Romanul social realist de tip

balzacian
Enigma Otiliei George Calinescu
Perioada literara
George Calinescu apartine perioadei interbelice si isi contureaza opera de tip roman in
opozitie cu cele apartinand lui Camil Petrescu. In aceeasi perioada se remarca alti scriitori
precum Mihail Sadoveanu sau Mircea Eliade. Latura de romancier se regaseste in
romanele Cartea nuntii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru, reflectand un
persoanj complet si complex.

Geneza operei
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul Enigma Otiliei publicat in anul
1938. Varianta de odinioara promova ca titlu Parintii Otiliei, fiind conceputa in doua
volume. Momentul in care titlul se schimba este decisiv. Scriitorul trece de la motivul
paternitatii Otiliei la eternul familiei gasit in substantivul enigma. In scrierea romanului,
George Calinescu se bazeaza pe unele elemente de geneza. personajul Felix Sima este
inspirat din ipostaza scriitorului, regasim aici profilul de medalie, nasul acvilin, tenul
masliniu, aspecte fizionomice care apar si-n Portret de George Calinescu. Dintr-o marturie
a scriitorului Otilua sunt eu vedem reflectarea sa si-n conturarea personajului feminin, cu
toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei Marculescu sta fata cu parul de fum, o verisoara
mai mare dea sa. Intamplarea despre moartea lui Costache este preluata din propria
biografie cand o ruda indepartata moare si celelalte neamuri patrund in casa acesteia
ducand peste gradina, in spate, mare parte a obiectelor.

Ipoteza
Opera literara Enigma Otiliei, este un roman social realist de tip balzacian, avand toate
caracteristicile acestuia.

Teorie
Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracterizate cu o intriga complicata si actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei comunitati.
Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care regasim urmatoarele caracteristici:
tipuri umane bine conturate (avarul, orfana, tatal suferind, fata batrana) portretul
personajelor este urmarit dinspre exterior spre interior, impreuna cu descrierea amanuntita
a locurilor in care traiesc. Incipitul romanelor contine ample descrieri care fixeaza cu
exactitate timpul si locul actiunii. Naratorul este omniscient, este un demiurg al universului
fictiv, fiind prezent in acelasi timp in mai multe locuri, stiind totul despre desfasurarea
actiunii.
Clasicismul este un curent literar si artistic din secolul al XVII lea si inceputul celui de-al
XVIII lea (aparut in Franta).
Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al
XIX-lea aparuta in spatiul european.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care
noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg continutul
textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (enigma) si unul propriu (Otiliei).
In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de inteles, nelamurit, ascuns sau o taina,
un mister, iar substantivul propriu semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce
cu gandul la misterul personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu
de descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina stransa cand
incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar, dar si a lui Pascalopol in final.

Tema si motive
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene, familia, societatea, iar motivul
este mostenirea si paternitatea.

Structura si compozitie
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe mai multe planuri narative
care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix,
al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc.

Incipit
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (intr-o seara de la inceputul lui
iulie 1909) si spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii casei lui Mos Costache, a
interioarelor) prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele
planuri epice. In cadrul spatial, are loc descrierera strazii Antim, de unde reiese ca strada
era pustie si intunecata, si in ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare
ca o padure, iar lumina slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era pustie
fiindca luminile de prin case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea un aspect
bizar. Nicio caza nu era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat superior. insa varietatea
cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita a ferestrelor, in rapor cu forma
scurta a cladirilor faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice.
Strada este descrisa prin epitetele pustie, intunecata, de unde reiese tristetea care
controla casele locuite pe ea, astfel destinul unor personaje era prescris inca din incipit.

Fire narative
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia
medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.

Conflicte
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte, care sugereaza
universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,
posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei dea doua sotii
decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului care vine la Bucuresti pentru a
studia medicina si locuieste la tutorele sau lega, mos Costache. Un alt intrus este Leonida
Pascalopol, prieten al bastranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea
pentru Otilia, pe care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i umple
singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care aspira la mostenirea averii batranului,
este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Siminon Tulea, cei
trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pentru a

obtine zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale:
primul iscat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae
impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica pentru averea
batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului
Pascalopol pentru mana Otiliei.

