\

broc#t

fltCUR,S

N/U

2. Obiectul biochimiei
Biochimia - este disciplina care se ocup[ cu studierea compoziliei chimice a
organismelor vii in c*relafie cu procesele biologrce; este o disciplinf, experimentalfl

sfudiazd procesele biologice cu ajutorul rmor metode chimice qi fizico"uir

chimice. Ea cautd s[ stabileascd substratul biochimic qi mecanismele intime care
stau la baza fenomenelor biologice. Procesele biologice normale sau patologice nu
pot
fi dirijate qi tnfelese ffiri c cunoaptere temeinicf, a mecanismelor biochimice
'care
stau labazalor. Ereditatea pi variabilitate4 formarea soiurilor gi speciilor noi
cu potential ridicat de produclie, rezistente la boli pi d[un61ori, bine adaptate la
rooOi$it" pedoclimatice, cu confiaut ridisat de substanfe biologice active, pot fi
studiate pi supuse voinlei omului numai pe baza unor cercetflri biochimice
aprofundate, in vederea v*larificirii in iadustria alimentarfl, farmaceutic[, in
medicin[ pI cosmeticd.
Biochimia este una dintre stiinlele de grarita care au luat naqtere la
interferenla unora dintre gtiinlele fusdamelrtale.,Astfel, la interferenla biologiei cu
chimia a luat naqtere biochimia, la interferenta biologiei cu fizica a luat naqtere
biohzica etc.
in a doua jumatate a secolului al XVIII lea studiul compuqilor chimici a fost
franat de teoria vitalistl a lui J. J. Berzelius care sustinea c[ suhstan]ele organice
iau naptere numai in organismele vii sub influenfatmor forte necunoscute, numite
..
vis vitalis". ln anul 1828 chimisful german F. W'ohler a obtinut in laborator uree
din cianat de amoniu. Altr mari chimipti ai epmii au siatetizat in laborator substante
organice din substanfe anorganice, fapt s&re a condus la lichidarea_vitalismului qI a
p"iori* ob{inerea de mari succsss ia cercetarea gtiin{ificd qI realizarea unui salt
rmportant de la cercetarea crgaaitrel,or celulare la cea a coastifuen{ilor organitelor
celulare respective, deci a biochimiei.
Biochimia vegetd& este qtiinla care csceteaefl fenomenele biologice ale
organismelor vegetale cu ajutorul metodelar chimice de analiz5, urmS.rind stabilirea
chimice a arganisrrelor vegetale.
compoziliei
^
Studiul biochimiei se impune cu necesitate patru specialiqtii in domeniul
agriculturii, horticukurii, silviculturii, famaciei in vederea cunoaqterii qi dirijedi
metabolismului plantelor in fuacfie de ccriatele oamenilor.
Biochimia vegetali este o diseiplin* care face legiltura dintre qtiinlele
frtobiologice gi qtiintele care sfudiazd materia lipsitl de viati. Studiul biochimiei
vegetale face apel la chimirr a**rgaaic6, orgaaici, chimia fizici Pi coloidall,
chimia analiticl dar pi Ia ptiinfele bialagicc (axetomie, fiziologie, emhriologie,
gi se bazeazE pe acatiz& gi *irted. De exemplu, structura qi
patologie,
-ftrnctiunite ecolagie)
substan{elor organice, izcmeria, ciaetica diaamici, echilibrul chimic, ce
reprezint[ probleme de studiu ale chimiei, prezintd implicafii hiochimice de

importanlI fundamental[. Prin metodele chimice de analizd qi sintez6, impreund cu

