Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Renasterea de apogeu
Roma devine centrul culturii renascentiste de apogeu.
Reperele renasterii la apogeu sunt ANTICHITATEA ROMANA,
METRICA SPATIALA A LUI BRUNELESCHI si PRINCIPIILE TEORETICE ALE LUI
ALBERTI.
Cladirile sunt concepute intr-un ECHILIBRU STATIC si au un caracter
masiv, solemn si monumental.
SIMETRIA este o regula de compozitie riguros aplicata. Palatele
sunt simetric compuse si dispuse in jurul unei curti interioare, ca si pana
atunci.
Ordonanta suprapusa ( cu arcadele ca si elemente portante ) apare
frecvent in fatadele din curte. Elementele noii arhitecturi sunt MASIVITATEA
VOLUMULUI CONSTRUIT si DOMINANTA PLINULUI in raport cu golurile din
fatadele exterioare. In proiectarea bisericilor se utilizeaza planul de tip
central. Se urmareste relatia dintre corpul bisericii si cupola.
Donato Bramante:
Biserica Santa Maria presso -> El lucreaza la apsida altarului.
San Satiro ( Milano)
Contributia lui este obtinerea unei false perspective prin sculptura si
pictura a altarului ce nu avea apsida cu scopul de a crea senzatia de
adancime a corului.
Biserica Santa Maria della Grazie ( Milano)
Contributia lui Bramante este modelarea partii de Est a bazilicii.
El transforma transeptul in apside laterale, adoptand solutia spatiala
de tip central.
Cupola este mai lata decat latimea transeptului, iar efectul
longitudinal se pierde la intersectia cu transeptul.
Manastirea Santa Maria della Pace ( Roma)
Curtea interioara a acestei manastiri este una din primele lucrari ale lui
Bramante la Roma.
Curtea interioara are forma patrata.
Se observa ca la tratarea elevatiilor recurge la motive din antichitate:
ele apar la porticul de la parter unde se utilizeaza arcade cu capacitate
portanta si coloane angajate.
La porticul de la etaj se utilizeaza ordinul arhitravat cu pilastrii si
coloane cu rol decorativ care nu pastreaza COERENTA IMAGINII IN
RAPORT CU STABILITATEA STATICA.
Se observa o caracteristica a Renasterii de apogeu si anume aceea ca
imaginea arhitecturala variaza prin intermediul unor mijloace tehnice.
La parter sunt 7 arce, iar la etaj se remarca sistemul trilitit plus o
inchidere foarte ferma.
Tempietto din San Pietro in Montorio ( Roma)
Acest mic monument amplasat in curtea manastirii San Pietro din
Montorio este primul exemplar al Renasterii de apogeu.
Ca volumetrie, este format din 2 cilindrii si o semisfera.
Cilindrul cu diametrul mic contureaza ideea de Ax vertical. Cilindrul cu
Rafael Sanzio:
Palatul Pandolfini
Palatul intruneste toate caracteristicile Renasterii de apogeu cu
exceptia pilastrilor/ coloanele suprapuse.
Registrele suprapuse sunt puse in evidenta cu ajutorul profilului
orizontal intermediar. Sunt tratate cu detalii limitele laterale ( bosaje ),
cornisa si soclul.
Elementele verticale sunt ancadramentele proeminente ale ferestrelor.
Acestea alterneaza intre cele semicirculare si cele triunghiulare,
creandu-se un ritm complex.
Antonio da Sangallo cel Tinar:
Palatul Farnese
Reprezinta cea mai importanta cladire a Renasterii de apogeu.
Palatul ocupa in intregime o insula urbana de locuire. El reprezinta o
constructie stabila si echilibrata, insa nu prezinta o relatie activa cu
situl in care a fost construit.
Fatadele se impart in 3 registre in care se observa structura ierarhica a
etajelor. Ferestrele din aceste fatade sunt de tip EDICUL = formate din
colonite pe care reazama frontoanele. Ferestrele de la parter au
ancadramentele si frontoanele cele mai simple.
Etajul 1 este cel mai important dpdv ierarhic, lucru care se observa si
din vocabularul arhitectural mai bogat folosit plus ritmul frontoanelor
care alterneaza.
La etajul 2 se observa frontoane simplificate frante. Este confirmat
faptul ca nu mai exista inca un nivel deoarece se remarca cornisa
puternica si consolidarea slaba a etajului 2.
Tratarea simetrica a fatadelor este elementul fundamental folosit. Axul
de simetrie al fatadei se rabate si pe plan, creandu-se si un ax de
simetrie transversal. Se observa aglomerarea de materie in jurul axului
de simetrie fata de tratarea uniforma din restul masei construite.
Singurul element care nu respecta simetria este scara principala,
anuntata doar printr-o rampa scurta, iar apoi ascunsa pentru a nu
perturba efectul de simetrie.
Inchiderea perimetrala se realizeaza in jurul curtii interioare care are
rolul de salon in aer liber. Pavajul folosit in aceasta curte interioara
intareste ideea de regularitate. In concluzie, Palatul Farnese este o
cladire previzibila ce emite informatii si totodata o STARE EMOTIONALA
CONSTANTA ( efect al Renasterii la apogeu ).
CONCLUZIE: In principiu, scopul Renasterii de intoarcere la sursa adica la antichitatea romana - este atins in perioada de apogeu.
Aceasta perioada se remarca prin gravitatea, solemnitatea si
monumentalitatea masei construite. Spre deosebire de Renasterea timpurie
care era patrunsa de o anumita vitalitate, Renasterea la apogeu este
dominata de rigurozitate si o severitate a compozitiei. Consacrata ca si
arhitectura secolului al XVI-lea, arhitectura Renasterii la apogeu este o
strafulgerare de scurta durata - ocupand doar prima jumatate a secolului - si
Baldassare Peruzzi:
Palatul Massimo alle Cologne ( Roma)
Arhitectul proiecteaza acest palat rezolvand o problema de incadrare
intr-o strada curba. Cladirea este compusa din 4 registre suprapuse,
insa nu exista profile orizontale care sa separe aceste registre,
creandu-se incertitudine.
Palatul are un ax virtual de compozitie care trece prin golurile din
fatade.
Se observa ca spre deosebire de palatele Renasterii de apogeu, nu
exista aglomerare de materie construite in jurul acestui ax de simetrie.
Interiorul nu poate fi corelat cu fatada curba care reprezinta un
antireper urban voit, intrucat manierismul presupune incadrarea
spatiului construit in contextul urban. Intre cele 2 fatade exista
contrast, deci dialog.
Giorgio Vasari:
Palazzo Uffizi
Cunoscut ca pictor si scriitor, ca arhitect realizeaza o singura dar
importanta cladire: Palatul Uffizi.
Cladirea se dezvolta in jurul unei curti interioare foarte lungi, devenita
in zilele de astazi strada.
Se realizeaza un dialog intre cladire si mediul inconjurator prin
intermediul logiilor suprapuse care constituiau un ecran transparent
prin care palatul comunica cu Piata Signorei sau cu strada la celalalt
capat.
Giulio Romano:
Palazzo del Te
Se dezvolta in jurul unei mari incinte dreptunghiulare.
Are un plan asemanator cu al unei resedinte renascentiste, dar cu
proportia fatadelor diferite din cauza ABSENTEI REGISTRELOR
SUPRAPUSE.
Spatiile neconstruite sunt amenajate ca si SPATII VERZI ( introducerea
elementului natural, lucru neintalnit in Renasterea timpurie sau de
apogeu )
RENASTEREA TARZIE
Renasterea tarzie presupune in primul rand renuntarea la
Manierism si isi doreste reintoarcerea la Renasterea de apogeu.
Acest lucru fiind imposibil din cauza arhitectilor care vor sa creeze
biserica baroca.
Biserica este mica pentru ca Bernini nu a dispus decat de o parcela
mica de pamant.
Frontul bisericii se retrage de la strada, iar peretii curbi laterali
flancheaza intrarea invitand totodata trecatorii sa intre in biserica. In
timp ce frontul se retrage de la strada, scarile care conduc la intrarea
in biserica se revarsa catre aceasta strada, contribuind la integrarea
bisericii in contextul urban.
La intrare se gaseste o copertina, iar pentru plastica fatadei este folosit
ordinul colosal care contribuie la efectul de invaluire al omului.
Fatada este una enorma, fiind compusa practic din doar doua coloane
imense, antablament si un fronton de tip frant.
Tratarea in acest fel a fatadei compenseaza dimensiunea relativ mica a
bisericii.
Forma planului este ovala, iar in interiorul bisericii se disting 2 axe
conflictuale: axa E-V si axa N-S ( axul focarelor elipsei ) si un ax vertical
creat prin intermediul pasajului pentru a opri tensiunea creata de
miscarea intre focarele elipsei planului.
Este prima cladire laica ( Care este din afara religiei i a tagmei
bisericeti ) cu fatada ondulata.
Fatada are un ax vertical de simetrie in jurul caruia se aglomereaza
masa construita.
La etajul 1/piano nobile se observa singurul balcon care reprezinta un
MECANISM DE TRECERE intre exterior si inima interiorului privat.
In plan se observa ca axul de simetrie al fatadei se rabate, realizanduse un ax de simetrie transversal.
Se realizeaza un anumit parcurs de patrundere in incinta cladirii.
Accesele se afla pe partea convexa a fatadei, apoi urmeaza o zona slab
luminata care pregateste oaspetele pentru surpriza din urmatoarea
zona, vestibulul, care este larg luminata. Influenta celor 2 FOCARE din
vestibul atrage atentia spre rampele scarii care au scarile slab
luminate, iar podestele foarte luminate.