De ndat ce pronuntm cuvintele de logoterapie sau analiz existential, gndul ne duce

la
neurologul
si
psihiatrul
vienez
Viktor
Frankl.
Nscut la 26 martie 1905, Frankl este ntemeietorul celei de-a treia orientri vieneze n
psihoterapie, dup psihanaliza lui Freud si psihologia individual a lui Adler. Discipol si
continuator al acestora, Frankl si propune o completare, o desvrsire a acestor orientri
psihoterapeutice prin aducerea n discutie a dimensiunii spirituale a omului si a
problematicii sensului. Se realizeaz n felul acesta o adevrat cotitur copernican
(Frankl, 1988) a imaginii omului, fat de cea cultivat de orientrile anterioare: Viata
nssi este cea care pune ntrebri omului. El nu are nimic de ntrebat, mai mult, el este
cel interogat, cel ce rspunde vietii este responsabil fat de viat (Frankl, 1995,
1996). Frankl ncearc n felul acesta s aduc un corectiv perspectivelor antropologice
ale psihologiei abisale, acuzate deja de Husserl si Scheler de psihologism si implicit de
reductionism. Aceast critic, formulat de altfel si de ctre alti filosofi si psihiatri din
epoc, precum K. Jaspers, L. Binswanger sau V.F. von Gebsattel, Frankl o sintetizeaz cu
mult iscusint retoric n formula conform creia, dac psihanaliza freudian e
preocupat de vointa de plcere, iar psihologia individual a lui Adler de vointa de
putere (vezi si Nietzche), orientarea sa urmreste vointa de sens ca motivatie
specific uman primele dou nefiind n fapt dect expresia nevrotic a acesteia din
urm
(Frankl,
1996).
n momentul n care si elaboreaz teoria, Frankl nu are ns n vedere doar aceast critic
a psihologismului (comportamentul uman nu poate fi vzut ca dependent doar de
structura psihologic sau de motivatia psihic) si reductionismului (reducerea dimensiunii
spirituale la cea psihologic), ci si a pan-determinismului (ceea ce exclude liberul arbitru,
din moment ce n spatele oricrei vointe se afl o trebuint, un imperativ, precum pozitia
n fratrie, situatia oedipal sau educatia) si a patologismului (vezi doar asertiunea lui
Freud conform creia orice ntrebare asupra sensului este deja o boal sau faptul c n
spatele oricrei strdanii s-ar afla un conflict sau o nevroz mascat).
Pozitia dizident pe care o adopt atrage dup sine excluderea lui Frankl n 1927 din
asociatia de psihologie individual, la solicitarea expres a lui Adler, fapt care-l afecteaz
profund.
Desprins de adlerieni, Frankl este atras din ce n ce mai mult, prin intermediul lui Rudolf
Allers, de antropologia filosofic si fenomenologia lui Max Scheler. ntr-o conferint din
1926 el foloseste pentru prima dat conceptul de logoterapie la care, n 1933, l adaug
pe cel de analiz existential. ncepnd din 1938 i apar primele publicatii pe aceast
tem, dar datorit rzboiului si a internrii sale ntr-un lagr de concentrare abia n 1946
public primele lucrri majore, ntre care si opera sa de referint rztliche Seelsorge, n
care precizeaz fundamentele teoretice ale logoterapiei si analizei existentiale. Dup ce n
anii 50 public mpreun cu J.H. Schulz si V.F. von Gebsattel monumentala lucrare n
cinci volume Handbuch der Neurosenlehre und Psychotherapie, opera lui Frankl se
mbogteste continuu cu zeci de titluri de carte, nenumrate articole si conferinte tinute
pe toate meridianele. Intr n contact cu numeroase personalitti din lumea filosofiei si
psihoterapiei, pred la numeroase universitti de renume din lumea ntreag, iar prestigiul

incontestabil de care se bucur se concretizeaz n nu mai putin de 25 de titluri de doctor

