-

Virusurile ca organisme vii

2) Originea si natura virusurilor
3) Scurte schite istorice de dezvoltare a virusologiei
Diversitatea virusurilor
Metodele de cercetare a virusurilor.

Definitia Lwoff Virusurile agenti intracelulari potentiali patogeni

pentru care e carcateristica dezvoltarea procesului de infectie , care:
-contin doar un tip de acid nucleic; -se reproduc sub forma de material
genetic;-nu cresc si nu se dividSunt lipsite de Lipman (sistem de enzime
ce
produc
energie).
Definitia medicilor: Virusurile sunt organisme ultrastructurale ,agenti
infectiosi ,cauza unor afectiuni grave la toate organismele , indiferent de
pozitia
lor
taxonomica.
Definitia Luria: Virusurile element al materialului genetic care , aflnduse n celulele n care ele se reproduc determin biosinteza aparatului
sintetic ,ce asigur montarea i ptrunderea lor n alte celule. Definiia
comun Virusurile sunt obiecte microscopice ,capabile s ptrund n
anumite celule vii i s se reproduc n asemenea celule.-Sunt obiecte
biologice la care genomul const din acizi nucleici se reproduc doar n
celulele vii ,folosind aparatul lor sintetic i sunt capabile s transmit
genomul viral n alte celule.Toate indic la:-Parazitismul intracellular;
Parazitismul la nivel genetic
Virusul
ca
organism
viu?
Din momentul descoperiiri (1892), virusurile erau considerate
organsimele
vii.
Din 1935 , cnd Stanely obine virusurile n stare de cristal , sunt
considerate
substane(otrav
,
toxin)
Dup anii 69(sec XX) se argumenteaz noiunea de Virus ca entitate vie,
prin
urmtoarele:
Este o unitate structural independent, care manifest unitatea
funcional
prin
reproducerea
particulelor
virale
Reprezint uniti independente cu dezvoltare evoluionist i continuitate
istoric Posed capaciti de adaptare , Este caracteristic no iunea de
individ.

Natura virusurilor
o

o
o
o
o

Virusurile sunt elemente ale materialului genetic cu

dezvoltare evoluionist proprie, deoarece ele conin toate
cele necesare pentru transmiterea informa iei genetice de
a o gazd la alta.
Virusurile sunt sisteme genetice independente i nu
reprezint fragmente ale genomului despr ite ntmpltor
de la genomul unor celule.
Virusurile au continuitate genetic i capacitatea de a
suferi mutaii.Setul de gene virale asigur apari ia
particulelor noi, iar virusurile au istoria sa evoluionist.
Dar istoria evoluionist a Virusuriloe nu este despr it
de istoria evoluionist acelulelor i organismelor gazd.
Independena genetic a virusurilor este supus
modificaiilor fagii moderai pot fi n 3 forme : virusuri
normale , profagi i virusuri defectate.
Originea virusurilor
1)Teoria originii regresive:

o
o
o
o
o

-V. Paraziii regresivi (Celulele heterotrofe n condi iile

deficitului de substane organice se transform n
organisme parazite).ns nu se cunosc forme tranzitive
dintre virusuri i protozoarele parazite intracelulare
(Rikketsiile, Chlamidozoa, Micoplasmele, L-formele de
bacterii) , iar V. Nu se nmulesc i nu conin particule
celulare.
2V. Ca elemente genetice ale celulelor:
-ADN crozomial
-ADN din organite celulare (mitocondrii i cloroplaste)
-ADN
plasmidic
3)V. ca etap de dezvoltare a vieii pe Pmnt :
-origine monofiletc ,
-calea polifiletic.

4)V= ca produs al asamblrii diferitor moduli moleculari gata

pregtite (ADN,ARN;proteine).

o
Caracteristicile generale
o
o
o
o
o

Dimensiunea redus (20-30 nm) ,care le permite s

traverseze filtrele bacteriologice.
Genomul posed un singur tip de acid nucleic , fie ARN ,
fie ADN
Sunt total dependente de celula vie , fie eucariot ,fie
procarioot ,pentru replicare si existen
Nu posed ribozomi sau aparat propriu de sintez a
proteinelor , mitocondrii sau surs proprie de energie.
Dei unele virusuri posed enzime.proprii ca ARN sau
AND polimeraza, ele nu pot amplifica si reproduce
informatia in propriul genom, in absenta celulei gazda.

Istoria descoperirilor viruilor.reflecta istoria dezvoltarii civilizatiei

umane.
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o

Hipocrates of Cos ll(460BCE-370BCE)aer , apa si

locuri-presupune agentii patogeni.
Girlamo FracastoraSacharia Jansen-(1575-1632)-desc microscopul
Robert Hooke- 1635A Von Lewenhok(1632-1723)
Carolus Linnaeus( 1707-1778)
Edward Jener- (1749-1823)parintele vaccinarii, practici
primare
Louis Pasteur-(1822-1895)tatal microbiologiei
Joseph Meister
R Charles Darwin(1809-1882)
Robert Koch(1843-1910)Bacilul Koch
I I Mechinikov- 1845- 1916
Adolf Mayer 1843-1942- a descries simptomele
v.mozaicului tutunului
Dmitrii Ivanovskii 1864-1920- 2 boli ale tutunului, a
descoperit v tutunului

Martinus Willem Beijerink-1851-1931- desc mozaicul

tutunului

Diversitate virusurilor ca form

Virusurile ca fiine ubiquitare , infecteaz toate organsimele
vii ,deci exist virusuri ale : -plantelor; -omului i animalelor;
-microorganismelor
Sistematizareea virusurilor poate fi:
o
o
o
o

-simpl (simptome)
-complex
-raional
-istoric
Taxonomia virusurilor:

Regnul Vira include: 3 Ordine;73 familii ; 9 subfamilii; 287 genuri;

1938 speciiNumeroase grupri intraspecifice (Su (tulpin),Serovar,
Patovar...)
Nomenclatura i clasificarea Virusurilor
Scopul clasificrii ntrunirea virusurilor n categorii ra ionale ,
lund n consideraie relaiile de rudenie dintre ele . In caz ideal e
necesar o clasificare ce ar reflecta rela iile filogenetice i
evoluioniste.
o
o
o
o

Sistemul binomial C.Linne Cucumis virus 1

Clasificarea bacteriofagilor prin litere
Clasificarea serologic, morfologica
Dup caracterizarea acizilor nucleici (Baltimore D.)

Caracteristici ale Criptgramelor , Ghibbis , Harrisson , 1976

o

1)Tipul AN(R,D)
-numarul de catene a acizilor ucleici

o
o
o

2) masa moleculara a acizilor nucleici (daltoi),

-continutul % a acizilor nucleici in compoenta
particulelor virale
3) Forma particulelor virale(C-sferica, E-alungita),
Forma nucleocapsizilor
4)Gazda (S- plante cu seminte ,I- nevertebrate),
-Vectorul (Ap-afide , An-cicade , B-coleoptere).
Clasificarea virusurilor

Conform consiliului international de clasificare a v se

evidentiaza:73 familii de familii de virusuri, din compoenta
carora fac parte genuri si specii.Denumirea genului se fomreaza
din:
o
o
o

Denumirea engleza a gazdei

Caracterul simptomelor sau alte caractere
Terminatia virus, iar a familiei viridae exemple :
TobacoMosaicVirus = Familia Tobamovirusurilor
Cucumovirus, carlavirus,tobravirus,retroviridae

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.

Tema -2 Structura si proprietatile virusurilor

Metode de cercetare:

1. Indeplinirea postulatelor tridaei Koch:

o -demonstrarea prezentei permanente a particulelor virale
in organismul bolnav.
o -obtinerea culturii pure a patogenului pe mediul de
cultura
o -reproducerea simptomelr similare prin infectarea
artificiala experimentala a organismlor sanatoase cu
cultura pura a patogenului.
Aceasta regula generala pentru toti patogeii capata un aspect deosebit
pentru virusuri.(V.Rivers ,1954)
1)Izolarea virusului din organismul bolnav
2)cultivarea virusului im celule sau organisme indicatoare
3)demonstrarea caracterului de ultramicroorganism la
ultrafiltrare.

