1. Definiia farmacologiei. Definiia medicamentului (OMS). Xenobiotice.

Noiunea de drog.
2. Farmacologia fundamental si farmacologia clinica. Ramurile farmacologiei.
Ramuri mai noi ale farmacologiei: farmacogenomica, farmacogenetica etc.
tiine nrudite cu farmacologia.
3. Istoricul farmacologiei. Etapele i personalitile care au marcat dezvoltarea
farmacologiei.
4. Denumirea medicamentelor.
5. Absorbia medicamentelor. Mecanismele absorbiei. Sediile anatomice ale
absorbiei medicamentelor.
6. Factori care condiioneaz absorbia medicamentelor. Factori care in de
proprietile fizico-chimice ale medicamentelor i factori care in de organism.
7. Absorbtia digestiv sau enteral a medicamentelor.
8. Absorbtia parenteral.Absorbia dup administrarea injectabil a
medicamentelor.
9. Absorbia cutanat a medicamentelor.
10. Cile de administrare ale medicamentelor. Importana clinic a diverselor
ci de administrare a medicamentelor.
11. Transportul si distribuia (repartizarea) medicamentelor n organism.
12. Metabolizarea medicamentelor. Principalele organe n care are loc
metabolizarea medicamentelor. Importana clinic a metabolizrii
medicamentelor.
13. Fazele principale ale metabolizrii medicamentelor. Localizarea subcelular
a metabolizrii medicamentelor.
14. Metabolizarea microsomal a medicamentelor.

1. Definiia farmacologiei. Definiia medicamentului (OMS). Xenobiotice. Noiunea de drog.

- Farmacologia este definita ca tiina care studiaz interaciunile dintre organism i
medicamente. Termenul provine din din limba greac veche: pharmakon = medicament sau
remediu i logos = tiin sau discurs. Deci, dupa nume farmacologia este tiina care studiaz
medicamentele. insa aceasta definiie este una prea general, ntruct exist i alte tiine care
se ocup cu studiul medicamentelor
-

Conf OMS medicamentul este orice compus utilizat n diagnosticul, tratamentul, atenuarea
sau prevenirea unei boli, a unei stri fizice sau psihice anormale sau a simptomelor acestora
la om sau animal
Xenobioticele sunt compui strini de organism, dar care acioneaz asupra acestuia (xenos =
strin). Majoritatea medicamentelor sunt incluse in clasa xenobioticelor insa sunt si exceptii ca
insulina, tiroxina, heparina care desi sunt subst endogene, pot fi folosite ca medicamente. Exist
si xenobiotice care nu sunt medicamente cum ar fi substanele toxice, aditivii alimentari.
Daca in lb engleza prin noiunea de drug se nelege medicament in limba romn drog poate s
nsemne 2 lucruri:
o Materia prim din care se obine un medicament; (ex. rdcina de ipeca este drogul
din care se obine emetina);
o Substane care produc toleran i dependen: heroina, morfina i cocaina.

2. Farmacologia fundamental si farmacologia clinica. Ramurile farmacologiei. Ramuri mai

noi ale farmacologiei: farmacogenomica, farmacogenetica etc. tiine nrudite cu
farmacologia.
Farmacologia are 2 ramuri mari :
1. Farmacologia fundamentala numita si farmacologia bazica = se ocupa cu studiul
medicamentelor, folosind experimentele pe animale si explicand mecanismele de actiune a
medicamentelor, fiind prima etapa oblig in cercetarea noilor medicam.
2. Farmacologia clinica = se ocupa cu studiul medicamentelor pe om, care in urma studiiil
efectuate pe animale s-au dovedit eficace si netoxice
Farmacologia are 4 componente principale
1. Farmacocinetica = studiaza miscarea medicamentelor in organism;
2. Farmacodinamia = studiaz efectele i mecanismele de aciune ale medicamentelor;
3. Farmacotoxicologia = studiaz efectele adverse, nedorite sau efectele secundare ale
medicamentelor.
4. Farmacografia = se ocup cu regulile i principiile de prescriere ale medicamentelor;
Ramurile mai noi ale farmacologiei
1. Farmacogenetica studiaz influenele factorilor genetici asupra rspunsului la
medicamente;
2. Farmacogenomica termen care se suprapune pe precedentul.
3. Farmacoepidemiologia studiaz efectele medicamentelor la nivelul unei populaii
4. Farmacologia molecular - stabilete corelatii ntre activitatea substantelor i componentele
biochimice intracelulare.
Disciplinele farmaceutice inrudite cu farmacologia sunt:
1. Farmacognozia = studiaza provenienta si originea medicamentelor, care pot fi
medicamente naturale, sintetice si semisintetice
2. Chimia farmaceutica = studiaz medicamentele din punct de vedere chimic;
3. Toxicologia i toxicologia clinic = se ocupa cu studiul subst. toxice asupra organism
4. Farmacoterapia = este disciplina clinic care se ocup cu tratamentul concret al bolilor;

