Sunteți pe pagina 1din 27

PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE I MORFOLOGICE ALE

LIMBII ROMNE
Normele limbii romne literare actuale explic op iunea pentru o anumit grafie, pronun are sau
flexiune a cuvintelor-titlu din Dicionar. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situa iile n care
pot exista dubii; pentru mai mult claritate, acestea sunt nf i ate adesea contrastiv (chiar cu
riscul unor repeti ii), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei
sec iuni.
Sunt discutate aici i aspecte care nu pot fi reflectate n form lexicografic (nume proprii i
unit i lexicale complexe, forma ii mai mult sau mai pu in ocazionale, utilizri ale cuvintelor n
context .a. care, de aceea, nu se regsesc n Dicionar) sau reguli care se pot, eventual,
numai deduce din cazurile concrete nregistrate n dic ionar. Spre deosebire de Dicionar, aceast
prezentare are i caracter corectiv, atrgndu-se aten ia i asupra unor forme
considerate greite, care trebuie evitate.
Aceste norme sunt obligatorii impunnd sau interzicnd anumite forme sau facultative.
Ortografia, n sensul restrns n care este folosit termenul aici, prive te scrierea corect la
nivelul cuvntului (sau al mai multor cuvinte care formeaz o unitate); n sens larg, ea include i
scrierea corect la nivelurile superioare cuvntului (punctua ia), care nu poate face obiectul unui
dic ionar[1].
Nu face obiectul unor norme ortografice propriu-zise scrierea unor termeni i a
unor abrevieri i simboluri din domeniul tiinific i tehnic (de ex. a numelor unit ilor
de msur), reglementat prin standarde interna ionale[2] (aceste probleme neprivind,
propriu-zis, de multe ori, limba romn) i interne[3] de specialitate, care sunt obligatorii.
n anumite situa ii speciale se aplic unele conven ii par ial diferite de regulile obi nuite
(de exemplu, la completarea formularelor privind opera iuni bne ti se cere scrierea
numeralelor fr blancuri).
Scrierea limbii romne utilizeaz dou sisteme de elemente grafice literele i semnele
ortografice i un set de reguli de redare n scris a cuvintelor i a grupurilor de cuvinte,
precum i de desprire la capt de rnd.
Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernat de reguli parial
diferite (privind folosirea majusculelor la ini ial de cuvnt, despr irea la capt de rnd
etc.), care nu trebuie transpuse n scrierea limbii romne.

REGULILE DESPRIRII CUVINTELOR N SILABE


1. O CONSOAN NTRE DOU VOCALE trece n silaba urmtoare;
ma-s; p-du-re; u-ti-li-za-re; Aceast regul se aplic i n urmtoarele situaii:

a) dac naintea consoanei sau dup ea se afl un diftong sau un triftong, la desprirea n
silabe consoana trece n silaba urmtoare:
pi-ne; stro-pea-l; cre-ioa-ne;
b) litera x este considerat ca o singur consoan i trece n silaba urmtoare atunci cnd
se afl ntre dou vocale:
a-x; e-xa-men; e-xer-ci-iu;
c) atunci cnd ntre cele dou vocale se afl literele ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi,care
redau o singur consoan, acestea trec n silaba urmtoare:
ve-che; n-ger; ve-he; un-gher;
2. DOU CONSOANE NTRE DOU VOCALE
la desprirea n silabe se despart i ele, prima consoan trece n silaba dinainte, iar a
doua consoan la silaba urmtoare: ar-t; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;
Excepie:
Dac n grupul de dou consoane, a doua este l sau r, iar prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v,
desprirea n silabe se face naintea ntregului grup, adic cele dou consoane fac parte
din aceeai silab:
o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-e: pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e:
3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE NTRE DOU VOCALE, la desprirea n silabe
prima consoan se duce la silaba dinainte, iar celelalte dou trec la silaba urmtoare.
as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepie:
In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, nc, nc, ndv, rct, rtf, stm, desprirea se
face dup a doua consoan din grup:
sculp-tu-r; somp-tu-os; linc-ii; punc-taj; func-i-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic;
sand-vi;
4. DOU VOCALE N HIAT se despart ntre ele, fcnd parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e;
Atenie!
cnd o vocal este urmat de un diftong sau de un triftong desprirea se face naintea
diftongului sau a triftongului:
plo-u; le-oai-c;
dif.
trif.
fra-ier; su-iau; du-ios;
dif.
trif.
dif.
poa-ie; stea-ua;
dif. dif.
dif. dif.

DIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i o semivocal.pronunate


n aceeai silab.
Diftongul poate fi:
*urctor (ascendent), atunci cnd este alctuit din semivocal + vocal:
iar-n; broas-c; deal; soa-re; pia-tr.
*cobortor (descendent), atunci cnd este alctuit din vocal + semivocal:
mai; gru; ca-dou: ci-ne; vrei
Atenie!
*Diftongul se poate constitui din dou sunete alturate aparinnd unor cuvinte
diferite, dar care se pronun ntr-o silab. Intre elementele componente ale acestor silabe
apare cratima:
mi-a amintit; s-i dau; c-i spune;
*n diftong, semivocalele o i e apar ntotdeauna ca prim element, iar celelalte
semivocale(i i u) pot fi sau primul sau al doilea element.
Not:
*Dup consoanele c', g, k', g' nu exist diftongi deoarece n aceast situaie e sau i
sunt numai litere ajuttoare pentru scrierea acestor consoane:
cea = c'a; geam = g'am; ghea = g'a.
* Atunci cnd c i i sunt vocale urmate de o semivocal (ghiocei, rochii), ei i ii sunt
diftongi deoarece e i primul i sunt vocalele silabelor respective: ghi-o-cei; ro-chii;
TRIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i dou semivocale
pronunate n aceeai silab. Triftongii sunt de dou feluri:
-progresivi, atunci cnd semivocalele preced vocala: ari-pioa-r: cre-ioa-ne: i-ni-mioa-r
- centrai, atunci cnd semivocalele ncadreaz vocala: le-oai-c; do-reau; tr-iai; foiau;, so-seau
Atenie!
Triftongul se poate constitui din trei sunete alturate, aparinnd unor cuvinte diferite,
dar pronunate mpreun, n aceeai silab. Intre elementele componente ale acestor silabe
apare cratima.
i-au spus; mi-ai dat; ne-au adus
Not:
Dup consoanele c\ g\ k\ g\ nu exist triftongi.
deoarece n aceast situaie e sau i sunt litere ajuttoare pentru scrierea acestor consoane,
deci nu au rol de vocale:
zi-ceau = zi-c 'au;
HIATUL

apare

ve-gheau = ve-g 'an.:


ntre

dou

vocale

alturate pronunate in silabe diferite:

du-e, ca-i-s, a-e-ro-port, al-co-ol: fi-in-; i-de-e: po-e-zi-e; res-pec-tu-os; sca-un

Paronimele sunt cele cu forma aproape identica. Difera un sunet sau chiar ordinea sunetelor. Au
sens total diferit.
Exemple:
oral - orar
pronume - prenume
a releva - a revela
lac - las
Sinonimele sunt cuvintele cu forma total diferita si sens identic sau asemanator.
Pot fi sinonime:
- doua cuvinte: scolar - elev; fereastra - geam.
- un cuvant si o expresie: a fugi - a lua-o la sanatoasa
- serie sinonimica: zapada - nea - omat
Antonimele sunt cuvintele cu forma diferita si sens opus.
Exemple:
sus - jos
baba - mos
Se pot crea antonime prin derivarea unui prefix:
citit - necitit
facut - desfacut
congelat - decongelat
Omonimele sunt cuvintele cu forma identica si cu sens total diferit.
Exemple:
In lac sunt multe broaste.
Am dat cu lac pe unghii.
Am dat mobila cu lac.
Omonimele trebuie sa fie si omofone (sa se pronunte la fel) si omografe (sa se scrie la fel) in acelasi
timp. *Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri. - Sa nu se confunde cu omonimele.
Omofonele sunt cuvintele care se pronunta la fel dar se scriu diferit.
Exemple:
Alta data - altadata
Niciodata - nici o data - nici odata
Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel si se pronunta diferit:
Exemple:
vesela - vesela
era - era
haina haina

1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale i construcii sintactice


care au disprut din limba comun i sunt de mai multe feluri:
arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieite din uz fie din cauz c obiectul sau profesia nu
mai exist, fie c au fost nlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logoft,
bejanie, opai, colib etc.

arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunare, ieite din uzul actual: pre, a
mbla, mezul etc;
arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi i structuri sintactice nvechite:
* morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;
* sintactice: Gazeta de Transilvania;
2. Regionalismele sunt cuvintele i formele de limb specifice vorbirii dintr-o anumit
regiune: barabul (cartof), curechi (varz), dad (sor mai mare), smdu (porcar), sabu
(croitor), cucuruz (porumb);
regionalisme fonetice - forme cu circulaie restrns a unor cuvinte de uz general:
brbat (brbat), dete (degete), gios (jos), frace (frate) etc;
3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, ntrebuinate de anumite
persoane cu intenia de a impresiona i a-i evidenia o pretins superioritate cultural:
bonjour, madam', O.K., week-end, look.
Elementele de jargon au fost adesea satirizate
ilustrarea snobismului personajelor.

de Alecsandri i Caragiale pentru

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri
sociale restrnse, cu scopul de a nu fi nelei: bitari (bani), curcan (poliist), a ciordi (a
fura), prnaie, mititica (nchisoare), mito (frumos sau batjocur), napa (urat) etc.
5. Neologismele sunt cuvinte mprumutate recent din alte limbi:
limba latin savant: colocviu, biblic, liter, fabul, pictur etc;
din limba francez: monument, poezie, recamier etc;
din limba italian: capodoper, spaghete, pizza etc;
din limba german: sortiment, tachet, tact etc;
din limba englez: star, derbi, penalii etc
mprumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur - seism;
amnunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bnui - (a) suspecta; moarte - deces;
prpastie - abis etc

SensCONOTATIV=sensfigurat.Luminaochiloreima
urmritmulttimp.
SensDENOTATIV=sensdebaz,senspropriu.Seara
aprindem
lumina.

