Riturile la egipteni

Cultul egiptean era de doua feluri: zilnic si festiv. Riturile cultului zilnic
erau randuite cu amanuntime si erau foarte complicate. Astfel, la templul din
Abydos, cultul zilnic comporta 35 de ceremonii distincte, iar la cel din Teba
aproape 60 de ceremonii. Zeul era tratat ca un rege caruia nu trebuia sa-i
lipseasca nimic. I se facea toaleta zilnica, i se ofereau mancaruri alese, i se
aduceau flori din abundenta ca sa-i incinte privirea etc. Riturile principale
aveau ca scop sa aplice idolului cultul osirian al reinvierii. Adica se credea ca
prin implinirea ritualului secret, care se practica pentru chemarea in viata a
unei statui, zeul reinvia, asa cum reinviase Osiris.
Riturile cultului festiv se desfasurau cu o extraordinara amploare. In
astfel de imprejurari se dadea putinta poporului sa-si contemple zeul, care
era scos din sanctuarul sau si prezentat publicului, de obicei pe un fel de
barca. Se obisnuia de asemenea ca zeul sa faca vizite vreunui alt zeu sau
zeita cu care era socotit inrudit. De pilda, zeita Hathor de la Denderah facea
vizita o data pe an lui Horus de la Edfu. Atunci idolul era asezat pe o barca,
proprietate a templului, si calatorea pe Nil cu un alai de muzici, dansuri si
tamaieri. La marile sarbatori, regele insusi oficia ca mare preot si se intampla
uneori sa-si adore propria statuie, recunoscandu-se ca zeu.
Exista la egipteni si un cult particular, savarsit de capul familiei la
propriul sau domiciliu. Acest cult consta din sacrificii pentru stramosi si din
implinirea unor rituri cu prilejul diferitelor evenimente familiale mai
importante.
Ca si in alte religii, jertfele si ofrandele formau partea principala a
riturilor cultului egiptean. S-a discutat asupra sacrificiului uman in cultul
egiptean, dar este sigur ca acesta a existat. Astfel, Amenofis al II-lea se
lauda ca dupa o victorie a sacrificat tatalui sau, zeul Amon, sapte
conducatori sirieni, iar pe peretii templelor si ai mormintelor regale sunt
reprezentari de suverani, chiar din dinastiile Regatului nou, ucigand inaintea
imaginii unui zeu, pe suveranii sau conducatorii de osti straine invinsi. De
asemenea, cand se punea prima piatra la construirea unui templu se aducea
un sacrificiu omenesc; obicei care a fost suprimat cu timpul.