Curs 3

Functii reale de o variabil

a
La nceput vom reaminti definitiile de baza ale limitei, continuitatii si
derivabilitatii. De asemenea se reamintesc, fara demonstratie, teoremele de baza
ale limitei si ale continuitatii, precum si cateva proprietati simple ale derivatelor.
Mentionam ca proprietatile respective se vor extinde la cazul functiilor de mai multe
variabile, care vor fi studiate ulterior. In ceea ce priveste functiile derivabile, n paragrafele urmatoare vom studia detailat teoremele de medie,
regulile lui lHospital si polinomul lui Taylor. De asemenea mentionam ca studiul
functiilor elementare: exponentiala, putere, logaritm si functii trigonometrice si invers trigonometrice, va fi facut n capitolul urmator, dupa definirea seriilor
Taylor.

Definitii si rezultate de baz

a

Definitia 1.1. Fie a R. O multime V R se numeste vecin

atate, (respectiv
vecin
atate la st
anga, vecin
atate la deapta) a punctului a dac
a exista > 0
astfel nc
at (a , a + ) V , ( respectiv (a , a] V , [a, a + ) V ).
Reamintim ca notam cu R mutimea R {} {}.
atate a lui , daca exista R,
Definitia 1.2. O multime V R se numeste vecin
astfel nc
at (, ) {} V . O multime V R se numeste vecin
atate a lui ,
dac
a exista R, astfel nc
at (, ) {} V .
Definitia 1.3. Fie D R. Un element a R se numeste punct de acumulare
(respectiv punct de acumulare la st
anga, punct de acumulare la dreapta),
al lui D, daca pentru orice vecin
atate, (respectiv vecin
atate la stanga, vecin
atate la
dreapta), V a lui a, exista x V , astfel nc
at x 6= a.
Propozitia 1.1. Punctul a R este punct de acumulare al multimii D R, daca
si numai daca exista un sir (xn )nN convergent la a, de puncte xn D, xn 6=
a, () n N.
Pentru punctele de acumulare la stanga sau la dreapta, avem:
Propozitia 1.2. Fie D R si a R. Sunt echivalente afirmatiile:
i) a este punct de acumulare la dreapta, (respectiv la stanga),
ii) exista un sir (xn )nN , convergent la a, de puncte xn D, xn < a (respectiv
xn > a) () n N,
iii) exista un sir (xn )nN , convergent si strict cresc
ator (respectiv strict descresc
ator) de puncte xn din D.

Definitia 1.4. Fie D R, f : D R si a R punct de acumulare (respectiv punct

de acumulare la stanga, punct de acumulare la dreapta) a lui D. Spunem ca functia
f are limit
a, (respectiv limit
a la st
anga, limit
a la dreapta) n punctul a, daca
exist
a l R, cu proprietatea ca pentru orice vecin
atate U a lui l exista o vecin
atate
(respectiv vecin
atate la stanga, vecin
atate la dreapta) V a lui a astfel nc
at pentru
orice x V D, x 6= a sa avem f (x) U .
Observatiile 1.1. i) Conditia din definitia de mai sus poate fi scrisa si sub forma
f (V D \ {a}) U .
ii) Definitia precedenta foloseste limbajul vecinatatilor, care prezinta avantajul
de a exprima n mod unitar existenta limitei indiferent daca a si l sunt numere reale
sau sunt egale cu + sau . Daca particularizam pe a si pe l dupa cazurile
cand sunt finiti sau infiniti, putem exprima n mod echivalent conditia din definitia
limitei, n limbajul numit delta-epsilon. Obtinem urmatoarele forme echivalente
ale definitiei precedente
Daca a R, l R : () > 0, () > 0, () x D, x 6= a, |x a| <
|f (x) l| < . (Conditia x 6= a se nlocuieste pentru limita la stanga cu cu
conditia x < a, iar pentru limita la dreapta, cu conditia x > a.)
Daca a R, l = : () R, () > 0, () x D, x 6= a, |x a| <
f (x) > . (Conditia x 6= a se nlocuieste pentru limita la stanga cu cu conditia
x < a, iar pentru limita la dreapta, cu conditia x > a.)
Daca a = , l R () R, () > 0, () x D, x > |f (x) l| < .
Daca a = , l = () R, () R () x D, x > f (x) > .
Daca a sau l sunt egali cu , se obtine o scriere analoaga cu cele pentru +.
Propozitia 1.3. Daca o functie admite ntr-un punct a limit
a, (respectiv limita la
st
anga, limita la dreapta) atunci elementul l R care apare n Definitia 1.4 este
unic.
Din aceasta propozitie rezulta ca sunt bine definite urmatoarele definitii si notatii.
Definitia 1.5. Elementul unic l R care apare in Definitia 1.4 se numeste limita,
(respectiv limita la st
anga, limita la dreapta) a functiei f n punctul a. Limita
functiei se noteaz
a cu limxa f (x), limita la stanga se noteza cu limx%a f (x) sau cu
f (a 0), iar limita la dreapta se noteza cu limx&a f (x) sau cu f (a + 0). Limita
ntr-un punct se mai numeste si limita global
a, iar limitele la stanga si la dreapta
se mai numesc si limitele laterale (la stanga si la dreapta).
Caracterizarea limitei globale cu ajutorul limitelor laterale este urmatoarea:

Propozitia 1.4. Fie functia f : D R, D R si a R. Avem:

i) Daca a este punct de acumulare la stanga a lui D si nu este punct de acumulare
la dreapta, atunci f are limita n a daca si numai daca f are limita la stanga n a.
acest caz cele doua limite sunt egale. (Un enunt similar are loc pentru situatia
In
simetric
a).
ii) Daca a este punct de acumulare atat la stanga cat si la dreapta pentru D,
atunci f are limita n a, daca si numai daca f are ambele limite laterale si egale
acest caz valoarea limitei globale coincide cu cea a limitelor laterale.
ntre ele. In
Dam n continuare caracterizarea cu siruri a limitei:
Teorema 1.1. (Heine) Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare a
lui D. Sunt echivalente urmatoarele afirmatii:
i) limxa f (x) = l,
ii) pentru orice sir (xn )nN cu limita a si cu termeni xn D, xn 6= a, avem
limn f (xn ) = l.
Corolarul 1.1. Fie D R, f : D R si a R un punct de acumulare a lui D.
Dac
a exista l1 , l2 R, l1 6= l2 si doua siruri (x1n )nN , (x2n )nN , unde pentru i = 1, 2,
avem xin D, xin 6= a, (n N), limn xin = a, si limn f (xin ) = li , atunci
functia f nu are limita n a.
Caracterizarea limitelor laterale se poate face si numai cu ajutorul sirurilor strict
monotone. Dam n continuare doar caracterizarea limitei la stanga. Pentru limita
la dreapta avem un rezultat similar.
Teorema 1.2. (Heine),(pentru limita la st
anga) Fie D R, f : D R
si a R un punct de acumulare la stanga a lui D. Sunt echivalente urmatoarele
afirmatii:
i) limx%a f (x) = l,
ii) pentru orice sir (xn )nN , xn D, (n N) strict cresc
ator si cu limita a
avem limn f (xn ) = l.
In continuare enuntam cateva proprietati ale limitei globale. Rezultate similare
au loc si pentru limite laterale.
Propozitia 1.5. (Criteriul major
arii) Fie functiile f, g : D R, unde D R.
Fie a un punct de acumulare a lui D.
i) Daca |f (x) l| g(x), () x D, l R si limxa g(x) = 0, atunci
limxa f (x) = l.
ii) Daca f (x) g(x), () x D si limxa g(x) = , atunci limxa f (x) = .
Propozitia 1.6. Daca f : [a, b) [c, d) este o bijectie cresc
atoare, unde a, c R
si b, d R, atunci avem limxb f (x) = d.
Teorema 1.3. Fie functiile f, g : D R, D R si a un punct de acumulare
a lui D, Presupunem ca exista limitele limxa f (x) = lf si limxa g(x) = lg , unde
lf , lg R. Sa notam cu ? oricare din operatiile +, , , /. Daca ? este /, atunci,
3

presupunem n plus ca exista o vecin

atate V a lui a astfel nc
at g(x) 6= 0, () x
aceste conditii, daca lf ? lg are sens n R, atunci exista limxa (f g)(x)
D V . In
si este egal
a cu lf ? lg . Pe scurt
lim (f g)(x) = (lim f (x)) ? (lim g(x)).