4)reproducerea bolii cu simptome similare la organismele

sanatoase
5)izolarea repetata a aceluiasi virus
Simptomatologia
Cloii negative pe medii agarizate de cultura
colonii negative pe fibroblastii embrionilor de gaina
Lezarea membranelor horioalantoice de catre virusul
mixomei,encefalitei.
Metoda organismelor(plantelor) indicatoare
metodele de cercetare mcroscopica optica ( microscopie optica
simpla. Cu contrast de faza, cu fundal intunecat, luminescent)
metodele de cercetare electrono-microscopica( cu transmisie ,
cu balliaj, cu tunel )
metode serologice de analiza
analiza imunofermentativa
analiza restrictionala
reactia polimerazica in lant
analiza roentgheno-structurala.

Planul:
Esenta patogenezei virale
Titrarea virusurilor
Purificarea v
Particularitati morfologice ale v
Compozitia chimica a virionilor
Proprietatile fizico-chimice ale v
Proprietati serologice ale v
Particularitati biochimice al AD si proteinelor virale

Esenta patogenezei virale

Actiunea toxica a produselor translarii genelor virale asupra

metabolismului celulelor infectate
Reactia gazdei la expresia genelor virale in celulele infectate
Modificarea expresiei genelor gazed ca raspuns al interactiunii lor
cu materialul genetic al virusului .

Procesul de patogeneza se caracterizeaza prin : patogenitate,

virulenta, agresivitatea.

Titrarea virusurilor

Activitatea v se masoara prin cantitatea materialului genetic viral

necesar pentru manifestarea reactiei specific in organismul gazda.
Reactia are loc dupa principiul totul sau nimic
Determinarea activitatii v- titrarea
Cantitatea minima a v capabila sa induca reactia specifica
unitate de infectie a v (UV)
Daca la bacteria o celula genereaza o colonie, apoi la v, aparitia
unei colonii negative este conditionata de mai multi v.
Dependent exponential : doza-efect

Purificarea virusurilor:

Preparatul pur al v, reprezinta suspensie sau cristale de virioni

liberi de impuritati de natura nevirala.
De regula populatia de virioni inzestrati cu membrane , este mai
putin omogena decit cele cu virioni golasi.
Cel mai fregvent populatiile de virusuri st foarte heterogene
Purificarea se face cu imbinarea diferitor metode fizico-chimice
de
analiza(sedimentare,
centrifugare,
solubilizare,
ultracentrifugare)
Heterogenitatea populatiilor de virusuri
Purifcarea virusirilor in gradientul densitatii zaharozei.

De bastonas(v mozaicului tutunului)

Filiforme( closterovirusurile)
Structura de baza obligatorie a virionului o reprezinta
nucleocapsida constituita din: miez de acid nucleic, genomul
viral ,protejat de un invelis proteic ,numit capsida.
Vursurile formate numai din nucleocapsida se numesc virusuri
neanvelopate.Virusurile care prezinta pe linga nucleocapsida si
un invelis extern lipoproteic derivat din sistemul membranar al
celulei gazda(peplos sau anvelope),se numesc virusuri
anvelopate.
Compozitia chimica a virionilor

Genomul viral

Particularitatile morfologice ale virusurilor

Dimensiuni:Virusurile 14-100nm(picornaviridae)pina la 300

nm(poxiviridae, tabamovirusurile) dar se intilnesc si v gigante
500 nm (bacteriofagii) pina la 2500nm.
Forme: prin examinare la ME, virionii prezinta o diversitate de
forme:
Sferica( v gripale, v paragripale, adevovirusurile)
Paralelipipedica(poxivirusurile)
De spermatozoid( bacteriofagii)

Genomul viral este constituit din acid nucleic ADN sau ARN ,
niciodata ambele in acelasi virus,
-este purtatorul infectivitatii virale
-este identic cu genomul uman ,singura diferenta este ca virusurile
nu au introni.

Este constituit dintr-un singur tip de acidnucleic : ADN sau

ARN. ,care contine intreaga informatie genetica necesara
replicarii virusului si care reprezinta suportul infectiozitatii
acestuia.
-Molecula acidului nucleic poate fi:
a)simpla spiralata (ss) sau dublu spiralata(ds)
b)liniara sau circulara
c)continua sau segmentata.(v satelit)

Anvelopele virale.

-sunt codificate de acidul nucleic viral in ciclul de reproducere al

virusurilor si au un invelis proteic=capsida alcatuita din mai multe
unitati identice ce poarta numele de capsomere ce se asambleaza
intre ele dupa o anumita simetrie.
-simetric icosaiedrica(sferica),care asigura volum maxim pentru o
suprafata cit mai mica.
-simetrie helicoidala(petala de floare).

-Anvelopa virala are structura mult mai complexaglicolipidoproteica,care seamana cu membrana celulara prin care
trec o serie de prelungiri glicoproteice.Lipidele provin din celula
gazda.
-Glicoproteinele servesc la atasarea de diferitele structuri ale
celulei gazda.
-Anvelopa este dublu codificata(Virus si celula gazda).

Peplosul

reprezinta formatiuni virale specifice ,codificate de genomul viral.

1)spiculi de natura glicoproteica:
-hemaglutinina(HA) , cu rol in atasarea virusului de celula gazda.
-neuraminidaza(N),faciliteaza patrunderea virusului in celula.
2)Factori de fuziune cu functie de initiere a infectiei.
3)Proteina M(matrix) care captuseste fata interna a anvelopei.

Proprietatile fizico-chimice

1)virusurile pot fi sedimentate .Virusurile se caracterizeaza cu

constante de gravitatie : g=N(tur/min) * 1(cm).Se masoara in
unitati Swedberg .Se aplica gradientul linear , Gradientul in trepte.
2) Proprietatile virusurilor de a difuza echilibrul de sedimentare
masura difuziei virusurilor.

Proprietatile serologice ale virusurilor

In compozitia capsizilor externi ai virusurilor se intilnesc proteine

ce poseda determinanti antigenici corespunzatori care
conditioneaza formarea anticorpilor specifici.Astfel pot fi obtinute
diverse seruri specifice ,numite si antiseruri.

Diversitatea reactiilor serologice :

-Precipitarea in picatura (Dunin si Popova , 1937)

-Sedimentarea in eprubete

-Difuzia radiara simpla

-Difuzia dubla in geloza
-Metoda imunofermentativa(Elisa)
-Microscopia imunofermentativa(Imunoscopia).

Proprietatile biochimice

-Din compozitia multor virusuri se intilnesc doar AN si proteine

-Virusurile complexe mai contin :Lipide,glicide , fermenti
Proteine-50-90%; AN1-40%; Glucide 0-22%; Lipide 0-50%
Cercetarile proprietatilor biochimice a V. A fost efectuata in
legatura cu elaborarea legilor fundamentale ale biologiei:
-Colinearitatea dintre gene si proteine
-m-ARN purtator intermediar de informative genetic
Codul genetic
Reglarea sintezei m-ARN

Biochimia acizilor nucleic

In compozitia v se intilneste doar un tip de ADN sau ARN. VMT

este alcatuit dintr-un polinucleotid in forma de spirala cu 6000
nucleotide , ADN fagilor contin 2 catene cu 200000 de
nucleotide , iar v complexe contin de 2-3 ori mai multe
nucleotide.
A nucleici a v se deosebesc dupa bazele azotate
Citozina este inlocuita de 5- oximetil citozina
Timina este inlocuita de oximetiluracil
ADN unor specii de fagi dezoxiriboza este inlocuit de glucoza
Cea mai esentiala deosebire a AN de origine virala este caracterul
infectios al lor.

PCR- reactia de polimerizare in lant

Mullis et Faloona- 1987

Mullis premiul nobel , chimie 1993

Amplificarea cu ajutorul unei enzime( ADN polimeraza) a nr de

copii ale unei regiuni specific dintr-um lant de AND.

Biochimia proteinelor virale

Dupa compozitia aminoproteinelor , proteinele virale nu se

deosebesc de cele ale altor organism. Fac parte din clasa
globulinelor constituite din 16-18 aminoacizi, (ph 3,5- 6,0).
In compozitia v se contin cca20 de proteine.
La v gripei -5 proteine ( protein structural, s- antigenul ,
hemaglutinina, neuraminidaza)
V contin diverse enzime (activitate lizozimica , ATFaza.)