3. Istoricul farmacologiei. Etapele i personalitile care au marcat dezvoltarea farmacologiei.

Primele informaii legate de farmacologie i tratamentul unor boli dateaz din antichitate, din
China (2700 .e.n.) i Mesopotamia (1500 .e.n.).
- Prin anul 400 .e.n.- Hypocrate a fost primul care a folosit unele droguri n tratamentul unor
boli
- Prin anii 1500 d.H Paracelsus a folosit mercurul n tratamentul sifilisului
- In evul mediu arabii au descoperit alcoolul
Dezvoltarea tiinific a farmacologiei a luat un avnt pe la nceputul secolului XIX. Doi mari
fiziologi francezi au adus contribuii extrem de importante: Magendie a studiat stricnina, iar
Claude Bernard curara , n experimente pe animale. La nceputul acestui secol s-au descoperit
anestezicele generale, care au revoluionat chirurgia i au impulsionat cercetrile de farmacologie.
- n anul 1805 Friedrich Sertrner un farmacist german a izolat pentru prima oar morfina
din opiu
- Prin anul 1847 n Estonia de astzi (Tartu) a fost nfiinat primul laborator de farmacologie
de ctre un savant din Saxonia Rudolf Bucheim Acesta a creat primul Institut de Farmacologie.
ncepnd cu sec. XX, chimia de sintez a revoluionat industria farmaceutic, iar farmacologia a
cunoscut o dezvoltare fr precedent;
- Pe la 1878 Pasteur a descoperit faptul c unele boli sunt provocate de bacterii .
- Au fost introduse noi medicamente sintetice precum barbituricele i anestezicele locale;
- n 1909 Paul Erlich a folosit compui arsenicali pentru tratamentul sifilisului;
- Cercetrile lui Fleming au dus la descoperirea penicilinei, care a fost folosit de Chain i
Florey n timpul celui de al II-lea rzboi mondial;
- Gerhard Domagk a descoperit primele medicamente antibacteriene sulfonamidele ;
Farmacologia din Romnia a fost marcat de cteva personaliti precum :
- Dumitru Ionescu a adus contributii importante la farmacologia sistemului nervos simpatic;
- Daniel Danielopolu a fondat farmacodinamia nespecifica
- Alfred Teitel a studiat efectele trofice ale procainei;
- Barbu Cuparencu a studiat efectele hipolipemiante ale unor benzodiazepime
4. Denumirea medicamentelor.
Exist 3 denumiri ale medicamentelor:
1. Denumirea chimic este cea mai corect i mai precis ns este complicat i nu este
uzual pentru medici.
2. Denumirea comun internaional (D.C.I.) este o prescurtare a celei chimice; ea este
aceeai n toate rile.
3. Denumirea comercial sau de proprietar difer de la o firm la alta.
a. 1. Metamizolul sodic (D.C.I.) se gasete sub denumirile comerciale: Algocalmin+,
Novalgin , Analgin ;
b. 2. Cotrimoxazolul (D.C.I.) se gsete sub denumirile comerciale: Biseptol ,
Sumetrolim , Bactrim , Tagremin+;
5. Absorbia medicamentelor. Mecanismele absorbiei. Sediile anatomice ale absorbiei
medicamentelor.
Absorbtia = procesul prin care are loc patrunderea medicam. din mediul extern.in mediul intern pe
cai naturale sau artificiale
Mecanismele absorbiei
1. Difuzia simpl
2. Difuzia facilitat
3. Filtrarea/ultrafiltrarea
4. Transportul prin ioni pereche
5. Transportul activ
6. Pinocitoza