honoris causa care i sunt acordate. Se stinge din viat la 2 septembrie 1997 la Viena,
lsnd n urma sa o oper monumental, ncrcat de umanism, o nou orientare, cea de a
treia n psihoterapia vienez, o scoal de psihoterapie si nenumrati discipoli care i
continu
opera.
nc de la sfrsitul anilor 40 metoda psihoterapeutic preconizat de Frankl si gseste
primii adepti. n anii 50 ncep s se constituie, n diverse locuri din lume, societti de
logoterapie, prima, curios, tocmai n Argentina. n spatiul de limb german apar de
asemenea societti si institute de logoterapie; eleva lui Frankl, Elisabeth Lukas, la rndul
ei autoare a numeroase crti de specialitate, se dovedeste deosebit de activ n acest sens.
n anul 1982 se nfiinteaz Institutul de Logoterapie din Viena, punndu-se astfel piatra
de temelie pentru formarea sistematic de specialisti n domeniu si pentru dezvoltarea n
continuare a logoterapiei si a analizei existentiale. Aceast scoal care grupeaz mai multi
elevi ai lui Frankl, n fruntea crora se situeaz cel mai strlucit discipol si continuator al
acestuia, Alfried Lngle, a cunoscut o dezvoltare deosebit de dinamic att n domeniul
cercetrii stiintifice si al dezvoltrii teoretice, ct si n domeniul practic de interventie
terapeutic prin elaborarea unor metode specifice de interventie psihoterapeutic precum:
analiza existential personal, metoda analizei biografice, metoda gsirii pozitiei
personale,
ca
s
nu
le
citm
dect
pe
cele
mai
importante.
n acest nou context analiza existential si logoterapia au cunoscut n ultimul deceniu si
jumtate o dezvoltare deosebit, evolund de la ceea ce Frankl vedea doar ca o
completare a psihoterapiilor traditionale la o metod de psihoterapie bine structurat si
de-sine-stttoare, recunoscut ca atare si nominalizat oficial n state ca Austria si
Elvetia drept una din principalele orientri de formare si practic psihoterapeutic.
Asistm la o dezvoltare si nuantare a cadrului teoretic stabilit de Frankl, att cu privire la
problematica sensului, ct si a teoriei motivationale elaborat de acesta.
Introducnd problematica sensului n cmpul de preocupare al psihologiei, psihoterapiei
si psihopatologiei, Frankl realizeaz, asa cum am amintit, o adevrat cotitur
copernican. Cu toate acestea, n modul de abordare a problematicii sensului el rmne la
ntelegerea traditional a acestui concept si anume cea teologic. De aici au rezultat o
serie de neclaritti si nentelegeri care au stat la originea principalelor critici ce i-au fost
aduse, culminnd cu afirmatia conform creia s-ar urmri nici mai mult nici mai putin
dect crearea unui soi de religie surogat. Aceast abordare idealist platonician a
problematicii sensului de ctre Frankl, ce poate fi sintetizat n asertiunea: sensul
premerge fiinta, este nlocuit de Alfried Lngle prin una empiric aristotelic: fiinta
ajunge la sens (Lngle, 1993) sensul fiind vzut din aceast nou perspectiv ca a
posteriori. Lngle distinge ntre un sens existential si unul ontologic, doar primul fiind de
competenta psihologiei, a psihopatologiei si psihoterapiei, cel de-al doilea depsind
competenta acestor domenii (Lngle, 1993). Este locul de ntlnire dar si de delimitare al
psihoterapiei de teologie. Se realizeaz n felul acesta o nou cotitur n abordarea
problematicii sensului, de aceast dat o cotitur existential. Sensul existential (logos)
este acum definit drept cea mai valoroas posibilitate de actiune, atitudine sau trire,