Sens:(de exemplu pt"ochi")


denotativ: semnificatia din dictionar, ochi ca parte anatomica, ca si organ al vederii.
conotativ: in sens figurat, am facut o omleta din doua ochiuri de ou. Un ochi de apa. Al
treilea ochi. Ochiul mintii etc.

Mijloace de mbogire a vocabularului: Interne: derivarea ,


compunerea , conversiunea; Externe: cuvinte provenite din
alte limbi (mprumuturile)
Mijloace de mbogire a vocabularului
Interne derivarea , compunerea , conversiunea
Externe cuvinte provenite din alte limbi (mprumuturile)

DERIVAREA
Este mijlocul intern de mbogire a vocabularului prin care se formeaz cuvinte noi
cu ajutorul afixelor (sufixelor i prefixelor ).
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adugate dup rdcina cuvntului .
Clasificare :
sufixele lexicale , cnd formeaz cuvinte noi : grdinar, muncitor
sufixele gramaticale , cnd creeaz forme gramaticale (sufixe de mod i timp ) : citit , scris
sufixele lexico-gramaticale , cnd exprim un sens nou i o categorie gramatical (sufixe
moionale) : gsc gscan, ratoi, taranca, florareasa
Sufixele denumesc:
agentul ( -tor , - ar , -ist , -a ) : agricultor , fierar , gronist , luntra
nsuirea ( -iu , -os , -cios , -bil , -at , -al ) : auriu , fricos , mnccios , purtabil , sprncenat
, vamal
colectivitatea ( -et , -araie , -ite , -ime , -is) : brdet , apraie , porumbite , studenime ,
zmeuri
instrumentul ( -ar , -nit , -tor ) : alfabetar , pipernit , tergtor
noiuni abstracte ( -in , -ie , -ime , -eal , -ura , -an ) : cerin , domnie , grsime ,
rceal , scursura , siguran
modaliti ( -este , -i , -) : romnete , pietri , r
locul i originea ( -rie , -ie , -ean ) : benzrie , fierrie , bucuretean
obiecte sau nsuiri mici sufixe diminutivale (-ulet , -uc , -ior , -ic , -ice etc.) : binior ,
cscioar , cercelu , coule , lnuc , pantofior , singuric , vanticel
obiecte sau nsuiri mari sufixe augmentative ( -andru , -an , -oaie , -oi )
:
bieandru , grsan , csoaie , pietroi

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adugate naintea rdcinii cuvntului

pentru a forma cuvinte noi . Prefixele modific sensul cuvntului de baz , fiind :
negative ( re-, in- ) : nesansa , inegalitate .
privative ( des- , de- ) : a descreti , deira .
iterative ( re- , rs - ) : a reaminti , rasucit .
Prefixele pot forma :
substantive ( neregul ) .
adjective ( nefiresc ) .
adverbe ( negreit ) .
Prefixele pot fi :
vechi ( ne , n , des , rs ) .
noi ( arhi , anti , pre , inter ) .
Derivatele parasintetice sunt cuvintele care conin i sufixe i prefixe . ( nnodat , inchipui,
inflori etc.)
Seriile derative apar atunci cnd baza unui cuvnt derivat este un alt cuvnt derivat: butebutoi-butoias, Olt-oltean-olteanca; cetate-cetatean-cetatenesc etc.
Compunerea
Compunerea este mijlocul intern de mbogire al vocabularului prin care se
formeaz cuvinte noi sau termeni diferii .
Termenii din care se formeaz un cuvnt compus i pierd de cele mai multe ori
sensul pe care l au cnd exist independent .
Cuvintele compuse pot fi :
substantive ( floarea-soarelui , ochiul-boului ) .
verbe : a binevoi , a teleghida, a (se) autoapara
adjective : cumsecade .
pronume : fiecare .
numerale : douzeci
adverbe : dup-amiaz .
prepoziii : pna la .
conjuncii : ca s .
interjecii : bing-bang
Exist elemente de compunere cu neles de sine stttor (sufixoide- false sufixe ) :
cid ( ucigtor ) .
craie ( conductor ) .
fil ( iubitor )
fob ( care urte ) .
fug ( care ndeprteaz ) .
log ( specialist ) .
Prefixoide :
aero ( aer ) .
bio ( via ) .

filo ( iubitor ) .
hidro ( referitor la ap ) .
macro ( mare ) .
micro ( mic ) .
orto ( corect ) .
poli ( mai muli ) .
pseudo( fals ) .
tele ( la distan ) .
Procedee de compunere :
A. JUXTAPUNERE , ALTURARE : cine- lup, inginer-sef, bloc-turn etc.
a. Compunerea prin contopire : bunvoin,untdelemn,cuminte,binefctor,unsprezece,
oriicine,niciodat, deasupra, binevoi,dedesubt etc.
b. Compunerea prin alturare: bun-sim, prim-ministru, Valea Clugreasc, nou-nscut, o
mie trei sute, dup-amiaz, de ctre etc.
-

