Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Introducere
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne
din perioada interbelic, alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc Secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea
primului su volum, Poemele luminii (1919), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice (nu
este un text teoretic n proz).
Arta poetica
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile convingeri despre arta literar i despre aspectele
eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, e redata conceptia despre poezie (teme, modalitati
de creatie si de expresie) i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii), din
perspectiva unei estetici moderne. De asemenea este o meditatie filosofica si o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii.
Poezia apartine directiei moderniste :
Interesul autorului este deplasat de la tehnica poetic la relaia poet-lume i poet-creaie
Innoirea prozodiei: versul liber, ingambamentul
Intelectualizarea poeziei: exista o identitate intre planul autorului sic el al eului liric, deoarece discursul liric reda
cu mijloace poetice aspecte ale filozofiei lui Blaga, precum atitudinea de potentare a misterelor Universului ,
optiunea pentru cunoastere luciferica
Cultivarea expresiei metaforice
Exprimarea abstractului prin concret
Prezenta elementelor expresioniste
Elemente expresioniste
exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul interrelaional stabilit cu cosmosul
sentimentul absolutului
interiorizarea i spiritualizarea peisajului
Tema: Poezia are o tema filosofica: cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii lumina mea si lumina altora cele
doua tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian. Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de
potentare a marilor taine ale Universului- cunoasterea luciferica (eu cu lumina mea sporesc a lumii taina) fata de intentia
de descifrare a misterului- cunoasterea paradisiaca (Lumina altora/sugruma vraja nepatrunsului ascuns). Tema
cunoasterii e desemnata si de atitudinea poetic n faa marilor taine ale universului : cunoaterea lumii n planul creaii
poetice este posibil numai prin iubire Eu nu strivesc/caci eu iubesc
Discursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice/ elemente de recurenta, cum sunt: misterul. motivul luminii,
care implica si principiul contrar.intunericul. Motivul central este lumina, metafora emblematica pentru opera poetica a lui
Lucian Blaga, inclusa si in titlul volumului de debut, unde sugereaza cunoasterea, dar si iubirea pentru tainele lumii,
pentru ca poezia este o forma de cunoastere si de traire a misterului.

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu este asezat orgolios
in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea initiala poate corespunde influentelor
expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetuluifilozof de protejare a
misterelor lumii, atitudine izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip
rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a
perfectiunii, a absolutului, exprima prin ideea de cerc, de intreg, misterele universale, iar rolul poetului este contemplarea
si adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.

Viziunea despre lume

Arta poetic sintetizeaz viziunea blagian despre lume, care implic o dubl perspectiv: poetic i filozofic, dat de
formaia autorului. Ideile poetice i gsesc ulterior corespondena n plan teoretic i filozofic n lucrarea
Cunoaterea luciferic (1933), din Trilogia cunoaterii.. Misterul este un concept fundamental att al operei filozofice a
lui Blaga, ct i al operei poetice. Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul terminologiei
filozofice ulterior constituite. Pentru filozoful Lucian Blaga exist dou modaliti de cunoatere, de raportare la mister:
cunoaterea paradiziac, sau plus cunoasterea, misterul fiind parial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, i
cunoaterea luciferic (intuitiv, din care face parte i cunoaterea poetic) sau minus-cunoaterea, carep oteneaz
misterul cu ajutorul imaginaiei i al creaiei poetice, al tririi interioare.
In plan literar, cunoaterea se articuleaz prin dou tipuri de metafore: plasticizante i revelatorii, teoretizate de poet in
Geneza metaforei. Metaforele plasticizante apropie fapte, idei, care aparin lumii reale fr s aduc un plus de
semnificaie. Metaforele revelatorii scot la iveal misterul din fapte, lucruri i idei: metaforele revelatorii ncearc ntrun fel revelarea unui mister, prin mijloace pe care ni lepune la ndemn lumea concret, (Lucian Blaga, Geneza
metaforei)
n opinia lui Blaga, rolul poetului este de a potena tainele lumii prin trirea interioar iprin contemplarea formelor
concrete prin care ele se nfieaz. Optnd pentru cunoaterea luciferic, poetul desemneaz propria cale": adncire
misterului i protejarea tainei prin creaie. Rolul poeziei este acela ca, prin mit i simbol, elemente specifice imaginaiei,
creatorul s ptrund n tainele Universului, sporindu-le.
Creatia este un mijlocitor intre eu si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta
lumii. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il reduce. Misterul e substanta originara si esentiala a poeziei.
Relatii de opozitie si de simetrie
Discursul liric se construiete n jurul relaiei de opoziie dntre cele dou tipuri decunoatere, care se realizeaz prin
antiteza eu / alii, lumina mea / lumina altora, prin alternarea motivului lurninii i al ntunericului, dar i prin conjuncia
dar. Ele se regsesc n cea de-a douasecven poetic.
Simetria textului liric se realizeaz prin reluarea sintagmei din titlu n incipit, dar i prin reluarea metaforelor enumerate
n prima i ultima secven poetic. Aceste metafore surprind temele majore ale creaiei poetice, imaginate ca petalele unei
corole uriae care adpostete misterul lumii:
flori" -viaa ,efemeritatea, frumosul,
ochi" cunoaterea, contemplaia poetic a lumii,
buze" iubirea, rostirea, srutul, rodirea, cuvantul
morminte" -marea tain a morii / eternitatea.
Structurarea textului poetic
Poezia cuprinde 3 secvente lirice (versurile 1-5; 6-8; 19-20). Cele trei secvene poetice care alctuiesc discursul liric sunt
marcate prin scrierea cu iniial majuscul a versurilor, iar n final, prin construcia concluziv. Ele se organizeaz n jurul
unor sintagme cheie construite cu ajutorul unor mrci ale subiectivitii: calea mea", relaia de opoziie lumina mea"lumina altora", cci eu iubesc". Prima secvent poetic exprim concentrat atitudinea negatic a poetului fat de
dezlegarea tainelor universale. A doua secvent, mai ampl se construiete pe baza opoziiei eu-alii, lumina mealumina altora. A treia secen este contituit din finalul poeziei avnd un rol conclusiv : cunoaterea poetic este un act
de contemplaie i iubire.