Tema -3 Relatiile v cu celula gazda

Starea virusurilor

Adsorbia/ataarea

Virionii n afara celulei nu se reproduc i n ei nu se nregistreaz

careva procese metabolice.

Toate procesele dinamice se ncep doar atunci, cnd virionul

nimerete n spaiul celular.

La ptrunderea V. n celul se formeaz un nou sistem, numit

virus-celul, care i determin relaiile dintre funciile celulare
i cele ale virusului.

Ptrunderea V. n celul nu nseamn c n ea se va nregistra

imediat reproducerea virionilor i acumularea lor.

Infectarea celulelor receptive poate fi:

productiv reproducere n celule receptive,

limitat - se iniiaz, dar se stopeaz,
avortiv cnd infectarea are loc n celule nepermisive,
sau cu virusuri defectate.

Replicarea viral. Iniierea

Relaia dintre un virus i o celul int = ciclu de reproducere, sau

ciclu replicativ viral, are lor n etapele urmtoare:
Perioada de pregtire (iniiere),
Medie (latent),
Final (de ncheere).
Fiecare etap e constituit din mai multe faze.
o Include mai multe faze:
Adsorbia V. pe suprafaa celulei gazd, reprezint adeziunea
specific a proteinelor V. (antireceptori) cu centrele active ale
suprafeei celulare (receptori).
Penetrarea n celul este un proces dependent de energie i are loc
aproape momentan n urma a 3 evenimente (trecerea V. prin
membrana plasmatic, pinocitoza particolelor i formarea
vacuolelor citoplasmatice.

Reprezint legarea virionilor prin structuri de ataare la

receptorii celulari:
Structuri de legare virale
capsidale la v. neanvelopate (adenov.: fibre i baze pentonice)
glicoproteine de suprafa (spiculi) la v. anvelopate
(v. gripal, glicoproteina 120 la HIV)
Receptori celulari
Constituieni membranari celulari cu afiniti pentru virusuri
unii au activiti specifice: CD4 (limfocit T helper) pentru
HIV, CD21 pentru v. Eptein-Barr
Absena receptorilor = celule nepermisive pt. V.
Exprimarea receptorilor pe anumite celule = tropism viral

3. Relaii virus-receptor:

receptor comun pentru mai multe virusuri:

din aceeai familie: CD4 pentru HIV si HIV2
din familii diferite: acid acetil neuraminic
o pentru coronavirusuri i virusul gripal C.

virusuri din aceeai familie pot recunoate receptori diferii:

rhinovirusuri
un virus poate recunoate mai muli recptori: HIV (CD4, glicosilceramida)
4. Adsorbia propriu-zis:
forme: reversibil (atracie ionic), ireversibil (legturi ntre
receptori i ligani virali).
Influenat de: temperatur, pH, cationi, numrul de virioni.

Moduri de patrundere a virusurilor:

Patrunderea v prin translocare

Patrunderea v prin fuziune
Patrunderea v prin endocitoza

Replicarea viral. Iniierea II

Deproteinizarea (decapsidarea, dezbrcarea) virusurilor.

Nucleocapsidul se elibereaz de membrana extern i se

deplaseaz din vacuol n citiplasm, unde se termin faza de
dezbrcare. Se ncepe faza de eclips, n care virionul nu poate fi
observat din punct de vedere morfologic.

Replicarea viral. Etapa medie

Faza de eclips: Virionul parental ptrunde n interiorul

celulei int. n timp ce are loc penetrarea, infectivitatea viral
este abolit tranzitoriu. Odat ptruns n celula gazd ncepe
multiplicarea.
Dei nu poate fi monitorizat morfologic la aceast faz au lor
procese fiziologo-biochimice foarte importante:
Sinteza proteinelor timpurii:

proteinele inhibatoare ce stopeaz metabolismul celulelor

gazd, - sinteza polimerazelor ce asigur replicarea
moleculelor de AN virali,
sinteza componenilor structurali ai virusului: replicarea AN
ai virusului, sinteza proteinelor structurale ale virusului.

Transcrierea genomului viral

Transmiterea informaiei se face prin:

a)Transcriere i sinteza de ARNm pe matria genomului viral:

- are loc n nucleu sau citoplasma (cnd celula nu are enzime)

b)ARNm este matria pentru translaie i sinteza de proteine virale

enzime: ARN polimeraza dependent de ARN/ADN

v. ADN sintetizeaz ARNm n nucleu cu polimeraze celulare;
unele v. ARN (orthomyxov) au transcriptaze dar folosesc n
nucleu i polimeraza II celular.
v. ARN au enzime i sintetizeaza ARNm n citoplasm; poxv.
(ADN) au enzime proprii i sintetizeaz ARNm n citoplasm.

Translaia i sinteza proteinelor

Informaia coninut n secvenele nucleotidice ale ARNm se

transform n secvene de aminoacizi din structura
proteinelor.

Sinteza este realizat de: ARNm, ARNt (transfer), enzime

catalizatoare, ribozomi.

- ARNm are nucleotizii grupai cte 3 (codoni) care corespund

n translaie unui a.a.
ARNt are rol de adaptor ntre codonul ARNm i a.a., secvena
lui nucleotidic fiind complementar (anticodon).
enzime catalizatoare: aminoacetil sintetaza cupleaz a.a. cu
ARNt; peptidil-transferaza leag captul carboxil al unui a.a.
la captul amino al urmtorului.
ribozomii = complexe ARNr i proteine care poziioneaz
complexul codon-anticodon i induce formarea de
polipeptide; au dou subuniti: mic (de legare de ARNm i
ARNt) i mare (catalizeaz legturile peptidice).

Replicarea viral. Etapa medie II

Creterea logaritmic: dintr-un virion parental iau natere
componentele ctorva sute i mii de virioni noi, ce poart
numele progeni. ine 6-8 ore.
Faza de platou: replicarea viral nceteaz, are loc asamblarea
componentelor virusurilor pentru crearea virionilor progeni,
complet identici cu cei parentali, ei fiind eliminai treptat.
Platoul ine 4-6 ore.

Asamblarea - Maturarea viral

Maturarea viral = procesul prin care genomul viral progen i

proteinele capsidale sunt asamblate n nucleocapsid.
v. ARN: asamblare n citoplasm, excepie v.gripale
(nucleocapsida se asambleaz n nucleu)
v. ADN: asamblare n nucleu (proteinele sintetizate n
citoplasm migreaz n nucleu); excepie poxv.: asamblare n
citoplasm.
Etapele morfogenezei virale:
formarea precapsidelor i capsidelor.
intrarea genomului n capsid i formarea
nucleocapsidei.
Formarea nveliului i invelirea nucleocapsidei
(la v. anvelopate)

Etapa final

Include formarea virionilor maturi infecioi i ieirea

virionilor din celul.
Formarea V. are loc cu participarea organitelor celulare
(adenovirusuile se reproduc n nucleu, iar a poliomielitei i
herpesvirusurilor n citoplasm). V. complexe se asambleaz
cu proteinele, proteidele i fermenii celulei gazd. Dureaz 23 ore la ARN-virusuri i 6-14 ore la ADN-virusuri.

Etapa final II

Ieirea virionilor din celule are loc n 2 moduri:

Litic (exploziv) virionii iese aproape momentan, pentru
ARN-virusuri.
Lent celule nu se lezeaz, iar V. se elibereaz treptat. Doar
75-90% dintre virioni se elibereaz spontan n lichidul tisular.

Eliberarea V. din celul

Mecanisme:
lizarea celulei cu eliberare de virioni progeni (v.
neanvelopate)
nmugurire: nucleocapsidele virale se mbrac cu
poriuni de membran celular (proeminene) cu
inserii de proteine virale.
o Tipuri:
tip I: dependena de capside i proteine nveli (alphav., hepdnav.)
tip II: dependena de proteine capsidale (retrov. - proteine gag)
- tip III: dependena de proteine nveli (coronav. -proteine M i
S)
tip IV: dependena de proteinele M i nveli (HA si NA) i de
RNP
(ribonucleoproteide) la rhabdov., ortho si paramyxov. Proteina M
se ataeaz de stratul bilipidic.
o Eliberarea propriu-zis: formarea porului de nmugurire i
reorganizarea membranelor cu eliberarea virusului
c. exocitoza: v. Herpetice nmuguresc i se nvelesc cu membrana
nucleara, flavivirusuri.
V. se nmuguresc n reticulul endoplasmatic, coronav. n aparatul
Golgi acestea sunt inglobate n vacuole care fuzioneaz cu
membrana citoplasmatic i apoi eliberate.
o

Aciunea virusurilor asupra celulei

Se deosebesc 4 tipuri de aciune a virionilor :

Destructiv (citolitic) se nregistreaz afeciuni profunde
asupra diferitor organite celulare. Macromoleculele induc
destrucii primare, care condiioneaz un lan de destrucii
secundare n care particip produsele metabolice a celulei.
Transformarea celulelor se nregistreaz capacitatea
celulelor de a iei adeseori de sub controlul mecanismelor de
reglare a diviziunii celulare.
Infecia persistent - celula infectat mai continu creterea
i deviderea, producnd particule virale.
Aciune inductiv pe parcursul reproducerii V. n celula
infectat se sintetizeaz proteine codificate nu de genomul
viral, ci de cel al celulei.