B. SUBORDONARE : floarea-soarelui, ciubotica-cucului, papucul-doamnei, gura-leului etc.

Prin compunere prin subordonare se nelege:


1. Subordonarea atributiv:
a) substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorb-lung, acid clorhidric,
Almaul-Mare .a.
b) adjectiv + substantiv (n unele formaii mai vechi): bun-credin, buncuviin, bunvoin, rea-credin, rea-voinetc.;
c) substantiv + substantiv n genitiv: Calea Laptelui, ciuboica cucului, guraleului, floarea-soarelui, ochiul-boului, Gura Ocniei, Neagra
arului [], Delta Dunrii .a.;
d) substantiv + substantiv cu prepoziie: ap de plumb, bou de balt, floarede-col, Roiori de Vede, Baia de Aram etc.;
2. Subordonare completiv (rezultatul unor izolri):fluier-vnt, ncurclume, pierde-var, zgrie-brnz, duc-se pe pustii;
3. Subordonare fa de un adjectiv, avnd ca rezultat un alt adjectiv:
a) adjectiv nume de culoare combinat cu determinaniideschis, nchis:
rou nchis/deschis;
b)dou adjective nume de culoare: galben-portocaliu, galben-verzui;
c) adjectiv verbal precedat de un circumstanial: bine-credincios, bine-venit,
clar-vztor;
4. Subordonarea eterogen prin care se formeaz numeralele:
a) subordonarea circumstanial de la 11 la 19:doisprezece
(doi peste" zece);
b)subordonarea atributiv de la 20 la 90, unde numerele ca 2, 3, 4
sunt atributele lui zece (22, 23, 24 etc.).

C. ABREVIERE :
iniiale : CEC , BC, PSD, PUNR, BEC, CFR etc.
iniiale i fragmente de cuvinte : Tarom .
fragmente de cuvinte : Asirom, Plafar
fragmente de cuvinte si cuvinte : Romarta .

Conversiunea
(Schimbarea valorii gramaticale)
Este mijlocul intern de mbogire al vocabularului prin care se formeaz cuvinte noi
de la o parte de vorbire la alta :
a) Substantive din :
adjective : Frumosul traverseaz strad .
verbe la participii : Rniii au fost transportai la spital .
verbe la supin : Mersul pe jos este sntos .
verbe la gerunziu : Suferindul era trist .
adverbe : Aproapele lui s-a accidentat .
pronume : Nu mi pierd vremea cu nimicuri .
interjecie : N-a auzit oful .
b) Adjective din :
- substantive: Zoe, fii barbata!
verbe la participiu : Cerul nnorat nu-mi place .
verbe la gerunziu : Minile tremurnde ale fetiei artau emoia .
pronume : Acest biat nva bine .
adverbe : Mi-am luat haine gata .
c) Adverbe din :
adjective : Vorbete frumos .
verbe la participiu : Vorbete ngnat .
substantive : Pleac dimineata .
d) Prepoziii din :
adverbe : Deasupra crengii s-a aezat o pasre .
substantive : Picta frumos graie talentului .
verbe la participiu : A ctigat mulumit muncii .
Familia lexical reprezint cuvinte obinute prin derivare , compunere sau schimbarea
valorii gramaticale de la un cuvnt de baz .
Ex: floare: (a) inflori, inflorit, inflorire, infloritor, florar, floricica, florarie, florareasa, floarea-soarelui, floarede-colt etc.

mprumuturile . Neologismele

mprumuturile sunt mijloace externe de mbogire al vocabularului i sunt


introduse n limba romn din alte limbi .
mprumuturile apar ca rezultat al contactului dintre dou limbi fiind favorizate de mai
multi factori :
vecintatea geografic
amestecul i convieuirea unor populaii .
raporturile culturale , economice i politice .
mprumuturile pot fi :
I vechi : Provenite din :
1) limba slav ( izvor , plug , coco , voinic , bab , boier , ieftin ) .
2) limba maghiar ( hotar , vame , viclean , ora , gazd , gnd ) .
3) limba turc ( baclava , iaurt , zarzavaturi , chirie , halva ) .
4) limba greac ( duman , fric , tacticos , proaspt ) .
II noi : Vin din :
1) francez ( elev , cafe-bar , bleu , bleumarin , a soluiona ) .
2) englez ( stand-by , talk-show , hobby , voler ) .
3) german ( crenvurti , foen , iceberg , manager ) .
4) italian ( pian , spaghete ) .
5) latin ( graie , colocviu , insul ) .
Neologismele sunt cuvintele noi mprumutate din alte limbi sau create n
interiorul limbii sau prin derivare sau compunere . Ex : liceu , tractor , seism , metrou ,
dolar , inginer , secol , oxigen , ampon , parizer , whisky , fotbal , box .