metodele biologice, s-a stabilit constitulia chimic[ a materiei vii ryi s-au sintetizat
numeroase substanfe biochimice (aminaacia, polipeptide, colesterol, vitamine,
hormoni).
Diversifrcarea legiturilor diatre biochimie qI cerinlele practice a condus la
aparilia de subramuri ale acestei ptiinfe , cum ar fi:
- biochimie viralil, hiochimie bacterianflbiochimie & fungilor, biochimie
vegetall, biochimi e animalfl;
- biochimiamedicalfl, biochimiapesticidelor;
- biochimia proteinelor, biochimia acizilor nucleiciu,biochimia vitaminelor,
biochimia enzimelor, biochimia glucidelor, biochimia lipidelor;
- biochimia ficatului, bichimia parlcrsasului, biochimia rinichiului,biochimia
jesutului osos, biochinnia tesutului Bervo$;
- biochimia comparatil a luat uaqtere prin sfudii experimentale comparative a
compugilor organici, sfudii care au penais dezvoltarea qtiinlelor biologice in
general pI a biochimiei in special.
Cu toat[ varietatea gi complexitatea chimici a organismelor, materia vie este
alcfltuit[ dupfl un principii unitare.
a) Dimensiunile componentilor celulari- acerytia nu alc5fuiesc o serie
continud, mIrimea gi complexitatea biomoleculelor nu variaz[ treptat.
Organismul vegetal conline un numir relativ redus de biomolecule cu
dimensiuni reduse: monozaharide, aminoacizi, nucleotide, acizi graqi,
alcooli numite gi hiomolccule primordi*k care se oblin ca urnare a
utilizlrii elementelor nutrilive procurate din mediu. Pentru oblinerea lor
au loc numeroase reac{ii chimice. Majoritatea constifuenfilor celulari sunt
macromolecule cu greutflfi de ordirul sute]or de mii gi al milioanelor: ele
se obtin prin policondensarea moleculelor primordiale gi sunt: proteine,
acizi nucleici, polizaharide, lipide complexe
b) Caracterul specifrc - biomoleculele primordiale sunt identice la
toate formele vii, iar macromoleculele de proteine gi acizi nucleici sunt
constituenti specifici.
c) Ereditatea - varietatea ryi specificitafea formelor qi permanenla peste
generafii.
Materia vie se gilsePte sub form[ de:
- organisme vegetale;
- organisme animale;
- microorganisme.

Spre deosebire de corpurile nevii organismele

vii au capacitatea

de
regenerare qi autoregener&re datoritfl unui inalt grad de complexitate qi organizare a
vii; aceastircalueaz[ un permanent schimb de substan{e qi de energie cu

-it..iri

mediul extern.
Schimbul permanent de substanle ryI de energie dintre organismele vii qi
mediul extern r* realizeazil printr-un ansamblu de procese biochimice qi
bioenergetice care poart[ denumirea de metabolism.

Cea mai micfl unitate structwal funcfionalfl

a materiei vii care poate

desftqura un metabolism este celula.

Celula vegetal6, in general, este coastituitfl din structuri subcelulare, care pot
fr imp[r]ite in dou[ grupe:
cu aspect general gi funcfhmi biologice constante (nucleu,
- structuri
"*Lrl*
citoplasmd, membrane plasmatice, etc) ;
- structuri subcelulare cu aspect, prezenli gi imFortan!5 variahile (aparatullui
Golgi, paraplasma, etc) tu vegetal[ este sediul unei activiti{i biochimice intense qi permanente

-i.t

denumit[ metabolism celular.

Metabolismul celular reprezint& unitatea & daui procese complexe,

contradictorii qi interdependente c&re $e intrefin in mod reciproc pe baza
schimbului de substange qtr earrgic ra mediul exterior. Aceste dou[ procese
sunt:

- anabolismul {asimilafia} sau hio*intez* substan}elor biachimice necesare

pentru constifuirea qi reinoirea materiei vii a organismului;
- catabolismul {dcza*imih{i*} xau d*gradarea substan}elor biochimice de
rezervfl qi de constitufie ale organismulu!, cu eliberare de energie qi produgi de

dejeclie care se elimind. ?n mediul exterior sau se izoleazil in anurnite regiuni ale
celulelor.
intrelinerea morfologiei organismelor, cregterea gi dezvoltarea acestora
implicfl un anumit corsum de energie. Sursa principali care alimenteazd cu energie
intreaga biosferi este soarele-

-Anabolisrnul

celglelor vegetale cu cloro&lil se realizeazl,in esen[[, printr-un

proces complex de convertire a energiei lumiroase (solare) in energie chimicfl pi de
transformare a apei ryi a dioxidului de carbcn din mediul inconjur[tor in structuri

moleculare de naturd organieil (fructczi), proces cunoscut sub numele de

fotosintezi.
Catabolismul celulelor vegetale se realizeazd prin reaclii de oxidoreducere ce
reprezintl procesul cuncscut *ub sumele de rerpiralic ccl*lari; catabolismul este
producfltorul de energie necesarE in anabolism gi alte procese fizico-chimice
a temperaturii etc).
idizolvarea qi transportul substan{elor, rnen{inerea constantfl

catabolismul sunt procese vitale, de importanld

fundamental[, care asigur[ autodezvoltarea gi autore?noirea materiei vii, cu
condilia ca celula gi intregul organism viu s[ func]ioneze c& sistem deschis care

Anabolismul

qi

face un schimb permanent de substanfe cu mediul inconjurfltor.