acum si aici, fiind sansa sau sarcina (imperativul) momentului (Lngle, 1994).
Dar dac fiinta ajunge la sens, sensul fiind ceva de atins, ceva ce trebuie descoperit,
ceva situat la sfrsit, nseamn c si vointa de sens, vzut de Frankl ca principal fort
motivational a omului, este ultima ntr-un sir de alte motivatii ce o premerg.
Analiza existential actual distinge patru motivatii existentiale fundamentale (Lngle,
1994), care trebuiesc mplinite, ca o scar a devenirii, pentru ca persoana s poat ajunge
la
o
existent
autentic
si
ferm
ntemeiat:
1. Putinta de a fi pur si simplu, putint vizat n interogarea fundamental a existentei n
directia propriului temei de a fi, prin intermediul perceptiei si cognitiei ajungndu-se la
ncrederea
fundamental;
2. Putinta de a resimti ceea-ce-este-valoros ca atrgtor. Aceast posibilitate este
confruntat n ntrebarea fundamental a vietii: Eu triesc, dar mi place s triesc?,
prin intermediul emotiei ajungndu-se la valoarea fundamental reprezentat de viata
nssi;
3. Putinta si, coextensiv, permisiunea de a fi Eu nsumi, ce presupune elaborarea
rspunsului la ntrebarea fundamental a persoanei: Eu sunt, dar am voie s fiu asa cum
sunt?, prin intermediul atitudinii si identificrii ajungndu-se la valoarea proprie,
pentru ca atunci, si doar atunci cnd aceste trei motivatii fundamentale personalexistentiale sunt mplinite, persoana s fie pus n fata acelei motivatii, specific umane,
pe
care
Frankl
a
descris-o
ca:
4. Vointa (dorinta) de sens, ce presupune rspunsul la ntrebarea asupra sensului
existentei: Eu sunt aici de ce este bine acest lucru?, prin actiune, druire si consacrare
ajungndu-se
la
sensul
vietii.
Aceast nou si complex teorie motivational furnizeaz analizei existentiale actuale un
instrument teoretic propriu, n baza cruia poate fi abordat si psihodinamica, ea
devenind astfel o metod si o doctrin psihoterapeutic complet. n plan teoretic se
contureaz tot mai clar o rescriere a psihopatologiei (n sensul analizei existentiale),
bazat pe filosofia existentialist si fenomenologic n centrul creia se situeaz
conceptul de existent, concept nteles ca trirea si crearea de ctre om a valorilor n
lume.
Conform analizei existentiale se descriu patru premise pentru existent (Lngle,1997):
1. capacitatea de a accepta conditiile vietii (raportarea la realitate si capacitatea de a avea
ncredere);
2.

de

tri

cu

propria

simtire

(relatii

si

valori);

3. valorizarea a ceea ce este individual si unic (respect fat de felul, libertatea si

demnitatea
4.

persoanei,
actiona

si

chiar
a

se

angaja

si

a
pentru

celei
ceea

ce

proprii);
d

sens.

Astfel, perspectiva teoriei comportamentale si a psihodinamicii se modific diametral,

omul ncercnd a se face nteles nu doar ca o fiint condus sau mnat de conditionri si
forte inconstiente, ci si ca una esential atras de valorile prezente si posibile n lume.
Omul ca persoan tinde a trece dincolo de sine, a se consacra si drui altora (lucruri,
oameni, ndatoriri) pentru ca astfel s dobndeasc mplinirea sa existential. Astfel,
analiza existential poate fi definit ca o psihoterapie fenomenologic-personal al crei
scop este de a ajuta persoana s ajung la o trire liber (spiritual si emotional), la
atitudini autentice si la un comportament responsabil fat de viata si lumea sa (Lngle,
1998).
Din aceast definitie rezult si etapele presupuse de procesul terapeutic din analiza
existential:

prelucrarea emotiei si cognitiei din impresie si trire;

prelucrarea integrativ-biografic a atitudinilor personale;
descoperirea formelor de expresie autentice si corespunztoare situatiei;
exersarea si realizarea unui comportament ncrcat de sens.

n decursul timpului, ntelesul termenilor de analiz existential si logoterapie a evoluat,