xa

xa

xa

Observatiile 1.2. i) Folosind Teorema 1.3, putem obtine limitele functiilor rationale.
Limitele altor functii elementare, vor fi obtinute n paragrafele 4 si 5 din capitolul
urmator.
ii) Enuturi similare celor din Teorema 1.3 au loc si pentru limitele laterale.
Definitia 1.6. Functia f : D R, D R, se numeste continu
a n punctul a D, (respectiv continu
a la st
anga, continu
a la dreapta), daca pentru
orice vecin
atate V a lui f (a), exista o vecin
atate U , (respectiv vecin
atate la stanga,
cazul
vecin
atate la dreapta) a lui a, astfel nc
at f (x) V , pentru orice x DV . In
contrar functia se numeste discontinu
a n a, (respectiv discontinu
a la st
anga,
discontinu
a la dreapta).
Observatia 1.1. O definitie echivalenta a continuitatii n punctul a este: () >
0, () > 0, () x D, |x a| < |f (x) f (a)| < . Pentru continuitatea la
stanga, (la dreapta) se impun suplimentar conditiile x a, (respectiv x a).
Definitia 1.7. O functie f : D R, D R se numeste continu
a pe D, daca ea

este continu
a n orice punct din D. In caz contrar se numeste discontinu
a.
Propozitia 1.7. Fie f : D R, D R si fie a D, care este totodat
a punct de
acumulare a lui D. Functia f este continu
a n a, daca si numai daca exista limita:
lim f (x) = f (a).

xa

Un enunt similar are loc pentru continuitatea lateral

a.
Definitia 1.8. Fie functia f : D R, D R si a D un punct de dicontinuitate
a lui f . Punctul a se numeste punct de discontinuitate de speta I, daca f admite
limitele laterale posibile n a si cel putin una dintre limitele laterale este diferita de
caz contrar punctul a se numeste punct de discontinuitate
valoarea functiei. In
de speta a II.
Din Propozitia 1.7 si din rezultatele stabilite pentru limitele de functii se obtine:
Teorema 1.4. Functia f : D R, D R, este continu
a n punctul a D,
dac
a si numai daca, pentru orice sir de puncte (xn )nN , xn D, are loc
limn f (xn ) = f (a).
Teorema 1.5. Fie functiile f, g : D R, D R. Sa notam cu ? oricare din
operatiile +, , , /. Daca ? este /, atunci, presupunem n plus ca exista o vecin
atate
V a lui a astfel nc
at g(x) 6= 0, () x D V . Daca funtiile f si g sunt continue
ntr-un punct a D, atunci f ? g este continu
a n a.
4

Teorema 1.6. Fie functiile f : D E, g : E R, D, E R. Daca f este

continu
a ntr-un punct a D, iar g este continu
a n f (a), atunci g f este continu
a
n a.
Teorema 1.7. Orice funtie monotona f : D R, D R, are pe D doar dis plus multimea discontinuit
continuit
ati de prima spet
a. In
atilor lui f este cel mult
num
arabil
a.
Definitia 1.9. O functie f : D R, D R se numete convex
a, (respectiv
strict convex
a, concav
a, strict concav
a) pe D, daca pentru orice puncte x < y
din D si pentru orice (0, 1), astfel nc
at x + (1 )y D, avem f (x) +
+(1 )f (y) f (x + (1 )y) 0, (respectiv > 0, 0, < 0).
In continuare enuntam cateva proprietati ale functiilor continue definite pe intervale.
Teorema 1.8. Orice functie convex
a sau concav
a definita pe un interval deschis
este continu
a pe acel interval.
Definitia 1.10. Spunem ca functia f : I R, unde I este un interval, are proprietatea lui Darboux, daca imaginea f (J) a oricarui subinterval J I este un
interval.
Observatia 1.2. Proprietatea lui Darboux poate fi enuntata si astfel: pentru orice
puncte x < y din I si orice astfel ncat f (x) < < f (y) sau f (y) < < f (x),
exista un punct c, x < c < y astfel ncat f (c) = .
Teorema 1.9. Orice functie continu
a pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
Teorema 1.10. O functie continu
a si injectiv
a pe un interval este strict monotona
pe acel interval.
Teorema 1.11. Daca o functie definita pe un interval este monotona si are drept
imagine un interval, atunci ea este continu
a.
Teorema 1.12. O functie continu
a si bijectiv
a pe un interval are inversa tot o
functie continu
a.
Teorema 1.13. (Weierstrass) Orice functie continu
a f : [a, b] R este marginit
a si si atinge marginile. Mai concret, exista m, M R si exista xm , xM
[a, b], astfel nc
at
i) m f (x) M, () x [a, b].
ii) f (xm ) = m si f (xM ) = M .
In continuare vom considera notiunea de derivabilitate a unei functii reale.