Sediile anatomice ale absortiei medicam. sunt :

la niv mucoasei tubului digestive absorb digestive
la niv alveolelor pulmonare absorb. pulmonara
la niv. pielii absorb. prin piele
la niv.seroaselor absorb la niv.seroaselor
la niv.altor mucoase (oculara,rinofaringiana,etc.)- absorb la niv altor mucoase
la niv.subcutanat, intramusc, intravenous, intrarahidian absorb. parenterala
6. Factori care condiioneaz absorbia medicamentelor. Factori care in de proprietile
fizico-chimice ale medicamentelor i factori care in de organism.
Factorii care influeneaz absorbia sunt dependeni de substana medicamentoas sau de
organism.
Factorii care depind de substana medicamentoasa sunt
- forma farmaceutic (solide, semisolide, lichide, gazoase)
- dimensiunea particulelor
- proprietile fizico-chimice
- concentraia
Proprieti fizico-chimice ale medicamentelor sunt:
- hidrosolubilitate
- liposolubilitate
- polimorfismul strii cristaline.
- starea de ionizare.
Factorii care depind de organism :
- calea de administrare naturala ( orala, pulmonara,rectala etc) sau artificiala (injectii)
- conditii fiziologice (irigarea sanguin bogat i permebilitatea bun a locului de
administrare)
- conditii patologice (inflamatii, eroziuni etc).
- suprafaa de absorbie
- timpul de contact
7. Absorbtia digestiv sau enteral a medicamentelor.
Absorbia digestiv are loc la nivelul mucoaselor bucal, gastric, intestinal i rectal. Este vorba
de medicamente administr. pe cale orala sau per os.
La niv.mucoasei cavitatii bucale absorb.medicam. este foarte redusa datorita structurii mucoasei
precum si a timpului redus de stationare a medicam. Totusi in regiunea sublinguala care este
puternic irigata, absorb. este foarte crescuta, fapt pt care pe aceasta cale se administ. med.cu efecte
sistemice rapide.(nitroglicerina)
La niv.mucoasei stomacului absorb. este tot redusa , exista totusi substante care se absorb in
cant.substantiale.(alcoolul, salicilatii)
La niv.mucoasei intestinului subtire absorb.este maxima, datorita suprafetei mari a vilozitatilor
instestinale precum si a circulatiei intense si abundente. Cele mai multe medicamente se absorb in
duoden si jejun, insa unele med.ca B12 se absorb in ileon.
In intestinul gros absorb.este mai redusa. Aici se absorb electolitii si apa, precum si medicamentele
administrate sub forma de clisme
La niv.mucoasei rectului absorb. este relativ buna si se foloseste cand vrem ca medicament.sa nu
sufere actiunea sucurilor digestive Medicam.se adminstr.sub forma de supozitoare. Este des folosita
in pediatrie dar are dezavantaj, deoarece sunt necesare cant.mari de med. si mucoase se poate irita.