Subiectul operei
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau Costache
Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina. Ajuns acasa la el ii
intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica vitrega a acestuia, Otilia. A doua
zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei jucaus. Afla povestea ei de viata si despre
prietenul familiei Pascalopol. Rugat de Aglae, il mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La
inceputul lunii august, Olimpia il prezinta familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel
Stanica este tot mai hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui
Pascalopol, Felix si Otilia se duc la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie gelos pe
Pascalopol. Intre Felix si Otilia se cladeste o relatie profunda de prietenie, dar Felix se
indragosteste de ea, marturisindu-i sentimentele. Otilia il considera mai mult ca pe un frate,
considerand totul un joc copilaresc. Intre timp, discutiile despre adoptarea Otiliei pornesc
noi scandaluri, dar fata ii cere mosului sa nu completeze actele de adoptie. Otilia pleaca cu
Pascalopol, iar Felix, spre surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane Georgeta,
pentru a se razbuna pe cea care i-a frant inima. Acest proces duce la maturizarea tanarului.
Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri, incepand sa adune materiale de
constructii. Din cauza unei insolatii, el face un atac de cord in urma caruia toata familia
Tulea isi petrece doua zile in casa batranului, ignorand boala acestuia. Stanica profita de
aceasta ocazie in care ii baga in cap tot felu de idei si incearca sa afle unde isi tine ascunsa
averea. Mos Costache se insanatoseste si ii alunga din casa pe cei din familia Tulea, fiind
de acord cu propunerea lui Pascalopol de a-i deschide un cont Otilei, dar nu-i da banii inca.
Stanica isi continua planul incercand sa-l sperie tot mai tare, angajeaza doctori care sa-i
dea diagnostice false, dar afla unde sunt ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai are un atac
de cord si moare, Stanica divortand de Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, intrand in
politica. Intre timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar Felix devine doctor, apoi profesor
universitar si se casatoreste. Se intalneste intamplator cu Pascalopol, care divortase de
Otilia, ea fiind casatorita cu un om bogat din Buenos Aires. Astfel, toata povestea de
dragoste ramane un mister pentru Felix.

Finalul
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului
cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva

lui Felix, intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale
(adolescenta, aproximativ zece ani mai tarziu dupa razboi).

Elemente romantice
Elementele romantice desprinse din roman se refera la descrierea campiei Baraganului
transpuse in fantastic si la povestea de iubire dintre Felix si Otilia.

Elemente moderne
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate romanului sunt reflectarea
poliedrica a personajelor, utilizarea personajului reflector si comportamentismul ca tehnica
de lucru. Reflectarea poliedrica presupune mai multe puncte de vedere ale diferitelor
personaje asupra unuia dintre ele. Astfel, se ajunge ca exemplu la viziuni diferite asupra
Otiliei sau asupra lui Felix, personaje conturate complex si
independent. Comportamentismulreflecta amibuitatea personajului, personaje ambigue in
evidentierea destinului fiind Otilia si Leonida. Felix nu este ambitios, lipsit de scrupule, ci un
adolescend orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera, se bazeaza pe
luciditatea si profunzimea intelectuala. Contradictiile Otiliei il contrariaza pe Felix. Intiail,
tanarul ezita intre a crede barfele clanului Tulea si a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai
apoi, cand Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta aventura
cu Georgeta fata faina, pupila unui general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel, cele
doua femei, Otilia si Georgeta contribuie in egala masura la maturizarea lui Felix, pe Otilia o
vroia ca pe viitoare sotie, iar Georgeta ii era trebuitoare fiziologeste.

Elemente clasice
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati canonice si la simetria perfecta a
textului precum si la rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea canonica impune dopua tipuri
de personaje precum avarul si arivistul (parvenitul). Avarul apare in dubla ipostaza, cel
umanizat prin sentimente si cel total. Romanul realist traditional devine o adevarata
comedie umana, plasand in context social personaje tipice.

Tipologizare personaje
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii. Mos Costache avarul, iubitor
de copii, Aglae baba absoluta fara cusur in rau, Aurica fata batrana, Simion
dementul senil, Titu debilul mintal, infantil si apatic, Stanica Ratiu arivistul, Otilia
fata cocheta, Felix ambitiosul, Pascalopol aristocrat rafinat.

Moduri de expunere
Modurile de expunere au un rol important in text. Dialogul confera veridicitatea si
concentrarea epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada, arhitectura, decorul
interior camera) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic, iar
prin observarea si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de carecterizare
indirecta.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale, care sunt
personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se utilizeaza
aceleasi mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia sociala sau de cultura lor.

Concluzie
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip balzacian prin
prezenta tuturor caracteristicilor.