Definitia 1.11. Fie functia f : D R, D R si a D, care este totodat

a
punct de acumulare a lui D. Numim derivata functiei f n a, elementul f 0 (a)
R, definit prin
f (x) f (a)
f 0 (a) := lim
,
xa
xa
n cazul cand limita exista. Daca f 0 (a) R, atunci functia f se numeste derivabil
a n a.
Daca D este un interval, iar f este derivabila n orice punct din D, atunci f se
numeste functie derivabil
a pe D, iar functia f 0 : D R, care ia n orice punct
a D valoarea f (a), se numeste functia derivat
a a lui f . Funtia f se numeste
0
primitiva functiei f .
Definitia derivabilitatii unei functii ntr-un punct se poate extinde astfel.
Definitia 1.12. Fie functia f : D R, D R si a D. Presupunem ca a este
punct de acumulare la stanga, (respectiv la dreapta) a lui D. Numim derivata la
st
anga, (respectiv derivata la dreapta) a functiei f n a, elementul fs0 (a) R,
(respectiv fs0 (a) R), definit prin
f (x) f (a)
f (x) f (a)
, (respectiv fd0 (a) := lim
),
x%a
x&a
xa
xa

fs0 (a) := lim

n cazul cand limitele exista. Acestea se numesc derivatele laterale ale lui f n a.
Dac
a fs0 (a) R, (respectiv fs0 (a) R), atunci f se numeste derivabil
a la st
anga,
(respectiv la dreapta) n a.
Propozitia 1.8. Fie functia f : D R, D R si a D.
i) Daca a este punct de acumulare la stanga si nu este punct de acumulare la
dreapta a lui D, atunci f are derivata n a daca si numai daca f are derivata la
st
anga n a. (Un enunt similar exista pentru situatia simetrica).
ii) Daca a este punct de acumulare la stanga si la dreapta pentru D, atunci f
are derivat
a n a dac
a si numai daca are derivate laterale si acestea sunt egale.
Teorema 1.14. O functie derivabila ntr-un punct este continu
a n acel punct.
Ofunctie derivabila la stanga (la dreapta) ntr-un punct este continu
a la st
anga, (la
dreapta) n acel punct.
Teorema 1.15. Fie functiile f, g : D R derivabile n punctul a D. Atunci
exist
a:
i) (f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a).
ii) (f g)0 (a) = f 0 (a) g(a) + f (a) g 0 (a).
iii)Dac
atate V a lui a astfel ca g(x) 6= 0, () x D V , atunci
 a exista o vecin
0

(a)g (a)
.
exist
a fg (a) = g(a)f (a)f
g 2 (a)
iv) Daca f este constant
a, atunci f 0 (a) = 0.

