Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ca si la noi, nici in Bulgaria nu au existat, dupa 1990, prea multi bani pentru
sapaturi arheologice. Fusesera descoperite vestigii tracice imediat dupa al doilea
razboi mondial, existau sute de tumuli funerari despre care se banuia ca
adaposteau morminte si tainuiau comori, dar nu se facusera investigatii
sistematice la scara mai larga. In 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a planuit
o campanie de sapaturi cu vise mari, dar a obtinut bani putini, doar pentru o
saptamana de lucru. Si a avut de ales: sa sape la intamplare, intr-unul din tumuli,
sperand ca ceea ce gaseste acolo sa convinga autoritatile sa-i dea mai multi
bani, sau sa renunte pe moment, incercand sa obtina fonduri mai mari in viitor. A
ales prima varianta. A sapat in tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost
dezamagitoare. Apoi a inceput sa apara aurul: mormantul fusese dezvelit. Dar si
pacea celui adormit fusese tulburata. Ploi teribile si vanturi puternice s-au starnit
dintr-o data, spulberand tabara arheologilor. Kitov a mers inainte. A obtinut
fonduri si a condus expeditia timp de sapte ani. In acei ani a descoperit comori
fabuloase, constructii funerare incredibile, picturi murale impresionante,
simboluri si taine de nedescifrat. Intr-un cuvant, o lume intreaga ce parea sa fi
fost pierduta pentru totdeauna. Asa a iesit la lumina Valea Regilor Traci.
Cele mai multe dintre mormintele regale ale tracilor se afla la mica departare de
Kazanlak. Tumuli exista in Bulgaria cca 1500. Cercetati sunt cateva zeci. Astazi,
mormintele sunt incluse in patrimoniul mondial UNESCO si sunt extrem de bine
conservate. Mormantul de la Kazanlak are chiar o replica la scara, pe care o pot
vizita turistii, pentru ca originalul sa fie cat mai putin expus. Exista drumuri de
acces in stare perfecta pana la aceste morminte, iluminare, ventilare, conditii de
conservare, exista indicatoare si ghizi. Autocarele cu turisti se revarsa ritmic, iar
blitzurile aparatelor de fotografiat clipesc in mainile japonezilor veniti de peste
mari si tari sa viziteze lumea tracilor. (Dar nu si pe cea a dacilor!) Bulgarii au
dezvoltat un infloritor turism cultural, bazat pe mostenirea tracica. Vorbesc
mereu de traci, se mandresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprenta a
civilizatiei de azi a bulgarilor.
Mormantul regelui Seuthes
Muzeul din Kazanlak adaposteste multe dintre minunatiile descoperite in Valea
Regilor, chiar daca unele sunt replici, caci originalele se afla la Sofia. Dar e
minunat sa poti vedea laolalta, chiar la fata locului, obiectele care alcatuiau
lumea tracilor. Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu siguranta,
coroana regelui Seuthes al III-lea, descoperita in mormantul acestuia din movila
Golyama Kosmatka: o cununa din ramuri, frunze de stejar si ghinde din aur,
delicata si impunatoare in acelasi timp, o opera de arta fara egal. Alaturi se afla
bustul de bronz al regelui Seuthes. Cu parul suvite, barba bogata, nasul puternic,
coroiat, si privirea usor incruntata, dar patrunzatoare, regele Seuthes pare sa
scruteze viitorul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constantin. Alaturi,
splendide vase de aur si argint, amfore, arme, si toate cele trebuitoare sa-l
insoteasca pe cel plecat.
Intrarea in mormant
Cat de mult din lumea aceasta a tracilor ne apartine? Nu stim prea bine. Imi vin
in minte unele similitudini, fara sa le pot lega intr-un fir prea solid, din lipsa de
alte informatii: o coroana asemanatoare cu cea a lui Seuthes, dar mai putin
elaborata, s-a gasit in mormantul cu papirus de la Mangalia, un inel de aur cu
broasca testoasa, asemanator cu cel descoperit de bulgari in movila Sineva, s-a
descoperit in movila de la Documaci, iar aceasta din urma este extrem de
asemanatoare cu mormintele tracice pe care le-am vizitat. Insa la noi nu se
accepta ca cele doua morminte - de la Callatis si de la Documaci - sunt tracice.
"Nu se stie", mi s-a spus: pot fi grecesti, scitice, tracice mai putin. Sa vina
bulgarii sa ne lamureasca.
Drumul prin Valea Regilor este un drum luminos, chiar daca trece printre
morminte. Un drum curat, ce respecta trecutul. Si nu pot sa nu ma gandesc la
dacii nostri, la drumurile, muzeele, indicatoarele noastre. La gunoaiele din
cetatile dacice, la dezinteresul oficialitatilor, la furturile din situri, la infinitele
gropi facute de cautatori, la nepasarea ucigatoare a celor ce ar fi in drept sa faca
ceva. Ceva, orice, cat de putin, pentru noi, romanii. Nu neaparat autostrazi,
pentru autocarele cu japonezi.