8. Absorbtia parenteral.Absorbia dup administrarea injectabil a medicamentelor.

In absorbtia medicamentelor are loc n afara tubului digestiv si se refera de obicei la folosirea
med.pe cale injectabila.
La niv.articulatiilor absorb.este foarte redusa si are numai efect local.
La niv.subarahnoidian absorb este tot foarte redusa La acest nivel se admin.frecvent anestezicele
locale( ex. lidocaina).
Admin.intaarteriala conduce la distribuirea med in teritoriul irigat de artera respective dar si aici
are mai mult un efect local.
Dupa administr. subcutanata absorb se face relativ lenta. Pe aceasta cale se
admin.med.hidrosulubile iar solutia trebuie sa fie neutra si cantit nu poate depasi 1-2ml
Dupa admin.intramusculara absorn.este mult mai rapida. Se admin.pe aceasta cale med.hidro sau
liposolubile
In cazul admin intravenoase med.trec direct in circulatia generala absorbtia fiind instantanee. Pe
cale i.v. se admin med fie in injectii unice fie in perfuzie intravenoasa. Injectiile i.v. se fac lent in
majotitatea cazurilor (digoxina in edemul pulmonar) dar se fac si mai rapid precum in
cazultiopentalului pt inducerea anesteziei generala
9. Absorbia cutanat a medicamentelor.
Prin piele absorb este redusa. Daca epidermul este intact, el nu permite absorbtia, fapt pt care
absorb poate fi imbunatatita numai prin includerea med intr-un vechicul grasos (vaselina, lanolina)
sau prin aplicarea med sub forma de comprese ocluzive. In procese fizioterapice pt asigurarea
absorb. med se foloseste un procedu numit iontoforeza prin aplicarea unei diferente de potential.
10. Cile de administrare ale medicamentelor. Importana clinic a diverselor ci de
administrare a medicamentelor.
Cile de administrare ale medicamentelor sunt:
1. Naturale: pe cale oral sau per os (p.o.), intrarectal, intravaginal;
2. Artificiale: injeciile s.c., i.m., i.v., intraarteriale, intraosoase, intrarahidiene;
Dintre caile naturale cel mai frecvent este admin prin cale orala. Care are urm avantaje: este
simpla si la indemana iar efectele adverse sunt reduse la admin.indelungata. Dar are si cateva
dezavantaje: unele med.nu se absorb sau se absorb foarte putin ( hormonii, peniclicinele,
antibioticrle, aminoglicoxide) si este greu de controlat administrarea, existand riscul de
auroadminsirare abuziva.
Cile artificiale sunt ci prin care se lezeaz esutul, dar au fa de cile naturale urmtoarele
avantaje:au o biodisponibilitate superioar, pot fi utilizate n cazuri de urgene si se pot folosi cnd
calea natural este neutilizabil (intervenii chirurgicale, bolnavi n com etc.). Pe lng avantajele
menionate, are i cteva dezavantaje, i anume: administrarea necesit personal calificat; formele
parenterale trebuie preparate n condiii speciale si preparatele parenterale trebuie s ndeplineasc
anumite condiii pentru a fi administrate n mediul intern,
11. Transportul si distribuia (repartizarea) medicamentelor n organism.
Pentru majoritatea medicamentelor transportul n organism se realizeaz prin snge insa o mica
parte este transportata de limfa, dar in final vor ajunge tot in snge . Ex. uleiul de parafin care se
absorb prin vasele limfatice de la nivelul intestinului.
Medicamentele circul n snge sub dou forme (fracii):
- forma liber sigura activ farmacodinamic, care are acces la nivelul receptorilor ;
- forma legat inactiv, cu rol de depozit.
Majoritatea medicamentelor se leag de albuminele plasmatice insa o mica parte se leag de
globulinele plasmatice

Cnd nivelul formei libere este n exces, o parte din moleculele medicamentului se leag de
proteinele plasmatice. Cea mai important protein plasmatic de care se leag medicamentele este
albumina seric care. Exemple de medicamente transportate de albumina seric sunt:
fenilbutazona, fenitoina, anticoagulantele orale
Alte medicamente importante sunt transportate de diferitele tipuri de globuline. Astfel,
fierul este transportat de ctre transferin, cobalamina (vitamina B12) de ctre transcobalamin,
cuprul de ctre ceruloplasmina, hormonii glucocorticorticosteroizi de ctre transcortin
Medicamentele se distribuie, in organism fie uniform ocupnd ntreg spaiul hidric al
organismului (spaiul intracelular + spaiul extracelular) , fie neuniform, ocupnd anumite spaii.
Spaiul hidric se imparte in spaiul intracelular (i.c.) i spaiul extracelular (e.c.).
Spatiul extracelular se mparte n compartimentul intravascular (plasmatic) i
compartimentul extravascular (interstiial) ;
Majoritatea med. se distribuie n spaiul interstiial i acioneaz la nivelul receptorilor
prezeni pe suprafaa celular.
Alte medicamente se distribuie strict intravascular:( ex. heparina, manitolul, dextranii
etc.) sau n apa intracelular: (hormonii corticosteroizi, vitamina D, hormonii tiroidieni);
Distribuia medicamentelor n organe este inegal. Majoritatea se distribuie n ficat (sediul
metabolizrii) i n rinichi (sediul excreiei);
Unele medicamente se distribuie preferenial n anumite organe:
- diureticele tiazidice n rinichi,
- tetraclorura de carbon n ficat,
- fierul n sistemul reticulo-histiocitar,
- calciul i fosforul n esutul osos etc
12. Metabolizarea medicamentelor. Principalele organe n care are loc metabolizarea
medicamentelor. Importana clinic a metabolizrii medicamentelor.
Metabolizarea se mai numete biotransformare. Majoritatea medicamentelor sufer
procesul de metabolizare. Biotransformarea const, de obicei, n reducerea pn la dispariie a
activitii medicamentelor i grbirea eliminrii lor prin variate procese biochimice.
Prin metabolizare, medicamentele se transform dintr-o form liposolubil ntr-o form
hidrosolubil, care se elimin cu uurin pe cale renal
Metabolizarea are loc n mai multe organe:
- Mucoasa intestinal;
- esutul nervos;
- Rinichi;
- Corticosuprarenal;
- Plasm
Ins principalul organ de metabolizare este FICATUL.
Exista 3 posibiliti care rezulta in urma metabolizarii medicamentelor
1. Inactivarea sau detoxifierea, total sau parial: morfina, barbituricele, benzodiazepinele,
acetilcolina, procaina;
2. Activarea n urma metabolizrii medicamentul devine activ: imipramina, antidepresiv
triciclic, prin metabolizare se transform n dezipramin = metabolitul responsabil de
efectul antidepresiv;
3. Toxificarea medicamentelor/substanelor: parationul =insecticid organofosforic. Prin
metabolizare d natere la paraoxon = compus extrem de toxic;
n general metabolizarea reduce liposolubilitatea i crete solubilizarea moleculei. Fr aceste
mecanisme medicamentele s-ar acumula i ar duce la intoxicarea organismului (substanele cu
liposolubilitate mare nu pot fi eliminate nici prin bil, nici prin rinichi, fiind recaptate de celulele
tubilor renali).

