Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR
Substantele active pot circula in 2 forme:
-forma libera (dizolvata in plasma)-responsabila de efectele terapeutice;
-forma legata (reversibil de proteinele plasmatice) inactivata biologic, nedifuzabila
(constituie un depozit in echilibru cu forma libera);
Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice se realizeaza la nivelul
gruparilor polare ale aminoacizilor prin:
Legaturi polare
Forte electrostatice
Punti de hidrogen
Forte Van der Waals
Legatura covalenta este exceptionala
Legarea reversibila se onformeaza legii caracterizata de 2 parametri:
Afinitatea
Procesul de fixare (rezulta din raportul dintre fractia libera si cantitatea totala
de M din plasma)
M cu molecule slab acide se leaga in proportie mare de albumine:
Salicilati si alte AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), anticoagulante
cumarinice, tranchilizante, peniciline, tetracicline, lincomicina,
antidiabetice orale, diuretice;
Pot intra in competitie pentru aceleasi locuri de legare deplasandu-se de
pe proteine.(ex: AINS+anticoagulante=risc de accidente hemoragce
AINS+sulfamide antidiabetice=risc de hipoglicemie);
M cu caracter slab bazic (clorpromazina), acizi foarte slabi ( fenitoina),
substante nedisociate (digitoxina) se fixeaza prin punti de H de -1glicoproteina, fenomenul de competitie este foarte improbabil;
M.care se fixeaza in procent mare de proteinele plasmatice se elimina lent si au
urata de actiune lunga;
Intravascular
Interstitial
Intracelular
Sunt separate prin membranele biologice, apa si substantele din organism
trec dintr-un compartiment in altul in dublu sens existand in permanenta un
echilibru dinamic.
Difuziunea prin membrana capilara
A. Tipuri de distribuire
*Distribuire uniforma (alcoolul)
*Distribuire neuniforma
-selectiva ( ex:iod-glanda tiroida; anestezice generale in tesuturi
bogate in lipide, fier-celulele sistemului reticulohistocitar, calciu si
fosfor in oase)
*Distribuire urmata de redistribuire (tiobarbiturice)
Factori care influenteaza distribuirea medicamentelor:
a)Factori care depind de M:
-structura chimica;
-doza;
-viteza de absorbtie;
-biotransformare;
-eliminarea.
b)Factori ce depind de tesut:
-vascularizatia;
-continutul in lipide;
-afinitatea proteinelor tisulare pt anumite grupe;
-modificari patologice ale tesuturilor ( ex:sulfamidele difuzeaza greu in tesuturile
cicatriceale);
-absorbtia-un loc aparte il detine circuitul entero-hepatic;
Medicamentele ajunse in ficat pot fi excretate prin:
-bila-intestin-reabsorbtie;
-bila-intestin-eliminare prin scaun.
B) Fixarea M in tesuturi
-reversibila (proteinele tisulare);
-rareori ireversibila ( ex.:nitratul de argint, plumb si seleniu in oase, arsen in piele si
fanere);
Se pot remarca 3 aspecte:
1)Bioinactivarea M ( biodetoxifiere)
-metabolitii rezultati sunt mai putin activit, mai putin toxici, mai putin liposolubili;
-pt unele M se pot obtine metaboliti inactivi dar care nu sunt mai putin toxici
( ex.acetilarea sulfamidelor)
2)Bioactivarea M (Biotoxifierea)
-activitatea farmacodinamica poate fi mentinuta sau creste;
-apar noi proprietati;
-creste toxicitatea.
Ex. M active-metaboliti activi:
-acidul acetilsalicilic-hidroliza-salicilat activ
-fenacetina-oxidare-paracetamol
-fenilbutazona-oxidare-2 metaboliti : 1-activitate antiinflamatorie;2-activitate
antigutoasa(uricozurica)
-codeina-oxidare-morfina
-diazepam-oxazepam-nordazepam
-adrenalina-adrenocrom
Ex. prodrug-uri inactive-metaboliti activi:
-cloramfenicol palmitat-cloramfenicol;
-eritromicina propionat-eritromicina;
-procain penicilina-penicilina
-cefuroxim acetil-cefuroxim
Ex. M metabolizate la metaboliti cu toxicitate mare:
-sulfamide-metale-acetilati;
-HIN-acetil hidrazida
-paracetamol-epoxizi
Mecanismele biotransformarii:
a)Reactii de faza I (stadiul 1)
-oxidare
-reducere
-hidroliza
Metabolitul poate fi activ sau inactiv;
b)Reactii de faza II (stadiul II) ( reactii de conugare, reactii sintetice)-implica
cuplarea M cu o substanta endogena ( ex. acid gucuronic)-metabolitii sunt in
general inactivi, exista insa si unele exceptii: morfina 6 glucuronid.