Substantivul

Substantivul este o parte de vorbire flexibil, care


denumete nume de obiecte (fiine, lucruri, fenomene ale
naturii, nsuiri, sentimente, stri sufleteti, aciuni, relaii
dintre oameni).
ma in, pdure, copil, telefon, carte, frate, mam, ninsoare, iubire, ur,
ngrijorare

Deoarece orice obiect poate avea o nsuire, orice


substantiv poate primi un adjectiv. Aceasta este un mijloc
de a distinge un substantiv de un adjectiv, verb.
plecarea grabnic, ro ul nchis
Orice substantiv care indic obiecte numrabile poate
primi un numeral. Prin aceast metod poate fi
determinat valoarea de substantiv a unui cuvnt.
un pom - doi pomi, o cas - dou case, un ceas - dou ceasuri

Orice substantiv poate fi nsoit de un adjectiv pronominal,


care nu arat nsuirea obiectelor: acest, aceast, acetia,
aceste; acel, acea, acei, acele. n situaia n care unui
substantiv nu i se poate gsi un adjectiv propriu-zis, poate
fi folosit aceast metod pentru a identifica un substantiv.
acest pom, foamea aceasta, untul acesta

Clasificarea substantivelor

Substantivele sunt de dou feluri: substantive


comune isubstantive proprii. La rndul lor, ambele tipuri
de substantiv pot fi: simple sau compuse.

dup form substantivele pot fi substantive simple sau


substantive compuse

dup coninut substantivele se mpart n substantive


comune, substantive proprii

un grup de dou sau mai multe cuvinte pot


formalocuiuni substantivale
Genurile substantivelor

n limba romn dup gen, substantivele se mpart


n:substantive la genul masculin, substantive la genul
feminin,substantive la genul neutru. n cele mai multe
situaii, se poate constata potrivirea ntre genul natural
i cel gramatical; genul neutru corespunde lucrurilor
nensufleite. n majoritatea cazurilor, genul unui
substantiv poate fi aflat prin numrarea respectivului
substantiv.
masculin (un-doi): un biat - doi bie i;
feminin (o - dou): o fat - dou fete;
neutru (un - dou): un drum - dou drumuri

n cazurile n care substantivele nu pot fi numrate,


stabilirea genului se face prin analizarea formei
substantivului (Alexandru, Siret) sau a articolului hotrt
(Ceahlul, Bucegii).

Substantivele care denumesc fiine i care prezint


cuvinte diferite pentru a indica cele dou sexe se
numescsubstantive heteronime. (brbat - femeie, biat
- fat, bou - vac, coco - gin)

Substantivele care prezint aceeai form pentru a


indica ambele sexe se numesc substantive
epicene i n general reprezint nume de animale
(veveri , elefant, fluture, dihor, rechin). Exist i
substantive epicene care nu numesc animale (pilot,
chirurg).
Substantivele care formeaz femininul de la forma de
masculin a substantivului (urs-ursoaic) sau cele care
formeaz masculinul de la forma de feminin a
substantivului (vulpe-vulpoi) se numesc substantive
mobile.
Numrul substantivelor

Substantivele, prin formele pe care le iau,


arat numrulobiectelor un singur obiect sau mai
multe obiecte. Se mpart n substantive la numrul
singular i substantive la numrul plural. n mod
normal substantivele au o form pentru singular,

atunci cnd exprim un singur obiect i o form


pentru plural, n cazul n care arat mai multe obiecte.
singular frate - plural fra i
singular mas - plural mese
singular vnt - plural vnturi

Exist i substantive care nu au forme pentru ambele


numere, acestea se numesc substantive defective de
numr.
Declinarea substantivului

Substantivul poate avea n propoziie diferite funcii


sintactice: subiect, atribut, complement, nume
predicativ. Atunci cnd ndeplinete aceste funcii
sintactice, substantivul i schimb forma (casa, casei,
casei, pe cas) primete n construcia sa un articol
hotrt, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziie.

al

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv,


pentru a exprima n propoziie diferite funcii
sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor
cazuri poart denumirea de forme cauzale. Toate
formele i construciile cauzale ale unui substantiv
formeaz declinarea acelui substantiv.

Proveniena substantivului

Substantivele se pot forma de la adjective, numerale,


verbe, forme de infinitiv lung, adverbe, prin derivare,
compunere, conversiune. (detalii)
Schimbarea valorii gramaticale a substantivului

Prin derivare, compunere sau conversiune


substantivele i poate schimba valoarea gramatical
n: adverbe, adjective, verbe, interjecie, prepoziie.
(detalii)
Valorile stilistice ale substantivului

n limba romn substantivele pot avea ntrebuinri


variate. Ele sunt folosite pentru realizarea unor
procedee stilistice (figuri de stil) precum: epitet,
metafor, repetiie, comparaie, personificare,
antitez, hiperbol. (detalii)

ARTICOLUL
ARTICOLUL ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA CARE
INSOTESTE SUBSTANTIVUL, ARATAND IN CE MASURA OBIECTUL
DENUMIT DE ACESTA ESTECUNOSCUT VORBITORILOR.

In cele ce urmeaza veti gasi cateva exemple cu articolul din limba romana:

Caietul este pe banca.