Uneori infecia asociat virus helper virus defectiv poate

fi deosebit de sever. n aceste cazuri ac iunea virusului
helper este amplificat de prezena virusului defectiv.

Viroizii - sisteme genetice independente, cu proprieti determinate de

secvena nucleotidic a acizilor ribonucleici

Relaia virus-organism gazd

Interaciunile dintre virus i celula gazd au o importan deosebit , n
sensul c ele pot influena 3 aspecte eseniale:

producerea infeciei,
tipul de infecie,
efectul final asupra gazdei.

Diversitatea entitilor n funcie de structura componentelor lor

structurale

Virusuri defective sunt virusuri care nu se pot replica

autonom, necesitnd prezena unui aa numit virus helper,
pentru a putea infecta i a se putea replica n organismul
infectat.
Viroizii afecteaz celulele vegetale i ei sunt compui dintr-o
molecul nenvelit de ARN circular, monocatenar, covalent
nchis cu lungimi reduse.
Prionii difer att de virusuri, ct i de viroizi prin faptul c
nu conin acizi nucleici.

Virusurile defective

Reprezint virusuri care nu se pot replica autonom, necesitnd

prezena unui aa-numit virus helper pentru a putea infecta
i a se putea replica n organismul infectat.

Sunt entiti infecioase, asemntoare virusului, ns mai mic ca

dimensiuni, (prezint doar un genom viral), care infecteaz
plantele superioare, cauznd deformri i chiar moartea.
Reprezint un singur lan de ARN, cu 220-340 de nucleotide,
form circular i fr capsida proteinic, prevzut la viru suri. Se
transmit prin intermediul polenului i seminelor.
Denumirea de viroid (cu aspect de virus) este neadecvat,
deoarece genomul lor nu este niciodat protejat de un inveli
proteic.

Ce sunt prionii?

Sunt proteine infecioase cu diametrul de 50 nm ce nu conin

nici un fel de material genetic (ADN sau ARN).
Reprezint izomorfe ale unei proteine normale ce se gsesc la
om i la unele animale. La om, gena care codific proteina
prionic normal (PrP) se gsete pe cromozomul 20. Funcia
acestei proteine nu se cunoate, dar izomorfa patogen
produce bolile prionice.
Bolilele prionice care afecteaz animalele sunt scrapia,
encefalopatia transmisibil a nurcilor i encefalopatia
spongiform bovin (boala vacii nebune).
La om se ntlnete boala Kuru, boala Creutzfeld-Jacob,
sindromul Gerstmann-Straussler-Scheincker, insomnia fatal
familial i boala Alzheimer.
Doar n 1988 Stanley Prusiner pune capt controverselor prin
descoperirea scrapiei.

Particularitile prionilor

Rezist la autoclavarea pn la 90 de minute la 134C.

Transmiterea bolii vacii nebune la om a fost posibil prin
consumul de carne de la vitele infectate, dei fusese prelucrat
termic.
Leziunile determinate de izomorfa proteinei prionice se
manifest doar n esuturile unde acestea realizeaz
concentraii mai mari - creier, mduva spinal i ochi.

INTERACIUNE VIRUS -MACROORGANISM

Ci de patrundere:
aparatul respirator:
v. ptrunde prin aerosoli (nucleosoli, picturi) elimina i de
bolnav prin tuse, strnut. Virusuri: gripale, paragripale ,
rujeola, rhinov., v. coxsackie.
aparatul digestiv:
nivel superior (mucozitatea bucal, orofaringe) : v.
citomegalic, v. Epstein-Barr;
nivel inferior (intestin): localizare exclusiva (rotav., coronav.,
parvov., v.hepatitei A);
tegumente i mucoase:
V. ptrund prin dereglarea tegumentelor (zgreturi, plgi,
manevre medicale, nepturi): papilomav.
Prin inepturi insecte vectori (alfav., flaviv., bunyav.,
encefalit.)
mucoasa genital i anal: v.papilome, v. herpetic, v. hepatitei
B, HIV.
aparatul genito-urinar: eroziuni (leziuni) epiteliu (vaginal,
uretral) pot favoriza infectia cu v.herpetic.
b.Raspindirea in organism

1. Virusuri care dau infecii localizate (poarta de intrare, zone apropiate) diseminarea se face prin contact: ap. respirator (v.gripale, reov.), tract
intestinal (rotav.), tegument (v.papilomav.); foarte rar afectarea
ganglionilor regionali.
2. Virusuri care disemineaz prin tropisme pe diferite ci:
hematogen: direct prin nepturi de vectori, traumatisme,
manevre medicale (injectii, transfuzii). Virusul se multiplic local,
difuzeaz la ganglionii limfatici regionali apoi n canalul toracic
i, n final, n snge cu invadarea sistemului reticuloendotelial.
Este frecvent la bolile eruptive n care se nregistreaz apari ia
febrei. Diseminarea viral se face prin: limfocite T/B (v.rujeolei,
v. rubeolei, v. Eptein-Barr), macrofage (HIV), endotelii.
nervoas: cu/fr multiplicare extra neural;
(v.poliomielitei: infecie vizualizat la m.e. n axoni/culturi cel: v.rabic.
v.herpetic); viteza de diseminare (2-3mm/zi: v.polio si v.rabic; 8-16
mm/zi: v. herpetic).
hematogen/nervoas: v. Varicela-Zoster: diseminare sanguin la
tegumente (erupie) i nervoas (neuroni senzoriali cu infec ie
latent (Zona Zoster).
c. Tropism
afinitate selectiv pentru: organ, esut, tip de celule.
clasificare:
-

dermotrope: poxv. , papiloma v.

neurotrope: v.rabic, v. encefalitice
dermoneurotrope: v. herpetic
organotrope: v. hepatitelor, v. febrei galbene
pantrope: filovirusuri.

conditii:
-

gazda: varsta, sex, factori genetici, receptori cel.

virus: determinare genetic (v.Eptein-Barr: domeniu A

favorizeaz infecia celular epitelial i fibroblaste; domeniu B
favorizeaz infecia limfocite)

tropism pentru esuturi embrionare:

-

majoritatea virusurilor se cultiv pe esuturi embrionare,

infecia mamei determin: avort, malformaii congenitale, infecii

neonatale,
- v. teratogene: v. rubeolei (n 12-14 sptmni de
sarcin) determin anomalii oculare, cardiovasculare, retard
mintal;
alte v. cu efecte teratogene: v.coxsackie, v.herpetice,
c.citomegalic.
Cile de ptrundere a virusurilor n organism

Zoovirusurile
Calea aerogen (Virusurile gripale i paragripale, Ebola)
Aparatul gastro-intestinal (Virusul poliomielitic, virusul hepatitei
A)
Aparatul genito-urinar (Virusul hepatitei B, HIV)
Calea cutaneo-mucoas (virusul herpes simplex)
Calea iatrogen, chirurgical (virusul hepatitei B, HIV, virus
citomegalic)
Cu ajutorul vectorilor (cpue-encefalit).
Fitovirusurile
Mecanic - prin contact direct.
Prin elementele mediului nconjurtor (ap, particole de sol).
Cu ajutorul vectorilor (artropode, insecte, acarieni, ciuperci,
nematozi, psri, mamifere).

