_UN- GENERALITATI DESPRE STRUCTURA MATERIEI Nofiunea de atom, ca unitate elementard de materie, a apdrut inca din antichitate (sec. V i.e.n.) in curentul filosofic inifiat de Leucip si dezvoltat de elevul stu, Democrit. Din punct de vedere stiintific atomul reprezinti cea mai mic& fractiune de element care pastreazi proprititile/identitatea elementului, Cercetirile in domeniul chimiei au condus la definirea unor nofiuni importante ca: © unitatea atomic de masa (“u”) =a 12-a parte din masa atomului de "C : lu= 1,66 107” kg masa atomie% = masa atomului exprimata in w © masa molecular = suma maselor atomice ale atomilor din compozitie © atom-gram = cantitatea de substanta, exprimata in grame, numeric egala cu masa atomicd © molecula gram (mol ) = cantitatea de substanta, exprimata in grame, numeric egal cu masa molecular, Volume egale de gaz, aflate in accleasi conditii fizice, contin acelasi numar de molecule (numarul lui LOSCHMIDT): Ny = 2,687 . 10° m? Numérul de molecule cuprinse intr-un mol este acelasi, indiferent de natura substantei (numarul lui AVOGADRO): N= 6,023 . 10” molecule/mol sau atomi/atom.gram Dispunand elementele dupa masa atomica si asemanarea chimica, MENDELEEV a creat in 1869 “Sistemul periodic al elementelor”. Legatura intre masa atomica gi propritatile chimice a condus la concluzia c& exist o legaturd intre toate tipurile de atomi existente: atomii sunt formati din particule identice, in cantitati diferite, STRUCTURA ATOMULUI THOMSON a constatat ca radiatia catodicd este formatd din particule usoare, identice pentru toate substantele, incdrcate cu o unitate de sarcina electricd negativa numiti electron, Sarcina electric’ transportati de electron este sarcina electrici elementari. El a stabilit experimental sarcina si masa electronului : qe =1,6.10 As 4 m, = 0,0000549 u RUTHERFORD a sustinut c& sarcina electrica pozitiva a atomului este concentrata intr-un volum mic, localizat in centrul atomului, pe care |-a numit nucleu. Electronii se rotesc in jurul nucleului precum planetele in jurul Soarelui. Modelul lui RUTHERFORD, numit modelul planetar (datorita similitudinii cu sistemul planetar) a permis estimarea dimensiunilor nucleului (r, ~ 10° '* m) si a sarcinii electrice totale a nucleului (+Zq) Protonul a fost identificat cu nucleul de H. Sarcina protonului este egal, in valoare absolut’ cu sarcina ¢: p=16.10°A.s my = 1,0072 u (~ 1836 m,). Numérul protonilor din nucleu este, egal cu numirul e” din invelisul exterior si este egal cu numarul atomic Z.Masa atomica este mult mai mare (~ dublu) decat suma maselor celor Z protoni si Z electroni. Diferenta de masd se datoreazi existenfei, in componenta nucleului a unei particule fara sarcina electric’, neutronul: m,= 1,0086 u. Numirul neutronilor din nucleu se noteazi cu litera N. Particulele subnucleare (protoni i neutron) poart’ numele de nucleoli. Suma protonilor(Z) si neutronilor(N) nucleu determina numarul de nucleoli sau numarul de masa (A). A=Z+N Atomul este identificat prin: * simbol chimic (X) © nr. atomic (Z) nr. de mas (A). Atomul elementului cu simbol X (“,X) are : * Zprotoni si A-Z neutroni~ in nucleu ¢ Zelectroni — in exteriorul nucleului. Speciile anatomice individuale caracterizate prin numérul de protoni Z si numarul de nucleoli A se numesc nuclizi. Izotopii sunt specii de atomi ai aceluiasi element care se deosebesc prin numarul de neutroni(N) din nucleu: d u acelasi Z dar A diferit. Exemple : 0 UH, 7HAA ° MCs MCs ‘10,720, "50. Cele mai multe elemente se gasesc in natura in amestecuri de izotopi. Dezvoltarea fizicii nucleare a permis producerea, prin reactii nucleare (reacfii care modifica nucleele), unor izotopi care nu existi in natura = izotopi artificiali, cei mai multi instabili (radioactivi). Doi nuclizi care au acelasi A dar Z diferit se numesc izobari. Electronii executa o miscare de rotatie in jurul nucleului pe orbite/nivele eliptice numerotate, de la nucleu spre exterior, cu ajutorul ciftelor 1,2,3...7 sau literelor K,L,M.N,O,P,Q. INTERACTIA RADIATIHILOR CU SUBSTANTA Pentru ca un nucleu s& fie stabil (E = mc’) trebuie ca masa lui sa fie mai mica decat suma maselor protonilor si neutronilor din acel nucleu. Energia de legatur’ se defineste ca diferenfa dintre energia nuclidului si energia corespunzatoare nucleolilor constituenti. Dezintegrarea are loc cdnd nu este satisficutd conditia de stabilitate. Radiatia este definita ca actiunea de emisie si propagare in spafiu a unde sau particule (fascicul de particule in miscare). Radiafiile nucleare pot lua nastere din nucleu sau in cdmpul electronic al nucleului: radiatii