M-am intalnit dimineata cu un coleg.

Chiar daca avem in atentie numai articolul hotarat si nehotarat, definitia nu corespunde
realitatii lingvistice, pentru ca ele insosesc si adjectivul.

Frumosului copac i-am taiat crengile.

ARTICOLUL HOTARAT (ENCLITIC) SE ALIPESTE LA SFARSITUL


CUVANTULUI, ARATAND IN MOD PRECIS (HOTARAT) OBIECTUL
DENUMIT.
CAZ

SINGULAR

PLURAL

N./Ac.

omul, casa, muntele;

oamenii, casele, muntii

G./D.

omului, casei, muntelui;

oamenilor, caselor, muntilor

V.

omule!

oamenilor!

ARTICOLUL NEHOTARAT (PROCLITIC) SE ASAZA INAINTEA


SUBSTANTIVELOR CARE DENUMESC OBIECTE NECUNOSCUTE
DINAINTE, FARA A LE DETERMINA PRECIS.
CAZ

MASCULIN

FEMININ

SINGULAR

PLURAL

SINGULAR

PLURAL

N./Ac.

un elev

niste elevi

o eleva

niste eleve

G./D.

unul elev

unor elevi

unei eleve

unor eleve

Observatii:
Articolul hotarat poate fi proclitic:
1. cand precede un substantiv propriu masculin, nume de persoana in G./D. sau un substantiv
propriu feminin, de origine straina:
Lui Costel i-am dat cartea.
Cartea lui Carmen este noua.
2. cand precede substantivele comune nearticulate enclitic si urmate de un adjectiv posesiv:
Lui varu-tau i-am dat caietul.

3. cand substantivele masculine nene, bade, mos in G./D. sunt urmate de un nume propriu :
Mama lui badita Ion isi petrecea baietul la groapa.
4. cand substantivele care denumesc lunile anului sunt la G./D.:
Pe la sfarsitul lui martie i-am povestit intamplarea.

ARTICOLUL POSESIV GENITIVAL SE ASAZA INAINTEA UNUI


SUBSTANTIV SAU PRONUME IN GENITIV SI INTRA IN ALCATUIREA
PRONUMELUI POSESIV SI A NUMERALULUI ORDINAL.
Leaga numele obiectului posedat de numele posesorului, avand formele :ai, a, ai, ale.
Articolul posesiv care preceda un substantiv sau un pronume cu functia de atribut se acorda in gen
si numar cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele in genitiv:
carte a elevului

carti ale elevilor

copil al vecinei

copii ai vecinelor

ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJECTIVAL)INSOTESTE UN ADJECTIV


SAU UN NUMERAL, STABILIND LEGATURA DINTRE ACESTE PARTI DE
VORBIRE SI SUBSTANTIVUL DETERMINAT (CEL, CEA, CEI, CELE).
Observatii:
Se numeste articol demonstrativ, deoarece provine din forma veche a pronumelui demonstrativ : cel
(acel), cea (aceea), cei (aceia), cele (aoalea) sl adjectival, deoarece, de obicei, insoteste un adjectiv.
Articolul demonstrativ (adjectival) se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat de
adjectivul sau de numeralul pe care-l insoteste:
N./Ac.

eleva cea silitoare

D./G.

elevei celei silitoare

Adjectivul
Adjectivul este o parte de vorbire flexibil, care arat
nsuirea unui obiect, nsoete i determin un substantiv.

Adjectivul se acord n gen, numr i caz cu substantivul


determinat. (om frumos, oameni frumoi; main frumoas,
maini frumoase)
n general locul adjectivului este dup substantivul pe care
l nsoete (main frumoas), dar poate sta i naintea
acestuia (frumoasa main). Poziionarea adjectivului
naintea substantivului determinat este frecvent ntlnit n
operele literare, atunci cnd este urmrit accentuarea
nsuirilor unui anumit obiect (mndrul soare, dulce grai).
Adjectivul nu se desparte prin virgul de substantivul
determinat, indiferent de locul pe care l ocup fa de
substantiv. n cazurile n care un substantiv are mai multe
adjective, adjectivele se despart prin virgul dac nu au
cuvinte de legtur ntre ele sau sunt legate prin
cuvintele dar, nici, ns.
Clasificarea adjectivelor

Dup numrul cuvintelor aflate n structura adjectivelor,


acestea pot fi: simple (bun, ru, frumos, urt, harnic, lene) sau
compuse. Adjectivele compuse sunt formate prin
contopirea mai multor cuvinte ntr-unul singur (atottiutor,
cumsecade, atotputernic, multimilenar) ori prin alturarea unor

cuvinte desprite prin liniu de unire (social-politic,


instructiv-educativ, alb-argintiu).
Alte adjective formate prin alturarea elementelor
componente:

adjective compuse din numele unui punct cardinal i


un adjectiv care exprim etnicitatea (nord-american,
american, nord-dunrean)

sud-

adjective compuse formate din mai multe adjective


care arat originea etnic (franco-romn, romnobulgaro, franco-anglo-american); exist cteva excepii n
acest caz, atunci cnd adjectivul se refer la urmtoarele
dialecte (dacoromn, istroromn, macedoromn, meglenoromn)
adjective formate dintr-un adverb (nainte, aa),
adjectiv (liber nou) sau verb (nainte-mergtor,
cugettor, nou-ales, propriu-zis, aa-zis)

liber-

Dup formele flexionare, adjectivele se mpart n variabile


(bun, alb, negru, greu, lung, cenuiu) i invariabile (cumsecade, ferice,
asemenea, atare, aa). (detalii Flexiunea adjectivelor)

