Radiestezie

Practicarea radiesteziei în Franța, secolul al XVIII-lea.

Radiestezia este facultatea corpului uman de a percepe radiațiile electromagnetice.
Etimologia cuvântului provine din limba latină radios = radiații și greacă esthesia =
sensibilitate.

Radiestezia permite găsirea de surse de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre
prețioase, obiecte ascunse, precum și a anomaliilor biologice și/sau patogene ale scoarței
terestre cu ajutorul unor instrumente de formă specială, fie din lemn (de alun la vechii
fântânari), fie din metal (sârmă de cupru, oțel, argint). Persoana care practică radiestezia se
numește operator radiestezist.
Înrudită cu radiestezia este rabdomanția (din cuvintele grecești rhabdos și manteia) care
denumește arta de a ghici viitorul și evenimente cu ajutorul unei baghete.
Radiestezia este un fenomen prin care un un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.)
recepționează prin intermediul extrasensibilităților sale un semnal inforenergetic și
reacționează la decodificarea semnalului respectiv, printr-o senzație sau mișcare fizică
particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice. Prin aceste senzații sau mișcări,
propria rațiune ar lua act de existența sau inexistența semnalului căutat și a anumitor
caracteristici ale generatorului de semnal (aerian, terestru, subteran, subacvatic etc).

În general, instrumentele radiestezice se bazează pe linii geometrice simple și simetrie.

 Ramura de alun

 Bagheta: este unealta clasică a fântânarilor și aurarilor. Poate fi naturală sau artificială.
Bagheta naturală este din ramură de alun și este modelul cel mai răspândit. Lemnul de alun
este folosit de sute de ani pentru că în stare verde, posedă proprietăți de elasticitate, de
suplețe și de rezistență mai mare comparat cu majoritatea copacilor. Se ține ușor înclinată,
fără să atingă solul; în momentul detecției sursei de semnal, ramura începe sa aibă o ușoară
mișcare oscilatorie.
Bagheta artificială se realizează din metal, fanoane de balenă, material plastic, fibră de sticlă.
Baghetele sunt de mai multe forme:
o bifurcată- (în formă de "U" sau de "Y") este cea clasică; este relativ scurtă, 30 - 40 cm.
o arcuită- este făcută din fier sau aluminiu și are forma literei grecești Omega și o dimensiune
mare (mai mult de un metru lungime).
o buclată- este facută din metal; are forma literei grecești Epsilon și o lungime de aproximativ
70-80 cm
o cotită- are forma literei "L" și este făcută din fier sau din aramă, având 3-4 mm diametru, cu
două ramuri perpendiculare, una scurtă și una lungă. Este considerată bagheta ideală a
căutătorului de izvoare și folosită în special în nordul Europei și în SUA.

Baghete în formă de „L”

Baghetele cu probe funcționează similar pendulului cu probe.

 Indicatorul în formă de „V”: (furcuța din lemn, sau bagheta Simu Simeon) a fost folosit de
Simu Simeon, atunci cînd a trasat contururile unor zăcăminte de țiței. Este format din două
vergele elastice legate la capăt, care se țin orizontal, cu palmele întoarse spre exterior și care
basculează în plan vertical, cu o anumită amplitudine. Această amplitudine are anumite
semnificații prestabilite de operator.

 Pendulul: a fost denumit sideral de către radiesteziștii francezi în secolul al XVIII-lea. Pendulul
sideral este un instrument radiestezic foarte sofisticat, folosit în special în Franța. Există mai
 multe variante de pendule, printre care cel mai folosit este pendulul cu probe pentru
căutarea zăcămintelor de minereuri și petrol, atârnând un eșantion din minereul căutat
deasupra unei hărți. Greutatea atârnată poate avea orice formă: sferă, cilindru, con, titirez,
spirală etc. Pendulele cu probe pot fi scurte <15cm, sau lungi <80cm, iar după masa corpului
suspendat pot fi ușoare, medii sau grele.
Mișcările pendulului pot fi ovoidale sau lineare, spre stânga sau spre dreapta, cu o
semnificație prestabilită de operator. Creșterea amploarei mișcărilor de oscilație are
semnificația apropierii de sursa de semnal, iar micșorarea acesteia, îndepărtarea de sursa de
semnal.
 Toiagul este unul dintre primele instrumente radiestezice. Se folosește în explorări de teren.
 Rigla Turenne este o riglă centezimală, cu 2 talere la capete. Se folosește pentru compararea
a două bucăți de minereu. A fost inventată de contele de Turenne.
 Ansa cu raportor: este un instrument nou de radiestezie apărut în 1977. Ansa poate fi
confecționată din oțel, cupru, alamă, argint etc. În prezent este considerat cel mai
performant instrument.
 Morișca inductoare este un instrument radiestezic mai puțin folosit. Constă într-un stativ pe
care se așează un ac, iar pe acesta este o elice într-un echilibru foarte precar.
 Compensatorul Maury este foarte puțin cunoscut. Practic, este un pupitru la care lucrează
un operator care își plimbă mâna deasupra unei zone izolate cu cauciuc.