n alte lumi senine, n dimineaa de Florii S m cunun cu tine. S ne-aezm n sat la noi, S-avem n deal o cas, S fiu cel mai cuminte-n sat, i tu, cea mai frumoas. S vie i mama la noi, C-i necjit tare, S aib tihn-un an ori doi, Ori ct pmnt mai are. Acolo s trim n muni De ct trai avem parte, Stenii seara s-i adun i s le spun din carte: C sunt de neam mprtesc, Din ara-ndeprtat, C tot pmntul rotogol Era al lor odat... i c azi oamenii-nvai Ateapt s se nasc Un tnr crai cobortor Din legea romneasc. Copiii notri s-i nvei Tu: Crezul... Nsctoarea... S-ajung s-i vd cntnd pe toi n stran, srbtoarea. Atunce, mpcat cu rostul Acestei lumi deerte,
S mor, s-mi zic satu-ntreg
Un: "Dumnezeu s-l ierte!" Iar popii nostru-ntmpltor Vreun oaspe-atunci s-i vie; "Pe cine-ngropi, printe, azi?" "Pe-un om de omenie!..."