Dou sau mai multe cuvinte, care mpreun au valoarea


unui adjectiv, formeaz locuiunile adjectivale
(detalii Locuiuni adjectivale).
Gradele de comparaie ale adjectivului

Adjectivele pot avea trei grade de comparaie: pozitiv (mare),


comparativ (de superioritate mai mare, de egalitate la fel
de mare, de inferioritate mai puin mare), superlativ (relativ de
superioritate cel mai mare, relativ de inferioritate cel mai
puin mare, absolut foarte mare).
Exist i o serie de adjective care nu prezint grade de
comparaie, n general cele care reprezint nsuiri care
nu pot fi comparate (etern, viu, mort, rotund) sau cele care
reprezint n sine forme de comparativ sau superlativ
(superior, inferior, optim).
Funciile sintactice ale adjectivului

Adjectivul poate avea n propoziie funciile sintactice de


atribut adjectival, nume predicativ, complement
circumstanial de timp, complement indirect, complement
circumstanial de cauz.
Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

prin conversiune: substantiv, adverb

cu valoare de adjectiv: participiu, gerunziu, adverb


Valorile stilistice ale adjectivului

epitet, enumeraie, inversiune, comparaie, epitet


cromatic, epitet metaforic, epitet personificator,
antitez

PRONUMELE DIN LIMBA ROMANA

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)

PRONUMELE ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA CARE


INLOCUIESTE UN SUBSTANTIV (NUME).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).

PERSOANA I

Singular
Cazur
i

Intrebare

Forme
accentuate

N.

Ac.

D.

G.

cine?

eu

(pe)

(pe)

cine ?

mine

cui?

al, a, ai,
ale cui?

Functie

Plural

Forme
neaccentuate

Forme
accentuat
e

sintactica

Forme
neaccentuate

noi

ma, m-

(pe) noi

ne

mie

imi, mi

noua

ne, ni

subiect
complement
direct
complement
indirect

V.

PERSOANA a II-a

Cazu Intrebar
ri

N.
Ac.

D.

G.
V.

Singular

Plural

Forme Forme

Forme

Functie
sintactica
Forme

accent neaccentuat accentuat neaccentuat


uate

cine?

tu

voi

(pe)

(pe)

cine ?

tine

te-

(pe) voi

va, v-

cui?

tie

iti, ti-

voua

va, vi, v-

tu!

voi!

al, a, ai,
ale cui?

subiect
compleme
nt direct
compleme
nt indirect

OBSERVATII
Pronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de
persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.
Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai
pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).
Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.
PERSOANA a III-a (masculin)

Cazu Intrebar
ri

N.
Ac.

cine?
(pe)
cine ?

Singular

Plural

Forme Forme

Forme

sintactica
Forme

accent neaccentuat accentuat neaccentuat


uate

el

ei

(pe) el il, l-

(pe) ei

ii, i-

lui

ii, i-

lor

le, li

lor

D.

cui?

G.

al, a, ai, lui


ale cui?

Functie

subiect
compleme
nt direct
compleme
nt indirect
atribut
pronominal

genitival
V.

PERSOANA a III-a (feminin)


Singular
Cazur
i

Intrebare Forme
accentuate

N.
Ac.

D.

G.

V.

cine?
(pe)
cine ?
cui?

al, a, ai,
ale cui?

ea

Functie

Plural

Forme
neaccentuate

Forme
accentuat
e

sintactica
Forme
neaccentuate

ele

(pe) ea o-

(pe) ele

le-

ei

lor

le, li

ii, i-

subiect
complement
direct
complement
indirect
atribut

ei

lor

pronominal
genitival

La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul,
dansa, dansii, dansele.
Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale,
dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ
: palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens
posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut
pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se
intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa
sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.
(I. Creanga)
Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.