Dacii din sudul Dunarii
Poate ca nu in cautarea tracilor ar fi trebuit sa pornesc, ci in cautarea dacilor de
pana la Muntii Balcani. Nu stim prea bine nici astazi care erau raporturile dintre
daci si moesi, dintre daci si traci. Stim ca erau inruditi, poate dacii o ramura a
tracilor, poate doua ramuri surori.
Dar daca tracii sunt mai departe de lumea noastra, in schimb moesii au fost
mereu in contact cu locuitorii de la nordul Dunarii. In vremea lui Augustus au
avut loc transbordari uriase de populatie getica, de la nord de Dunare la sud.
Multe cetati infloritoare au incetat brusc sa fiinteze, depopulate cu ordin de la
Roma. In acest fel romanii incercau sa tina sub control granita de pe Dunare.
Aceste sute de mii de daci adusi in sud au consolidat nucleul de dacism din
Moesia. O a doua deplasare majora de daci, de la nord la sud, are loc in perioada
retragerii aureliene, dupa anul 271, cand, pe langa armata si administratie, trec
in sud si multe familii care doresc sa ramana in imperiu, pentru a fi protejate de
invaziile migratorilor. Acolo ii gasesc, fireste, pe oamenii locului, frati de sange cu
ei. Probabil ca astfel de treceri de o parte si de alta a apei nu au fost putine de-a
lungul timpului. Nu e deloc intamplator faptul ca Aurelian creeaza in sudul
Dunarii o noua provincie, Dacia Aureliana, impartita administrativ, ulterior, in
Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea. Daca teritoriul acesta nu ar fi fost locuit de
daci, Aurelian nu l-ar fi numit "Dacia". Ce s-a intamplat cu acesti daci? Cu limba
lor? Cu zestrea lor culturala si genetica? Odata cu retragerea aureliana, Dunarea
devine granita a imperiului, iar dacii sunt divizati, o parte in imperiu, o parte in
afara lui. Acesta este inceputul sfarsitului in istorie. Insa doar in istorie, caci viata
maselor, ce curge dincolo de istoria scrisa de invingatori, si-a urmat cursul
neclintita. Asadar, daca din manuale nu putem afla mare lucru despre ce s-a
intamplat cu acesti daci si cum de-am ajuns dupa atata timp sa fim doua tari
straine pe doua maluri straine, putem incerca sa aflam altfel.
Bulgara si romana - surori nestiute
Nu inteleg mare lucru din limba bulgara. Asa cum probabil n-as intelege mai
nimic nici din limba albaneza. Si totusi, romana, bulgara si albaneza formeaza
nucleul a ceea ce lingvistii numesc "uniunea lingvistica balcanica". Adica aceste
limbi, desi apartin unor familii diferite (bulgara e slava, albaneza traco-ilira, iar
romana e considerata romanica), au, totusi, in comun, trasaturi foarte
importante, care nu se regasesc decat aici, in Balcani. La aceasta "uniune" mai
participa partial si greaca. Unii lingvisti au sustinut, fara prea mult temei, ca
trasaturile acestea au aparut independent, in fiecare limba. Cei mai multi insa
sunt de acord ca ele provin dintr-un substrat balcanic comun. Desi nu intelegem
mare lucru din aceste limbi, pentru ca difera vocabularul, totusi, structura,
scheletul lor fundamental, care este mult mai stabil decat cuvintele care adesea
vin si pleaca, este asemanator.
Regele Seuthes
Iar aceste lucruri nu se imprumuta, ci se mostenesc. Asta inseamna ca bulgara sa format pe un substrat asemanator cu romana. Aceasta limba slava sudica, ce
difera de celelalte grupe de limbi slave, va fi purtatoarea unei intregi culturi
ecleziastice, care va duce si la raspandirea alfabetului chirilic, impreuna cu
slavona bisericeasca. Dar cine sa se mai intrebe care este originea reala a
alfabetului chirilic, creat pe teritoriul dacic? El are, desigur, la baza, alfabetul
grec. Insa bulgarii in nici un caz nu-si vor pune problema de unde au luat Chiril si
Metodiu unele semne care nu exista in alfabetul grec si pentru care specialistii
nu au gasit o origine. Noi am luat tot de la toata lumea si nimeni nu a
imprumutat nimic de la noi - pare sa fie postulatul preferat al oamenilor de
stiinta din domeniul lingvistic. Iar daca e vorba de slava, cu atat mai mult. Exista,
totusi, cercetatori straini, precum Giuliano Bonfante sau Mario Enrietti, care
sustin ca slava a devenit slava numai in urma contactului cu protoromana, cand
si-a conturat principalele caracteristici. Dar vorbind strict de bulgara, putem
spune ca aceasta este un fel de sora cu romana, poate sa-i zicem sora vitrega,
caci cele doua surori au un parinte diferit si nu mai seamana la chip. Aici, in
aceste trasaturi de limba, precum postpunerea articolului hotarat, formarea
viitorului si a perfectului, evitarea infinitivului si altele, in spiritul limbii pe care
lingvistii bulgari nu-l cerceteaza, iar cei romani nici atat, se ascund dacii din
sudul Dunarii, abandonati de istorie, cu limba lor cu tot.
