Tema romanului Cartea Nuntii, scris de George Calinescu

ilustreaz n principal mplinirea n plan erotic a cuplului Jim

Marinescu i Vera Policrat, apoi o radiografie a colii
romneti n perioada interbelic, n care accentul cade pe
relaia elev-profesor. De asemenea, cartea infatiseaza, prin
contrast, societatea modern a Bucurestiului, n plin proces
de evolutie, care infatiseaza opusul atmosferei si a modului
de viata a batranelor si a fetelor batrane sterile afalte in
casa cu molii". Perspectiva narativa, in cazul acestei opere,
este una obiectiva, la persoana a 3-a. Astfel, este posibila
formarea unor caractere aparte, ce au o evolutie constanta
pe parcursul intregii actiuni. Ca in orice roman de acest tip,
actiunea este omniprezenta in cea mai mare parte a
timpului, pe alocuri existand si momente in care actiunea
tinde sa incetineasca. Jim indeplineste, in unele secvente
narative, si rolul de personaj-martor, deoarece prin ochii sai
cititorul ia cunostinta de aspectul unei case ori de
infatisarea unor personaje. Conflictele au si ele, la randul
lor, o oarecare influenta asupra personajelor principale;
Spre exemplu, in acest roman se gasesc conflictul dintre
generatii (Jim si batranele din casa cu molii) si tipicele
certuri, neintelegeri care izbucnesc intre cei doi membri ai
unui cuplu (Jim Marinescu & Vera Policrat).
Romanul debuteaza cu relatarea detaliat a strilor
provocate personajului principal, Jim, de disconfortul
cltoriei cu trenul: Prezentarea in detaliu a aspectului
canapelelor, mirosul ncins i atmosfera sufocant din
compartiment. Pe durata calatoriei cu trenul, cand Jim si
Vera se cunoscura, ei dezvoltara o curiozitate unul fata de
celalalt, amandoi comportandu-se diferit fata de cum au
ajuns sa fie mai tarziu. Intr-un fel, lipsa lor de experienta ii

determina sa se simta incomfortabili si timizi atunci cand

vorbeau.
Portretul fizic al domnisoarei Vera, realizat prin tehnica
detaliului, este transmis asa cum se contureaza in viziunea
lui Jim: "Ochii rotunzi, speriati, verzi ca bobul de strugure,
nasul drept in profil, gura fara carnalitate compuneau o
fizionomie blanda si impertinenta totodata". Portretul ei
moral este dedus din modul in care se comporta cand e in
preajma celui iubit. La inceput, este confuza, nu este sigura
daca Jim este alesul. Pe masura ce povestea lor de
dragoste inainta, Vera era din ce in ce mai increzatoare pe
sine. Tanarul este prezent in roman si in ipostaza de
personaj-actor, despre care naratorul obiectiv stie ce
gandeste si ce sentimente il framanta: "Cata vreme Jim
statu tulburat de satisfactia indraznelii, de rusine si de frica.
Ii era teama de vulgaritatea unui scandal, dar privirea
blanda, ratacita a fugarei careia o usoara imbujorare ii
stersese aerul indraznet, il linisti si-l induiosa". Jim este
caracterizat direct de catre alte personaje: Tanti Fira il
considera inteligent si frumos ("Destept esti, Jim! Frumos
esti, Jim!"), trasaturi pe care si Vera le admira cu entuziasm
la sotul sau ("Ce frumos e - se gandea ea sincer - ce
puternic, ce linistit e si ce privire agera are!"). De
asemenea, tanarul este singurul personaj al romanului care
nu beneficiaza de un portret fizic amanuntit, intrucat
trasaturile sale reies din abilitatea sa de procreere, de
intemeiere a unei familii; Acest fapt se afla in contradictie
cu sterilitatea locatarilor din casa cu molii, in special cu
Silivestru. Intr-un final, prin nunta iar mai apoi, prin
conceperea unui copil, relatia lui Jim si a Verei a ajuns la
gradul maxim de dezvoltare, moment in care acestia dau

dovada de maturitate si de o laudabila evolutie pe plan

psihic si moral.