VERBUL IN GRAMATICA LIMBII ROMANE


Definitia verbului este:

VERBUL DIN LIMBA ROMANA ESTE PARTEA DE VORBIRE FLEXIBILA


CARE EXPRIMA STARI, ACTIUNI, EXISTENTE, EVOLUTII (PROCESE IN
DESFASURARE) CARE SE PETREC INTR-UN TIMP MAI SCURT SAU
INDELUNGAT.
Principalele trasaturi ale verbului:

Verbul este partea de vorbire principala, una dintre cele mai reprezentative, dupa substantiv
impreuna cu care formeaza miezul unei bune comunicari;

Verbul intrece toate celelalte parti de vorbire in ceea ce priveste bogatia flexiunii, putand
ajunge la numeroase forme, majoritatea compuse;

Verbul are categorii gramatice specifice (timul, modul si diateza) asociate cu cele nespecifice
de numar, persoana si gen;

Categoriile gramaticale specifice ale verbului ii asigura o flexiune proprie numita conjugare;

Sintactiv verbul poate devenii centrul comunicarii intr-o propozitie, fie in propozitia de
predicat verbal, fie in cea de copula intr-un predicat nominal (ajutata bineinteles de un nume
predicativ)
Exemplu: Alergam necontenit, dar alergam bucurosi
Baiatul sta la umbra. Baiatul sta pe ganduri

Verbul este o parte de vorbire independenta, pentru care se poate sa realizeze singur o
propozitie.
Exemplu: Ploua! S-a inserat.
Dupa criteriul sintactic, verbul pot fi :
a) tranzitiv / intranzitiv;
b) personale / impersonale;
c) predicativ / nepredicative.

Verbeul tranzitiv reprezinta cuvantul care admit un complement direct, adica a caror actiune se
rasfrange in mod direct asupra unui obiect:
L-am vazut pe Vasilescu.
Citesc o carte frumoasa.

Verbul intranzitiv reprezinta cuvantul care nu admit complement direct, respectiv: verbele de
miscare (a pleca, a sosi, a merge, a se duce),verbele reflexive (a se gandi, a se teme, a se mira)
si verbele care exprima starea (a sta, a dormi).
Ele admit numai relatia verb complement indirect sau complement circumstantial.
Noi am plecat la Timisoara. (complement circumstantial de loc)
Toti se gandeau la admitere. (complement indirect)
Verbul personal reprezinta cuvantul care admit un subiect, nume de persoana: scriu, scrii, scrie etc.

Verbul impersonal este verbul care nu pot admite un subiect sau se refera la fenomene
meteorologice.
Se mai numesc si unipersonale, deoarece au numai persoana a III-a (ploua, tuna, ninge, fulgera,
trazneste). Verbele a trebui, a placea sunt impersonale.
Verbul impersonal admite un subiect sau o subiectiva.
Imi place muzica. (subiect)
Imi place1/sa cant.2/ (subiectiva)

Verbul predicativ poate forma singur predicatul cand sunt la un mod predicativ.
Costel invata bine. (verb predicativ)

Verbul copulativ nu pot forma singur predicatul decat cu ajutorul unui nume predicativ, alcatuind un
predicat nominal. Ele nu au inteles de sine statator.
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a se face, aparea, a ramane, a insemna,
a constitui, a reprezenta etc.

Cand au inteles de sine statator, verbele a fi, a ajunge, a iesi, a insemna, a face, a
ramane sunt predicative.
Elevii sunt in clasa. (se afla, exista)
Noi am ajuns la scoala. (am sosit)
Ei au iesit din magazin. (au plecat)
Voi ati facut lucrarea. (ati terminat)
Ele au ramas la spectacol. (au stat)
Verbul a face la diateza activa este verb predicativ, dar la diateza reflexiva nu are inteles de sine
statator, deci este copulativ:
Hatmanul Mihu a fost slujitor, s-a facut apucator si a ajuns zgarcit.
(B.St. Delavrancea)
De asemenea, verbul a parea la diateza activa este verb copulativ, (iar ca verb reflexiv impersonal
este verb predicativ:
Iarba pare de omat. (verb copulativ)
(M. Eminescu)
Se pare 1/ ca vor pleca mai repede.2/ (verb predicativ)

Verbul auxiliar reprezinta cuvintele care ajuta la formare a modurilor si a timpurilor compuse
precum si a diatezei pasive (a fi).
Exemple: a fi, a avea, a vrea.

Verbul a fi se foloseste ca verb auxiliar pentru formarea urmatoarelor moduri si timpuri:


viitor anterior: voi (vei, va, vom, veti, vor) fi scris;
conjunctiv perfect: sa fi scris.
conditional optativ perfect: as (ai, ar, am, ati) fi scris.
infinitiv perfect: a fi scris;
Toate timpurile si modurile diatezei pasive se construiesc auxiliarul a fi:sunt chemat (a); eram
chemat (a); as fi fost chemat (a); sa fi fost chemat (a) etc.
Verbul a avea serveste ca auxiliar pentru formarea perfectului compus si a modului
conditional-optativ, timpul prezent si perfect:

perfectul compus: am citit, ai citit, a citit, am citit, ati citit, au citit.


conditlonal-optativ prezent: as citi, ai citi, ar citi, am citi, ati citi, ar citi.
Uneori verbul a avea la indicativ prezent este folosit ca auxiliar pentru exprimarea unei forme a
viitorului popular (construit cu modul conjunctiv):am sa citesc, ai sa citesti, are sa
citeasca, avem sa citim, aveti sa cititi, ausa citeasca.
Verbul a vrea este folosit ca verb auxiliar pentru formarea viitorului propriuzis: voi scrie, vei scrie, va scrie, vom scrie, veti scrie, vor scrie.