Limbaj si expresivitate
Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si metafore, se intregeste
cu versurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...]/caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.
Prima secven (primele cinci versuri) exprim concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativ: nu strivesc", nu
ucid (cu mintea)", atitudinea poetic fa de tainele lumii refuzul cunoaterii logice, raionale, paradiziace, care ncearc
descifrarea tainei. Verbele se asociaz metaforei calea mea" (destinul poetic asumat), care implic acceptarea tainei i
potenarea (creterea) ei (cunoatere luciferic).
Universul armonios este identificat cu metafora plasticizant corola de minuni i este o sum permanent de taine care se
reveleaz eului liric ntr-o enumerare metaforic: flori, ochi, buze,morminte. Enumeraia funcioneaz prin substituirea
total a obiectualului cu spiritualul: lumeao biectual devine lume spiritual. Cele patru elemente pot fi grupate simbolic:
flori-morminte ca limite temporale ale fiinei, ochi-buze ca dou modaliti de cunoatere: spirituala-afectiva,
contemplare-verbalizare.
A doua secven, mai ampl, se construiete pe baza unor relaii de opoziie, iar ca procedee artistice se utilizeaz
antiteza i comparaia ampl.Raportul eu-alii se face sub incidena luminii, metafor a cunoaterii: Lumina
altora/sugrum vraja neptrunsului ascuns/ n adncimi de ntuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii tain.
Verbul sugruma sugereaza atitudinea de respingere, acuzatoare a cunoasterii logice.
Dedublarea luminii, metafor a cunoaterii n opera poetic a lui Lucian Blaga, este redat prin opoziia dintre metafora
lumina altora" (cunoaterea paradiziac, de tip. raional,logic) i lumina mea" (cunoaterea luciferic, poetic, de tip
intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric antitetice:
lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete,ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu iubete);
lumina mea" - sporesc (a lumiitain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid).
Paralelismul antitetic este structurat enuniativ-depreciativ (lumina altora sugrum) i enuniativ-explicativ (dar eu/ eu
culumina mea sporesc). Marca eului liric dublu notat, eu/eu, sugereaz opiunea acestuia pentru modelul cunoaterii
luciferice.
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. In poziie median sunt plasate
cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii tain"), astfel si la nivel formal
se observa antiteza dintre adeptii celor 2 tipuri de cunoastere. Conjuncia adversativ dar", reluarea pronumelui personal
eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tain)", afirm opiunea poetic pentru un mod de
cunoatere - cu lumina mea" - i atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate concentrat n
versul median. Astfel, iluminarea"/ cunoaterea pe care poetul oaduce n lume prin creaia sa, este asemnat cu lumina
lunii, care, n loc s lmureasc misterele le sporete: i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu mic oreaz,
citremurtoare/mrete i mai tare taina nopii,/ aa mbogesc i eu ntunecata zare/ cu largifiori de sfnt mister/ i tot
ce-i ne-neles/ se schimb-n ne-nelesuri i mai mari/ sub ochii mei". Intalniam in poezie luna cunoasterea poetica si
soarele- cunoastere rationala.
Plasticizarea ideilor poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori,
mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol concluziv, concluzie introdusa printr-un conector cauzal (cci).
Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii mei") i de iubire (cci eu iubesc/ i flori
i ochi i buze i morminte").

Prozodia
Din punct de vedere prozodic, poezia este alctuit din 20 de versuri libere, al cror ritm interior red fluxul ideilor
poetice . Eufonia (succesiune armonioas de vocale i de consoane, care are drept efect o impresie acustic plcut)
versurilor sugereaz amplificarea misterului. De asemenea, forma modern reprezint o eliberare de rigorile clasice, o cale
direct de transmitere a ideilor i a sentimentelor poetice.
Innoirile prozodice moderniste sunt versul liber (eliberarea de la rigorile clasice) si ingambamentul.
Lirism subiectiv
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la
nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitatii: pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la persoana I,
verbele la prezent, persoana I singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a; topica afectiv (inversiuni i
dislocri sintactice), pauza afectiv
Caracteristici ale limbajului
La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personal eu in pozitie initiala si repetarea de 6 ori in poezie, sustine
caracterul confesiv si definirea relatiei eu-lume. Conjunctia si, prezenta in 10 pozitii confera cursivitate discursului liric si
accentueaza ideile.
La nivel lexico-semantic se observa ca lexicul imprumuta elemente din sfera cosmicului si a naturii. Campul semantic al
misterului este realizat prin termeni cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, a lumii taina,
intunecata zare, sfant mister, ne-nteles, ne-ntelesuri si mai mari.
O alta trasatura modernista a limbajului poetic este intelectualizarea emotiei. In poezia lui Blaga, limbajul si imaginile
artistice sunt puse in relatie cu un plan filosofic secundar.
O alta particularitate stilistica e cultivarea metaforei revelatorii, care cauta sa reveleze un mister(multiplica sensurile,
imbogateste semnificatiile), dar si a metaforei plasticizante, care au rolul de a concretiza.