Tema 4- Bazele geneticii virusurilor

Notiuni generale:

Cercetariel GV erau stopate de absenta metodelor de cercetare.Solutia a

fost gasita de Dulbecco(1952)prin elaborarea metodei coloniilor negative
pt v citocide. Studierea mutatiilor a stat la baza elaborarii hartilor
genetice. Analiza restrictionala. PCR.
Genetica virusurilor
Genomul viral-(ADN sau ARN)este depozitarul informatiei privind
caracterele specific vitale.
Fenotipul viral- rep. totalitatea caracterelor care sunt codificate de
genomul viral.
Caractere fenotipice-spectru de gazde , tropism tisular , caractere de
cultivabilitate,(particularitati simptomatice, efecte citopatice, plaje)
patogenitate(om, animal) morfologie.
Transfectia
AN viral este infectant la majoritatea v (exceptie v cu AN m, c, cu sens
negative=myxov, reov)
Transfectia initierea infectiei cu AN izolat si purificat care difera de v
integru prin :

Randamentul redus
Spectru de gazde mare (inclusive cellule nepermisive )nu este
afectata de anticorpi.
Este limitat de nucleon si favorizata de primeri bazici,
(protectori.)

Aplicatii :

Prepararea de clone (populatii virale omogene)

Manipulari genetice(recombinari)

Mutatiile la virusuri:

Mutatia este alterarea stabile transmisa la descendent unuia sau

mai multor gene . Pt descrierea mutatiilor ca schimbari in
structura genomului sau a genelor aparte , care conditioneaza

variabilitatea ereditara a unui caracter sau proprietate se aplica

termenul de tip salbatic.
Tip salbatic-rep. notiunea conventional care arata la starea
initiala a unei anumite populatii si de regula se aplica doar in
raport cu mutatia concreta.Din aceasta cauza v sau gena indicate
ca salbatica nu obligatoriu corespunde cu cea obtinuta din natura.
Mutatiile trebuie sa aiba o penetrare totala , sa se vizualizeze bine,
sa fie stabile sis a fie monotrope(urmare a unei singure mutatii.

Diversitatea mutatiilor virale:

M coloniilor negative (metoda amprentelor)

M dupa tipul organismelor gazda
Ts mutatiile ( care asigura termosensibilitatea la temperature
inalte)
Cs mutatiile (temp negative)
Deletii- pierderea unui segment de baze azotate

Clasificarea mutatiilor dupa caracterele genetice pe care le modifica:

M termosensibile (ts) si rezistente la frig (cs), v cu protein

modificate imunogene dar cu virulent atenuata.
M dependente de gazda multiplicarea in celulele nepermisive, v
adeno in cellule de origine umana.
M morfologice- se gasesc in culture celulare modificate cu
disparitia efectelor, modif plajelor de embrionul de gaina, pox v.
M rezistenti la inhibitorii mulriplicarii : guanidine, ( v , polio)
amantadina( v gripal)
M cu patogenitate atenuata: actiune combinata: cultivare la
temperature suboptimal sip e specii departate( 30-50 pasaje la v
polio, rujeolei, rubeolei) tehnologii de inginerie genetic: deletie
( SV 40- v polio .
Reversia mutatiilor- apare prin suprimarea determinate de alta
mutatie. : intragenica ( apropiata) ; intergenica( la distant ).

Tipuri de variatii antigenetice a virusurilor.

Var antigenic: minora si majora.

Relatiile genetice dintre virusuri:

La infectarea mixta a celulei se inregistreaza 2 tipuri de relatii :
complementarea si recombinarea.

Complementarea- relatia dintre produsele v care asigura marirea

masei si productivitatii unuia sau ambilor parteneri , se bazeaza pe
faptul ca unul sau ambele v prezinta celuilalt produse proteice la
care acesta este defectat. Poate servi pt despartirea v dupa grupele
functionale.
Recombinarea interactiunea fizica dintre genomurile virale la
infectare mixta. Apar genomuri noi care contin in ansamblu
informatia genetic ce lipsea la formele parentale.

Complementarea:

Apare cind 2 v cu genomi incomplet cultivate simultan isi

completeaza produsele codificate de genele lipsa
Este o interactiune fenotipica
Alternative
V defecte in regiuni diferite( trans) genele nemutante sintetizeaza
anumite protein.
V defective in aceiasi regiune ( cis) nu sintetizeaza aceste protein.

Recombinarea :
Modificarea structurii a nucleic prin aport de material genetic si schimburi
de segmente genomice omoloage intre v diferite. Mecanisme 2 tipuri:
Recombinarea intramoleculara- v ADN (adenov, herpes,pox v )intre
perechi de mutant ts, ruperi si reasocieri in catenele de a nucleic parentali
prin incrucisare reciproca( crossing-over)Intervin enzime celulare.
V ARN cu genom nesegmentat( v polio, coronav, ) recombinarea se face
prin copier alternative.
Reasortarea genomica v cu genom segmentat (myxov,
reov)recombinantii au genom cu segmente recombinate intimplator( v
gripale au o fregventa de recombinare de 50 %)

Relatiile genetice similare hibridarii :

La infectarea mixta se mai inregistreaza si alte tipuri de relatii:

Hibridare bifactoriala
Hibridare trifactoriala
Hibridare polifactoriala

Reactivarea genetica rep un tip de recombinare cind unul sau ambii

parteneri nu sunt infectiosi, iar la imbinarea mixta se formeaza urmasi cu
caractere ale procesului pathogen.
Relatii intervirale negenice :

Apar prin infectie mixta

Se exprima doar fenotipic
Nu sunt stabile

Se cunosc urm tipuri :

Mixaj fenotipic intre v inrudite

Poliploidia la v anveopate (mixov, paramyxov)mai multe
nucleocapside au acelasi invelis.
Transcapsidarea patogenii se maturizeaza defectuos prin
asamblarea inversa a capsidelor parentalilor.(la picorna v )

Relatiile negenetice dintre virusuri:

La infectarea mixta a celulelor se inregistreaza diferite tipuri de

relatii negenetice care cauzeaza mascarea genotipului v adevarat.
Caracterul heterozigot- al organismelor din natura si
proprietatilor homozygote ale virusurilor.
Interferenta reducerea activitatii biologice a v care se
caracterizeaza cu indici similari.
Supresia rep , relatia de inhibare fenotipica a unui v mutant cu
indici similari.

Sinergismul- interactiunea dintre produsele virale la infectarea

mixta , in care se inregistreaza sporirea indicilor de productivitate.
Obtinerea hartilor genomice:

Metode genetice- plasarea caracterelor specific genetice (markeri )liniari

prin :

Recombinare- depinde de distant dintre gene

Reasociere- detectarea segmentelor parentale progeni.

Metode fizice si biochimice

La v ARN :endonucleaze de restrictive : cliveaza cateda de ADN la o
segventa nucleotidica specifica. Analiza si clonarea genelor cu aplicarea
antibioticului Pactamicina , care inhiba sinteza proteinelor.
Hartile genetice ale virusurilor:
Este reprezentarea schematic a mutatiilor v , dispuse in ordine linear cu
indicarea distantelor dintre ele. Se obtin in baza analizelor
recombinationale.
Harti :

Recombinationale
De schimb al segmentelor
Restrictionale
Fizice( heteroduplexe)
Transcriptionale
Translationale

Tema 4 Virusurile oncogene

Cancerul intruneste boli caracteristice printr-o proliferare dezordonata ,
necontrolata si continua a celulelor. Cancerului i se asociaza , in general ,
numele organului , pe care-l afecteaza( de ficat, etc).

Cancerogeneza rep ansamblu de mecanisme care conduc la

transformarea unei cellule normale in una canceroasa, permitind
proliferarea anarhica si necontrolata a acestora precum si diseminarea lor
in organism(metastaze), formind tumori maligne.

Tumorile maligne si v oncogene

Se deosebesc tumori benigne si maligne . Tumorile ocupa locul 3

dupa cazurile de mortalitate. (catastrophe, afectiuni
cardiovasculare).

Diversitatea tumorilor

Henry Pitot (1986) tumora- o dezvoltare alterata ereditara

relative autonoma a unui tesut.
Sunt identificate 171 de forme histologice de tumori ale
tesuturilor din care 111 benigne, 52 maligne si 8 intermediare.
Diversitatea tumorilor maligne este determinate de tipul tesutului
si a organelor afectate.