alfa, beta, gamma, etc). Radiatiile X si gamma sunt radiatii fotonice ( unde electromagnetice ).Efectele principale de interactie sunt : © absorbfia — efect fotoclectric, formare de perechi © imprastierea — efect Compton, EFECTUL FOTOELECTRIC - corespunde absorbtiei totale a energiei fotonului incident de cAtre un atom si emisia unui electon, cu o energie egal cu diferenta dintre energia fotonului incident si energia de legatura a electronului in atom. Emisia electronului este urmata de rearanjarea electronilor, insotita de emisia mai multor fotoni caracteristici care pot elibera electroni secundari. in concluzie, prin efect fotoelectric: * fotonul incident este absorbit © substanja iradiata se ionizeaza © apar fotoni de energii mai mici (radiatie secundara) EFECTUL COMPTON. Prin acest efect, fotonul incident interactioneaza direct cu un electron al atomului, cdruia ti cedeaz& o parte din energia sa , pune in miscare electronul liber (numit electron de recul ) si este imprastiat sub un anumit unghi. Astfel, se produc un electron si un foton difuzat cu o energie mai mica decat a fotonului incident. Prin efect Compton, radiatia este difuzata pe alte directii, cedand treptat energia substanfei pani cdnd fotonul este absorbit si materialul ionizat. FORMAREA DE PERECHI. Fotonii cu energie mai mare de 1,02 MeV sunt complet absorbifi in campul nucleului, cu formarea unei perechi de particule : electron- pozitron. Particulele create interactioneaz rapid cu mediul, producdndu-se anihilarea. Cele doua perticule dispar iar energiile lor se regisesc sub forma a doi fotoni, avand fiecare o energie de 0,511, emisi in directii diametral opuse. in mediile biologice, bogate in elemente ugoare, predomina efectul Compton. INTERACTIUNEA RADIATIILOR CU MATERIA VIE in MEDICINA NUCLEARA sunt utilizafi in mod obignuit: radiatia gamma, radiatia beta si emisia de pozitroni. Unitatea pentru doza de iradiere este rem-ul sau sievert (100 rems = I sievert) Radiatia ionozanta poate provoca modificari chimice (producerea agentilor oxidanti, oxidarea grupérilor thiol, inhibarea mitozei si diviziunii celulare, modificdri cromozomiale) la nivelul celulelor vii, puténd provoca moartea in cazul dozelor mari. in cazul unor doze mici, nu se inregistreazi efecte negative asupra sanatatii. Expunerea la nivele ridicate de radiatii poate provoca: © Efecte deterministe — care sunt efecte biologice pe termen scurt ce apar in urma unui incident specific. Aceste efecte se produc daca se atinge un nivel prag al dozei incasate. Simptomele sunt cu atat mai severe si apar mai rapid cu cat doza de iradiere este mai mare — boala de iradiere. Simptome: eritem, arsuri ale pielii; opacifierea cristalinilui, cataract; depresie si aplazie medulara; oligospermie si sterilitate permanenta.« Efecte stocastice — care sunt efecte biologice intarziate, a caror probabilitate de aparitie depinde de doza totala incasatd si apar in timp (ani, zeci de ani) dupa incident sau expunere cumulativa. Se manifesta prin cresterea riscului de cancer gi boli ereditare. SURSE DE RADIATII. LIMITE DE DOZE Expunerea const in aciunea radia{iilor asupra organismului uman. Clasificare - dupa natura surselor de radiatii ionizante © Expunerea naturala © Expunerea artificial * Expunerea ocupationala Expunerea naturali. Provine din © Surse de iradiere externa © de origine extraterestra (radiatia cosmica) © de origine terestra (radiafii emise de radionuclizii din sol, _aer, materiale de constructie, apa, etc.) © Surse de iradiere interna ~ radionuclizii ajunsi in organism prin ingerare, inhalare, absorbtie cutanata. Doza efectiva anuala este de 2,4 mSv, cea mai important sursé de expunere naturala fiind radonul provine din dezintegrarea Ra -226 ( seria U -238). Expunerea artificial’ a populatiei - este cauzati de activitatile umane care modificd radioactivitate naturalé: medicina, testare armament, energetica nucleard, accidente nucleare. Expunerea ocupationala. Cuprinde: * Expunerea la surse artificiale ( expunerea profesionala ): lucratori din industria nucleard; medici si alte cadre sanitare; lucratori din alte industrii (iradieri materiale, producere de radioizotopi, —_acceleratori) © Expunere la surse naturale — in activitifi cu nivel ridicat de radioactivitate naturala: minerit, aviatie. Conform Normelor Fundamentale de Securitate Radiologica, persoanele care desfaisoara activitati cu surse de radiafii se impart, in funcfie de riscul radiologic al practicii desfisurate, i + Expusi profesional © Populatie © Persoane in curs de pregitire. LIMITE DE DOZE * EXPUSI PROFESIONAL 1, Limita