane pentru a-si pastra esenta divina. Lupta cu propriul
destin e teribila, iar desi isi cunoaste propriul destin, fiul Omului are momente de slabiciune, de
ezitare.
Dramatismul conditiei este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: mana
nendurata, grozava cupa, iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele
sete uriasa,infama bautura. Rezistenta la ispitire implica suferinta in plan fiziologic si
sufletesc: hiperbola din versul Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa exprima o constientizare a
propriului drum, necesitatea de a actiona conform celor stabilite, amplificand astfel suerinta care
ia nastere din conflictul dintre latura umana si latura divina. Acest vers releva interiorizarea,
trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele.
2. A treia strofa surprinde o alta etapa a sublimarii fiintei prin asumarea sacrificiului.S tructura
duala prezenta la inceputul poeziei se mentine in continuare. Paharul contine infama bautura,
care-I produce o reactie de respingere, dar sub ea se afla dulceata, mierea cu care cineva il
imbie, atractia fiind la fel de puternica, ca si respingerea cupei. Sintagma oximoronica "sub
veninul groaznic simtea ca e dulceata..." sugereaza faptul ca Iisus constientizeaza importanta

sacrificiului sau -veninul-realizand faptul ca urmarile acestuia sunt de o importanta colosala

pemtru umanitate, dulceata reprezentand practic viata vesnica, mantuirea. Constructiile
oximoronice redau imaginea infamei bauturi sub forma unui joc dintre esenta si aparenta,
dintre benefic-malefix, ce ilustreaza ideea ca bucuria mantuirii se ascunde in realitatea cruda si.
Ispita se traduce prin acest joc.
Imaginea artistica falcile-nclestandu-si exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant.
Versul Batandu-se cu moartea, uitase de viata concentreaza sensul luptei christice: moartea
trupului devenind o conditie a dobandirii vietii de apoi.
Concentrarea maxima la care ajunge Voiculescu obliga la o rememorare a textului Biblic. Astfel,
strofa a II-a face trimiteri la episodul in care venind la locul numit Golgota, dupa rugaciunea din
Gradina Ghetsimani unde este prins de ceata de talhari ce-l avea in frunte pe Iuda tradatorul, i sa dat sa bea vin amestecat cu fiere, dar Iisus a refuzat sa bea. Si totusi, El trebuia sa implineasca
soarta: O sete uriasa sta sufletul sa-I rupa.
Efectele mortii sunt redate prin imagini apocaliptice ce evidentiaza dezordinea (vraistea
gradinii) si perturbarea echilibrului (se framantau maslinii).

Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului
natural, aparand astfel elemente expresioniste prin aceasta proiectare. Ultima strofa revine la
cadrul traditional evanghelic din catrenul de inceput.
Decorul este semnificativ, seara, care reprezinta sfarsitul zilei, fiind sugestia sfarsitului
pamantesc al lui Iisus. Poetul ridica aceasta revolta a pamantului spre ceruri, utilizand
personificarea si hiperbola: Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga
din loc, sa nu-l mai vada. Furtuna din ceruri se amesteca cu furtuna terestra, drama lui Iisus
devenind drama universului. Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma vraistea
gradinii, prin dezordine si perurbarea exhilibrului (se framantau maslinii).
Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora
batai de aripi care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii.
Ultimul vers, Si uliii de seara dau roate dupa prada, intareste sugestia mortii, imaginea
thanatosului prin: simbolul uliii, simbolistica temporala: de seara si aceea a gestului: dau
roate dupa prada.
Lupta dintre omenesc si divin da unicitate gestului de sfidare a suferintei in inclestarea cu
moartea si il proiecteaza pe Isus la inaltimea monumentala a naturii
Alegerea locului nu este intamplatoare, muntele Maslinilor fiind un simbol al aspiratiei, un loc mai
aproape de cer, iar gradina devastata devine un loc pustiu, dominat de pasarile de prada ale
noptii. De sus maslinii, simbol al pacii se infratesc cu lupta si soarta lui Iisus: maslinii/ Pareau ca
vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada. Metafora "uliii" din ultimul vers sugereaza parca pe
dusmanii care vinsa-l prinda pe Isus, iar maslinii - pe apostolii care-l parasesc cuprinsi de
spaima.Un vant de spaima ravaseste gradina si framanta lumea,anuntand martiriul ce va
rascumpara pacatele omenirii
Limbajul

In ceea ce priveste limbaul poetic, viziunea traditionalista este sustinuta prin termeni regionali si
arhaici. Limbajul este presrat cu termeni religioi, preluai din textul biblic i are o tent arhaic,
datorat de asemenea sursei de inspiraie: soarta, pe brnci, sudori,slvi amarnic, a
strni, sterlici, vraite, a mbia , tihn.
Tragedia omului aflat in lupta cu limitele este dezvoltata prin campul semantic pahar-cupainfama bautura prin care secontureaza motivul jertfei. Imperfectul si gerunziile au valoare
durativa, amplificand starile si trairile.
Din punct de vedere stilistic observm prezena figurilor de stil care sporesc expresivitatea
textului, fr a-l ncrca n mod inutil i ostentativ cu podoabe retorice. Remarcm astfel

metafore: paharul, sterlici de miere, batai de aripi, mana nendurata

epitete: man nendurat sudori de snge, chipu-i alb veninul groaznic, sete uria
grozava cup , amarnica-i strigareinfam abutur(aceste ultime exemple sunt i
inversiuni)
comparaia chipu-i alb ca varul
personificri: se frmntau mslinii
oximoron: Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata
hiperbola: Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa

Textul respecta canoanele prozodice, fiind structurat in patru catrene cu versuri de 14 silabe cu
rima incrucisata si ritm iambic.
Poemul lui Vasile Voiculescu redimensioneaza, in opinia mea, mitul biblic printr-o viziune ce
accentueaza tragismul suferintei fapturii christice, prin sublinierea zbaterii permanente intre
latura umana si latura divina