Momentul 1900 a reprezentat o placa turnanta in dezvoltarea ideologica romaneasca.

Cele 4
orientari ideologice ale culturii critice de sorginte junimista au capatat caractere elaborate
devenite canonice in primul deceniul al sec 20. Conservatorismul junimist, nationalismul
eminescian si populismul agrar s-au cristalizat ca discursuri bine conturate in aceeasi ani de
dupa 1900. In aceeasi epoca ,discursul liberal a capatat si el o mai mare maturitate doctrinara,
discursul in cauza a fost divizat acum in trei orientari ideologice , din care doua vor continua sa
subziste cu un statut minoritar in perioada interbelica.
Conservatorismul junimist a capatat o expresie bine articulata in lucrarile lui C. R.Motru. Cartea
"Cultura romana si politicianismul".Motru isi dezvolta argumentatia in conexiune cu cultura
traditionalista a epocii fata de care el isi manifesta partial adeziunea. Discursul lui Motru
slefuieste ideile maioresciene prin adaugarea unor referinte intelectuale occidentale mai recente
si printr-o mai mare ambitie de rigoare teoretica. Textul lui Motru conjuga un diagnostic al vietii
culturale romanesti cu o analiza a contextului social si politic.
In primul rand, Motru se raporteaza la referintele intelectuale preluate din disciplina psihologiei
sociale sau a celei colective. Pe baza acestor referinte, Motru caracteriza cultura romaneasca a
momentului sub eticheta pseudoculturii, descoperind categoria inautenticitatii ca reprezentat de
caracteristica sa definitorie. Pseudocultura romaneasca moderna trebuie sa fie deosebita
deopotriva fata de cultura desavarsita a Occidentului contemporan si fata de semicultura
societatiilor traditionaliste de felul societatilor romanesti in perioada anterioara occidentalizarii
accentuate. Semicultura traditionalista este caracterizata de Motru intr-o maniera care evoca
eticheta barbariei orientale. Inautenticitatea pseudoculturii este inteleasa in spiritul analizei
maiorescene a disjunctiei dintre forme si fond. La fel ca si Maiorescu, Motru respinge societatea
rezultata din procesul de modernizare accelerata fara a recomanda intoarcerea la valorile si
formele sociale traditionaliste care au precedat-o, inautenticitatea culturala este asociata cu
maladiile sociale si politice ale lumii romanesti. Marea noutate adusa de Motru in aceasta analiza
este reprezentata de ideea colonialismului ca o parte a sindromului de inautenticitate si
dizarmonie descoperit in lumea romaneasca. Politicianismul birocratic este indicat de Motru ca
reprezentand o curea de transmisie intre societatea occidentala cu veleitati imperialiste si
societatea romaneasca dominata imperialist si colonizata. Prin aceasta idee Motru se situeaza in
proximitatea unei abordari ce avea sa fie dezvoltata cu mult mai mare consecventa in gandirea de
stanga. Directia culturala a lui Motru a fost sustinuta de periodicul "Noua revista romana.
Discursul semanatorist a fost initiat de Iorga prin disociere fata de discursul junimist , o
traiectorie ideologica pe care o urmase Eminescu insusi in anii 1870. Iorga se angajeaza pe o
traiectorie de dezvoltare ideologica marcata de recuperarea traditiei romanesti anterioare
modernizarii ca suport si sprijin al seriozitatii si responsabilitatii in viata profesionala
universitara, in cultura si in viata sociala in general. Iorga inaugureaza "Neamul romanesc",
lansat la 1906 va continua sa functioneze ca o publicatie minora, uneori redactata in intregime de
directorul ei pana la 1940. In "Neamul romanesc", nationalismul eminescian si semanatorist isi
asuma o dimensiune antisemita, inexistenta in revista "Semanatorul". Promovand noul sau
discurs Iorga s-a asociat cu Al. C. Cuza. In 1910 ,Iorga si Cuza au lansat un nou partid politic
Partidul Nationalist Democrat care a fost prima formatiune politica ce si-a asumat in Romania
calitatea de reprezentant exclusiv al nationalismului adevarat, autentic si bine inteles, acuzand
partidele dominante, liberal si conservator de inconsecventa si superficialitatea in promovarea
aceeasi cauze nationale. . Iorga si Cuza au fost primii lideri politici din Romania care au

considerat ca realizarea statului national nu epuizeaza dezideratele unei gandiri nationaliste,

autentice si consecvente.
Discursul nationalist democrat a lui Iorga de la 1910 reprezinta corespondentul romanesc al
noii directii idelogice a dreptei nationaliste ce a avut ca prim reprezentant partidul francez,
Action Francaise lansat la 1898. Analogia este justificata si ca atare demarajul ideologic a lui
Iorga de la 1906-1910 a indeplinit aceeasi functie in societatea romaneasca. Rolul indeplinit de
Iorga in procesul de cristalizare ideologic ce va conduce la fascism este cu atat mai semnificativ
cu cat imaginea lui Iorga este inseparabila de momentul asasinarii sale de la 1940 de catre
partidul fascist Garda de Fier. Cele doua momente au fost separate de despartirea lui Iorga fata de
directia ideologica pe care el insusi o lansase, aceasta avea sa se produca la 1922, cand asociatul
lui Iorga, Cuza a radicalizat demersul nationalist in directia fascismului in timp ce Iorga s-a
departat de aceeasi familie doctrinara. Alaturi de Iorga si Cuza, nationalismul traditionalist de
factura eminesciana a mai avut doi reprezentanti majori in perioada Primului Razboi Mondial,
Simion Mehedinti care a preluat conducerea "Convorbiri literare" imprimand revistei orientarea
traditionalista. Cu o mai mare influenta a fost Aurel C.Popovici. Publicistica lui Popovici din
"Semanatorul" a fost stransa in volumul sau din 1910 "Nationalism sau democratie", o critica a
civilizatiei moderne. Cartea reprezinta o expresie mai radicala a nationalismului de dreapta decat
discursurile lui Iorga si Cuza. Popovici stabileste ideea unei incompatibilitati intre societatea
sustinuta de valorile nationale autentice si traditionaliste si formele politice ale
constitutionalismului liberal in curs de dezvoltare pe continentul european. Democratia
reprezenta un ansamblu de proceduri cu ambitia aplicabilitatii universale , culturile nationale
reprezentand insa unitati socio-culturale separate prin granite insurmontabile ale
comprehensiunii, ale aplicabilitatii ideilor universaliste. Rezulta de aici, ca nationalismul pt care
Popovici pledeaza in continuarea lui Iorga nu poate fi decat antidemocratic.