Diareea acuta la copil

Diareea este definita ca eliminarea prea rapida a unor scaune de consistenta redusa.
Aceasta boala comuna dureaza in general doar cateva zile. Diareea care dureaza mai putin de 2
saptamani se numeste Diaree acuta.
Copiii mai mici de trei ani sufera in general 1-3 episoade diareice pe an.
Toti agentii patogeni ai diareilor se transmit pe cale fecal-orala, dar nu se exclud ca surse
posibile apa sau alimentele contaminate si nici contactul direct interpersonal (in special in crese,
gradinite, etc.)

Semne si simptome
Simptomul principal in diareea acuta la copil consta in eliminarea de scaune frecvente, de
consistenta redusa si cu volum mare. In general, episodul diareic dureaza 3 zile, dar prin
accentuarea simptomelor, se instaleaza sindromul acut de deshidratare.Diareile infectioase pot fi
insotite de febra, colici intestinale, varsaturi, greturi.

Cauze
Cauzele de diaree acuta sunt:
1. virusuri, bacterii sau paraziti
Rotavirusul reprezinta cea mai frecventa cauza pentru diareea acuta la copil, fiind responsabil
pentru 25% din cazurile de diaree acuta, inclusiv cazurile asociate de deshidratare acuta. Infectia
digestiva cu rotavirus dureaza intre 2 si 8 zile si prezinta o incidenta crescuta in lunile de iarna.
La varsta de 2 ani, copiii au anticorpi impotriva rotavirusului, ceea ce dovedeste ca au suferit
deja o infectie cu acest virus.
Alte virusuri enteropatogene sunt si Norwalk virus, care afecteaza copiii mai mari, pestivirusul,
astrovirusul, parvovirusul, etc. Infectia cu virusul enteric se intalneste la copiii sub 2 ani, in
special in lunile de vara si poate dura si 14 zile.
Diareea bacteriana are drept cauza infectiile cu: Salmonella, Escherichia
coli, Campylobacter pylori(afecteaza copiii sub 1 an si adultii tineri) si Shigella -principala cauza
a epidemiilor de diaree din crese.
Dintre parazitii enteropatogeni, Giardia lamblia este cel mai comun protozoar care provoaca
diaree, avand o incidenta crescuta in colectivitatile de copii.
2. intoxicatie alimentara
3. medicamentele, in special antibiotice

4. alergiile la alimente
5. deficit de enzime (de exemplu, intoleranta la lactoza)

Examenele de laborator
Scaunul trebuie examinat din punct de vedere al culorii, volumului si consistentei, dar si
pentru prezenta de mucus, sange sau leucocite.
Ph-ul si continutul in glucoza al scaunelor sunt alte indicii pentru depistarea cauzei
diareii. Daca ph-ul este sub 5.5 iar continutul in glucoza este scazut, diareea are cauze
neinfectioase (intoleranta la dizaharide). Un ph alcalin al scaunelor indica originea bacteriana a
diareii.
Coprocultura este un examen de depistare a germenilor care au cauzat diareea.
Examinarea scaunelor pentru paraziti poate evidentia Giardia lamblia, prezenta in unele epidemii
de diaree in colectivitatile de copii.
Microscopia cu fluorescenta sau testul ELISA (Enzyme Linked Immuno Sorbent Assay)
sunt utilizate pentru identificarea rotavirusurilor.
Alte teste ce pot fi efectuate sunt ecografiile abdominale, iar coloscopiile sunt efectuate in
cazurile de diaree severa.

Tratament
Cazurile usoare se vindeca de la sine, fara tratament, iar examenele de laborator pentru
descoperirea cauzelor diareei nu sunt necesare. Dar, daca diareea este severa, persista mai mult
de 14 zile sau se insoteste de dureri abdominale severe, consultul medical devine obligatoriu.
Copilul trebuie sa ingereze o cantitate suficienta de lichide pentru a se
evita deshidratarea.
In majoritatea cazurilor de deshidratare usoara sau medie (sub 10% din greutate), se recomanda
rehidratarea orala. Perfuziile endovenoase sunt utilizate atunci cand diareea este insotita de
varsaturi, emisie importanta de scaune, de o malabsorbtie de glucide sau in cazul unei
deshidratari importante (peste 10% din greutate).
Tratamentul pentru diareea acuta la copil se face in functie de examenul clinic, care
permite aprecierea starii de hidratare. Pierderile hidroelectrolitice sunt caracteristice oricarei
diareii, in special la varste mici si trebuie inlocuite prin rehidratare orala. Imediat ce sunt
inlocuite pierderile hidroelectrolitice, se trece la realimentarea copilului, care duce la scaderea
numarului si volumului scaunelor diareice.

Medicamentele antidiareice sunt recomandate la copiii cu varste peste 2-3 ani, iar antibioticele
sunt administrate in cazurile de diaree bacteriana.

Complicatii
Severitatea complicatiilor depinde de varsta pacientului, cele mai comune fiind:
- deshidratarea
- tulburari ale echilibrului acidobazic (acidoza)
- bacteriemie
- formarea abceselor in tractul gastro-intestinal
- meningita si osteomielita
- sindrom hemolitic-uremic
- enteropatie exudativa

Prevenire
Masuri de prevenire a transmiterii diareii infectioase:
- spalarea mainilor cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dupa schimbarea scutecelor
bebelusului si inainte de a intra in contact cu alimentele
- pastrarea scutecelor murdare intr-un recipient separat, unde nu au acces copiii sau animalele de
casa. Recipientul trebuie spalat zilnic cu apa si sapun, iar in el trebuie sa se puna un sac menajer
care trebuie schimbat zilnic.
- schimbarea scutecelor copilului nu trebuie facuta in bucatarie sau in incaperea in care se
mananca