Substanfele nutritive din mediul inconjur[tor, produryii metabolismului

celular qi substanlele constitutive ale componentelor celulare, ale oric{rui organism
vegetal, animal gi bacteriau, suat structuri moleculare cu proprietl{i biochimice, de
aceea le-am numit la inceputul cursului biomolee*Ie.
in concluzie reniltil cil obiectul biochimiei tste studiul substanfelor
constitutive ale frinfelor qi metabolismul lor.
Studiul biochimiei vegetale se imparte in douflp6r[i:
- Studiul substanfelor eon*titutive alc cclulelor vegetale sau biochimia
descriptivei sau biochimia statiti;
- studiul metabolismului vegetal sau biochimia dinamici.
3. Compozifia

chimici geaerali a organismelor vegetale

Cunoaqterea constitufiei chimice a materialului vegetal pi a formlrii pi

degradlrii acestuia in raport cu mediul extsior tn care ptranta trliegte, precum pi
influenla diferitilor factori naturali pi amificiali asupra metaholismului vegetal,
constituie o latur[ esen{ial[ in pregdtirea qi fonnarea inginerului agronom. Numai
prin cunoaqterea modifrc5rilor metabolice ale plantelor in func{ie de anumite
iondilii sau modificlri pedoclimatice, agrotehnice, agrochimice, genetice, etc. se
poate acliona in mod eficient pentru a abline producfii agricole maxime, de calitate
superioarl qi plante rezisteate la bo1i, secetl, ger, sdruri qi alte condilii de stres.
Materia vie este forrnatfl din dou6 grupe principale de substante:
- substanfe organice
- substanfe anorganirc
Substanfek anorganicr *uat reprezeatale de api qi sirurile minerale.
Plantele nu pot sintetiza substanfe minerale de aceea le iau din mediul inconjurftor,
astfel compozilia lor este foarte aseminitoare cu a solului.
Substanfele organi* reprezintd compoaenta principalil a organismelor
vegetale. E1e pot fi sintetizate de plante din substan{e anorganice.
Compozilia chimicl a planlelor au este trldmplItoare. Ea este rezultatul
unui lung proces de evolufie in care apa gi eleme,ntele minerale au avut un rol
insemnat. in mod normal in compozi{ia materialului vegetal rntrd 27 elemente
numite elemente biogene. Diatre acestea ua aumdr de 12 elemente particip[ la
formarea organismelor vegetale ?n proparfie de 99%. Ele se numesc elemente
plastice, macroelcmcnte sau clemcnte de eam*titufic. .dcestea sunt: C, Ho O, N,
P, S, Cl, Kf, Na, Ca, Mg, Si. Celelalte elemctrte se alli tn cantit{i foarte mici sau

in urme de aceea se numesc microelemente (Al, Fe, Mn, Cu, Zn, Co, Moo B, I,
Br etc). Dintre elementele plastice C, H, O qi N rcprezintd aproximativ 95Yo dn
masa materialului vegetal uscat. Illtramicroelemente sunt elementele care se
gdsesc in urme in organismul vegetal( unele sunt elemente radioactive ).

