EUROPA CONTEMPORANA

Evolutia istorica a ultimelor doua milenii a transformat continentul european ntr-un mozaic de
popoare si limbi, diversitate care, adeseori a determinat n istorie conflicte violente, care au culminat cu cele
doua conflagratii mondiale din secolul XX. Pe continentul european traiesc popoare numeroase francezi,
polonezi, germani sau ucrainieni, sau grupuri etnice cu un numar foarte mic de membri, ca de pilda laponii
din nordul Europei sau sorabii din Germania. n ciuda diversitatii lingvistice, politice sau religioase,
locuitorii Europei unite de azi au n comun valori ca pacea, democratia, respectul fata de lege si fata de
drepturile omului. Doua sunt principalele elemente care tin de unitatea europeana: democratia si cultura.
UNIUNEA EUROPEANA
Marile Puteri si unitatea Europei n preajma Primului Razboi Mondial
Interesele Marilor Puteri intra n coliziune n zone diferite ale lumii: n Europa, pentru controlarea
unitatii acesteia si pentru dominarea continentului, n afara Europei, pentru colonii.
Din perspectiva M.B., a Frantei si a Rusiei era de neacceptat ca Germania sa intre ca mare putere n
relatiile internationale; aceasta cu att mai mult cu ct nceputul secolului XX adusese n rndul marilor
puteri si SUA si Japonia.
Dintre tarile aflate n competitie, mai ales Germania avea nevoie de hegemonia asupra Europei
pentru victoria n cursa pentru statutul de putere mondiala. nca de la nceputul secolului XIX, Germania
aspira la statutul de putere mondiala; conducatorii germani ntelegnd corect corelatia dintre calitatea de
putere navala si aceea de putere mondiala.
Competitia dintre marile puteri explica n esenta cele doua razboaie ale secolului XX, pornite si
pierdute de Germania. Mai mult dect att, puterile europene angrenate la aceste razboaie au iesit epuizate;
au ajuns puteri de mna a doua ntr-o Europa n ruine. Aceasta n conditiile ridicarii la statutul de
superputere a SUA si a Rusiei, devenita URSS.
DE LA PIATA COMUNA LA U.E.
La 9 mai 1950, a fost lansata Declaratia Schuman, pe baza careia a fost semnat Tratatul de la Paris
(18 aprilie 1951), prin care s-a constituit Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO).
Declaratia Schuman a reprezentat piatra fundamentala a noii constructii europene si a avut la baza 4
principii fundamentale:
asigurarea pacii politice si a reconstructiei economice;
actiuni comune ale Frantei si Germaniei, care sa conduca spre o reconciliere istorica;
asigurarea cooperarii ntre natiunile europene;
convergenta intereselor popoarelor europene.
CECO a fost condusa de o nalta Autoritate, al carei presedinte a devenit Jean Monnet4.
La 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, s-au pus bazele Comunitatii Economice Europene
(CEE) sau Piata Comuna, statele fondatoare fiind: Franta, Germania Federala, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg. Ea si propunea:
realizarea liberei circulatii a fortei de munca si a capitalurilor;
adoptarea unui tarif vamal extern comun;
nfiintarea unei banci europene pentru investitii;
stabilirea unor politici comune n domenii strategice precum agricultura, comertul, transporturile,
concurenta etc.
Procesul de consolidare a cooperarii europene s-a amplificat prin nfiintarea Comunitatii Europene
pentru Energie Atomica (EURATOM), n baza unui tratat semnat n aceeasi zi si tot laRoma.
n 1967, cele trei comunitati europene (CECO, CEE si EURATOM) au fuzionat ntr-o singura agentie:
Comunitatea Europeana.5
Urmatorul pas a fost semnarea Actului Europei Unice, din 1986, care a deschis calea spre libera
circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor n cadrul Comunitatii. ncepnd cu 1 ianuarie

