Majoritatea motoarelor electrice functioneaza pe baza fortelor

electromagnetice ce actioneaza asupra unui conductor parcurs de curent

electricaflat in camp magnetic. Exista insa si motoare electrostatice
construite pe baza fortei Coulomb si motoare piezoelectrice.

ELEMENTE CONSTRUCTIVE
Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din doua parti
componente: stator si rotor. Statorul este partea fixa a motorului, in
general exterioara, ce include carcasa, bornele de alimentare, armatura
feromagnetica statorica si infasurarea statorica. Rotorul este partea mobila
a motorului, plasata de obicei in interior. Este format dintr-un ax si o
armatura rotorica ce sustine infasurarea rotorica. Intre stator si rotor exista
o portiune de aer numita intrefier ce permite miscarea rotorului fata de
stator. Grosimea intrefierului este un indicator important al performantelor
motorului.
CLASIFICARE
Motoarele electrice pot fi clasificate:
a) dupa tipul curentului electric ce le parcurge: motoare de curent continuu
si motoare de curent alternativ.
b) in functie de numarul fazelor curentului cu care functioneaza, motoarele
electrice pot fi motoare monofazate sau motoare polifazate (cu mai multe
faze).
Motoare de curent continuu
Cand curentul trece prin rotorul unui motor, este generat un camp magnetic
care genereaza o forta electromagnetica, si ca rezultat rotorul se roteste.
Actiunea periilor colectoare si a placutelor colectoare este exact aceiasi ca
la generator. Rotatia rotorului induce o tensiune in bobinajul rotorului.
Tensiunea indusa are sens opus tensiunii exterioare aplicate rotorului. In
timp ce motorul se roteste mai rapid, tensiunea rezultata este aproape
egala cu cea indusa. Curentul este mic, si viteza motorului va ramane
constanta atat timp cat asupra motorului nu actioneaza nici o sarcina, sau
motorul nu efectueaza alt lucru mecanic decat cel efectuat pentru invartirea

rotorului. Cand asupra rotorului se aplica o sarcina, tensiunea va fi redusa

si un curent mai mare va putea sa treaca prin rotor. Astfel, motorul este
capabil sa primeasca mai mult curent de la sursa care il alimenteaza, si
astfel sa efectueze mai mult lucru mecanic.
Deoarece viteza rotatiei controleaza trecerea curentului prin rotor,
mecanisme speciale trebuie folosite pentru pornirea motoarelor cu curent
continuu. Cand rotorul se afla in repaus, el, efectiv, nu are nici o rezistenta,
si daca voltajul normal este aplicat, va trece un curent mare, ceea ce ar
putea avaria periile colectoare sau motorul. Mijloacele obisnuite pentru
prevenirea acestor accidente este folosirea in serie a unei rezistente, la
inceput, impreuna cu rotorul, pentru a limita curentul pana cand motorul
incepe sa dezvolte un curent suficient. Pe parcurs ce motorul prinde viteza,
rezistenta este redusa treptat, fie manual ori automat.Viteza cu care un
motor cu curent continuu functioneaza, depinde de puterea campului
magnetic care actioneaza asupra rotorului, cat si de curentul rotorului. Cu
cat este mai puternic campul magnetic, cu atat este mai mica rata rotatiei
necesare sa creeze un curent secundar necesar pentru a contracara
curentul aplicat. Din acest motiv viteza motoarelor cu curent continuu poate
fi controlata prin variatia campului curentului.