Substanfele anorganice

Apa
Apa deline o importanJi capital5 in organizarea gi funcfionarea materiei vii
ca uflnare a proporfiei mari in care se g[seqte qi a multiplelor sale roluri pe care le
exercitI. Apa intrl in constitulia tuturor celulelor gi lesuturilor pi ca solvent
constituie mediul necesar in care se desfdgoari reacfiile biochimice. Apa permite
stabilirea unor leg6turi intre difffite substante, precum gi intre organism qi mediu.
Apa este o substanli bioenergetici indispensabili organismelor vii deci viala nu
este posibilS in absenta apei. De prezerga gi cantitatea ei depind creqterea gi
dezvoltarea organismului vegetal. Activitatea vital[ a plantelor scade foarte mult
c0nd carfiitatea de ap6 este sub valoarea sa norrnalS.
Rolul important al apei in procesele vitale ale organismului vegetal este
determinat de proprietdfile sale fizico-chimice caracteristice:
- polaritatea moleculelor de apd, molecula apei fiind un dipol permanent;
- asocierea moleculelor de api prin leglturi de hidrogen, care deterrnind
starea lichidi a apei la peste 00C, densltatea maximd (1) a apei la 40C, structura
afanatia ghelii gi plutirea ei la suprafaga apei lichide;
- capacitatea caloricd specificl ridicatd (539 callgtam) care determind inerfia
termicd a apei adic[ proprietatea apei de a se incdlzi gi de a se r6ci greu pi de a-pi
p Sstra temperafura constantd;
capacitatea de a dizolva substantele organice qi anorganice necesare
organismului viu (aldoze, cetoze, acizi, aminoacizi, alcooli, esteri, sdruri minerale,
oxigen, bioxid de carbon etc.) gi formarea soluliilor moleculare qi ionice;
- hidratarea ionilor qi for-marea cristalohidrafilor;
- adsorbfia la suprafata particulelor coloidale pi formarea solurilor coloidale;
- tensiunea superficial[ ridicati in raport cu alte lichide;
- difuziunea prin membrane gi modificarea presiunii osmotice a soluliilor de
concentrafii diferite;
- constanta de ionizare foarte mic6;
- neutralitatea;
- caracterul amfoter, reacfiondnd atdt ca acid cdt Si cabazd;
actiunea hidrolitic[ asupra unor compugi organici gi a unor shruri;
cdldura specificd foarte mare: 4180 J/kS K;
conductivitate termic[ mare: 0,0013 caUcm.s.grd;

cildura de vaporizare mare: 581caUg.

Av0nd aceste proprietlfi, apa indeplinegte in organismul vegetal

urmitoarele roluri:
- rol structural;
- constituie mediul ideal pentru unele reaclii biochimice;
- particip[ la numeroase reac]ii de oxidoreducere qi reac]ii de scindare a
leglturilor covalente;
- este dizolvant pentru numeroase substanle anorganice, organice gi aer;
- sub form[ de solutie, vehiculeaz[ substanfele in organism (intre celule, intre
jesuturi, intre organe);
- participd la reglarea concentraliei pi a presiunii osmotice intra qi extra
celulare;
alimenteazd,procesele de fotosintez[ gi fumizeazd"in aer oxigen (Or);
contribuie la procesele de termoreglare, hanspirafie, excrefie.

.
.

Caracterul polar al apei

Cu ajutorul mecanicii cuantice s-a constatat cil molecula de ap[ este formatd
din doi atomi de hydrogen $I un atom de oxygen legafr. prin legituri covalente.
Leg[tura dintre atomul de oxygen gI fiecare atom de hydrogen se realizeazd prrn
inhepXtrunderea orbitalilor atomici gI forrnarea unui orbital molecular: orbitalul
electronului de pe substratul ls al hidrogenului cu orbitalul electronului de pe
substratul 2p al oxigenului.
Prin metoda difractiei radiafiilor Roentgen s-a stabllltV( cb intre a$cttlte
celor doud legdturi covale,nte este un unghi de 1050 gI cd distanta dintre atomul de
oxygen qI fiecare atom de hydrogen este de 0.9940.
Din punct de vedere electric molecula de ap5 este polard ( un dipol
permanent), deoarece centrul sarcinilor electrice positive nu coincide cu cel al
sarcinilor electrice negative.
Polarizarca moleculei de ap[ este determinat[ de faptul cE atomul de oxigen
care posed[ o electronegativitate mai pronunfatil, tinde s[ atrag[ electroni de la cei
doi atomi de hidrogen. Perechile de electoni pugi in comun inhe atomul de oxigen
gi atomii de hidrogen sunt mai puternic atrase de nucleul mai mare al oxigenului (8
protoni) dec0t nucleele atomilor de hidrogen (1 p). Astfel c[ oxigenul dobdndeqte o
ugoar[ sarcind negativ[ 2o , iar cei doi atomi de hidrogen sarcini slab pozitive o*.
Deci electronii celor doul leglturi covalente se distribuie inegal, determinAnd o
asimetrie elechicd. Molecula apei devine o molecul[ polard qi se comport[ ca un
dipol:

o z6
o+H

II

lo5o

o*

Multe din insugirile deosebite ale moleculei de ap[ sunt datorate acestei
propriet[ti. Spre exemplu apa este un excelent solvent qi exercitb un putemic efect
de hidratare asupra numeroaselor componente biochimice care se g[sesc in stare
ionicd sau moleculari.
Moleculele de apd se orierfieazd, tn jurul anionilor qi cationilor form6nd
straturi de molecule polare care contribuie la anularea interacliunii electrostatice
dintre ioni gi implicit menlinerea lor in stare dizolvatd in mediu apos.

\,/

d\

Na*

cl-

\
H

o
Capacitatea unui solvent de a izola ioni cu sarcini electrice diferite este
exprimat[ prin constanta dielectricd (D) a mediului respectiv. Forfa de atrac]ie
dintre ioni (F), cu sarcinile (q*) (q ) separali printr-o distanf6 (r) este dat[ de
relalia:

li

'q,
r =8. -r'
D

Din aceastd relalie renlJtd cd forfa de atraclie este redus5 ln medii cu D foarte
mare. Apa are o constant[ dielectric[ foarte mare.
Formarea legiturilor de hydrogen

Datoritl faptului cd sunt dipoli, moleculele de apd se asociazdin2,3,4,6

(funclie de starea de agregare). Atractia nu este electrostaticd simpl[ ci este datd de
leg[turi chimice numite leg[turi de hidrogen:

Ho* - O20----------- Ho* - O20--------1

Ho*

\
Ho*

Regiunea pozitivd a moleculei atrage gi leagd electrostatic partea negativd a

altei molecule. insd din cauza marii afinitd[i pentru electroni a oxigenului, in
fiecare molecul[ dubletele sunt puternic deplasate cdtre atomul de oxigen, iar
atomul de hidrogen rdmdne practic ftr[ sferi electronic[, aproape H*' Legitura de
hidrogen este foarte slabd in comparafie cu celelalte legdturi chimice (energia de
desfacere: 4 - 7 kcal/mol fat[ de legdtura covalenta dintre atomii moleculei de apd
care este de 50 - 100 kcal/mol).
Existenfa legdfurilor de hidrogen determind o serie de proprietS]i particulare
ale apei: punctul de fierbere ridicat, c[ldur[ mare de evaporare, cildurd specificd
ridicat5 (15-160C) proprietdti care rcprezintd importanld deosebit[ pentru
organism.
Puntile de hidrogen se pot stabili qi intre moleculele apei qi molecule

neionizate

de tipul proteinelor, acizllor nucleici,

polizaharidelor, deci

gi

macromoleculele se pot hidrata.

Dupi provenienfh, apa din organismul vegetal poate fi:

- apdexogend - provine din exterior - sol qi aer;
- apd endogeni - provine din reacliile biochimice de oxidare a compuqilor
organici (glucide, lipide, etc) care au loc in procesul catabolismului celular.
Dupi locul in care se g[segte in raport cu celulele apa poate fi:
-intracelularS;
-extracelulard.
Dupi starea chimicl :
-apa liberd;
-apalegatd.
Apa liberdreprezintd cea mai mare parte din apa celulard gi este Localizatdin
special tr vacuole (aproximatl T5o/o) qi in cantitate mai mic6 in membrana
celular[, citoplasma qi restul structurilor subcelulare.
Apa legati, in cantitate mai mic5, rdspdnditd gi ea in toate structurile
subcelulare se prezint[ sub formd de:
- apa adsorbit5 la suprafala particulelor coloidale ale protoplasmei celulare;
- apade hidratare a ionilor din solulia coloidal5 a protoplasmei;
- apade cristalizare aunor sIruri izolate in anumite regiuni ale celulelor.
Apa in stare de vapori gi apa liber[ pot fi eliminate din celulele vegetale prin
simpla uscare a materialului vegetal in aer, iar apalegatd poate fi eliminatd practic

in totalitate numai prin

uscarea materialului vegetal, mai multe ore,

in etuvd, la

temperatura de 1050C.