Dozei Efective (KE) pentru personalul expus profesional este de 20 mSv pean.2. Sunt valabile si urmatoarele limite de Doza Echivalenti : a) 150 mSv pe an pentru cristalin ; b) 500 mSv pe an pentru piele; ¢) 500 mSv pe an pentru extremitatile mainilor gi picioarelor. — Pentru femeile gravide expuse profesional trebuie asigurate conditii de lueru astfel ca doza efectiva primita de fit s& fie minima (sub 1 mSv pe toatd perioada ramas& dupa declararea graviditatii) —> Pentru femeile care alipteaza se interzic activitatile care implica un rise semnificativ de contaminare. * POPULATIE 1. Limita dozei efective pentru populatie este de 1 mSv/an, 2. in situafii speciale, CNCAN poate autoriza o limit superioara anual de pana la § mSv/an, cu conditia ca valoarea medie pe 5 ani consecutivi a dozei efective sa nu depiseasci. ImSv/an. 3. Pentru populatie sunt valabile si urmatoarele limite de doz echivalenta a). 15 mSv/an pentru cristalin b). 50 mSv/an pentru piele. * PERSOANE iN CURS DE PREGATIRE Sub 16 ani — limitele pentru populatie intre 16 ani — 18 ani — Limita dozei efective este de 6 mSv/an. Cu respectarea limitei de mai sus, sunt valabile si urmatoarele limite pentru doze echivalente: a) 50 mSv/an pentru cristalin b) 150 mSv/an pentru piele c) 150 mSv/an pentru extremitatile mainilor si picioarelor. Peste 18 ani — ca expusi profesional. DOZIMETRIE CLINICA. Titularul de autorizatie trebuie s8 instituie si sa menfina o procedura de dozimetrie clinic& prin care sa se asigure cA : = parametrii fizici si calitatea produselor radiofarmaceutice sunt verificati - activitatea care trebuie administrata este determinata, msuratl gi inregistrata in momentul administraii - pentru diagnostic - dozele absorbite de organele relevante sunt determinate si documentate —in cazul terapici. Constrangeri de doz. Titularul de autorizatie trebuie si aplice constringeri oricarei doze primite de persoanele care participa la sustinerea si ingrijirea pacienfilor si de membrii familiei acestora. Constringerile de doza sunt : = 1 mSyv pentru copii si pentru embrion/fat - 3 mSv pentru adulti pnd la 60 ani - 15 mSv pentru adulti peste 60 ani.MEDICINA NUCLEARA MEDICINA NUCLEARA este un domeniu al medicinei specializat in utilizarea izotopilor radioactivi pentru diagnostic si tratament. Se disting, astfel: « IMAGISTICA NUCLEARA * RADIOIMUNOANALIZA (RIA) * RADIOTERAPIE IMAGISTICA NUCLEARA Imagistica nucleara se ocupi cu investigafii imagistice de inalt& performan{i care, pe ling’ informatiile anatomice clasice, aduce si importante informatii metabolice, funcjionale ale organului sau sistemului explorat. Consté in administrarea intravenoasi sau peros a unui radiofarmaceutic gamma emitent, cu tropism pentru un anumit organ, proces sau leziune si captarea la exterior a radiafiei emise, cu realizarea unei imagini scintigrafice Radiofarmaceuticele sunt agenfi farmaceutici radioactivi, utilizafi in scop diagnostic sau terapeutic, care prezintA in structura lor moleculara unul sau mai multi atomi instabili (radionuclizi). Radionuclizii se pot obfine pe mai multe cai: ¢ in reactoarele nucleare — se objin prin bombardarea cu neutroni a unor elemente stabile. © fn acceleratoarele de particule — se face prin bombardarea materialului finti (izotopul pur) cu particule subatomice incarcate. © Generatorul de radionuclizi este constituit dintr-un element cu Tia (timp de injumatitire) lung, care prin dezintegrare se transforma intr-un radionuclid cu Tin foarte scurt. Generatorul de Mo/Te este cea mai utilizata sursd de radioizitopi in Laboratoarele de Medicina Nucleara din fara. Asistentul medical de radioimagistica are sarcina de a ,mulge” generatorul de Te (pertechnetatul de sodiu) si de a realiza dilutii pentru obfinerea dozei indicate pentru administrare. De asemenea, asistentul de radioimagisticd masoara radioactivitatea eluatului la calibratorul de doze $i administreazi pacientului doza astfel obtinut’. Activitatea radiofarmaceuticului se masoara in mCi sau MBq (1Ci = 3,7 x 10"° Bag). Aparatura de detectie a radiatiei gamma si formarea imaginii scintigrafice. Echipamentul standard cu ajutorul ciruia se vizualizeazi distribufia in vivo a radionuclidului este gamma camera, constituiti din: colimator, detector de scintilatie, tuburi fotomultiplicatoare, circuite de amplificare, analizatorul de impulsuri si monitorul. Principiul care sti la baza functionarii gamma camerei consti in detectarea radiafiei gamma emise in urma injectatii unui radiofarmaceutic cu un anumit tropism si convertirea fotonilor emisi in semnale electrice, cu formarea imaginii scintigrafice.