ORGANIZAREA INSTRUIRII PRACTICE N CADRUL PROCESULUI DE

NVMNT
1.

FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE NVMNT.

Activitatea de nvatamnt se desfasoara n institutiile scolare, n spatii special amenajate, sau n afara

scolii.
Unele spatii din scoala sunt destinate si amenajate pentru pregatirea prepondereant teoretica, altele pentru
pregatirea preponderent practica sau n aceeasi masura pentru activitatea teoretica si practica. n fiecare din aceste spatii
activitatea diactica se organizeaza si se desfasoara cel mai adesea sub forma lectiei.
Lectia este modalitatea prin care activitatea de predare - nvatare, interactiunile profesor - elev sunt
organizate, ordonate astfel nct, pornind de la un continut de nvatare delimitat, se asigura ntr-o perioada de timp dat
realizarea obiectivelor pedagogice pe care continutul respectiv le prilejuieste.
Modul de organizare si desfasurare al activitatii depinde de sarcina didactica principala care se urmareste
ntr-o lectie.
Sarcinile didactice principale sunt atributii care revin profesorului si pe care acesta si le asuma n
activitatea cu elevii. Aceste sarcini sunt :
comunicarea sau transmiterea cunostintelor ;
formarea deprinderilor ;
recapitularea, sistematizarea si consolidarea cunstintelor ;
verificarea si aprecierea cunostintelor si capacitatilor.
Fiecarei sarcini didactice i corespunde o modalitate specifica de organizare si desfasurare a activitatii
didactice cunoscuta sub numele de lectie. Tipul de lectie este un model general de organizare a activitatii didactice conceput
pentru realizarea uneia sau mai multe sarcini didactice. Atunci cnd ntr-o lectie se urmareste n principal, realizarea unei
sarcini didactice, tipul respectiv de lectie poarta numele sarcinii didactice urmarite:
lectie de transmitere a cunostintelor ;
lectie de formare a priceperilor si deprinderilor ;
lectie de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor ;
lectie de verificare si apreciere a cunostintelor si capacitatilor elevilor ;
lectie de tip mixt.
n literatura pedagogica sunt stabilite urmatoarele evenimente ale instruirii:

captarea atentiei ;
comunicarea obiectivelor ;
reactualizarea cunostintelor
dirijarea nvatarii si obtinerea performantei ;
asigurarea feed - back - ului nvatarii ;
asigurarea retentiei si transferul cunostintelor.

2. COMPETENA CA FINALITATE A PREGTIRII PRIN NVMNTUL LICEAL.

Amploarea si complexitatea problemelor determinate de transformarile economice si sociale, de cerintele
economiei de piata, de necesitatea modernizarii si retehnologizarii productiei, prin intoducerea tot mai accentuata a
cuceririlor stiintei si tehnicii, impun cu prioritate, folosirea n activitatea tehnico - profesionala a unor lucratori tot mai bine
pregatiti, tot mai competenti.
Potrivit traditiei nvatamntului romnesc si nu numai, calificarea de nalta competenta se asigura, n primul
rnd, prin scoala. Activitatea didactica din scoala urmareste si asigura pregatirea de cultura generala concomitent cu
dobndirea competentei profesionale.
n plan social, competenta desemneaza un ansamblu , o suita de atributii, de sarcini pe care le presupune un
loc de munca, un post, o functie. Atributiile pot viza interpretarea unor date, a unor situatii si luarea deciziilor, solutionarea
unor probleme si realizarea actiunilor ce se impun.
n mod uzual termenul de competenta este folosit si la plural pentru a desemna categorii de atributii ce revin
aceluiasi post. n literatura de specialitate de regula se face distinctie ntre urmatoarele categorii de competente:

 competente de ordin general

competente tehnice
competente polifunctionale.
Competente de ordin general - asigura satisfacerea exigentelor partenerilor economici si sociali. Sfera
competentelor de ordin general cuprinde valori etice si de comportament, principiile deontologice ale profisiei si nivelul
culturii generale.
Competente tehnice - asigura integrarea competentelor de ordin general n ansablul cunostintelor si
deprinderilor tehnice de specialitate n vederea realizarii atributiilor si performantelor n activitatea de baza.
Competente polifunctionale - asigura capacitatea de a interveni n activitati complexe cu activitatea de baza:
de control, de ntretinere, de depanare, de inovare si modernizare.
Pentru dobndirea acestor nivele diferite de competenta, pregatirea profesionala se organizeaza si se
desfasoara prin cursuri de formare profesional a adulilor, scoli profesionale, licee tehnologice , nvatamnt post - liceal si
nvatamnt superior.
3. OBIECTIVELE PEDAGOGICE ALE PREGTIRII N MESERIE.
Obiectivele pedagogice, dupa cum se stie, se refera la schimbarile ce trebuie sa se produca n constiinta si
conduita elevilor, la rezultatele pe care trebuie sa le obtina acestia n activitatea didactica prin parcurgerea programelor
scolare si care finalmente, vizeaza dobndirea competentei.
Pentru a primi certificatul de calificare, un absolvent de scoala profesionala sau de liceu tehnic, de-a lungul
studiilor va trebui:
- sa-si nsuseasca limbajul de specialitate si sa foloseasca termenii corect din punct de vedere al semnificatiei
si al structurii gramaticale ;
- sa cunoasca semnele conventionale, simboluri, scheme si semnificatia acestora pentru a le identifica,
interpreta si folosi corect si cu usurinta n documentatia tehnica a domeniului pentru care se pregateste;
- sa foloseasca manuale, prospecte, tabele, diagrame, STAS-uri, relatii de calcul, cunostinte si informatii
nsusite la obiectele de studiu, uzitate n rezolvarea problemelor si ndeplinirea sarcinilor de munca;
- sa mnuiasca obiectele tehnice, masini, instalatii, dispozitive, mecanisme, scule, aparate de masura,
verificare si control, cele mai frecvent folosite n activitatea profesionala, sa le ntretina si sa le pastreze corespunzator;
- sa cunoasca succesiunea operatiilor ce conduc la realizarea unui obiect , reper, precum si materialele,
utilajele ce se folosesc n acest scop si sa stie sa execute operatiile respective;
- sa calculeze parametrii unei operatii tehnologice de care depinde realizarea unui produs, sa-si reprezinte
rezultatul pe care urmeaza sa-l realizeze;
- sa verifice si sa aprecieze calitatea rezultatelor activitatii, iar n cazul rebuturilor, sa stabileasca att
cauzele ct si masurile ce trebuie adoptate pentru evitarea acestora;
- sa-si formeze si sa-si consolideze obisnuinta de a respecta si aplica regulile de munca, tehnica securitatii
muncii, prevenirea si stingerea incendiilor, protejarea mediului
Inconjurator

4. SARCINILE MAISTRULUI/PROFESORULUI DE INSTRUIRE PRACTIC.

ndeplinirea principiilor si obiectivelor din Legea nvatamntului depind si de maistrul/profesorul de instruire
practic pentru pregatirea tehnico-practica a elevilor din liceele tehnologice
Maistrul/profesorul de instruire practic este dirijorul tehnic al elevilor n nv mntul profesional i tehnic n
directiile :
a) cunoasterii si ntelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica
legile lor n principalele ramuri ale industriei ;
b) formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor de munca cele mai simple, a masinilor corespunzatoare
vrstei scolare ;
c) orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie n mod liber si
constient, n concordanta cu aptitudinile si nclinatiile lor ;
d) dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formndu-le o gndire tehnica, stiintifica.
Activitatea la orele de practica se desfasoara ntr-o forma specifica, fata de obiectele de cultura generala si
tehnologica, ntre 2 - 6 ore consecutiv.
In aceasta situatie maistrul instructor pe lnga faptul ca trebuie sa fie un bun organizator, trebuie sa fie n stare
sa gaseasca modalitatile de antrenare a tuturor elevilor pe tot timpul zilei de lucru, de mentine interesul elevilor pentru
munca depusa, de a alterna cu ingeniozitate momentele de ncordare maxima cu cele de relaxare activa, de a gasi la un
moment potrivit impulsul stimulativ pentru mobilizarea la actiune, de a alterna cu grija munca cu odihna.
Succesul muncii sale pedagogice depinde si de cunoasterea elevilor pe care i instruieste si i educ.
5. PREGTIREA PENTRU LECIE.

1.
2.
3.

Se stie ca n cadrul orelor de practica n ateliere, elevii trebuie sa-si nsuseasca cunostintele temeinice despre
domeniul n care se pregatesc si sa posede priceperi si deprinderi corecte de munca, de mnuire a SDV -urilor, masinilor,
utilajelor.
Nivelul realizarilor acestor obiective depinde de pregatirea maistrului/profesorului de instruire practic
Aceasta pregatire trebuie privita sub trei aspecte :
Pregatirea profesionala, de specialitate ;
Pregatirea pedagogica metodica ;
Pregatirea sistematica pentru fiecare lectie.
Maistrul/profesorul de instruire practic trebuie sa cunoasca modul cum se executa toate operatiile care
formeaza specialitatea lor de baza n functie de programele scolare.
El este dator sa cunoasca toate realizarile obtinute n specialitatea lor :
masinile ;-utilajele cu care sunt nzestrate societatile comerciale pe actiuni si regiile autonome ;introducerea noilor procese tehnologice ;-perfectionarea celor existente, pentru a putea, la rndul lor, sa le
explice elevilor n cadrul lectiilor practice.