Functioneaza cu curent ce nu-si schimba sensul, curent continuu. In

functie de modul de conectare al infasurarii de excitatie, motoarele de
curent continuu se impart in patru categorii:
Cu excitatie derivatie
Cu excitatie serie
Cu excitatie mixta
Cu excitatie separata
Motoare de curent alternativ
Motoare asincrone
Masinile electrice asincrone sunt cele mai utilizate masini in actionarile cu
masini de curent alternativ. S-au dat mai multe definitii in ceea ce priveste
masina electrica asincrona. Doua dintre cele mai folosite definitii din
domeniul actionarilor electrice sunt:
1. O masina asincrona este o masina de curent alternativ pentru care
viteza in sarcina si frecventa retelei la care este legata nu sunt intr-un
raport constant.
2. O masina este asincrona daca circuitului magnetic ii sunt asociate doua

sau mai multe circuite ce se deplaseaza unul in raport cu celalalt si in care

energia este transferata de la partea fixa la partea mobila sau invers prin
fenomenul inductiei electromagnetice.
O caracteristic a masinilor asincrone este faptul ca viteza de rotatie este
putin diferita de viteza campului invartitor, de unde si numele de asincrone.
Ele pot functiona in regim de generator (mai putin raspandit) sau de motor.
Cea mai larga utilizare o au ca motoare electrice (in curent trifazat), fiind
preferate fata de celelalte tipuri de motoare prin constructia mai simpla
(deci si mai ieftina), extinderea retelelor de alimentare trifazate si prin
siguranta in exploatare.
La aceste motoare, viteza scade putin cu sarcina; din acest motiv
caracteristica lor mecanica se numeste caracteristica tip derivatie.
Motoarele asincrone se folosesc in actionarile in care se cere ca turatia sa
nu varieze cu sarcina: masini-unelte obisnuite, ventilatoare, unele masini
de ridicat, ascensoare, etc.
Motoare cu inele de contact ( rotorul bobinat)
Motoare cu rotorul in scurtcircuit
Motoare de tipuri speciale
Motoare cu bare inalte
Motoare cu dubla colivie Dolivo-Dobrovolski
Motoare sincrone
MOTORUL DE CURENT CONTINUU
Motorul de curent continuu a fost inventat in 1873 de Znobe Gramme
prin conectarea unui generator de curent continuu la un generator
asemanator. Astfel, a putut observa ca masina se roteste, realizand
conversia energiei electrice absorbite de la generator. Astfel el a constatat,
ca generatorul "initial" era de fapt o masina electrica reversibila, care putea
lucra ca un convertizor de energie bidirectional.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici si bobinele polare
concentrate care creeaza campul magnetic de excitatie. Pe axul motorului
este situat un colector ce schimba sensul curentului prin infasurarea
rotorica astfel incat campul magnetic de excitatie sa exercite in
permanenta o forta fata de rotor.
In functie de modul de conectare a infasurarii de excitatie motoarele de
curent continuu pot fi clasificate in:

motor cu excitatie independenta - unde infasurarea statorica si

infasurarea rotorica sunt conectate la doua surse separate de tensiune

motor cu excitatie paralela - unde infasurarea statorica si infasurarea

rotorica sunt legate in paralel la aceasi sursa de tensiune

motor cu excitatie serie - unde infasurarea statorica si infasurarea

rotorica sunt legate in serie

motor cu excitatie mixta - unde infasurarea statorica este divizata in

doua infasurari, una conectata in paralel si una conectata in serie.
Infasurarea rotorica parcursa de curent va avea una sau mai multe perechi
de poli magnetici echivalenti. Rotorul se deplaseaza in campul magnetic de
excitatie pana cand polii rotorici se aliniaza in dreptul polilor statorici opusi.
In acelasi moment, colectorul schimba sensul curentilor rotorici astfel incat
polaritatea rotorului se inverseaza si rotorul va continua deplasarea pana la
urmatoarea aliniere a polilor magnetici.
Pentru actionari electrice de puteri mici si medii, sau pentru actionari ce nu
necesita camp magnetic de excitatie variabil, in locul infasurarilor statorice
se folosesc magneti permanenti.
Turatia motorului este proportionala cu tensiunea aplicata infasurarii
rotorice si invers proportionala cu campul magnetic de excitatie. Turatia se
regleaza prin varierea tensiunii aplicata motorului pana la valoarea
nominala a tensiunii, iar turatii mai mari se obtin prin slabirea campului de
excitatie. Ambele metode vizeaza o tensiune variabila ce poate fi obtinuta
folosind un generator de curent continuu (grup Ward-Leonard), prin
inserierea unor rezistoare in circuit sau cu ajutorul electronicii de putere
(redresoare comandate, choppere).
Motor universal folosit la rasnitele de cafea
Cuplul dezvoltat de motor este direct proportional cu curentul electric prin
rotor si cu campul magnetic de excitatie. Reglarea turatiei prin slabire de
camp se face, asadar, cu diminuare a cuplului dezvoltat de motor. La
motoarele serie acelasi curent strabate infasurarea de excitatie si
infasurarea rotorica. Din aceasta consideratie se pot deduce doua
caracteristici ale motoarelor serie: pentru incarcari reduse ale motorului,
cuplul acestuia depinde de patratul curentului electric absorbit; motorul nu
trebuie lasat sa functioneze in gol pentru ca in acest caz valoarea
intensitatii curentului electric absorbit este foarte redusa si implicit campul

de excitatie este redus, ceea ce duce la ambalarea masinii pana la

autodistrugere. Motoarele de curent continuu cu excitatie serie se folosesc
in tractiunea electrica urbana si feroviara (tramvaie, locomotive).
Schimbarea sensului de rotatie se face fie prin schimbarea polaritatii
tensiunii de alimentare, fie prin schimbarea sensului campului magnetic de
excitatie. La motorul serie, prin schimbarea polaritatii tensiunii de
alimentare se realizeaza schimbarea sensului ambelor marimi si sensul de
rotatie ramane neschimbat. Asadar, motorul serie poate fi folosit si la
tensiune alternativa, unde polaritatea tensiunii se inverseaza o data in
decursul unei perioade. Un astfel de motor se numeste motor universal si
se foloseste in aplicatii casnice de puteri mici si viteze mari de rotatie
(aspirator, mixer).
MOTORUL DE CURENT ALTERNATIV
Motoarele de curent alternativ functioneaza pe baza principiului campului
magnetic invartitor. Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla in1882.
In anul urmator a proiectat un motor de inductie bifazat, punand bazele
masinilor electrice ce functioneaza pe baza campului magnetic invartitor.
Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la
generarea si transmisia eficienta la distanta a energiei electrice, marcand
cea de-a doua Revolutie industriala. Un alt punct important in istoria
motorului de curent alternativ a fost inventarea de catre Michael von
Dolivo-Dobrowlsky in anul 1890 a rotorului in colivie de veverita.
Motorul de inductie trifazat
Motorul de inductie trifazat (sau motorul asincron trifazat) este cel mai
folosit motor electric in actionarile electrice de puteri medii si mari. Statorul
motorului de inductie este format din armatura feromagnetica statorica pe
care este plasata infasurarea trifazata statorica necesara producerii
campului magnetic invartitor. Rotorul este format din armatura
feromagnetica rotorica in care este plasata infasurarea rotorica. Dupa tipul
infasurarii rotorice, rotoarele pot fi de tipul:

rotor in colivie de veverita (in scurtcircuit) - infasurarea rotorica este

realizata din bare de aluminiu sau -mai rar- cupru scurtcircuitate la capete
de doua inele transversale.

rotor bobinat - capetele infasurarii trifazate plasate in rotor sunt

conectate prin interiorul axului la 3 inele. Accesul la inele dinspre cutia cu
borne se face prin intermediul a 3 perii.