Tipuri de biotransformari
Oxidari-oxidarea aldehidelor, purinelor si pirimidinelor- andehid dehidrogenare,
xantin dehidrogenare
-mono si diaminele pot fi scindate:monoaminooxidare, diaminooxidare (localizare in
mitocondrii);
Reduceri-compusii nitro-aromatici la compusi aminici-nitroreductaza; reducerea
azotului la amine primare-azoreductaza;
Reactii de hidroliza-hidroliza esterilor si amidelor ( ex. acetilcolin trece in colina si
acetat activ)
Reactii de ciclizare (adrenalina-adrenocrom)
Reactii de conjugare:
-glucuronoconjugarea;
-sulfoconjugarea;
-acetilarea.
Factori care influenteaza biotransformarea:
1) Structura chimica
-substantele cu acelasi nucleu cu mici deosebiri structurale pot fi metabolizate
diferit;
-aceeasi molecula poate fi metabolizata prin mai multe reactii.
2) Starea fiziologica:
-stres;
-post (modificarea reticulului endoplasmatic);
-sarcina( procesele de glucuronoconjugare sunt diminuate)-se pot produce
metabolizari la nivelui placentei (oxidari-codeina,amfetamina; hidroliza-acid
acetilsalicilic)
3) Starea patologica:
-icter;
-diabet zaharat;
-hepatopatii;
-in hepatita si ciroza capacitatea oxidativa este redusa.
4) Inductia enzimatica:
-fenomen ce consta in stimularea biotransformarii M ca urmare a stimularii sintezei
unei enzime in urma administrarii unei substante care prezinta substratul ei.
( ex.autoinductia enzimatica la fenobarbital, fenilbutazona);
-efectul este dependent de: doza, frecventa administrarii, efectul variaza in functie
de specie si individ;
-s-au remarcat 3 tipuri de inductie enzimatica: tip fenobarbital, tip spironolactona si
tip 3 metilcolantren.
-Consecinte si atitudini:
-in prezenta unui inductor enzimatic scade eficacitatea terapeutica;
-se modifica frecventa administrarii;
-se creste doza de M;
-efect benefic prin administrarea fenobarbitalului la icterul nou-nascutului.
5) Inhibtia enzimatica:
-consta in diminuarea activitatii sistemelor enzimatice microzomiale si a altor
enzime prin substante cu efect inhibitor sau prin intoxicatie ( ex. eritromicinaa,
cimetidina, teofilina);
-este intarziata biotransformarea medicamentelor cu aparitia efectelor toxice;
-trebuie reduse dozele de M.
6)Varsta
-nou-nascut;
-pacient in varsta;
-insuficienta cardiaca, hepatite;
7) Sexul
8) Diferente interindividuale:
-anticoagulante , clorpromazina;
-impun individualizarea tratamentului;
9) Specie
-deosebiri calitative
-deosebiri cantitatice cu persistenta unor anumite M in organism, ex: fenilbutazona.
ELIMINAREA MEDICAMENTELR DIN ORGANISM
Caile de eliminare:
-cai fiziologice ale organimului ( ex: substante hidrosolubile prin rinichi, substante
administrate pe cale orala si neabsorbite la nivelul tubului digestiv, substante
volatile si gazoase-plamani);
-forma sub care se elimina pot fi netransformate sau sub forma de metaboliti.
Viteza eliminarii M din organism depinde de:
-proprietati fizico-chimice ale substantelor;
-absorbtia M (calea de administrare);
-profilul farmacocinetic al substantei;
-bioritmuri;
-varsta.
-ex. sulfamide (particularitati la nou nascut comparativ cu adultul), penicilina
(pacient in varsta comparativ cu pacient sanatos).
Eliminarea M pe cale renala:
Implica 3 procese: