Alexandru

VLAHU|{
IUBIRE

REFERIN|E CRITICE
Cu toate c[ C. Dobrogeanu-Gherea a voit s[ fac[ din Vlahu\[ ]n mod
exclusiv un decep\ionist, ]n realitate, dup[ cum vom vedea, optimismul
constituie nota lui esen\ial[. Pe c`t e ]ns[ de integral pesimismul lui
Eminescu, pe at`t e de relativ =i ra\ional acest optimism, a=a c[
ner[spunz`nd unei viziuni spontane =i energice =i neaduc`nd un ritm
personal ]n dezvoltarea poeziei rom`ne, reac\iunea pesimismului eminescian a a=teptat momentul exploziei optimiste a lui Co=buc. De natur[ intelectual[, optimismul lui Vlahu\[ are paloarea lucrurilor trecute prin ra\ionament, obiect de argumenta\ie =i de dialectic[... }n acest
sens e, de pild[, Din prag, poezia tip a discu\iei didactice =i retorice ]n
jurul problemei mor\ii pe care omul de temperament o rezolv[ prin instinct. [...]
Lucid, Vlahu\[ ne-a dat o poezie de analiz[ psihologic[ sau de efecte
dramatice. Din prag, de pild[, dup[ cum am ar[tat, e drama sistematic
expus[ a omului ce vrea s[-=i r[puie via\a. La icoan[ este iar[=i de natur[
dramatic[ =i chiar melodramatic[, prin analiza zbuciumului unei mame
ce-=i aduce pruncul bolnav la icoana f[c[toare de minuni. [...]
Inexisten\a lui Dumnezeu e, a=adar, concluzia logic[ a celeilalte drame
din Dormi, iubito! concluzii diferite ce ne precizeaz[ natura dramatic[
a talentului lui Vlahu\[ adaptat subiectului. +i iubirea e tratat[ uneori
prin latura ei dramatic[ =i obiectiv[ ca o problem[ psihologic[. [...]
Tablouri trase cu real[ cunoa=tere a me=te=ugului teatral, cu efecte =i
suspensiuni c[utate de cugetare, cu locuri comune filozofante =i cu inten\ii
moralizatoare, dar mai ales cu p[trundere psihologic[ iat[ adev[ratul
aspect al poeziei lui Vlahu\[, c[reia ]i lipse=te doar lirismul. [...]
Izvor`nd din ra\iunea practic[, talentul lui Vlahu\[ r[m`ne discursiv =i instructiv. [...]
Oric`te inciziuni am face ]n opera lui Vlahu\[, vom da, a=adar, peste
filonul ascuns al inten\iei didactice, fie ]n Vechilor atenei=ti sau ]n
Lini=te, ]n Unde ni sunt vis[torii? sau ]n Sl[vit e versul, dar nic[ieri
nu-l vom g[si mai sincer =i mai realizat dec`t ]n paginile sale de proz[.
Problema supravie\uirii literare e conjectural[ =i, de altfel, =i relativ[, deoarece m[sur[m imensit[\ile cu m[surile noastre, iar destinul

orb ne dezminte, trec`nd posterit[\ii opere din considera\ii imprevizibile =i sugrum`nd altele. }n aceste condi\ii, nu se poate =ti de va r[m`ne
ceva din opera lui Vlahu\[, dar, dac[ critica e dezarmat[ fa\[ de
]nt`mplare, o domin[ totu=i prin judecata ei care n-are nevoie de valorificarea timpului. Perfec\ia unei opere st[ ]n exacta adaptare a talentului scriitorului la subiectul tratat, a=a c[, dac[, de pild[, didacticismul turbur[ ritmul inspira\iei lirice a lui Vlahu\[, e ]ns[ bine venit
]n Rom`nia pitoreasc[, ]n Din trecutul nostru sau ]n Grigorescu, ]n care
calda evocare a trecutului, cu viziunea pitorescului, poetic[ =i f[r[ o
originalitate dezarmonic[, posesiunea me=te=ugului formal, combinarea utilului cu frumosul dau impresia adapt[rii genului ]n natura talentului scriitorului. [...]
Epigon, Vlahu\[ a fost =i un profitor; venit pe drumul b[tut de
altul, cu sfor\[ri b[rb[te=ti =i printr-o intui\ie genial[ a formei, el a
beneficiat, netezind doar con=tiincos drumul deschis prin p[durea virgin[ a limbii noastre poetice =i nemaiprezent`nd asperit[\ile lui Eminescu. }n lipsa intui\iei verbale =i a spiritului creator, Vlahu\[ a avut
instinctul cuv`ntului just, al propriet[\ii terminului.
}ntre cei doi piloni (de altfel, de valoare inegal[), ]ntre Eminescu =i
Co=buc, care au orientat poezia rom`n[ ]n direc\ii deosebite =i ne-au
turnat limba ]n tipare noi, Vlahu\[ constituie o simpl[ verig[ de
tranzi\ie... Pentru a fi o adev[rat[ personalitate, i-a lipsit, mai ales,
originalitatea =i de sensibilitate, =i de form[, ]n care a procedat pe
de-a-ntregul din Eminescu; prin temperament, a fost ]ns[ mai mult un
optimist, f[r[ energie, f[r[ spontaneitate =i repede dizolvat de unele
nedrept[\i sociale. F[r[ o puternic[ inspira\ie liric[, pornit[ dintr-un
substrat intelectual, poezia lui e lipsit[ de av`nt, de pasiune, dar are, ]n
schimb, claritate, preciziune, calcularea efectului dramatic, fine\ea analizei psihologice, finalitatea moralizatoare calit[\i onorabile =i antilirice. Mai mult artist dec`t poet, prin echilibrul personalit[\ii sale,
Vlahu\[ a \inut totu=i ]ntr-o epoc[ de secet[ interimatul poeziei rom`ne,
=i, la urm[, s-a impus chiar ca un fel de coreg; istoria literar[ ]l va trece
]ns[ ]n r`ndul necesit[\ilor poetice ale epocei posteminesciene.
Eugen LOVINESCU

Ca poet, Vlahu\[ copiaz[ servil arhitectonica liricii lui Eminescu,

]ns[ cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vin[.
Vlahu\[ e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface ]ntr-o discu\ie
de idei. Ce e mai interesant este de a constata c[ eminescianul Vlahu\[
nu-i dec`t un dectractor deghizat al operei lui Eminescu. To\i cei umbri\i
de gloria poetului Luceaf[rului primir[ cu satisfac\ie observa\ia c[ opera aceluia era o mod[ periculoas[ pentru tinerime, put`nd duce la sinucidere (concluzie sofistic[ pe nimic ]ntemeiat[): C`nd am ]n\eles caceasta e o mod[ care soarbe/ Seva tinere\ii noastre, am zis g`ndurilor
oarbe,/ Ce-=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci,/ S[ s-abat[
l[s`nd mor\ii ]n odihna lor de veci.
Poeziile, venerate ]n =coal[ Unde ni sunt vis[torii?, La icoan[ sunt
doar ni=te versifica\ii corecte. O anume atmosfer[ personal[ se g[se=te
]n c`teva creion[ri ale vie\ii s[te=ti, ]ntr-un idilic mai nesilit: De pe
gunoaie-aprinse fumul/ Molatic se ridic[-n cer,/ +i caii la p[=une sun[/
Din piedicile lor de fier,/ /Departe-un fluier se aude,/ Un c`ntec aiurit,
duios,/ Ce-n note lungi, tremur[toare,/ Suspin[ lin, misterios.
Mai descoperim un lirism intim, familiar =i bonom, foarte rar ]n
epoca eminescian[. O feti\[ se joac[ cu p[pu=a =i poetul o ademene=te cu
o p[s[ric[, prilej de filosofie discret[ =i sur`z[toare, o alta a ajuns
domni=oar[ =i poetul =i-aduce aminte u=urin\a cu care putea s[ s[rute
pe fiin\a acum a=a de serioas[. }n Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie.
George C{LINESCU

Vlahu\[ a v[zut ]n poet un militant ]n serviciul principiilor

]n[l\[toare, un sem[n[tor de idei generoase =i sim\[minte nobile.
}ntruc`t opereaz[ cu instrumentul minunat al cuv`ntului, care, dispun`nd de o putere aproape miraculoas[ ( ca-n basme), face lumi
aevea din p[reri, poetului ]i revine menirea de a str[bate \arina sufletelor =i a sem[na ]n brazdele lor umede de rou[, via\[ nou[,/ Pe care va
lega-o viitorul. Stigmatiz`nd versul ce nu spune nimic, ci numai se
deap[n[ pe r`nduri, pe firul de pe fus, depl`ng`nd condi\ia litera\ilor

care comunic[ desper[ri de porunceal[ =i dureri ]nchipuite, Vlahu\[

pledeaz[ cu patos ]n favoarea poeziei pline de con\inut, deschis[ spre
lume, spre marile idealuri umane, ]n stare s[ reverse peste inimile
noastre m`ng`iere =i iubire; el cere poe\ilor s[ c`nte rostul lumii =i
splendorile naturii, s[ exprime g`nduri de-un ]ntreg popor g`ndite,
s[ despice cu inspirata lor privire =i cuv`ntul lor profetic valurile
de-ntuneric =i astfel splendid[-naitea noastr[ s[ ne-arate-o lume nou[.
Fidel acestui crez, formulat ]n Cuv`ntul, Sl[vit e versul =i mai ales
Unde ni sunt vis[torii?, poetul s-a str[duit ]n permanen\[ s[ scrie astfel ]nc`t opera sa s[ devin[ efectiv un factor de educare a con=tiin\elor.
Dac[ realiz[rile nu sunt ]ntotdeauna pe m[sura inten\iilor, faptul se
explic[ prin insuficienta for\[ liric[ a versurilor, prin men\inerea, ]n
nuvele =i roman, adeseori, a observa\iei la suprafa\a realit[\ii. Excelent
versificator, Vlahu\[ formuleaz[ memorabil adev[ruri incontestabile,
t[lm[ce=te magistral sentimente clare, masive, ]ns[ nuan\ele mi=c[rilor
suflete=ti le ocole=te, nu se apleac[ niciodat[ asupra zonelor mai ad`nci,
delicate, ale psihicului. Lira sa interpreteaz[ o gam[ restr`ns[ de st[ri
interioare, necunosc`nd alt[ alternativ[ dec`t bucurietriste\e, dragoste de via\[pesimism. Drept consecin\[, ]n versurile sale se instaleaz[ monotonia, ]=i fac apari\ia cli=ee, imaginile se repet[, =i tot astfel
rimele. }n o seam[ de poezii, personalitatea proprie este aproape strivit[
de modelul crea\iei eminesciene, pe care ]ncearc[ s[-l urmeze. Viabile sau dovedit acele versuri ]n care sunt exprimate convingeri =i aspira\ii
civico-etice =i estetice, ]n care sunt celebrate sim\[minte alese sau sunt
fixate scene vii. St`ngaci ]n tentative de a surprinde vibra\iile subtile
ale erosului, poetul glorific[ ]n schimb cu veritabil efect artistic ideea
de iubire: Iubire, sete de via\[,/ Tu e=ti puterea creatoare,/ Sub care
inimile noastre/ Renasc ca florile ]n soare. Instantaneele unei idile
erotice sunt ]nf[\i=ate cu gra\ie. }n virtutea puterii de pasticizare, poeziile
cu caracter satiric (Lini=te =i Delendum) impun aten\iei situa\ii ce se
\in minte. Neuitate r[m`n, gra\ie unor ]nsu=iri similare, =i totodat[
patosului verbal, =i alte piese, printre care, ]n primul r`nd, 1907: Minciuna st[ cu regele la mas[.../ Dar asta-i cam de multi=or poveste:/ De
c`nd sunt regi, de c`nd minciuna este,/Duc laolalt[ cea mai bun[ cas[.
}n proza epic[, nu lipsit[ de influen\e ale curentului naturalist, Vlahu\[

a ]ntocmit o catagrafie critic[ a societ[\ii timpului s[u. [...]

Rom`nia pitoreasc[ este un atlas geografic comentat, traversat de o
cald[ iubire de \ar[. [...] Publicistica lui Vlahu\[ atac[ acelea=i teme ca
proza sa epic[, cu adres[ mai direct[, =i militeaz[ mai explicit ]n serviciul principiilor proclamate ]n versuri.
Dumitru MICU
Din aceea=i genera\ie cu Delavrancea =i Duiliu Zamfirescu =i abia cu
vreo zece ani mai b[tr`n dec`t Br[tescu-Voine=ti, Al. Vlahu\[ este =i el
unul din reprezentan\ii noului realism liric =i artistic. [...]
Moralistul este prezent chiar ]n operele realistului Vlahu\[. Din c`nd
]n c`nd el se afirm[ ]ns[ singur, =i atunci scriitorul a=terne paginile
sale cele mai bune.
Vlahu\[ a d[ruit prozei noastre tonul etic. Multe din paginile sale
plutesc ]ntr-o atmosfer[ de sinceritate cordial[, care angajeaz[ pe cititor =i-l fac s[ participe la zbuciumul scriitorului. [...]
Deopotriv[ cu to\i scriitorii realismului liric =i artistic, Vlahu\[ s-a
oprit de mai multe ori ]n fa\a problemei literare a descrierilor de natur[, nu ]ns[ ]n nuvelele sale, unde omul este evocat de obicei ]n singura
latur[ a fr[m`nt[rilor lui intime, f[r[ nici o conexiune cu mediul lui
natural. }n Rom`nia pitoreasc[, 1901, apoi ]n Pictorul Grigorescu, 1911,
tema peisajului opre=te ]ns[ ]ndelung pe Vlahu\[, care ]ntrebuin\eaz[
pentru a o rezolva nu darurile unui ochi de pictor, ci sensibilitatea,
dealtfel f[r[ for\[ =i noutate, a unui poet. Desigur, Vlahu\[ grupeaz[
cu r[bdare ]n unele din tablourile sale mai multe tr[s[turi v[zute, f[r[
s[ ob\in[ totu=i imagini sintetice =i revelatoare. Dup[ tipul s[u sufletesc Vlahu\[ este mai degrab[ un contemplator asociativ, unul din
acei admiratori ai naturii pentru care un peisaj este prilejul unei reverii,
imaginea lucrurilor dizolv`ndu-se pentru ei ]n senza\ii subiective sau ]n
sentimente cu privire la ele. [...] }n loc s[ observe, scriitorul se observ[
=i ]n locul descrierii, ]nt`mpin[m o introspec\ie. [...] Descrierea re\ine
aproape numai sentimentele privitorului. Alteori, descrierea este redat[
printr-o alegorie, ca ]n aceast[ pagin[ consacrat[ evoc[rii Jiului privit
]n locul unde scap[ din trec[toarea Petro=anilor [...]. Cu preponderen\a
acelora=i procedee asociative sunt ob\inute =i descrierile de tablouri din

Pictorul Grigorescu. Scriitorul se opre=te ]n fa\a tabloului, ]nsumeaz[,

prin enumerare, tr[s[turile lui v[zute, dar ob\ine ceva ca impresia vie\ii
abia c`nd noteaz[ propriile lui senza\ii asociative, ceea ce i se pare a fi
lini=tea =i puritatea locului zugr[vit de pictor, cu copacii care au stat
din fream[t sau cu o atmosfer[ ]n care sim\ul vital al poetului resimte
aerul proasp[t al ]n[l\imilor. Lipsind ]n celelalte lucr[ri ale sale, peisajul se impune aci ca tem[ literar[ =i ]mprejurarea este destul de limpede
resim\it[ de cititor.
Tudor VIANU
Rom`nia pitoreasc[ trebuia s[ fie cea mai reprezentativ[ oper[ a lui
Vlahu\[. Cel pu\in aceasta a fost inten\ia scriitorului. Publicat[ ]n
1901, a fost inclus[ ]n majoritatea antologiilor literare. Manualele =i
programele =colare i-au oferit un loc important.
Frumuse\ile patriei, bog[\ia spiritual[ =i alesele ]nsu=iri fizice ale
\[ranului rom`n fuseser[ eviden\iate =i ]n alte memoriale de c[l[torie,
dar nimeni p`n[ la Vlahu\[ nu ]ncercase s[ ofere o imagine complet[ a
\[rii sub aspect etnografic =i social, s[ descifreze urmele trecutului ]n
ruinele cet[\ilor =i ]n legendele populare, s[ prezinte cu un sentiment de
m`ndrie na\ional[ frumuse\ile \[rii =i multitudinea calit[\ilor morale
ale locuitorilor ei. Dac[ ]n Dan lirismul era excesiv, ]n Rom`nia pitoreasc[
el este echilibrat. Emo\ia autorului este puternic[ =i reu=e=te s[ fie
transmis[ cititorului. Cartea ar fi putut constitui ]ntr-adev[r opera
reprezentativ[ a scriitorului, dac[ valoarea ei nu ar fi fost estompat[ de
viziunea sem[n[torist[, de prezentarea idilic[ a vie\ii \[ranului rom`n.
Pitorescul peisajului a fost extins de scriitor =i asupra satului rom`nesc,
]mprumut`ndu-i aspectul feeric al unor a=ez[ri omene=ti ]n care domne=te
armonia =i fericirea general[. Dincolo de aceste limite, Rom`nia pitoreasc[
r[m`ne un moment important al literaturii noastre de c[l[torii. Viziunea sem[n[torist[ este prezent[ =i ]n alte lucr[ri, mai ales ]n nuvelele,
schi\ele =i povestirile publicate ]n revista Sem[n[torul, sau ]n periodicele sem[n[toriste. Al[turi de acestea, Vlahu\[ a publicat numeroase
pagini ]n care a condamnat regimul burghezo-mo=ieresc =i institu\iile
lui, a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei, =colii, presei =i familiei burgheze. [...] }n schi\ele Socoteala, De la \ar[ =i La arie a dep[=it

imaginea idilic[ a satului, reflect`nd ]n mod obiectiv via\a plin[ de

umilin\e =i mizerie a \[ranului rom`n. }n aceste opere, Vlahu\[ continu[ =i dezvolt[ cele mai valoroase tradi\ii ale realismului critic ]n
literatura rom`n[.
George SANDA
Printre versurile sale g[sim =i poezii de o real[ valoare artistic[. A=a
sunt Lini=te, Unde ni sunt vis[torii?... 1907, sonetele, Prima lec\ie. [...]
Cu poezia 1907 Vlahu\[ a dat un minunat exemplu de atitudine civic[,
a dovedit o cunoa=tere profund[ a contradic\iilor sociale care au generat
r[scoalele \[r[ne=ti. El a intuit comunitatea de interese dintre partidele
politice =i a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei. [...]
Poezia 1907 reprezint[ una dintre cele mai valoroase crea\ii ale lui
Vlahu\[. Aici scrisul s[u a atins cea mai ]nalt[ valoare artistic[. }n
aceste versuri, ar[ta Perpessicius, este evident[ vigoarea conturului,
succesiunea dramatic[ a fabula\iei, verbul gravat =i variata naturale\e
a tonului, dup[ cum tablourile reclam[ ]n schimbarea lor. [...]
Alexandru Vlahu\[ a fost printre primii poe\i rom`ni care a folosit
mai larg sonetul. Nevoit s[ se supun[ constr`ngerii formale a unei
anumite prozodii, nu a dep[=it limitele ]n care =i-a manifestat atitudinile lirice. Vlahu\[ nu a fost un vis[tor haotic. Spontaneitatea imaginilor se manifest[ rar, idealul artistic al poetului sedus de perfec\iune a
putut fi u=or orientat spre ordinea formal[. Lirismul s[u este asem[n[tor
parnasienilor de tipul lui Hrdia =i Mihail Codreanu, st[p`nit =i rece.
F[r[ s[ dezv[luie laturile inedite ale sensibilit[\ii, sonetele reu=esc s[
exprime mai bine notele specifice orizontului artistic al lui Alexandru
Vlahu\[. [...]. Poezia interioarelor, reg[sirea trecutului ]n obiectele
]nc[perilor, ]nt`lnit[ ]n opera lui Ion Pillat, Demostene Botez =i Otilia
Cazimir, ]=i are ]n Vlahu\[ un precursor. [...]
Prin paginile valoroase cu care a contribuit la f[urirea istoriei
na\ionale, Vlahu\[ a dovedit c[ a =tiut s[-=i cultive calit[\ile pe care
considera c[ trebuie s[ le aib[ un adev[rat scriitor: Observare ad`nc[,
meditare ]ndelungat[, st[ruin\[, studiu, r[bdare =i munc[.
F[r[ s[ reprezinte o culme a literaturii rom`ne, opera lui Alexandru
Vlahu\[ r[m`ne un moment important al culturii =i literaturii noastre,

indispensabil[ pentru definirea peisajului social =i artistic al celei de-a

doua jum[t[\i a secolului al XIX-lea =i a ]nceputului celui de al XX-lea.
George SANDA
Poezia de idei, satirele =i poemele cu subiect ale lui Vlahu\a sunt
m[rturii ale unui suflet senin, deschis spre ]n\elegerea lumii =i doritor
s[ fie de folos alor s[i. Aceast[ calitate =i-a confirmat-o =i prin traducerile din Ada Negri, care, prin preocup[ri =i sensibilitate, ]i ]ntregesc
organic opera proprie. [...]
Modelul eminescian se simte de departe, dar sentimentul este adev[rat
=i gra\ia nu pare a fi rezultatul artificial al unui ]mprumut. Recept`nd
din opera lui Eminescu ceea ce se ]nscria ]ntre limitele sensibilit[\ii sale
minore, Vlahu\[ n-a simulat un zbucium care nu era al lui =i nu =i-a
pus masca tragic[ pe care, cu un gest grotesc, au ]ncercat s[ =i-o potriveasc[ at`\i epigoni. Poetul sentimental face figur[ onorabil[ =i c`nd
atinge u=or coarda elegiac[, ]n sonete =i ]n alte c`teva poezii, ]n care
amintirea unei iubiri ne]mplinite =i trecerea implacabil[ a timpului ]i
trezesc un fior repede stins ]n resemnare. Versurile lui Vlahu\[ f[urite
la foc mic scap[r[ iriz[ri de poezie, pe care tribunul le-a putut ob\ine
altminteri rareori. Prima lec\ie =i Cum curge vremea... sunt poezii de un
farmec simplu, care atest[ c[ duio=ia, z`mbetul tandru =i umorul bl`nd
apar\in registrului propriu al poetului mai mult dec`t patetismul. }n
poemul Iubire, evocarea unei idile din adolescent[ nimere=te tonul cel
mai firesc, =i mica simfonie comunic[ sentimentul cu fine\e =i adev[r.
Ion ROMAN