Se cunoaste ca nu se poate concepe executarea unui produs fara o documentatie tehnica. Prin urmare si elevii
trebuie sa fie obisnuiti sa cunoasca aceste documentatii tehnice, iar cei din scolile cu profil tehnic sa stie sa execute desene
tehnice ale unor repere si mpreuna cu maistrul instructor sa ntocmeasca fisele tehnologice dar pentru a realiza acest
deziderat, nsusi maistrul - instructor trebuie sa fie documentat cu probleme de desen si elaborarea de tehnologii.
Pentru ca activitatea practica sa nu capete un caracter mestesugaresc, este necesar ca maistrul instructor sa
studieze temeinic programele si manualele scolare n vederea cunoasterii legilor si fenomenelor, notiunilor care pot fi
aplicate n orele de practica.
Se impune ca la fiecare nceput de semestru sa se faca o discutie ntre cadrele didactice care predau obiecte de
nvatamnt si cu caracter aplicativ ct si cu cele care transpun direct n produse, aceste notiuni si legi ale naturii.
6. PREGTIREA PEDAGOGIC I METODIC.
Experienta scolara a demonstrat ca nu este suficient ca un cadru didactic sa fie pregatit numai din punct de
vedere profesional al specialitatii propriu - zise ci este necesar sa posede o buna pregatire pedagogica si metodica n vederea
instruirii si educarii elevilor.
Maistrul instructor trebuie sa cunoasca principiile nvatamntului, sa stapneasca cele mai eficiente metode ale
muncii instructiv-educative, formele de organizare a nvatamntului .
In acest timp, activitatea practica trebuie sa fie accesibila dezvoltarilor fizice si psihice, n conformitate cu
particularitatile de vrsta.
Succesul obtinut n procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte mult pe cunoasterea elevilor. De obicei
rezulta necesitatea cunoasterii profunde a elevilor, pregatirea maistrilor-instructori cu metode de cunoastere a elevilor.
Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este eficienta ei pedagogica.
Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei ct si a metodelor de predare, precum si a
raportului just ntre toate partile componente ale ueni lectii.
Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii pedagogice si metodice a maistrilorinstructori. Pentru a umple acest gol pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar ca o
conditie esentiala:
Un sprijin important n pregatirea pedagogica a maistrului -instructor l poate da activitaea n cadrul comisiilor
metodice si cercurilor pedagogice.
Un larg schimb de experienta n ceea ce priveste modul de organizare si desfasurare a unei lectii practice l
constituie interasistentele.
Aceasta participare reciproca la lectii ntre maistri-instructori si profesorii de tehnologie, desen, matematica,
fizica, chimie, constituie o cerinta obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si practice.
nainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze rezultatele lectiilor precedente, sa se
clarifice n ce fel si n ce masura au fost atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate n consideratie lipsurile si
golurile n cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor.
De regula, lectia trebuie sa nceapa cu:
-verificarea cunostintelor;
-verficarea priceperilor;
-verificarea deprinderilor practice dobndite de elevi n lectiile precedente si cu sarcinile date pentru acasa.
O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea cunostintelor si formarea de priceperi si
deprinderi noi practice, care trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) stabilirea subiectului lectiei;
Acesta se ia din planificarea calendaristica.
Stabilirea subiectului este de o mare importanta ntruct determina continutul si volumul de cunostinte,
priceperi si deprinderi practice.
b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinnd cont de subiectul si de scopul lectiei.
Aceste repere trebuie sa fie alese n raport cu nivelul de cunostinte tehnice la care au ajuns elevii si cu
posibilitatile tehnico-materiale existente n atelierul-scoala.
c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice noi.
Acestea urmeaza sa fie transmise n partea introductiva a lectiei si trebuie sa fie bazate pe programa scolara,
pe manual etc. Maistrul- instructor trebuie sa studieze cu atentie:
-capitolele din manual; -sa consulte cartile tehnice ale masinilor;-sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor
legate de orele de practica de la obiectele nrudite.
d)n timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-instructor trebuie sa-si dea seama de eventualele
greseli pe care le-ar putea comite elevii, fapt ce l determina sa faca unele recomandari tehnice.
Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate si sanatate n munca, n timpul demonstrarii
procedeelor de munca.
Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga principala a lectiei n atelierul scoala.

Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie
formulate n mod precis si stiintific, pe baza nsemnarilor facute n caietul de observatii al maistrului/profesorului de
instruire practic.
Prof. ing DUMITRACHE LIVIU
Colegiul Tehnic Anghel Saligny, Roiori de Vede. Jud. Teleorman