Teorema 1.16. (Derivarea functiilor compuse) Fie functiile f : D E si

g : E R, D, E R. Fie a D un punct de acumulare a lui D si presupunem
6

c
a b := f (a) este punct de acumulare a lui E. Daca f este derivabila n a si g este
derivabil
a n b, atunci g f : D R este derivabila n a si
(g f )0 (a) = g 0 (b) f 0 (a).
Teorema 1.17. (Derivarea functiilor inverse) Fie I, J intervale si functia f :
I J bijectiv
a si continu
a. Daca f este derivabila n a, si f 0 (a) 6= 0, atunci f 1
este derivabil
a n punctul b = f (a) si
(f 1 )0 (b) =

1
f 0 (a)

Definitia 1.13. (Derivate de ordin superior) Fie functia f : D R, D

R si a D, punct de acumulare a lui D. Definim derivatele de ordinul k,
k 0 ale lui f n a, n mod recursiv astfel: f (0) (a) := f (a), iar daca k > 0, atunci
derivat
a f (k) (a) se defineste n cazul cand exista o vecin
atate V a lui a , astfel ca
f admite derivata de ordin (k 1) n toate punctele lui D V si n plus functia
f (k1) : D V R este derivabila n a. Atunci definim
f (k) (a) := (f (k1) )0 (a).
Teorema 1.18. (Formula lui Leibniz) Dac
a functiile f, g : D R, D R sunt
derivabile de ordinul k 0 n punctul a D, atunci avem:

k 
X
k
(k)
(f g) (a) =
f (j) (a) g (kj) (a).
j
j=0

Teorema 1.19. Fie I R un interval si f : I R o functie derivabila de ordinul

doi. Sunt echivalente urmatoarele conditii
i) f este convex
a (concav
a) pe I,
0
ii) f este cresc
atoare (descresc
atoare) pe I,
iii) f 00 (x) 0, () x I (f 00 (x) 0, () x I).

Teoreme de medie

Prin teorema de medie pentru functii reale ntelegem o teorema care asigura
existenta unui punct n care una sau mai multe functii ferifica o anumita identitate.
Definitia 2.1. Fie f : D R, D R. Un punct x0 D se numeste punct de
maxim local, respectiv punct de minim local al lui f , daca exista o vecin
atate
V a lui x0 , astfel nc
at sa avem f (x) f (x0 ), () x D V , respectiv f (x)
f (x0 ), () x D V . Un punct care este de maxim local sau de minim local se
numeste punct de extrem local.
Definitia 2.2. Fie functia f : D R, D R. Un punct n care f si atinge
valoarea maxima se numeste punct de maxim global, iar un punct n care f si
atinge valoarea minima se numeste punct de minim global. Un punct de maxim
sau de minim global se numeste punct de extrem global.
7

Observatia 2.1. Orice punct de extrem global este si un punct de extrem local de
acelasi tip.
Teorema 2.1. (Fermat) Fie f : D R, D R si un punct x0 D. care este
punct de acumulare la stanga si la dreapta pentru D. Daca
i) x0 este punct de extrem local pentru functia f si
ii) f este derivabila n x0 ,
atunci f 0 (x0 ) = 0.
Teorema 2.2. (Darboux) Daca o functie f : I R, I interval, este derivabila
pe I, atunci functia derivata f 0 : I R are proprietatea lui Darboux pe I.
Teorema 2.3. (Rolle) Fie functia f : [a, b] R. Daca
i) f este continu
a pe [a, b],
ii) f este derivabila pe (a, b) si
iii) f (a) = f (b),
atunci exist
a c (a, b), astfel nc
at f 0 (c) = 0.
Teorema 2.4. (Cauchy) Fie functia f : [a, b] R. Daca
i) f este continu
a pe [a, b],
ii) f este derivabila pe (a, b) si
iii) g 0 (x) 6= 0, pentru orice x (a, b),
atunci g(b) 6= g(a)si exista c (a, b) astfel nc
at
f (b) f (a)
f 0 (c)
= 0 .
g(b) g(a)
g (c)
Daca alegem functia g(x) = x n Teorema lui Cauchy se obtine urmatoarea
teorema, numita si teorema cresterilor finite.
Teorema 2.5. (Lagrange) Fie functia f : [a, b] R. Daca
i) f este continu
a pe [a, b] si
ii) f este derivabila pe (a, b),
atunci exist
a c (a, b) astfel nc
at
f (b) f (a) = f 0 (c)(b a).
Observatia 2.2. Se vede imediat ca relatiile din concluziile teoremelor lui Cauchy
si respectiv Lagrange sunt adevarate si daca presupunem functiile f , respectiv g,
definite si derivabile pe un interval I, g 0 (x) 6= 0, (x I), iar a si b sunt doua puncte
diferite oarecare din I, nu neaparat cu a < b.
Corolarul 2.1. i) Daca o functie, f definita pe un interval I este derivabila si are
derivata strict pozitiv
a pe I, cu exceptia eventuala al unui numar finit de puncte,
atunci f este strict crescatoare pe I. Analog daca are o derivata strict negativ
a pe
I, cu exceptia unei mutimi finite, atunci ea este strict descresc
atoare pe I.
ii) Doua functii derivabile pe un interval, care au derivatele egale peste tot, difera
ntre ele printr-o constant
a aditiva.
8

