Orientarea ideologic a lui Dimitrie Cantemir n contextul epocii

Dimitrie Cantemir 1663-1723 , ostatic 1680-1691 la Constantinopol. n 1693 este ales

domnitor de ctre stri, neconfirmat de ctre Poarta din cauza interveniei Cantacuzinilor.
Domnia sa s-a desfurat pe fundalul transformrii cadrului internaional. Alturi de
Brancoveanu, Cantemir a ncercat s exploateze politica regional a statelor austriac i rusesc
pentru a obine o autonomie lrgit a Moldovei fa de Poart. Politica s-a ncheiat n 1711 atunci
cnd Cantemir participa la lupt antiotomana a lui Petru cel Mare, lupta sfrit cu nfrngerea la
Stnileti.
A dus o politic antiotomana ncheiat provizoriu n faa armatelor otomane, moment ce
a marcat i sfritul domniei sale. Cantemir se stabilete n Rusia la curtea lui Petru cel Mare ,
aceasta fiind i etapa cea mai productiv pt el la nivel cultural. Figura lui Cantemir i dezvluie
cea mai important semnificaie prin promovarea sa a celui de-al treilea discurs ideologic a
societii romneti , tradiii prefanariote. Alturi de ideologia statutului voievodal i boieresc ,
Cantemir promoveaz propriul su discurs caracterizat ca o ncercare de a ntemeia o ideologie a
statului absolutist. Pledoaria cu acest caracter a lui Cantemir a inclus i o departajare critic fa
de cultur boiereasc a epocii anterioare. ntlnim cele dou dimensiuni ale discursului ,
exprimat cel mai pregnant n dou lucrri: "Descrierea Moldovei" elaborat n Rusia dup
comanda Acadamiei de tiine din Berlin i a avut o mare circulaie european. Este o descriere
etnografic a Moldovei nsoit de o schi istoric. n cea de-a doua component a discursului ,
Cantemir proiecteaz n trecutul Moldovei o imagine a monarhiei , care a reprezentat ns mai
mult un ideal politic al su dect o realitate istoric.
Dincolo de promovarea discursului , lucrarea are o importan ca sursa istoric fiiind cel
mai important document utilizat de istoriografia modern pt reconstituirea structurilor sociale
premoderne romneti. A doua component a ideologiei cantemiriene este dezvoltat n lucrarea
"Istoria hieroglific" - 1703-1705 , scris la Constantinopol i redactat n Romnia. Lucrarea sa
combina tipare ale literaturii orientale cu altele ale romanului european, este conceput ca un
pamflet la adresa societii moldovene a epocii i mai precis c o diatrib ironic la adresa clasei
boiereti. Referirile lui Cantemir la societatea contemporan din Moldova i Tara Romneasc
precum i la istoria recent a lumii romneti se ntlnesc i n alte lucrri, cele mai importante

sunt "Viaa lui Constantin Cantemir" redactat n Rusia i cu caracter apologetic precum i
"Evenimentele Cantacuzinilor i ale Brancovenilor" , tot n Rusia redactat i conceput ca un
pamflet la adres celei mai importante familii boiereti din principatul vecin.
Cea mai ampl lucrare a lui Cantemir se situeaz ns n continuarea celor ale lui Miron
Costin i Constantin Cantacuzino- "Hronicul vechimei al romano- moldo-vlahilor". Lucrarea este
strbtut de ideea romanitii romanilor pe care am ntlnit-o dezvoltat alturi de ideea
romanitii , Cantemir dezvluie n Hronicul .. o pledoarie modest reinut pt ideea unui stat
unitar independent , neterminat ea urmrete evoluia romaniilor de la origini pn la desclecat
, pn la ntemeierea statelor n sec.14.

Inca din 1871 Mihai Eminescu renunta la toate interesele personale, prin asta dovedeste ca doreste sa-si
traiasca viata numai in interesele natiunii. De atunci el se considera numai ca fiinta prin care-si spune
glasul o realitate mai puternica, mai bine dezovlotata. Eminescu pune o profesie de credinta si traire
nationala. Acest tip de nationalism este de o noblete fina. Rar scriitor care sa fi simtit mai intens si fara
intrerupere emotia de a te crede reprezentantul unei intregi societati, de a scrie si de a lupta pentru
interesele acesteia.

Eminescu are viziunea unei natiuni romane, careia i s-au creat toate posibilitatile de a realiza acel
produs final de natura in limba, literatura, stiinta si nu in ultimul rand, institutii.
Nationalismul lui Eminescu e lipsit de orgoliu agresiv si megaloman, existand o etica a acestui
nationalism. Desi este inspirat de catre scrierile germane, scrieri care pune in lumina principala a
reflectoarelor, poporul german ca fiind mult superior celorlalte popoare, Eminescu nu cade in aceasta
capcana a extremismului.