13. Fazele principale ale metabolizrii medicamentelor. Localizarea subcelular a

metabolizrii medicamentelor.
Metabolizarea medicamentelor se produce n dou faze:
- Faza I sunt introduse unele grupri polare (OH, -SH, CH3-, -NH2), care cresc
hidrosolubilitatea medicamentului; oxidarea, hidroxilarea, dezalchilarea, dezaminarea;
- Faza a II-a molecula de medicament astfel modificata se combin cu compui
endogeni precum acidul glucuronic, glicina, acidul sulfuric, metil, care cresc i mai
mult hidrosolubilitatea.Compuii rezultai vor fi eliminai uor pe cale renal;
Subcelular metabolizarea are loc la nivelul:
- Microsomilor hepatici metabolizarea microsomal majoritatea
medicamentelor;
- Mitocondriilor pe membrana extern exist o enzim, monoaminooxidaza
(M.A.O.) produce dezaminarea oxidativ a catecolaminelor i a serotoninei;
- Citosoluuil alcoolul se metabolizeaz sub aciunea alcool-dehidrogenazei =
enzim citosolic;
-

Exist i excepii
In unele situatii este parcursa numai faza I. Ex. adrenalina sub aciunea C.O.M.T. (catecol
O-metil transferaza) fixeax o grupare metil si rezult metanefrin = compus suficient de
hidosolubil. Nu mai parcurge faza a II-a de glucuronoconjugare.
In alte situatii unele med. parcurg numai faza a II-a. Ex. Cloramfenicolul i lorazepamul
nu mai parcurg faza I-a, ci se conjug direct cu acidul glucuronic i se elimin pe cale
renal.