Apa liberd iqi pdstreazd propriet[file obiqnuite in timp ce apa legatd are
proprietlfi diferite (nu ingheald nici la -600C).
Raportul dintre carfirtatea de apd, introdusd gi cantitatea de apd eliminati din
organismul vegetal in cursul unui metabolism normal este aproximativ egal cu 1 qi
menfinerea acestui raport este asiguratd prin osmoza solufiilor extra gi intracelulare
pi prin fenomene de adsorblie la suprafafa particulelor coloidale ale protoplasmei.
Procesele osmotice, la rAndul tor, sunt reglate fie printr-un aport de sdruri minerale
irn interiorul organismului vegetal, fie prin eliminarea de apd din organism in
mediul exterior qi invers. Un aport excesiv de sdruri, respectiv o eliminare excesivl
de s[ruri din organismul vegetal, sunt asociate cu un aport excesiv de ap[, respectiv
cu o eliminare excesivd de apd din organismul vegetal. Aportul excesiv de apd duce
la fenomenul de turgescenf[ a celulelor iar eliminarea excesivl de ap[ duce la
fenomenul de plasmolizd a celulelor. in condilii normale de umiditate se stabilepte
un echilibru intre cantitatea de ap6 celulari gi cantitatea de sInri.
Cantitatea totald de apd din materialul vegetal (vapori+ap[ liberS+apdlegatdt)
se determind gravimetric prin cAntbrirea materialului vegetal inainte gi dup[ uscarea
lui la 1050C @an5.la greutate constantl) gi se raporteazdla 100 g material proasp5t
recoltat. Cantitatea de ap5 din 100 g material proasplt reprezintd umiditateain go/o
(U%) gi (100 *lD % reprezint[ substan]a uscati in grame corespunzltoare la 100 g
material vegetal.
Carfiitatea de apd din organismul vegetal depinde de specia de plant[,
perioada de vegetalie, vfirsta plantei, umiditatea solului pi a aerului, de natura
lesutului gi a organului vegetal etc.
De exemplu: in seminte 7-l5yo, in frunze verzi 80-85%, in tuberculi gi
rddlcini pdnl la90Yo.
lesuturile tinere confin o cantitate mai mare de apd decdt cele bdtrdne.
Cantitatea de ap5 scade cu vdrsta ca ufinare a cregterii con{inufului de materie
organic[.
fesuturile fiziologic active confin o cantitate mai mare de ape decdt
lesuturile de suslinere sau de proteclie.

ln

perioada de secet[ plantele se ofilesc pe c6nd in regim normal de

precipitatii r5m6n turgescente. Cantitatea de apd din plante depinde de raportul
existent intre cantitatea de ap6 absorbitd gi cea eliminat6 prin transpiralie.
Confinutul de ap6 din plant[ suferE variafiile: ziua scade, noaptea crepte confinut maxim spre diminea|5.
Exemple:
- frunzele plantelor erbacee
- frunzele plantelor lemnoase

90 - 94%
4s - 70%

fructele zemoase
fructele consistente
semintele de graminee
seminlele oleaginoase
lemn qi pdrfl lignificate

85 - 95Yo
40 - 60%
13 - 1s%
9%
3A - 35%

7-

Cantitatea de substanfl uscatl depinde de natura pi v6rsta plantei gi de felul

organismului qi famizeazd informalii importante asupra conlinutului global de
substante minerale qi organice ale materialului analizat.
Substanta uscat[ reprezint[, tr medie, circa lUYo drn ridicini, l5-2A% dn
frunze qi 85-93% din seminle (din materialul verde).
Prin arderea substanfei vegetale uscate gi calcinarea la 450-5000C se elimini
compuqii organici sub formd de dioxid de carbon (COr), vapori de api( IIrO ) Si
alte substan[e gazoase qi rIm0ne cenu$a.
Cantitatea de cenug6 rezultat[ prin arderea materialului vegetal depinde de
asemenea de specia qi v6rsta plantei, de felul organului, de starea fiziologicd a
plantei qi dd informatii asupra conlinutului de sdruri minerale din materialul
analtzat.
Dintre organele plantelor frunzele sunt cele mai bogate in cenuq[ (p6nd la
20%). Conlinutul de cenuqd cregte cu vdrsta acestora qtiut fiind cd plantele elimin[
substanfele minerale prin frunze.
Seminlele au conlinut mai mic de cenuqd: 7,2 - 5o/o din s.u., tuberculii de
cartofi 2-6%.
in cenuqa plantelor s-au identificat peste 60 de elemente care se gdsesc sub
form[ de ioni sau s5.ruri ale acizllor anorganici (azotali, carbonafr, cloru("fosfa1i,
tLt
sulfati, silicali) gi organici (oxalati, citrafi,
Raportul dintre anioni qi cationi in cenug6 r[m0ne neschimbat indiferent de
condiliile exterioare.
Cationi: K*, Ca2*, Mg'*, Fe2*, Mn2*, Cu'*, Na*, Al3*,etc;
Anioni: HPO42-, SOo'-, Cl-, SiOr2-;