1993, orice cetatean al unei tari membre a CE avea dreptul de a se stabili, munci, cumpara sau vinde marfuri
n orice alta tara membra, fara un permis special sau alte restrictii..
Consolidarea pietei comune prin semnarea Actului Unic European a fost continuata prin semnarea
Tratatului de la Maastricht, la 7 februarie 1992, prin care se facea trecerea de la Comunitatea Europeana la
Uniunea Europeana (tratatul a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993).
El directioneaza, pe lnga uniunea monetara, noile politici comune: cetatenia europeana, politica externa
si de securitate comuna.
INTEGRAREA EUROPEANA
Extinderea Europei unite s-a realizat n mai multe valuri. Astfel, la 1 ianuarie 1973, celor sase tari
(Belgia, Franta, Germania Federala, Italia, Luxemburg si Olanda) se alatura Marea Britanie, Irlanda si
Danemarca. La 1 ianuarie 1981, Grecia devine cel de-al zecelea membru al Comunitatii Europene, urmata
apoi la 1 ianuarie 1986 de Spania si Portugalia, iar n ultimul deceniu al secolului XX, de Austria, Finlanda
si Suedia. Penultimul val de aderare (1 mai 2004) a fost si cel mai spectaculos, pe de o parte datorita
numarului mare de state acceptate (zece), iar pe de alta parte, datorita prezentei n acest grup alaturi de
Malta si Cipru a primelor state foste membre ale blocului comunist Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia,
Ungaria, Estonia, Letonia si Lituania. Prin ultimul val de aderare (1 ianuarie 2007) s-a asigurat integrarea n
Europa unita a Romniei si Bulgariei, doua state foste comuniste.
Integrarea Europei Centrale si de Est o ocazie istorica si o provocare
Prabusirea comunismului n Europa (1989-1991) a avut asupra Europei si asupra lumii un impact
comparabil cu acela produs de victoria bolsevicilor n Revolutia rusa din 1917. Pentru tarile europene foste
comuniste s-a deschis posibilitatea optiunii pentru integrarea lor n UE. Din perspectiva unor personalitati
ale UE, cuprinderea Europei Centrale si de Est a fost apreciata drept o ocazie istorica si o provocare.
INSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE
Parlamentul European (PE) este singura institutie a Uniunii Europene a carei componenta este
stabilita prin alegeri libere si ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Prezinta interesele populatiei statelor
membre; este ales o data la 5 ani. Membrii PE sunt alesi prin sistemul reprezentarii proportionale, fiind
grupati n functie de partidele politice (doua mari grupuri parlamentare: popular partidele democratcrestine si conservatoare si cel socialist) si nu dupa nationalitate. Numarul de locuri care revine fiecarui stat
este stabilit n functie de populatie. Rolul Parlamentului se evidentiaza n examinarea si adoptarea legislatiei
comunitare, aprobarea si monitorizarea bugetului UE, exercitarea functiei de control asupra altor institutii
comunitare, aprobarea acordurilor internatioanale majore, cum ar fi cele de aderare de noi membri etc.
Sediul Parlamentului este la Strasbourg.
Consiliul Uniunii Europene se mai numeste si Consiliul de Ministri fiind compus din reprezentanti
ai guvernelor statelor membre si reprezinta interesele acestora. Presedintia Consiliului este detinuta, prin
rotatie, de fiecare stat membru, timp de 6 luni. Principalele responsabilitati ale Consiliului UE sunt pe
probleme de cooperare interguvernamentala n domeniile politicii externe, de securitate, justitie si afaceri
interne. Procedura de vot este cea a unanimitatii, iar n anumite situatii cea a majoritatii calificate.
Consiliul European nu are, propriu-zis, statut de institutie a UE nsa are un rol esential n trasarea
prioritatilor si definirea orientarilor politice generale ale Uniunii. Este constituit din sefii de stat sau de
guvern ai statelor membre.
Comisia Europeana reprezinta interesele UE, este organul executiv al acesteia, avnd urmatoarele
competente:
de control, supraveghind respectarea Tratatului UE si implementarea legislatiei comunitare;
de initiativa n politici comunitare;
de executie, avnd rolul unui guvern la nivel comunitar;
de reprezentare, primind scrisori de acreditare a ambasadorilor tarilor din afara spatiului comunitar si
numeste delegati (cu rang de ambasadori) n statele candidate sau din afara Uniunii.

Cultura romn cultura european

n secolul XX, istoria europeana a fost bogata n evenimente iar principalele sale coordonate se
regasesc si n evolutia Romniei: au avut loc 2 razboaie mondiale (1914-1918, 1939-1945), s-au succedat
regimuri politice diverse (democrate, autoritare, comuniste), s-au petrecut mutatii importante n mentalitatea
colectiva, viata s-a schimbat, stiinta si tehnica au revolutionat toate domeniile. Romnia a parcurs o evolutie
semnificativa, uneori n pas cu Europa, alteori n mod diferit
n secolul XX cultura romna a cunoscut doua etape importante, determinate n mod direct de
regimul politic: o prima etapa, plina de realizari si efervescenta, care a atins apogeul n perioada interbelica,
si o a doua, dupa 1947, cnd, odata cu instaurarea socialismului, a intervenit spiritul nou, dupa modelul
sovietic. Putem vorbi chiar si de o a treia etapa perioada postdecembrista cnd asistam la o readucere a
culturii romne la acelasi nivel cu cultura europeana.
n Romnia, instaurarea regimului comunist a nsemnat si n cultura preluarea modelului sovietic.
Reorganizarea Academiei Romne, legea nvatamntului, legea cultelor si aplicarea cenzurii au afectat
profund dezvoltarea culturii romnesti.
Dupa 1947, a nceput asa-zisa revolutie culturala (dupa modelul sovietic); tot ce era romnesc era
blamat, pentru ca venea n contradictie cu modelul totalitar. n anii 1948-1953, s-a dezvoltat proletcultismul,
curent care respingea valorile trecutului si sustinea crearea unei culturi proletare. O parte a operelor
interbelice sau antebelice au fost interzise, iar o serie de mari personalitati culturale si artistice (Lucian
Blaga, Gh. Bratianu, P.P.Negulescu) au fost excluse din Academia Romna. Dupa retragerea trupelor
sovietice din Romnia (1958) a urmat o anumita liberalizare produsa ntre anii 60-70, cnd au fost
restabilite legaturile culturale cu Occidentul, s-au realizat opere de anvergura europeana; n 1980 s-a
organizat n Romnia cel de-al XV-lea congres international de stiinte istorice. Este perioada n care apar
lucrarile lui Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu.