Prin intermediul inductiei electromagnetice campul magnetic invartitor va

induce in infasurarea rotorica o tensiune. Aceasta tensiune creeaza un
curent electric prin infasurare si asupra acestei infasurari actioneaza o forta
electromagnetica ce pune rotorul in miscare in sensul campului magnetic
invartitor. Motorul se numeste asincron pentru ca turatia rotorului este
intotdeauna mai mica decat turatia campului magnetic invartitor, denumita
si turatie de sincronism. Daca turatia rotorului ar fi egala cu turatia de
sincronism atunci nu ar mai avea loc fenomenul de inductie
electromagnetica, nu s-ar mai induce curenti in rotor si motorul nu ar mai
dezvolta cuplu.
Turatia motorului se calculeaza in functie alunecarea rotorului fata de
turatia de sincronism, care este cunoscuta, fiind determinata de sistemul
trifazat de curenti.
Se observa ca alunecarea este aproape nula la mers in gol (cand turatia
motorului este aproape egala cu turatia campului magnetic invartitor) si
este egala cu 1 la pornire, sau cand rotorul este blocat. Cu cat alunecarea
este mai mare cu atat curentii indusi in rotor sunt mai intensi. Curentul
absorbit la pornirea prin conectare directa a unui motor de inductie de
putere medie sau mare poate avea o valoare comparabila cu curentul de
avarie al sistemelor de protectie, in acest caz sistemul de protectie
deconecteaza motorul de la retea. Limitarea curentului de pornire al
motorului se face prin cresterea rezistentei infasurarii rotorice sau prin
diminuarea tensiunii aplicate motorului. Cresterea rezitentei rotorului se
face prin montarea unui reostat la bornele rotorului (doar pentru motoarele
cu rotor bobinat). Reducerea tensiunii aplicate se face folosind
un autotransformator, folosind un variator de tensiune alternativa (pornirea
lina) sau conectand initial infasurarea statorica in conexiune stea (pornirea
stea-triunghi - se foloseste doar pentru motoarele destinate sa functioneze
in conexiune triunghi) sau prin inserierea de rezistoare la infasurarea
statorica. La reducerea tensiunii de alimentare trebuie avut in vedere ca
cuplul motorului este proportional cu patratul tensiunii, deci pentru valori
prea mici ale tensiunii de alimentare masina nu poate porni.
Turatia masinii de inductie se modifica prin modificarea alunecarii sale sau
prin modificarea turatiei campului magnetic invartitor. Alunecarea se poate
modifica din tensiunea de alimentare si din rezistenta infasurarii rotorice
astfel: se creste rezistenta rotorica (prin folosirea unui reostat la bornele
rotorice - doar la motoarele cu rotor bobinat) si se variaza tensiunea de

alimentare (folosind autotransformatoare, variatoare de tensiune

alternativa, cicloconvertoare) sau se mentine tensiunea de alimentare si se
variaza rezistenta din rotor (printr-un reostat variabil). Odata cu cresterea
rezistentei rotorice cresc si pierderile din rotor si implicit scade randamentul
motorului. O metoda interesanta de reglare a turatiei sunt cascadele de
recuperare a puterii de alunecare. La bornele rotorice este conectat
un redresor, iar la bornele acestuia este conectat un motor de curent
continuu aflat pe acelasi ax cu motorul de inductie (cascada Krmmer cu
recuperare puterii de alunecare pe cale mecanica). Tensiunea indusa in
rotor este astfel redresata si aplicata motorului de curent continuu astfel
incat cuplul dezvoltat de motorul de curent continuu se insumeaza cuplului
dezvoltat de motorul de inductie. Reglarea turatiei motorului de inductie se
face prin reglarea curentului prin infasurarea de excitatie. In locul motorului
de curent continuu se poate folosi un invertor cu tiristoare si
un transformator de adaptare (cascada Krmmer cu recuperare puterii de
alunecare pe cale electrica). Tensiunea indusa in rotor este astfel redresata
si prin intermediul invertorului si a transformatorului este reintrodusa in
retea. Reglarea vitezei se face din unghiul de aprindere al tiristoarelor.
Turatia campului magnetic invartitor se poate modifica din frecventa
tensiunii de alimentare si din numarul de perechi de poli ai masinii.
Numarul de perechi de poli se modifica folosind o infasurare speciala
(infasurarea Dahlander) si unul sau mai multe contactoare. Frecventa de
alimentare se modifica folosind invertoare. Pentru frecvente mai mici decat
frecventa nominala a motorului (50 Hz pentru Europa, 60 Hz pentru
America de Nord) odata cu modificarea frecventei se modifica si tensiunea
de alimentare pastrand raportul U/f constant. Pentru frecvente mai mari
decat frecventa nominala la cresterea frecventei tensiunea de alimentare
ramane constanta si reglarea vitezei se face cu slabire de camp (ca la
motorul de curent continuu).
Sensul de rotatie al motorului de inductie se inverseaza schimband sensul
de rotatie al campului invartitor. Aceasta se realizeaza schimband doua
faze intre ele.
Motorul de inductie cu rotorul in colivie este mai ieftin si mai fiabil decat
motorul de inductie cu rotorul bobinat pentru ca periile acestuia se uzeaza
si necesita intretinere. De asemenea, motorul de inductie cu rotorul in
colivie nu are colector si toate dezavantajele care vin cu acesta: zgomot,
scantei, poluare electromagnetica, fiabilitate redusa si implicit intretinere
costisitoare. Motoarele de curent continuu au fost folosite de-a lungul