iii) Fie o functie f : [a, b] R. Daca

a) f este continu
a pe [a, b],
b) f este derivabila pe (a, b) si
c) exista limita limx%b f 0 (x) = l, unde l R,
atunci f admite derivata la stanga n punctul b si fs0 (b) = l.
Observatiile 2.1. i) Daca pe intervalul I functia f are derivata nenegativa, rezulta
f crscatoare, nu neaparat strict. Analog pentru cele cu derivata nepozitiva.
ii) Un criteriu analog celui din punctul iii) al Corolarului precedent, functioneaza
si pentru existenta limitei la dreapta, precum si pentru existenta limitei bilaterale(globale).

Regulile lui lHospital

In acest paragraf prezentam regulile lui lHospital pentru rezolvarea unor cazuri
de nedeterminare de limite de functii.
Teorema 3.1. (Regula pentru cazul 00 ) Fie I R un interval, a un punct de
acumulare a lui I si f, g : I R. Daca sunt ndeplinite conditiile:
i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, () x I,
iii) limxa f (x) = 0 si limxa g(x0 ) = 0,
0 (x)
iv) exista l R astfel nc
at limxa fg0 (x)
= l,
atunci g(x) 6= 0, () x I \ {a} si exista limita
f (x)
= l.
xa g(x)
lim

) Fie I R un interval, a un punct de

Teorema 3.2. (Regula pentru cazul

acumulare a lui I si f, g : I R. Daca sunt ndeplinite conditiile:

i) f si g sunt derivabile pe I \ {a},
ii) g 0 (x) 6= 0, () x I
iii) limxa g(x0 ) = ,
0 (x)
iv) exista l R astfel nc
at limxa fg0 (x)
= l,
atunci exista o vecin
atate V a lui a, astfel nc
at g(x) 6= 0, () x I V \ {a} si
exist
a limita
f (x)
lim
= l.
xa g(x)

Polinomul lui Taylor

Polinomul lui Taylor asociat unei functii derivabile de ordin superior si unui punct
din domeniul sa de definitie, este ales astfel ncat sa dea cea mai buna aproximare
locala a functiei, dintre toate polinoamele de acelasi grad cu polinomul lui Taylor
considerat. Avem urmatoarea definitie de baza.
9

Definitia 4.1. Fie functia f : D R, D R, derivabila de ordinul n N n

punctul a D. Se numeste polinomul lui Taylor de ordinul n al funtiei f n
punctul a, urmatorul polinom algebric:
f 0 (a)
f (n) (a)
(x a) + . . . +
(x a)n , (x R).
(1)
1!
n!
Numim restul polinomului lui Taylor de ordinul n al functiei f n punctul a, functia:
Ta,n (f )(x) = f (a) +

Ra,n (f )(x) = f (x) Ta,n (f )(x),

(x D).

Daca notam f 0 := f , atunci putem scrie Ta,n (f )(x) =

n
P
k=0

f ( k)(a)
k!

(x a)k .