ROMNIA SI EUROPA N SECOLUL AL XX-LEA

n secolul XX, Romnia a fost marcata de cele doua conflagratii mondiale: cea din 1914-1918 si cea
din 1939-1945. Odata cu ncheierea Primului Razboi Mondial, se realizeaza unirea Romniei ntr-un singur
stat unitar. Perioada interbelica este una de prosperitate si democratie, dar spre sfrsitul perioadei, Romnia
si celelalte state mici si mijlocii din Europa Centrala si de SE cad, pe rnd sub dominatia regimurilor
totalitare: n sfera de influenta a Uniunii Sovietice.

ECONOMIE RURALA ECONOMIE URBANA N ROMNIA

ECONOMIA ROMNEASCA N PERIOADA INTERBELICA

Dupa 1918, economia romneasca afectata de razboi, s-a refacut treptat, reusind sa se restabileasca
pna n 1924.Romnia a pasit n secolul XX ca o tara eminamente agrara.
SATUL INTERBELIC
n 1918, populatia rurala constituia cca. 80% din populatia totala de cca. 18 milioane delocuitori ai
Romniei. n 1930, conform recensamntului, peste 14 milioane de oameni se ocupau cu exploatarea solului,
n vreme ce doar aproximativ 2,2 milioane lucrau n industrie, adica exista un muncitor la sase tarani. Ca si
n alte parti ale Europei, n satele romnesti, sectorul predominant de productie l constituia agricultura si
cresterea animalelor. Avantajul Romniei fata de alte state concurente era dat de forta de munca ieftina si de
conditiile geografice favorabile practicarii agriculturii. Romnia era numita grnarul Europei
ECONOMIA ROMNEASCA N PERIOADA COMUNISTA

Ca urmare a ntelegerilor ntre Marile Puteri Aliate (SUA, Marea Britanie, URSS), s-a ajuns la mpartirea
sferelor de influenta la sfrsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. n Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,
Bulgaria, Romnia, Iugoslavia, Albania, estul Germaniei, s-au instalat regimuri de democratie populara,
numite apoi socialiste.
Pe plan politic, n Romnia din 1948 s-a impus modelul sovietic: partid unic, ngustareapna la
anihilare a drepturilor cetatenesti, arestarea si urmarirea oponentilor politici, crearea unuiputernic aparat
represiv, cultul personalitatii.
Pe plan economic, consecintele au fost evidente: lichidarea treptata a proprietatii private si
impunerea proprietatii de stat, trecerea la economia centralizata si planificata. Romnia s-a transformat ntr-o
tara industrial-agrara. Au fost construite numeroase combinate industriale si magazine, Romnia producnd
tractoare, automobile, nave, avioane, instalatii de foraj, ngrasaminte chimice etc.
Economia urbana. Dupa al Doilea Razboi Mondial, economia urbana a fost marcata de cteva
masuri recomandate de Moscova: nationalizarea principalelor mijloace de productie, nceputa prin legea
din 1948 si continuata n anii urmatori, care a avut drept consecinta distrugerea proprietatii private si
generalizarea proprietatii de stat, introducerea centralismului economic si accentuarea industrializarii.
Economia rurala. n perioada postbelica, economia rurala a fost marcata de decizia Plenarei
Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn din 3-5 martie 1949, care viza transformarea
socialista a agriculturii, prin trecerea de facto, a acestei ramuri economice sub controlul statului. Pe baza
modelului sovietic, s-a trecut la lichidarea proprietatilor individuale si s-au nfiintat Gospodarii Agricole
Colective (GAC) si Gospodarii Agricole de Stat (GAS), care ulterior si-au luat numele de Cooperative
Agricole de Productie (CAP), respectiv ntreprinderi Agricole de
Stat (IAS). Rezistenta taranimii a mbracat forme diverse, de la refuzul de a se nscrie n colectiv, la fuga
de acasa si pna la rascoale (Ilfov, Ialomita, Vlasca, Dmbovita, Botosani, Suceava, Bihor, Vrancea, Galati,
Arad s.a.). Potrivit datelor oficiale, peste 80.000 de tarani au fost arestati, 30.000 dintre ei fiind judecati n
procese publice.