Colegiul Tehnic Edmond Nicolau

OSCILOSCOPUL CATODIC

Bucuresti
2016

Generalitati.
Osciloscopul catodic este un aparat de masurare sau observare, care utilizeaza unul sau mai
multe fascicule de electroni pentru a da o reprezentare a valorilor instantanee ale semnalului
electric masurat in functie de diverse marimi variabile, dintre care cel mai des intalnita este
timpul. Aceasta reprezentare se realizeaza pe ecranul unui tub catodic, de unde si denumirea de
osciloscop catodic. Este instrumentul tipic de analiza a semnalelor in domeniul amplitudine timp.
Prin folosirea de traductoare adecvate, se poate reprezenta dependenta de timp a oricarei
marimi fizice, largind astfel foarte mult aria domeniilor de aplicatie.
Urmare evolutiei lor actuale si prin asociere cu tehnica numerica, osciloscoapele pot fi incluse
in sisteme de masurare si comanda automata programata a unor procese.
Avantaje care au impus osciloscopul ca un instrument indispensabil din orice laborator de
masurari electronice:

lipsa de inertie a elementului de analiza (spotul luminos) a fenomenului, rezultand

posibilitatea de masurare pana la frecvente de ordinul sute de MHz - ilor;

consum propriu redus, fenomenul fiind analizat practic fara perturbatii;

impedanta de intrare de ordinul M;

sensibilitate ridicata;

analiza in domeniul amplitudine-timp a fenomenului si vizualizarea in sistem

bidimensional.
Clasificare
a.

Dupa modul de tratare a semnalelor analizate deosebim:

osciloscoape analogice, in care prelucrarea are loc numai in circuite analogice;

osciloscoape numerice (digitale), in care semnalul este convertit sub forma numerica, prelucrat
astfel si reconvertit in analogic pentru afisare;

 combinate.
b.

Dupa modul de analiza a semnalelor in domeniul timp, deosebim urmatoarele tipuri de

osciloscoape:

osciloscoapele de timp real: sunt osciloscoapele la care intre fiecare punct al imaginii de pe

ecran si fiecare valoare momentana a semnalului exista o corespondenta biunivoca. Banda lor de
frecventa poate atinge 500 MHz;

osciloscoapele cu esantionare (DSO- Digital Sampling Oscilloscope), cu care, aplicand o

tehnica speciala de esantionare, se pot analiza semnale cu frecvente de pana la 50 GHz. Datorita
acestei tehnici ele se mai numesc si osciloscoape de 'timp translatat'.
O alta categorie de osciloscoape sunt cele cu memorie: in tehnica analogica acestea sunt
echipate cu tuburi catodice al caror strat de luminofor prezinta proprietatea de remanenta a
imaginii; ele sunt deosebit de utile in analiza fenomenelor tranzitorii (foarte rapide si care nu se
repeta).
a.

tubul catodic TC. Acesta contine ca principale componente:

PF - placile de fenomen - sunt placile de deflexie pe verticala a fascicolului de electroni;

PT - placile bazei de timp - placile de deflexie pe orizontala.
Tubului catodic i se asociaza trei axe:

axa timpului (axa orizontala);

axa amplitudinii semnalului de vizualizat (axa verticala);

axa fascicolului de electroni nedeflectat Oz.

b.

etaje de prelucrare a semnalului aplicat la intrarea Y, care au rolul de a furniza placilor de

deflexie pe verticala un semnal compatibil cu caracteristicile tubului catodic, incat sa se poata

produce deflexia;

c.

etajul baza de timp (generatorul de baleiaj) produce o tensiune liniar variabila in timp care

se aplica placilor de deflexie pe orizontala, permitand reprezentarea pe ecran a semnalului de

studiat in functie de timp;
d.

etaj de sincronizare si triggerare (amplificator sincronizare), cu urmatoarele functii:

asigurarea unui raport intreg si stabil intre frecventa f a unui semnal periodic care se
vizualizeaza si frecventa fBT a tensiunii liniar variabile furnizata de etajul baza de timp, conditie
necesara pentru ca imaginea de pe ecran sa fie stationara;
alegerea, in cazul vizualizarii unor semnale aperiodice, a momentului in care sa fie comandata
declansarea tensiunii baza de timp, deci inceperea vizualizarii pe ecran a fenomenului studiat;
e.

circuitele de intarziere: au rolul de a introduce o intarziere variabila si etalonata intre

momentul declansarii bazei de timp si momentul aplicarii semnalului de studiat pe placile de

fenomen (cca.150 ns);
f.

etaje de prelucrare a semnalului aplicat la intrarea X (amplificator X) cu rolul de a amplifica

semnalul si a-l aduce la parametrii ceruti de tubul catodic;

g.

dispozitiv de control a intensitatii fasciculului de electroni, cu rolul de a bloca fascicolul de

electroni pe durata cursei inverse a semnalului bazei de timp, prin negativarea unui electrod al
tubului catodic;
h.

blocul de alimentare, format din transformator, redresoare, filtru RC, are rolul de a asigura

tensiuni:
inalte (0,8 - 2 kV) pentru alimentarea electrozilor tubului catodic;
joase pentru alimentarea etajelor functionale ale osciloscopului;
i.

sistemul intern de calibrare - asigura determinarea cu exactitate (1 - 2 %) a scarilor de

reprezentare a semnalului pe verticala (amplitudine) si pe orizontala (timp). El consta din

generatoare de tensiune sinusoidala sau dreptunghiulara, de amplitudine si frecventa calibrate.
Pentru verificarea lor periodica, pe panoul frontal este prevazuta o iesire speciala (CAL OUT).