Clasificarea tumorilor
1)
a)

Tumorile celulelor epiteliale( cele mai fregvente)

Tumorile epiteliale benigne ( pot proveni din glande, adenoame)
Structurile epiteliale superficiale:
Polip o tumora in forma de ciomag , ce i-a nastere prin
intermediul unui penducul
Polip sesil- lipsit de penducul
Polip adenomatos- contine si o component glandular
Papilom o excrescenta a suprafetei epiteliale, dar care prezinta
ramuri lungi si subtiri.
b) Tumorile epiteliale maligne ( carcinoame, adenocarcinoame)
Carcinoamele celulelor bazale
Carcenoamele cel scuamoase
Citoadenocarcenoamele (ce prezinta cavitati)
Carcinoame secretoare de mucus
2) Tumori a diferitor tesuturi conjunctive

a)

Tumori benigne
Fibrom, lipom
Hemangion, limfangiom
Osteon, condrom
Mielom
Mixon ( tumori ale fibroblastelor embrionare ce produc o
substanta fundamental de tip mucus- mixoio)

b)Tumorile maligne ale tes, conjunctiv ( sarcoame)

3)

4)

5)

6)

Fibrosarcom, condrosarcom, liposarcom , etc.

Tumori ale organelor limfoide
Limfom ( limfosarcom)
Leucemiile (singurele tumori lichide)
Tumori ale tes muscular
Leimioame( tumori ale cel musculare netede )
Rabolomioame ( tumori ale c m striate )
Tumori de origine neurala
Neuroblastom
Glioblastom
Tumori mixte
Deriva din celule immature care pot sa diferentieze in citeva
directii:
Fibroadenoamele sinilor:- glandele proliferante sunt inconjurate
de o manta de tesut conjunctiv
Teratoamele -deriva dintr-n tip cleular atit de primitive incit
produc cellule fiice ce prezinta toate cele trei foite embrionare:un
ovar care contine o masa de sebum, tesut protector ,tesut osos,
bucati de creier si foliculi tioridieni complet functionali care pot
genera un hipertiroidism.
7) Tumori nodulare:
Choristomul reprezentata de nodule foarte micide tesut
normal dar care nu apartine organului in care sunt
prezenti (o masa mica de tesut pancreatic prezenta in
mucoasa duodenala,ce este denumita incluziune
pancreatica.)

Tipologia si rata transmiterii tumorilor maligne la om :

Esofag 5 %
Stomac 60-70 %
Celom 5- 15 %
Intestin 20-40 %
Rect 5-15 %

Oncogeneza process complex cu participarea virusurilor oncologene

Din momentul descoperirii si cercetarii sarcomei la pasari de catre

Rous (1911),studierea VO ocupa un loc de frunte:
VO reprezinta modele adecvate pentru cercetarea biologiei
molecular si a proceselor de transformare a celulelor.

Diversitatea V O
1)ARN-Oncovirinae

-retroviridae,
-Papovaviridiae Papiloma HPV. Papilomavirusurile
determina cancer la persoanele imunocompromise in cazul
transplantului de organe; recent si la persoanele HIV+.
-y herpesvirusirile(EBV)

2 ) ADN-Oncovirinae

-Hepadnavirusurile HVB
HTLV 1 si 2 leucemii.

Retrovirusurile

Clasificare

Agenti patogeni ai animalelor si omului;larg raspinditi

;manifestari diverse (asimptomatice boli grave )cu evolutii
acute sau lente.

a)Subfamilia Oncornavirinae:afectiuni neoplazice (leucemii

,limfoame umane de tip T ) = HTLV (human T limphotropic
virus)
I si II
b)Subfamilia Lentivirinae: boli cu evolutie lenta cu afectare
neurologica sau pulmonara = HIV I si HIV II ,agenti
etiologici ai SIDA
c)Subfamilia Spumavirinae : boli la om si animale,vacuolizari
cellule in culture celulare ( aspect spumos).

Particularitati morfologice ale oncovirusurilor

Transformarea celulei
Celulele transformatoare pot fi obtinute la infectarea celulelor normale cu
VO.Au urmatoarele proprietati :
1).Schimbari morfologice si etologice a celulelor:

-celulele devin mai rotunde si mai slab se fixeaza de substrat.

-se deregleaza orientarea celulelor pe substrat
-celulele se dispun in mai multe straturi
-celulele cresc necontrolat in mediul lichid
-cresterea necontrolata a densitatii celulelor
-cresterea celulelor nu depinde de continutul serului in mediu
-celulele capata capacitatea de invazie.

2)schimbari ale suprafetei celulelor:

-se inregistreaza cresterea continutului de acid hialuronic

-scade continutul acidului sialic
-creste intensitatea transportului de glucide
-dispar fibrele actinice si se scindeaza microtubusoarele
-pe suprafata celulelor apar antigeni specifici embrionilor
-Pe suprafata celulelor apar antigeni de transplant specifici
virusurilor

3)Schimbarea proprietatilor biochimice ne legate de suprafata

celulelor

-eliminarea proteazelor
-transcriptia genelor embrionare

Cum are loc transformarea celulei

La faza initierii replicarii AND are loc expresia genelor ,ce nu duc
la moartea celulelor.Includerea genelor tirzii duce la stoparea
functiilor celulelor si ea moare.
Transformarea celulelor de catre ABN virali e posibila ,iar cind se
include genele tirzii se declanseaza mecanismele de stopare sau
blocare a transformarii.

Se inregistreaza la:
-inocularea VO in celulele nepermisive
-la inocularea celulelor semipermisive si virusurile se reproduce
in cantitati atit de mici incit nu cauzeaza moartea cceluelor
-infectarea celulelor permissive cu virusuri defectate
In practica transformarea are loc la infectarea celulelor
semipermisive cu cantitati mari de VO.
La aceasta faza celulele contin nu tot genomul celular,ci doar fragmente
de AND ,deci este vorba de 2 factori:

-continutul fragmentelor de genom

-blocarea partiala a sistemei

Retrovirusurile - duc la transformarea celulelor din cauza virionilor

defectati.La patrunderea lor in celule, ea se transforma , iar virusurile nu
se formeaza.Doar aplicare V. nedefectate in calitate de ajutor duce la
salvarea V.transformator defectat.
Rolul oncoproteinelor

Un interes deosebit prezinta produsele genelor, care induc

modificari molecular cu urmari grave in viata celulei , pe care
o paraziteaza.
Proteinele produse timpuriu , cu rol bine stabilit in ciclul viral
sunt cele cu efecte in transformarea celulelor in conditiile in
care ele nu actioneaza in ciclul litic.
Genele E timpurii (early)si dintre acestea E1 (cu E1A si E1B)
sunt cele cu importante doluri in initierea replicarii virale sau
in cancerizare.

Generarea unei tumori

Tumora este produsa intotdeauna de la o singura celula capabila

sa se divida (monoclonala )
VO induc aparitia unei cellule modificate in tesut ,
celula tumorala initiala se divide , desi celulele din jur nu
,rezultind o tumora localizata;aceasta tumora este inca benigna
in cursul progresiei spre malignizare,tumora invadeaza membrane
bazala
celulele tumorale invadeaza vasele sangvine diseminind astfel la
distanta

Oncogeneza
1)Initierea modificari genetice determinate de dozele unor agenti
transformanti

-agenti fizici :radiatii ,raze UV

-agenti chimici :aditivi alimentary ,compusi chimici
-biologici: virusurile

2)Promovarea indispensabila dezvoltarii ulterioare a tumorilor

-factori necancerogeni ce cresc frecventa sau scad latent aparitiei

tumorilor

-agentii transformanti induc modificari genetice care pot evolua

spre cancer sau spre alte afectiuni ,care initiaza cancerul
-cofactori promoveaza dezvoltarea canceroasa

3) Progresia actiunea persistent sau expunerea la gentii transformanti

pierderea controlului ciclului de diviziune celulara.

Etapele cascade metastazice

Caracteristica invaziva a celulelor tumorale

tumorile maligne trec granite in spatial vital al altor teusuturi prin

2 mecanisme:
-infiltrarea in tesuturile din vecinatae(infiltrare locala)
-migrarea in vasele sangvine sau limfatice dind nastere la
metastaza.