In toata activitatea sa, Eminescu ia parte si la miscarea junimista a lui Titu Maiorescu. Criticismul
junimism manifestandu-se in prima faza in domeniu limbii, prin publicarea lucrarii lui Titu Maiorescu
Despre scrierea limbii romanei in anul 1866. Aceasta lucrarea formuleaza prima teza a oncordantei
intre forma si fond.

Studiul lui Titu Maiorescu, numit In contra directie de astazi in cultura romana, lanseaza teoria
formelor fara fond. O teorie care a avut un mare impact in epoca. Analizand modul in care generatia
pasoptista a conceput si a infaptuit modernizarea societatii si culturii romane, prin imitarea formelor de
civilizatie occidentale, fara a se preocupa de o anumita forma de pregatire corespunzatoare societatii
autohtone in evederea unei astfel de transformari, Titu Maiorescu identifica problemele si vine cu o serie
de solutii. Teoria exprima viziunea autorului asupra culturii romane si are un fundament filozofic
dezvoltand 3 principii: autonomia valorilor, unitatea intre cultura si societatea, unitatea intre fond si
forma atat in cultura cat si in dezvoltarea sociala.

Domeniile in care s-a desfasurat activiatea membrilor societatii junimiste si contributia lor semnificativa la
dezvoltarea culturala a societatii romane la sfarsitul secolului al XIX-lea, se poate afirma ca aceasta
grupare a creat premisele si a pus baza dezvoltarii unei literaturi originale si valoroase, care a mentinut
un contact cu literatura universala din perioada respectiva.

1. Lectura pasoptista a istoriei nationale si functia ei ideologica ( cu

exemplul lui N. Balcescu)
Daca ar fi sa ne rezumam strict la functia ideologica a literaturii pasoptiste,
tot universul se invarte in jurul publicatiei lansate de catre Mihail Kogalniceanu in
anul 1840, Dacia literara, publicatie care a reusit sa creeze o noua generatie de
scriitori romani, cunoscuti sub numele de generatia scriitorilor pasoptisti.
Dacia literara a avut ca principal scop punerea in actualitatea timpului a
literaturii romane cu cea a Europei de vest o literatura ce avea la baza
romantismul. Daca pana atunci, literatura romana avea o baza de tip feudal si cu
mari influente orientale si fara aproape nici un gram de originalitate, epoca
pasoptista schimba atat fata, dar si continutul literaturii romane prin aparitia de
scrieri de tip romantic si cu un puternic caracter national.
Pentru a intelege mai bine, aceasta epoca a evoluat in 3 stadii:
PREpasoptismul (1830-1840), Pasoptismul (1840-1860) si POSTpasoptismul
(1860-1870).
Perioada pasoptista, nu a insemnat doar o schimbare in segmentul literaturii
romane, ci a fost un curent cultural, care a vizat schimbarea intregii societati
romanesti. In aceasta perioada, societatea romaneasa a cunoscut reale progrese,
atat in plan politic, social, dar si cultural. Alexandru Ioan Cuza a fost ales in decursul
acestei perioade, se pun in scena primele piese de teatru la Iasi si Bucuresti, se
infiinteaza Universitatea din Bucuresti, toate aceste realizari simbolizand o noua
directie a societatii romanesti din perioada respectiva.
Literatura pasoptista era strans legata cu politica. Unul dintre cei mai radicali
scriitori a fost Nicolae Balcescu, care scriind despre mersul revolutiei in istoria
romanilor, acesta afirma faptul ca nu trebuie ca poporul sa bata pe la portile marilor
imperii pentru a avea o tara cu propriile sale reguli de conducere si lipsita de tirani,
ci trebuie ca acesta sa aiba curajul de a pune mana pe putere si de a crea o noua
societate cu o noua gandire si un set de valori si principii vest-europene,
moderniste.
Cateva principii ferme au format axa gandirii istorice pasoptiste; printre
acestea ideea ca romanii nu pot sa castige nimic, decat prin forta si
organizarea lor proprie; numai asa a fost posibila viziunea unei patrii libere
si unitare a romanilor. Ideea de unitate nationala, desi nu figureaza in mod expres

printre paragrafele Proclamatiei de la Islaz, este un lait-motiv al ideologiei

pasoptiste.
Manifestele Comitetului Revolutionar emigrat in Franta (condus de
N. Balcescu, C.A. Rosetti si N. Golescu), corespondenta emigrantilor, toate aceste
documente istorice atesta ideea unitatii nationale. Un asemenea manifest, ca cel
din 1 iulie 1851, tiparit la Paris, se incheie cu urarea Traiasca Romania Libera,
una si nedespartita!. Dar cea mai elocventa ilustrare a acestei viziuni ne-o da
Nicolae Balcescu prin Istoria Romanilor subt Mihai VodaViteazul. Comitetele
incep sa se numeasca revolutionare si nationale.
In viziunea istorica pasoptista, care a capatat expresia cea mai caracteristica
in scrierile lui Balcescu, Evul Mediu romanesc ofera privelistea unei societati
cvasiegalitare de tarani proprietari si neaserviti, capabila sa furnizeze o forta
militara redutabila statului voievodal.