Se observa ca daca functia f este derivabila ntr-un punct a din domeniul sau
de definitie, atunci dreapta tangenta la graficul lui f , de ecuatie y = f (a) +
+f 0 (a)(x a) este graficul polinomului lui Taylor de ordinul unu. Daca marim
ordinul polinomului lui Taylor obtinem o mbunatatire a ordinului de aproximare, a
functiei, dupa cum rezulta din teorema urmatoare.
Teorema 4.1. Fie f : I R, I interval. Daca functia f este derivabila de ordinul
n 1 ntr-un punct a I, atunci
lim

xa

Ra,n (f )(x)
= 0.
(x a)n

Demonstratie. Sa notam, pentru simplificare g(x) := Ra,x (f )(x) si h(x) :=

= (x a)n , pentru x I. Deoarece f este derivabila de ordinul n n a, rezulta
ca exista > 0 astfel ncat f este derivabila de ordinul n 1 pe I (a , a + ).
Notam J := I (a , a + ).
Urmatoarele formule pot fi obtinute usor prin inductie:
g

(k)

(x) = f

(k)

(x)

n
X
j=k

h(k) (x) =

j!
f j (a)

(x a)jk ,
(j k)!
j!

n!
(x a)nk ,
(n k)!

x I, 0 k n,

x I, 0 k n.

De aici obtinem imediat ca g (k) (a) = 0, 0 k n, si de asemenea h(k) (a) = 0,

0 k n 1.
Fie (xp )p , un sir de puncte din J, convergent la a, cu xp 6= a, p 0. Notam
0
xp := xp . Demonstram prin inductie dupa 0 k n 1 ca exista pentru orice
ncat sa avem
p 0 cate un punct xkp situat pe inervalul de capete a si xk1
p , astfel
g (k) (xkp )
g(xp )
= (k) k .
h(xp )
h (xp )
Presupunum adevarat pentru k < n 1 si demonstram pentru k + 1. Aplicand
teorema lui Cauchy pe intervalul de capete a si xkp , perechii de functii f (k) si h(k)
situat pe intervalul deschis de capete a si xkp astfel ncat
gasim un punct xk+1
p
g (k) (xkp )
g (k) (xkp ) g (k) (a)
g (k+1) (xk+1
p )
=
.
=
(k)
k
(k)
(k)
(k+1)
h (xp )
h (xp ) h (a)
h
(xk+1
p )
10

Cu aceasta inductia este demonstrata. Avem n final

g (n1) (xn1
)
g(xp )
p
= (n1) n1 .
h(xp )
h
(xp )
Deoarece limp xp = a, rezulta limp xn1
= a. Aplicand criteriul cu siruri
p
al limitei, partea de necesitate, precum si faptul ca f este derivabila de ordinul n n
a, obtinem:


g(xp )
g (n1) (x)
1 f (n1) (x) f (n1) (a)
(n)
lim
= lim (n1)
= lim
f (a) = 0.
p h(xp )
xa h
(x) xa n!
xa
Deoarece sirul (xp )p a fost ales arbitrar, aplicand criteriul cu siruri al limitei, partea
g(x)
de suficienta, rezulta limxa h(x)
= 0.

Teorema 4.2. (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange) Fie I un interval
si f : I R o functie derivabila de ordinul n + 1, n N pe I. Atunci pentru orice
dou
a puncte a si x din I, x 6= a, exista un punct c situat ntre a si x, astfel nc
at
s
a avem
n
X
f (k) (a)
f (n+1) (c)
f (x) =
(x a)k +
(x a)n+1 .
k!
(n
+
1)!
k=0
Demonstratie. Fie x si a puncte fixate si distincte din I. Sa notam
#
"
n
X
f (k) (a)
(x a)k (x a)n1 .
M := f (x)
k!
k=0
Sa consideram functia g : I R, definita prin:
g(t) := f (x) +

n
X
f (k) (t)
k=0

k!

(x t)k + M (x t)n+1 ,

(t I).

Din modul de alegere al constantei M rezulta ca avem g(a) = 0. Totodata avem

si g(x) = 0. Deoarece f este derivabila de ordinul n + 1 pe I, obtinem ca g este
derivabila pe I. Aplicand Teorema lui Rolle, functiei g pe intervalul de capete x si
a, gasim un punct c situat strict ntre aceste puncte astfel ncat g 0 (c) = 0. Avem

n  (k+1)
X
f (k) (c)
f
(c)
k
k1
0
0
(x c)
(x c)

0 = g (c) = f (c) +
k!
(k 1)!
k=1
(n + 1)M (x c)n =
Deoaorece x 6= c, rezulta M =

f (n+1) (c)
(x c)n (n + 1)M (x c)n .
n!

f n+1 (c)
.
(n+1)!

11