tartrati).

Substanle cu caracter acid: PrOr, SO3, CO2, SiO2, HCl.

Substante cu caracter bazic'. K2O, NEO, CaO, MgO, FerOr.

un caracter bazic din cauza prezenlei in cantitate mare a

qi
fosfatilor alcalini. S[rurile acizllor organici se transformd in
carbonatilor
Cenuga are

carbonafi prin calcinare.

Sirurile minerale
Dupd cantitatea tr care se afl[ gi dup[ rolul pe care
vegetale, sdrurile minerale se impart in doud grupe:

il

indeplinesc in celulele

- sdruri cu elemente plastice (cu macroelemente) formate din:

cationi: t, Caz*, Mg2*, Na*,

anioni: SOo'-, C1-, COr2-;

- s[ruri cu microelemente:
- cationi: Fe2*, Mn2*, C#*,2n2*;
- anioni: BOr'-, Br-, I-, F-;
- compuqi organo-minerali:
- cu elemente metalice: Mg, Ca, Zn,Fe1'
- cu elemente nemetalice: P, S, Si, Br, I.
in general sdrurile cu macroelemente indeplinesc un ro1 plastic itr strucfurile
celulare qi subcelulare, participd la procesele osmotice intercelulare, participd la
mentinerea echilibrului hidric al organismului vegetal qi la schimbul de apd cu
mediul iar microelementele intri ?n structura enzimelor oxido-reducdtoare unde
indeplinesc roluri catalitice.
Cele 12 elemente plastice au urmitoarele concentralii qi roluri:

Carbonul: intr[ in constitutia tuturor compuqilor organici din plante - 48-51

Yo din s.u. CO, din aer este folosit de cdtre plante irn procesul de fotosintezb pentru
sinteza glucidelor.

Ilidrogenul: 6-7Yo din s.u.; se g[seqte in toate substan]ele organice gi in apa

din organism; particip[ la reactiile de oxidoreducere.
Oxigenul - in majoritatea constituenlilor organismelor vegetale, in proporlie
de 2l-23%; iaparte la procesele de oxidoreducere.
Azotul - unul din elementele constitutive ale protidelor - la protidele
vegetale 16%; in plante concentralia este de 7,4 - l,6yo.
Fosforul - intrd in compozitia unor compuqi cu rol biologic foarte important
ca: enzime, lipide complexe, ATP. Lrtervine in procesele de diviziune celular[,
fotosintezd; se gdseqte in concentralie de CI,1-1,|yo.
Sulful: intr6 ?n constitutia unor proteine, enzime, vitamine - 0,02 - 1,8% din
s.u.; are rol important in cregterea qi dezvoltarea plantelor.
Clorul favorizeazd depurrerea amidonului, formarea taninurilor; excesul
este dlundtor.

Potasiul - rol catalitic in fotosintezd Si acumularea glucidelor, actleazd

unele etzime in sinteza proteinelor, favorizeazi absorbtia apei prin r[d5cinile
plantelor gi stimuleazdprocesul general de cregtere qi reproducere.
Sodiul - analog potasiului; ?n lipsa potasiului natriul preia unele funcfiuni,
dar excesul este toxic.
Calciul - constituent important al protoplasmei qi repreztntd un element
indispensabil; particip[ la absorb]ia apei in riddcini, accelerarea transpira]iei pi

activarea unor enzime (hpaze, esteraze, debidrogenaze); lipsa calciului impiedicS