iar acest lucru a aprut ca evident chiar n opera franklian. Confuziile si nentelegerile au
fost generate de Frankl nsusi, care n dorinta de a sublinia pe de o parte specificitatea
perspectivei sale antropologice de orientare existentialist, iar pe de alta particularittile
metodei sale de interventie terapeutic, a conferit acestor termeni ntelesuri sensibil
diferite. Scoala vienez actual ntelege prin analiz existential ntrega metod de
psihoterapie cu tot esafodajul ei teoretic, logoterapia reprezentnd doar o parte a acestui
ntreg, si anume aceea care se preocup de problematica sensului, deci de problematica
legat de cea de a patra motivatie fundamental personal-existential.
n esent, scopul analizei existentiale este de a descoperi acel DA pentru viat
manifestat prin a tri decis si cu acord interior, existenta fiind mplinit n acord cu
lumea, n vreme ce scopul logoterapiei este de a descoperi sensul (existential).
Principalele afirmatii ale analizei existentiale sunt:
ceea ce este cel mai profund n om persoana nu se poate mbolnvi, este liber
si intangibil;
cu toate acestea, omul poate ajunge la dezndejde dac nu-si descoper sensul sau
dac nu poate fi;
omul este responsabil pentru libertatea sa;
nu este necesar ca omul s afle plcere n tot ceea ce ntlneste, nici mcar n tot
ceea ce afl despre sine nsusi (capacitatea de auto-distantare);
omul nu este ntregit doar din si prin el nsusi el are nevoie de o completare,
mplinire, prin intermediul celorlalti (auto-transcendere);

fiecare om are un loc si o misiune n lume ceea ce i se cere este doar s le

descopere.

n completare, principala afirmatie a logoterapiei remarc putinta omului de a descoperi

un sens n oricare situatie de viat, iar aceasta nu prin elaborare sau impunere ci prin
aplecare si cutare, astfel c pn si situatiile cele mai dificile si lipsite n aparent de
orice sperant s poat deveni accesibile prin:
trirea a ceea ce este valoros (de ex. natura, arta, relatia etc);
crearea de valori (materiale, artistice, spirituale etc);
suportarea a ceea ce este de nenlturat si de neschimbat (boal, pierderea unor
oameni dragi), n atitudinea de a-si fi credincios sie nsusi si de a se putea privi n
fat.
narmat cu aceast nou perspectiv teoretic si metodic, analiza existential si
logoterapia actual sunt pregtite pentru a face fat provocrii acestui sfrsit de mileniu,
provocare reprezentat, dup cum foarte atent sesizeaz Nolberto A. Espinoza (1998), de
intrarea omenirii ntr-o nou er, pe care el o defineste ca postmetafizic. O apreciere
lucid ne oblig s recunoastem marile mutatii survenite n ultimii 50 de ani n felul de a
gndi si a se relationa al oamenilor, att la lume si la ceilalti, ct si la ei nsisi. n noua
lume ce se prefigureaz, o lume a globalizrii, marile imperative morale ce constituiau
jaloane existentiale certe, pentru generatia lui Frankl de exemplu, tind s dispar,
impunnd a fi nlocuite cu altele. Ori tocmai aceasta este sarcina de perspectiv a analizei
existentiale si logoterapiei, sarcin la care aceasta este pregtit a face fat prin
intermediul noilor deschideri si orientri pe care le avanseaz.
Bibliografie
1. Espinosa N.A. (1998) Zur Aufgabe der Logotherapie und Existenzanalyse im
nachmetaphysischen
Zeitalter.
n:
Existenzanalyze
nr.
3/1998,
4-12.
2. Frankl V.E. (1988) Die Sinnfrage in der Psychotherapie. Piper
3.
Frankl
V.E.
(1995)
rztliche
Seelsorge.
Fischer,
96.
4. Frankl V.E. (1996) Der Wille zum Sinn. Mnchen, Zrich, Piper.
5. Lngle A. (1993) Wertberhrung. n: Lngle A. (edit.): Wertbegegnung. Phnomene
und
methodische
Zugnge.
Viena:
GLE,
22-59.
6. Lngle A. (1993) Glossar zu den Emotionsbegriffen. Ibid. 161-173.
7. Lngle A. (1994) Sinn-Glaube oder Sinn-Gespr? Zur Differenzierung von
Ontologischem und Existentiellen Sinn in der Logotherapie. n: Bulletin der GLE 11, 2,
15-22.
8. Lngle A. (1994) Sinnvoll leben. Niedersterreichisches Pressehaus.
9. Lngle A. (1997) Das Ja zum Leben Finden. n: Schtig Sein. Viena, GLE, 13-32.
10. Lngle A. (1998) Verstndnis und Therapie der Psycho-Dynamic in der
Existenzanalyse. n: Existenz-Analyse nr.1/1998, 16-27.