Osciloscopul de timp real are urmatoarele modalitati de functionare:

10 vizualizarea unui semnal variabil in raport cu timpul:
Y = f(t)
In aceasta situatie - cel mai des intalnita - semnalul se aplica la intrarea Y si, prin circuitele
aferente, placilor de deflexie pe verticala. La placile de deflexie pe orizontala se aplica tensiunea
liniar- variabila (dinte de fierastrau) produsa de generatorul bazei de timp (K 2 in pozitia a).
Sincronizarea tensiunii baza de timp cu semnalul de vizualizat se poate face:

manual, prin reglarea frecventei generatorului bazei de timp;

automat - folosind chiar semnalul analizat (K1 in pozitia INTERN);

sau o sursa exterioara de sincronizare (K1 in pozitia EXTERN),

sau o tensiune cu frecventa retelei de alimentare (50 Hz) (K1 in pozitia RETEA).

20 vizualizarea unei dependente:

Y = f(X)
prin aplicarea semnalului Y la intrarea Y, X la intrarea X si deconectarea bazei de timp interne
(regim X - Y, cu K2 in pozitia b);
vizualizarea unui semnal cu modularea in intensitate a fascicolului luminos, prin aplicarea
semnalului modulator la intrarea marcata cu Z (uneori poate fi chiar semnalul de vizualizat).
Tubul catodic
Tubul catodic este un tub cu vid (10-8 mm Hg) in care se disting urmatoarele zone:
I - zona de emisie a fascicolului de electroni;
II - zona de focalizare;
III - zona de deflexie;
IV - zona de postaccelerare;

V - zona de vizualizare (ecranul).

Fata de cele cunoscute de la disciplina de componente electronice se mai fac urmatoarele
precizari:

tubul foloseste deflexia electrostatica;

catodul este cu incalzire indirecta;

potentiometrii pentru:
- reglarea diferentei de potential dintre grila de comanda si catod (reglarea intensitatii
fascicolului de electroni, marcat cu INTENS);
- reglarea potentialului anodului de focalizare si uneori a celui de astigmatizare din zona de
focalizare sunt montati pe panoul frontal al aparatului.
urmare devierii fascicolului de electroni in zona de deflexie se obtine o deviatie pe verticala:
(
unde: L este distanta intre centrul placilor de deflexie pe verticala si ecran;
d este distanta dintre placile de deflexie pe verticala;
Uy este tensiunea de deflexie (aplicata placilor de fenomen PF);
U tensiunea de accelerare care imprima electronilor o viteza:

unde m, q sunt masa, respectiv sarcina electronului. Se remarca dependenta proportionala

dintre deviatia de pe ecran si tensiunea aplicata placilor Y , la o anumita tensiune de accelerare si
parametri constructivi ai tubului catodic;

dupa deflexia verticala si orizontala, fascicolul este accelerat din nou in zona de

postaccelerare, in scopul cresterii luminozitatii imaginii. Electrodul de postaccelerare se

realizeaza prin metalizarea suprafetei interioare a balonului de sticla sub forma unui electrod
cilindric sau elicoidal, intrucat dispar in acest fel distorsiunile datorate campului electric ce apare
intre placile de deviatie si electrod, intre aceste elemente introducandu-se in acelasi scop si o
grila de formare, aflata la un potential de cca. 0,3 - 30 V;

 substanta cu care este acoperita fata interioara a ecranului (luminofor), absoarbe energia
cinetica a electronilor la impactul acestora cu ecranul si o converteste in energie luminoasa de
joasa frecventa. Substantele folosite se numesc fluorescente daca durata dintre momentul anularii
radiatiei primare si initierea radiatiei secundare este de c.a. 10-8 s si fosforescenta, daca aceasta
durata este mai mare (ms, min), fenomen numit remanenta. La tuburile uzuale ea este de s pana
la ms. In alte aplicatii (fenomene foarte rapide, tranzitorii) este necesara o remanenta mai mare:
secunde pana la zeci de secunde;
pentru a evita perturbarea imaginii de catre emisia secundara de electroni, pe peretii tubului
se depune un strat de grafit coloidal, conectat la potentialul electrodului de astigmatizare al
tubului sau se aluminizeaza luminoforul;

pentru evitarea influentei campurilor magnetice perturbatoare, tubul catodic este protejat in

exterior de un ecran magnetic, realizat din material feromagnetic;

pentru protejarea operatorului, carcasa metalica si ecranul se afla la potentiale apropiate,

scop in care anodul de astigmatizare se leaga la masa;

pe sticla ecranului sunt trasate la exterior axe gradate si un caroiaj, pentru a usura citirea

valorilor semnalului masurat;

deplasarea spotului poate fi facuta si de operator din exterior, prin aplicarea unei

componente de c.c. placilor X sau Y.

Parametrii tubului catodic sunt:

sensibilitatea S este deviatia obtinuta pe ecran la aplicarea unei tensiuni de deflexie de 1V

placilor

factorul

de

deflexie

este

inversul

sensibilitatii:

liniaritatea tubului caracterizeaza valoarea sensibilitatii in functie de pozitia imaginii pe

ecran. Eroarea de liniaritate este de cca. 2% la ecranele circulare, ameliorata la 0,5 - 1 % la cele
dreptunghiulare.