Mecanismul de invazie si metastazarea celulelor maligne

Invazia si metastazarea celulelor maligne preuspun capacitatea acestora de
a depasi o serie de obstacole ce constituie cascada metastazica.

metastazarea pe cale hematogena:

O celula se poate desprinde din masa tumorala si se deplaseaza digerind

calea sa prin matricea extracelulara si apoi prin membrane bazala pentru a
penetra in lumenul unui vas.La acest nivel , ea trebuie sa scape de
diferitele sisteme de protective din singe , inclusiv : anticorpi , macrofagi,
cellule chileri ( de diferite origini) limfocite T.
Ajungind la un vas suficient de mic pentru a fi embolizat ,celula trebuie
sa supravietuieasca impactului si presiunii mecanice , dupace ea :

-penetreaza endoteliul
-extravazeaza din vas
-se multiplica la locul nou
-induce oncogeneaza
-instaureaza tumora secundara.

1)desprinderea celulelor din tumora primara

2)invazia locala a celulelor maligne
3) penetrarea celuleor maligne in vasele sangvine
4)transporul celulelor maligne prin vasele sangvine
5) embolizarea vaselor de catre celulele tumorale urmata de
moartea lor ,sau
6)embolizarea vaselor de catre celulele tumorale urmata de
dezvoltarea lor.

Factori epidemologici ai cancerelor umane

-Predispozitia genetica
factori fizici-factori chimici
-factori biologici:virali , bacterieni si parazitari
-alimentatia
Factori ambientali ; ocupationali si asociati stilului de viata

1)Substantele chimice carcinogene-tutunul,alcoolul,negrul de fum

,gudronul si derivatii sai ,fenolul ,derivati ai anilinei.
2)Alimentatia - -nitrozaminele ,nitritul de sodium(aditiv alimentar in
procesul de conservare a carnii)au rol carcenogen.

Totusi ,trebuie avut in vedere ca hrana vegetala contine nitrati

care sunt redusi la nitriti de catre bacteriile din cavitatea bucala a
vegetarienilor ,care astfel nu sunt protejati de cancerele cauzate de
dieta.Dar vegetarienii se bucura de o rata mai scazuta a cancerilor
de sin , colon si prostate datorita efectului protector al anumitor
seminte: de griu,soia,porumb,fasole.(avind rol anticancerogen)

3)Cancerogene de natura hormonala

Hormonii nu sunt genotoxici ,deoarece nu se comporta ca agenti

de modificare a AND ,dar starea hormonala a organismului
indeplineste un rol major in carcinogeneza.
Exemple:
Sarcina si nasterea(cu lactatie) au un effect protector fata de
cancerul mamar(prin lactatie glanda mamara este diferentiata)
Tratamentul de substitutie cu estrogeni la femeiele aflate in postmenopauza creste riscul cancerului , in timp ce dozele
contraceptive la femeile aflate in perioada pre- menopauzala pot
induce,

4)cancerogene ocupationale

-gudronul determina cancerul scrotal

-nichelul si cromul au fost asociati cu cancerul de plamini

Antigene- L Deutsch 1899, orice substanta care este recunoscuta ca

straina de organism si este capabila sa declanseze reactii imune specifice
si sa interactioneze cu produsele acestor reactii
Imunitatea- proprietatea generala a organismelor vii

5)Radiatiile ionizante si UV

Determina aproape 3% din decesele datorate cancerului.Radiatiile

UV modifica AND prin formare de dimeri,Sunt associate cu
cancerele de piele (carcinoame ale celulelor bazale)

Radiatiile ionizante

O singura expunere la radiatiile ionizante este suficienta pentru a

genera cancere (diferentiere de radiatiile UV)
EX: supravietuitorii bombei atomice

Masuri pentru reducerea v oncogene

Depistarea precoce a t v
Starea sanitaro-igienica a localitatilor
Comportamentul

Tema 5- Imunitatea antivirala

Patogenitatea infectiilor virale

Inalt patogeni
Conditionat patogeni
Nepatogeni
Conceptul de iceberg( infectie subclinica, asimptomatica)

Sistemul imunitar rep un produs complex al evolutiei milenare

constituit dintr-o retea de celule , tesuturi si organe care
functioneaza impreuna si au ca scop principal protectia
organismului impotriva agentului patogen si toxielor
Imunitate- nereceptivitatea organismelor la orice agent strain
dpdv genetic inclusiv la m/o si toxinele lor
Imunitate- capacitatea de aparare specifica a organismului fata de
agresorii externi ( v, bacterii, ciuperci, etc) cit si fata de propriile
molecule si unele celule degradate sau modoficate.
Sarcina fundamentala- a imunitatii distinctia dintre
moleculele si celulele proprii sefl si cele straine- non-self

Ce este imunitatea antivirala

Imunitatea antivirala este determinata de totalitatea de

proprietati ereditare si dobindite pe parcursul dezvoltarii
organismului care excul patruderea si reproducerea v in celula.
Aceste proprietati num. factori ai imunitatii se deosebesc dupa
origine si mecanismele de actiune evidentiiin: imunitatea umorala
si mediata celular

Tipurile de imunitate
1-Ereditara- naturala , de specie- poate fi absoluta (lipsa tintei) sau
relativa

2-Dobindita achizitionata, poate fi

1-Activa- naturala (postinfectioasa), si artificiala(in urma vaccinarii)
2-Pasiva- naturala ( transplacentara , prin laptele
artificiala( administrarea Ac/seruri imune sa a limfocitelor)

matern)si

Imunitatea dobindita se caracterizeaza prin:

Dezvoltare lenta si manifestare tardiva- citeva zile, saptamini

dupa contactul cu un antigen.
Specificitate fata de antigen- capacitattea de a recunoaste si
raspunde specific la numeroase substante straine , inclusiv la
agenti infectiosi.
Memorie imunologica- capacitatea de a elabora raspuns mai
rapid , mai intens si eficace la intilniri repetate cu antigen.
Lipsa reactivitatii (toleranta) fata de antigenele proprii.

Imunitatea dobindita poate fi:

Imunitate antibacteriana, antivirala, antimicotica, antitumorala.
In functie de mecanismele reactiilor imune :
Imunitate umorala- exercitata prin intermediul unor proteine
numite anticorpi ( Ac, Ig), produse de limfocitele B, fiind
secretate in singe si lichide biologice neutralizeaza si elimina v
extracelulare si toxinele lor.
Imunitate celulara- eficienta in eliminarea parazitilor
intracelulari sau a celulelor tumorale, este exercitata prin
intermediul limfocitelor T ( citixicitatea directa, activarea
macrofagelor)
In dependenta de persistenta patigenului:
Imunitate sterila- se manifesta dupa eliminarea
patogeni din organism (rujeola)

agentilor

Imunitate nesterila- nereceptivitatea se pastreaza doar

perioada aflarii m/org. in organism (tuberculoza , sifilis)

in

Organele sistemului imunitar la om, circulatia limfocitelor( imagine)

Imunitatea umorala :
Raspunsul imun umoral consta in producerea de catre limfocitele b a Ac
specifici si intervine in:
Distrugerea patogenilor extracelulari
Neutralizarea v
Inhibarea toxinelor
Raspunsul umoral
asigura eliminarea Ag exogeni si se caracterizeaza prin productia
crescinda de Ig specifice pt Ag care au declansat generarea de Ig
Structura IgG
Imunoglobulinele se clasifica in functie de lanturile pe care le
contin in 5 clase: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE.

IgM

 1780 DH- Edward Jenner descopera vaccinul

1885- Pasteur descopera vaccinul antirabic atenuat.