14. Metabolizarea microsomal a medicamentelor.

A) Reactiile fazei I
Microsomii hepatici sunt formaiuni care rezult n urma ultracentrifugrii.
Enzimele responsabile de metabolizarea medicamentelor (enzimele oxidarii microsomale) se
gsesc n membrana lipofilic a R.E.N.(reticulul endoplasmatic neted). Cnd aceste membrane
lamelare sunt izolate, prin ultracentrifugare, ele se reformeaz, dnd natere la MICROSOMI.
Particulele care rezult din ultracentrifugarea R.E.R. (reticulul endoplasmatic rugos) se numesc
RIBOSOMI i particip la sinteza proteic. Microsomii conin enzime responsabile de
metabolizarea oxidativ a medicamentelor
Deci microsomii RER sunt specializati pentru sinteza proteica , in timp ce microsomii REN
sunt bogati in enzime responsabile pentru metabolizarea oxidativa a medicamentelor.
Activitatea acestor enzime necesit prezena N.A.D.P.H. i a oxigenului molecular (O2).
n procesul de reducere-oxidativ, 2 enzime microsomale joac un rol esenial:
1. NADPH citocrom P-450 reductaza (o flavoproteina care reduce citocromul P-450)
2. citocromul P-450 (o hemoprotein);
Oxidarea microsomal hepatic necesit participarea ctorva elemente, amintite deja, astfel:
1. citocromul-P-450;
2. NADPH-citocrom-P-450-reductaza (flavoprotein-reductaz);
3. NADPH;
4. oxigenul molecular (O2);
Ciclul oxidativ parcurge urmtoarele 4 etape:
1. Medicamentul se combin cu P-450 Fe3+ (forma oxidat) i rezult un complex binar:
RH-P-450 Fe3+;
2. NADPH doneaz un electron flavoprotein-reductazei, care, n schimb, reduce
complexul medicament -P-450 oxidat cu apariia RH-P-450 Fe2+ (forma redus);

3. NADPH introduce un al doilea electron, prin intermediul aceleiai flavoproteinreductaze, care servete la reducerea oxigenului molecular (O2), pentru a forma un alt
complex substrat oxigen activat P-450
4. Acest complex transfer oxigenul activat pe substratul medicament pentru ca n final s
rezulte medicamentul oxidat
B) Reactiile fazei II
Medicamentul sau metabolitul sau, care rezult din faza I , sufer un proces de conjugare
cu compui endogeni. n final, rezult conjugai inactivi, cu polaritate crescut, care le
favorizeaz excreia.
Procesul de conjugare necesita prezenta unor enzime de transfer, denum.trasferaze
localizate in microsomi sau in citosol.
Exemple de reacii de conjugare:
- Glucuronoconjugarea (se realiz cu ajutorul uridin difosfat -acidul glucuronic);
- Glutationconjugarea (se realiz cu ajutorul glutationului);
- Sulfoconjugarea (se realiz cu ajutorul acidului sulfuric);
Compuii endogeni care particip la reaciile de conjugare provin din diet , astfel c,
alimentaia joac un rol nsemnat n metabolizarea medicamentelor. Nu toate reaciile de conjugare
conduc la o detoxifiere real a medicamentelor.
Exemple de reacii ale fazei I
A). Reacii de oxidare
Reacii dependente de citocromul P-450.
1.Hidroxilarea aromatic: propranolol, fenobarbital, fenitoin, warfarin;
2.Hidroxilarea alifatic: amobarbital, pentobarbital, ibuprofen, fenilbutazon, digitoxin,
meprobamat;
3.Dezalchilarea oxidativ
a). N-dezalchilare: morfin, etilmorfin, cafein, teofilin;
b). O-dezalchilare: codeina;
c). S-dezalchilare: 6-metiltiopurina;
4. N-oxidarea: anilina, paracetamol, nicotina;
5. S-oxidarea: tioridazina, cimetidina, clorpromazina;
6. Dezaminarea : paracetamol, amfetamin;
7. Desulfurarea: tiopentalul;
Reacii independente de citocromul P-450.
1. Dehidrogenri: etanolul;
2. Oxidri aminice: adrenalina, feniletilamine;
B). Reactii de reducere: nitrobenzen, cloramfenicol, clonazepam, dantrolen, metadona,
naloxona
C). Reactii de hidroliza:
1. Esteri: procaina, succinilcolina, aspirina, clofibrat, metilfenidat
2. Amide: procainamida, lidocaina, indometacin
Exemple de reacii ale fazei a-II-a
A). Glucurono-conjugare: acidul glucuronic UDP; morfina, paracetamolul, diazepam,
digitoxin, digoxin etc.;
B). Glutation-conjugare: glutation (GSH); paracetamol, acid etacrinic;
C). Glicino-conjugare: glicina; acid salicilic, acid benzoic, acid nicotinic, acid colic i acid
dezoxicolic
D). Sulfo-conjugare: fosfo-adenozin-sulfat; anilina, paracetamol, estrona;
Alte reacii ale fazei a-II-a:
1). Acetilare: Acetil-CoA, sulfamide, izoniazid, dapsona, mescalina;
2). Metilare: S-adenozil-metionina; dopamina, adrenalina, histamina etc.;