Spanul

Spanul poate fi considerat, la randul lui, un personaj atipic, intrucat nici el nu are atribute
miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. Dimpotriva, constructia realista a
personajului reflecta conceptia populara despre omul rau care este "insemnat", in acest caz este
lipsit de atributele barbatiei, ceea ce poate motiva psihologic ticalosia acestuia, intrucat il
supune prin viclesug pe eroul imatur. El are rolul cel mai important in scenariul initierii, intrucat
"rautatea" lui il pune pe tanar in situatia de a invata si de a-si actualiza calitatii, fiind asadar un
"pedagog rau".

1.Statutul
Statutul sau social initial este cel de sluga,acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint
unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor. Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nu-si
modofica statutul social pe parcursul textului: apare doar in ipostaza de maestru spiritual sever
in maturizarea protagonistului.
Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit
fiului de crai, determinandu-l sa-l accepte ca sluga. Sub aspect moral, cele doua personaje
sunt prezentate in opozitie. Daca fiul cel mic al Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este in
totalitate imoral, folosindu-se de viclesug, ca arma principala pentru a-si atinge scopul.
2.Tipologia
Din punct de vedere tipologic, cele 2 personaje intruchipeaza binele (HA) si raul (Spanul).
Caracteristica basmului cult este insa amiguizarea personajelor. Astfel, protagonistul nu e o
intruchipare absoluta a binelui, avand slabiciuni si defecte specific umane. De asemenea, nici
Spanul e intruchiparea raului, el fiind un rau necesar.
Totodata, Spnul este tipul vicleanului, rolul su fiind acela de a-l iniia (n mod involuntar) pe
erou i de a ajuta cititorul s neleag mai bine tipologia personajului principal prin raportare la
personajul antagonist.
3.Trasaturile
Trasaturile distinctiveale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua categorii:
Harap Alb, protagonistul al basmului, reprezentant al fortelor binelui, este caracterizat de
inocenta, bunatate, pe cand Spanul, personajul antagonist, este un reprezentant al fortelor raului
iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.
Inca de la situatia initiala protagonistul si antagonistul se construiesc pe baza unei serii de
opozitii care individualizeaza binomul bine-rau specific basmului: om de onoare-ticalos; om de
origine nobila-om comun; cinstit-necinstit, dar si pe opozitiile naiv-viclean si initiat-initiator.
Relatia dintre cele doua personaje este urmarita de catre narator inca din momentul in care
protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind intr-o alta tara, pe anevoiosul drum al initierii.
Ajuni la curtea mpratului Verde, cele dou personaje trebuie s joace rolul celuilalt, Spnul
este un nepot ru i ludros, iar Harap Alb o slug supus, asculttoare i cuviincioas. Fetele
imparatului observa diferenta dintre ei: Spanul de fel nu seamana in partea lor, nici la chip, nici
la bunatate.
Pe cnd izbnzile lui Harap Alb strnesc admiraia lui Verde mprat i a fiicelor lui, Spnul se
arat a fi un stpn necuviincios, ru, care i trimite sluga la moarte sigur cu fiecare prob, dar

i un nepot obraznic i ludros: ''i mergea gura ca o pupz de a ameit pe mpratul.''

mpratul ns l apreciaz pe Harap Alb: ''Ia, s am eu o slug aa vrednic i credincioas ca
Harap Alb a pune-o la mas cu mine c mult preuiete omul acesta.''

Secvente semnificative
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre cele doua personaje
poate fi considerata cea a fantanii. Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa,
semnificativa pentru relatia dintre cele doua personaje.

Spnul nu este doar o ntruchipare a rului, ci are i rolul iniiatorului, fiind un ''ru necesar''.
De aceea calul nu l omoar nainte ca iniierea s se fi ncheiat: Si unii ca acestia sunt trebuitori
pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte. El este un initiator pretentios: cu
cat incercarile la care il supune pe tanar sunt mai grele, cu atat eroul dovedeste calitati morale
care contureaza portretul viitorului imparat.