Fiecare stadiu de dezvoltare este

determinat de rearanjamentul Edward Jenner- parintele vaccinarii antivariolic
genelor lanurilor grele i uoare Factori nespecifici ai imunitatiiale Ig, expresia moleculelor de Dintre factorii nespecifici ai imunitatii fac parte:
Rezistenta specifica a celulelor
adeziune i a receptorilor citokinici Receptivitatea- determinata de virsta

Actiunea inhibatorilor nespecifici,

Fagocitoza
Temperatura corpului
Interferonul

Receptivitatea determinata de virsta

Rolul Ac in imunitate
Coninutul Ac n snge determin gradul de rezisten a
organismelor la V. Uneori aceast legitate nu se manifest,
demonstrnd c Ac acioneaz doar n mediul intern deosebit de
complex al organismului, aflndu-se n legtur strns cu ali
factori ai imunitii (interferon, inhibatori).
La infeciile virale neurotrope e necesar ca Ac s ptrund nu doar
n serul sanguin, ci i n sistemul nervos central.
Ac nu acioneaz la ptrunderea direct a V. n esutul receptibil,
deoarece n el Ac sau lipsesc, sau se afl n concentraii mici.
Ac antivirali se conin n globulinele serului sanguin, iar cea mai
mare concentraie se afl n gama globuline.
Imunizarea

300 iH- Egipt cruste variolice

2000 iH- china- cruste variolice
1500 DH- turcii introduc variolizarea
1700 dH- introducerea variolizarii in Anglia

Este determinata de particularitatile metabolice :

Sinteza unor substante ce stipuleaza reproducerea v la copii
( stimuloni);
Sinteza substantelor ce inhibeaza reproducerea v ( interferoni)
Actiunea hormonilor- gonadotropici stimuleaza I, iar castrarea o
reduce, insa inocularea cortizonului
ai a hormonului
gonadocorticotropic o reduce, deoarece se stopeaza sinteza Ac.

Inhibatorii antivirali

Reprezinta substante de natura lipo- si mucoproteica , care se

contin in ser, saliva si in tes omului si animalelor si pot inhiba
reproducerea v. Dupa rezistenta la temperatura pot fi :
Termolabili- se descompun la 62-65 grade
Termomoderati 66-75 grade
Termostabili 75-100 grade

Functia de protectie a temperaturii

Temperatura inalta inactiveaza v, iar cea joasa reduce rezistenta

corpului.
Temp actioneaza indirect prin schimbarea metabolismului . Se
explica prin reducerea pH-ului Are loc inavtivarea v extracelulare
inhibarea reproducerii v in celula , intensificarea sintezei
interferonului, activizarea proceselor metabolice, reducerea pH
mediului.

Interferon- factor nespecific al imunitatii ( I)

Reprezint proteine sintetizate in mod normal in unele celule
din organism, avand rolul de protecie impotriva infectiilor
bacteriene, virale si parazitare, precum i a celor canceroase.
Isaacs A., Lindenmann J. (1957) - la inhibarea V. gripei
inactivat termic cu membrana corioalantoic a embrionului de
gin cu scopul de a cerceta capacitatea lui de a interfera cu
virusul omolog, infecios.
Ei considerau c particulele V. care cauzau interferena vor fi
eliminate pe calea adsorbiei, ns spre mirarea lor ei au
constatat, c capacitatea mediului de a stopa reproducerea V
nu numai c nu se reduce, ci din contra, se amplific. S-a
demonstrat c aceast interferen este condiionat de un nou
inhibator, numit Interferon.
Diversitatea interferonilor

-IFN alfa 1, 2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament;

- IFN-beta 2 larg utilizat in tratament;
- IFN-delta;
- IFN-epsilon;
- IFN-gamma -utilizat in tratament in unele situatii;
- IFN-kappa;
- IFN-lambda-1, 2, 3;

- IFN-omega;
- IFN-tau;
- IFN-zeta.

Interferonul alfa, beta i omega sunt incadrate n tipul I de

interferoni, iar interferonul gamma n tipul II, fiind i cele mai
utilizate n tratamentul curent al unor boli.

Particularitati de producere si aplicare

Cele mai importante forme de interferon se produc in:

- Leucocite - interferonul alfa;
- Fibroblati - interferonul beta;
- Limfocite - interferonul gamma;

E.coli Genoingineric .
Efectele interferonului pentru tratament
Cele mai importante aciuni fiziologice sunt:
- Antiviral/antimicrobian/antiparazitar;
- Antiproliferativ (anticanceroas);
- Imunomodulatoare (de control al mecanismelor imune de aprare a
organismului).
SINTEZA INTERFERONULUI

Se formeaz in vivo i in vitro la interaciunea cu V. nativ sau

inactivat cu UV. Se sintetizeaz la inocularea virusurilor,
microorganismelor, endotoxinelor, polizaharidelor i
lipopolizaharidelor.
Se depisteaz dup 1-2 ore de la inocularea V.
Se conine n snge, urin, lichidul intracefalic, coninutul
nazofaringelui, organele interne.
Intensitatea producerii I. depinde de specia i vrsta animalului,
crescnd odat cu vrsta. n organismele imunizate I. se
sintetizeaz mai lent.
La ptrunderea virusului n celul se pot forma i diferii
stimulatori i antagoniti ai I.:
Blocheri,

Stimuloni.

PROPRIETILE INTERFERONILOR

Indiferent de condiiile de sintez (specie, tipul celulelor,

temperatura de cultivare, originea i proprietile inductorilor) I.
au proprieti comune:
o proteine simple cu masa molecular mic (20000
30000),
se inactiveaz la congelare i decongelare, la aciunea UV, se
descompun la aciunea tripsinului i pepsinei, dar nu se
descompun la aciunea ribonucleazei, dezoxiribonucleazei,
rmne rezistent la aciunea temperaturilor nalte (60-80 grade
timp de o or),
acioneaz att n mediu acid (pH2), ct i bazic (pH10).
Specificitatea I. protejeaz mai efectiv organismele din specia n
care a fost sintetizat i de specia de V., care la indus. Spre
deosebire de Ac au un spectru mai larg de aciune.
nu este toxic i are aciune antigenic slab, ceea ce permite
inocularea multipl n doze mari.

MECANISMELE DE ACIUNE A INTERFERONILOR

Aciunea I. se manifest doar la ptrunderea virusului in celul. I.

nu stopeaz adsorbia V. pe celul, iar pentru aciune lui e
necesar integritatea celulei.
acioneaz ca inhibator a sintezei polimerazelor. I. derepreseaz
sinteza altor proteine celulare, care posed activitate antiviral.
Ca inductor al altor proteine cu aciune antiviral,
blocheaz formarea polizomilor,
inactiveaz funcionalitatea ribozomilor,
eliberat ptrunde n alte celule i induce sinteza proteinelor
represoare.

Schema aciunii Interferonului

MECANISMELE DE FORMARE A INTERFERONILOR

Formarea I. este indus de AN viral. AN bicatenari sunt mai

activi dect cei monocatenari.
Informaia despre sinteza I. este codificat n ADN celular. n
celulele neinfectate funciile genelor responsabile de sinteza I.
sunt blocate.
La ptrunderea V. n celul, AN virali depreseaz funcia
genelor structurale corespunztoare i n rezultat celula
sintetizeaz I. (Teoria Jacob i Monot, 1961).

Cum acioneaza interferonul ?

Interferonul nu are aciune direct, asupra virusurilor, ci particip

la blocarea reproducerii lor. Astfel, virusurile deja existente n
organism sunt controlate de mijloacele de protecie a
organismului, si altele noi nu se mai produc, infecia stopndu-se.

APLICAREA INTERFERONILOR

Profilaxia i tratarea virozelor pe calea inoculrii exogene a I.

sau a stimulatorilor de formare a lor, numii Interferonogeni.
Se folosesc vaccinuri vii sau inactivate i interferonogeni
sintetici, aplicnd 2 metode posibile de tratament:
- monoterapia (Interferon pegylat alfa),
- terapia combinat (Interferon pegylat alfa i Ribavirina).

Se nregistreaz un ir de avantaje fa de imunizarea cu

vaccinuri.
Rezistena organismelor se nregistreaz repede dup
inoculare i se inhib toate virusurile.
o se elimin rapid din organism i se cere inocularea
dup 7-10 zile.

efecte secundare ale interferonului

Dei este o substan a organismului i ar trebui s fie bine

tolerat, interferonul are numeroase efecte secundare.
Cu toate acestea, efectele secundare nu sunt att de severe
nct s se ntrerup tratamentul.

Cele mai importante efecte secundare

Manifestri asemntoare virozelor (subfebra, dureri de muchi,

secreie nazal);
- Depresie, uneori sever;
Scdere n greutate, reducerea apetitului;
- Cderea parului (alopecie);
- Diaree;
- Dureri abdominale;
Scderea numrului de leucocite, globule roii i trombocite;
- Edeme (umflarea gambelor);
- Insomnie;
- Greuri;

- Dureri la locul de injectare;

- Tulburri ale funciei tiroidei;
Dureri osoase;
- Eruptii cutanate;
Scderea capacitii de munc.