Imperiul vlaho-bulgar
Au venit apoi vremuri tulburi, in care nu stim ce s-a intamplat cu urmasii dacilor
de la sud de Dunare. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, nu a mai ramas
nimic din neamul lor. Cand slavii au impanzit Peninsula Balcanica, dupa secolul al
VI-lea, au asimiliat ce a mai ramas din urmele tracice, care fusesera expuse
romanizarii. De fapt, ce au gasit slavii in actuala Bulgarie? Intre Dunare si
Balcani, o populatie de sorginte dacica, ce vorbea ori vechea limba a dacilor,
daca romanizarea nu apucase sa se produca, ori o protoromana. Cu alte cuvinte,
bulgara este o limba slava cu substrat traco-dacic sau chiar stravechi romanesc.
Cu populatia s-a intamplat la fel: slavii nu au exterminat populatia locala. Asa
incat actuala etnie a bulgarilor trebuie sa aiba o componenta genetica foarte
asemanatoare cu cea de la nordul Dunarii.
Dar ce s-a intamplat mai departe? Cand s-a pierdut, cel putin in memoria
colectiva, legatura dintre nordul si sudul Dunarii? Probabil ca niciodata. Chiar
daca dacii dispar din istorie, apar vlahii, urmasii acestora, al caror nume poate sa
fi insemnat chiar "lupii". Ei sunt cei care, in numeroase randuri, vor scrie istoria
Balcanilor. Si tot ei sunt cei carora li se va refuza, pana astazi, dreptul la istorie.
Si nu este vorba doar de comunitatile compacte de vlasi sau vlahi (aromani,
meglenoromani sau istroromani), ci de mase mari ce impanzeau peninsula
Balcanica si o parte a Europei Centrale, despre care nimeni nu vorbeste. Ei sunt
urmasii dacilor, ai dacilor liberi, ai dacilor din provinciile nord si sud-dunarene, ai
dacilor bejeniti, plecati spre apus, dar si spre rasarit, cand urgia romana s-a
abatut asupra tarii lor. Ei sunt oierii ce au impanzit Europa cu turmele lor, care au
dat atatea nume romanesti muntilor si catunelor prin care si-au gasit adapost.
Acesti vlahi, firi aprige si neinfricate, au scris pagini din istoria Bulgariei. In iarna
anilor 1185-1186, birurile Imperiului Bizantin devenisera atat de grele, incat
vlahii, impreuna cu bulgarii, s-au rasculat. A luat nastere Imperiul romano-bulgar
sau Taratul vlaho-bulgar, cunoscut in istoriografia moderna sub numele de Al IIlea Tarat Bulgar. Intemeietorii acestui tarat au fost trei frati de origine vlaha, din
dinastia Asanestilor: Petru, Asan si Ionita Caloian. Toate sursele medievale sustin
ca cei trei frati erau de neam vlah. Cu toate acestea, istoricii bulgari nu accepta
originea lor vlaha si sustin ca erau bulgari, afirmand ca prin "vlahi", sursele
Cat de mult este a noastra lumea tracilor? Poate cea a tracilor de dincolo de
Balcani nu este a noastra decat in parte. Dar cea a dacilor dintre Dunare si
Balcani este a noastra intru totul. Vremurile ne-au inlaturat-o din istorie si cine
stie daca o va mai revendica cineva in manuale sau in constiinta urmasilor nostri.
Bulgaria ramane tara de dincolo de Dunare, cu oamenii sai, cu istoria sa, in care
regimul trecut nu a vrut sa se amestece, pentru a pastra buna vecinatate.
Dunarea a devenit granita prin chiar mijlocul sufletului dac, involburata de un
spirit slav potrivnic, ce refuza sa-si recunoasca substratul dacic sau romanesc,
precum si stralucirea geniului vlah, fara de care Bulgaria nu ar fi avut istoria pe
care o are. Ce avem totusi de invatat de la bulgari: sa pretuim ceea ce avem. Ei
o fac. Noi, nu