cregterea pi micgoreazdrezistenfa la secetd gi ger.
Magneziul - rol plastic qi catalitic; participd la formarea moleculelor de
clorofilI, activeazd numeroase e,nzime (fosfataza, carboxilaza, aminopepfirdaza,
lecifinaza), frxeazd fosforul ca fosfat de magneziu qi fitind de unde poate fi ugor
asimilat in biosinteza acizilor nucleici pi nucleotidelor enzimatice, a esterilor
fosfatici ai glucidelor.
Siliciul - joacd un rol important in formarea scheletelor qi tulpinilor unor
plante gi sub forml de silicafi coloidali favarizeaz[ mobilizarea gi asimilarea

fosforului.
Dintre microelemente mai importante sunt:
Zincul - intr6 in compozitia carboxilazei, stabilegte leg[tura dintre enzime gi
substrat, este implicat in biosinteza clorofilei, triptofanului, auxinelor, participd la
reglarea schimbului de ap6 cu mediul.
Cuprul - intr[ in structma oxidazei, activeazd, aldolazele gi polifenol
oxidaza, este implicat in fotosintezd gi biosinteza vitaminei C, protejeazl unele
enzime fatd de acliunea toxici a unor metale (cobalt, molibden), in cantitSli mari
favorizeaz[ dezvoltarea microorganismelor fixatoare de azot.
Fierul - intri in alcltuirea unor enzime de oxidoreducere (catalaza),
favorizeaz[ cregterea (orz, pomi, vi][ de vie).
Manganul - influen\eazil activitatea enzimelor in procesul fotosintezei ,
biosintezei vitaminei C, a glucidelor, a protidelor; caren[a duce la acumulareavnor
compupi toxici qi la scdderea continutului de substanlE uscatd.
Cobalful - intr[ in compozr[ia vrtantrtei B, care are un rol important tr
biosinteza catenelor de carbon, protejeazd enzimele, este factor de cregtere.
Aluminiul - manifestl acfiune toxicl in cantitlti mari qi favorabilS ?n
cantitdfi mici; absenla sa impiedic[ acumularea amidonului gi absorbfia calciului qi
amapeziului din sol.
Borul - stimuleazd activitatea unor enzime, neutralizeaz5, toxicitatea unor
elemente in exces, favorueazd dezvoltarea microorganismelor la nodozit6li gi
fixarea azotului din aer; carenta se manifestd la pomi.
Rol important au qi: F, I, Mo, Va, Cs, Li. Microelemente: catalitice
De mare importanti este menfinerea unui raport relativ constant in celule gi
jesuturi intre concentralia diferitelor grupe de elemente chimice. Unele elemente au
o actiune fiziologic[ antagonistd, altele se pot substitui in mod reciproc.
Dezechilibrul "balanfei ionice" deterrnin5 modificdri in reacfiile biochimice
din celule, modificlri in permeabilitatea, vdscozitatea gi conductibilitatea
protoplasmei.

Un element se consider[ esen(ial dacd", prin indepdrtarea lui din mediul de

nutritie, planta iqi trtrerupe creqterea. Acest aspect constituie un irgument c5, ta
dezvoltarea filogeneticd a plantei elementul respectiv a participat la realizareaunor
procese metabolice insemnate. Un element, de asemenea, se considerd esenfial
daci are o functie specific[ pi nu poate fi inlocuit.
Sunt importante elementele care arnhlleazd, toxicitatea unor elemente sau
care inlocuiesc unele elemente care lipsesc.
Sub aspectul nutriliei plantelor importanfi deosebit[ prezintd: azot.,tl,

gi

potasiul. Pentru obfinerea de recolte mari aceste elemente se

administreazd srtb form[ de ingrdp[minte.
Plantele igi iau substanlele minerale din aer, apil qi sol. Din aer iau CO,

fosforul

pentru fotosintezd, Oz pentru respira[ie, azot.

Substanlele minerale din plante se transformd parfial in compuqi organici,
restul fiind retumate mediului prin cflderea frunzelor.
Analiza elementelor minerale se face din cenugd prin flanfotometrie,
sp ectrofotometrie, foto colometrie, cromato grafie, polarografie, etc.
Plantele contribuie intr-o proporfie insemnatl la circuitul elementelor ira
natur6.

Material vegetal -

apa - umiditatea

- s.u. - substanle organice

- cenu$a ( indicator sintetic)