timpului in actionarile electrice de viteza variabila, deoarece turatia

motorului se poate modifica foarte usor modificand tensiunea de
alimentare insa, odata cu dezvoltarea electronicii de putere si in special cu
dezvoltarea surselor de tensiune cu frecventa variabila, tendinta este de
inlocuire a motoarelor de curent continuu cu motoare de inductie cu rotor in
colivie.
Motorul de inductie monofazat
In cazul in care sistemul trifazat de tensiuni nu este accesibil, cum este in
aplicatiile casnice, se poate folosi un motor de inductie monofazat.
Curentul electric monofazat nu poate produce camp magnetic invartitor ci
produce camp magnetic pulsatoriu (fix in spatiu si variabil in timp). Campul
magnetic pulsatoriu nu poate porni rotorul, insa daca acesta se roteste intrun sens, atunci asupra lui va actiona un cuplu in sensul sau de rotatie.
Problema principala o constituie deci, obtinerea unui camp magnetic
invartitor la pornirea motorului si aceasta se realizeaza in mai multe
moduri.
Prin atasarea pe statorul masinii la un unghi de 90 a unei faze auxiliare
inseriata cu un condensator se poate obtine un sistem bifazat de curenti
ce produce un camp magnetic invartitor. Dupa pornirea motorului se
deconecteaza faza auxiliara printr-un intrerupator centrifugal. Sensul de
rotatie al motorului se poate schimba prin mutarea condensatorului din
faza auxiliara in faza principala.
In locul fazei auxiliare se poate folosi o spira in scurtcircuit plasata pe o
parte din polul statoric pentru obtinerea campului invartitor. Curentul
electric indus in spira se va opune schimbarii fluxului magnetic din
infasurare, astfel incat amplitudinea campului magnetic se deplaseaza pe
suprafata polului creand campul magnetic invartitor.
Servomotorul asincron monofazat
Servomotorul asincron monofazat este o masina de inductie cu doua
infasurari: o infasurare de comanda si o infasurare de excitatie. Cele doua
infasurari sunt asezate la un unghi de 90 una fata de cealalta pentru a
crea un camp magnetic invartitor. Rezistenta rotorului este foarte mare
pentru a realiza autofranarea motorului la anularea tensiunii de pe
infasurarea de comanda. Datorita rezistentei rotorice mari, randamentul
motorului este scazut si motorul se foloseste in actionari electrice de puteri
mici si foarte mici.
Motorul sincron trifazat

Motorul sincron trifazat este o masina electrica la care turatia rotorului

este egala cu turatia campului magnetic invartitor indiferent de incarcarea
motorului. Motoarele sincrone se folosesc la actionari electrice de puteri
mari si foarte mari de pana la zeci de MW.
Statorul motorului sincron este asemanator cu statorul motorului de
inductie (este format dintr-o armatura feromagnetica statorica si o
infasurare trifazata statorica). Rotorul motorului sincron este format dintr-o
armatura feromagnetica rotorica si o infasurare rotorica de curent continuu.
Pot exista doua tipuri constructive de rotoare: cu poli inecati si cu poli
aparenti. Rotorul cu poli inecati are armatura feromagnetica crestata spre
exterior si in crestatura este plasata infasurarea rotorica. Acest tip de motor
are uzual o pereche de poli si functioneaza la turatii mari (3000 rpm la 50
Hz). Rotorul cu poli aparenti are armatura feromagentica sub forma unui
butuc poligonal pe care sunt plasate miezurile polilor rotorici si bobine
polare concentrate. In unele situatii in locul bobinelor polare concentrate se
pot folosi magneti permanenti. Motorul sincron cu poli aparenti are un
numar mare de poli si functioneaza la turatii mai reduse. Accesul la
infasurarea rotorica se face printr-un sistem inel-perie asemanator
motorului de inductie. Motoarele sincrone cu poli aparenti pot avea cuplu
chiar si in lipsa curentului de excitatie, motorul reactiv fiind cel ce
functioneaza pe baza acestui cuplu, fara infasurare de excitatie si fara
magneti permanenti.
Infasurarea rotorica (de excitatie) a motorului parcursa de curent continuu
creeaza un camp magnetic fix fata de rotor. Acest camp se lipeste de
campul magnetic invartitor statoric si rotorul se roteste sincron cu acesta.
Datorita inertiei, campul magnetic rotoric nu are timp sa se lipeasca de
campul magnetic invartitor si motorul sincron nu poate porni prin conectare
directa la retea. Exista trei metode principale de pornire a motoarelor
sincrone:

pornirea in asincron - pe talpile polare rotorice este prevazuta o

colivie asemanatoare coliviei motorului de inductie si motorul porneste pe
acelasi principiu ca al motorului de inductie.

pornirea la frecventa variabila - este posibila doar atunci cand este

disponibila o sursa de tensiune cu frecventa variabila sau un convertor cu
frecventa variabila. Cresterea frecventei se face lent, astfel incat campul
invartitor sa aiba viteze suficient de mici la inceput pentru a putea permite
rotorului sa se lipeasca de campul magnetic invartitor.

pornirea cu motor auxiliar - necesita un motor auxiliar ce antreneaza

motorul sincron conectat la retea. Cand motorul ajunge la o turatie
apropiata de turatia de sincronism motorul auxiliar este decuplat, motorul
sincron se mai accelereaza putin pana ajunge la turatia de sincronism si
continua sa se roteasca sincron cu campul magnetic invartitor.
Motorul sincron monofazat
Este realizat uzual ca motor sincron reactiv cu sau fara magneti
permanenti pe rotor. Asemanator motoarelor de inductie monofazate,
motoarele sincrone monofazate necesita un camp magnetic invartitor ce
poate fi obtinut fie folosind o faza auxiliara si condensator fie
folosind spira in scurtcircuit pe polii statorici. Se folosesc in general in
actionari electrice de puteri mici precum sistemele de inregistrare si redare
a sunetului si imaginii.
Motorul pas cu pas
Motorul pas cu pas este un tip de motor sincron cu poli aparenti pe
ambele armaturi. La aparitia unui semnal de comanda pe unul din polii
statorici rotorul se va deplasa pana cand polii sai se vor alinia in dreptul
polilor opusi statorici. Rotirea acestui tip de rotor se va face practic din pol
in pol, de unde si denumirea sa de motor pas cu pas. Comanda motorului
se face electronic si se pot obtine deplasari ale motorului bine cunoscute in
functie de programul de comanda. Motoarele pas cu pas se folosesc acolo
unde este necesara precizie ridicata (hard disc, copiatoare).