KURT VONNEGUT

KURT VONNEGUT (11 noiembrie 1922 - 11 aprilie 2007),

s-a nascut in Indianapolis, Indiana, in familia unui arhitect de
succes de origine germana. A absolvit Cornell University, cu
specialitatea in chimie ~i biologie, apoi s-a inrolat in armata
Statelor Unite ale Americii, a luptat in cel de-al doilea razboi
mondial ~i a fost luat prizonier de trupele germane. Dupa
riizboi, a studiat antropologia la Universitatea din Chicago ~i a
inceput sa lucreze in Schenectady, New York, in departamentul
de publicitate al companiei General Electric Corporation. In
aceasta perioada a inceput sa pub lice povestiri in mai multe
publicatii period ice, iar in 1951 ~i-a dat demisia de la General
Electric pentru a se consacra in intregime scrisului.
Primul sau roman, Pianul mecanic, a apiirut in 1952, dar cartea
care I-a consacrat pe Vonnegut a fost Abatorul cinci (1969), al
ciirui mesaj anti-riizboi venea in contextul unei epoci marcate
de mi~carile de protest impotriva impliciirii Americii in riizboiul
din Vietnam.
Ulterior, Vonnegut a devenit faimos pentru operele sale in care
combina satira asupra societatii contemporane, umorul negru ~i
~tiintifico-fantasticul. Problema razboaielor, a manipularii, a
armelor nucleare ~i chimice, a progresului tehnologiei care dis
truge valorile traditionale sunt teme recurente in ciirple sale.

Zambiti,

,
Va rog!

POVESTIRI INEDITE

Traducere ~i note

de

EMILIA COMANICI

Leaganulpisicii, Fii binecuvantat, domnule Rosewater, Un dans

obligatoriu cu moartea, Dick Ochi-de-Mort, Galapagos, Barbd-Al
bastra, Cutremur in timp sunt doar cateva dintre romanele care
I-au impus pe Kurt Vonnegut ca pe un adeviirat maestru al prozei
contemporane, inrudit prin satira necrutatoare cu Swift, iar prin
scriitura cu literatura postmodernista.

IUNIVERS

Redactor Diana Crupenschi

Corector MarHena Biila~el
Tehnoredactor Constantin Nita
Foto credit: iStockphoto

'"

CUPRINS

Cuvant inainte de Sidney Offit. . . . . . . . . . . . . . . .. 7

KURT VONNEGUT
LOOK AT THE BIRDIE
2009 by The Kurt Vonnegut, Jr., Trust

2009 by Sidney Offit (prefata)

This translation published by arrangement with Delacorte

Press, an imprint ofThe Random House Publishing Group,

a division of Random House, Inc., New York.

Editura UN IVERS, 2010, pentru prezenta traducere

EDITURA UN IVERS
Mircea Vulcanescu 2, sector I, Bucure~ti
teL/fax: (02I) 315.33.08
comenzi: office@edituraunivers.ro
www.edituraunivers.ro
ISBN 978-99931-13-30-0

"

Confido ................................... 19

Ghinionistul ghinioni~tilor ................... 35

Striga dtte line gura ........................ 52

Clubul privat allui Ed Luby................... 67

Cintec pentru Selma ....................... 127

Sala oglinzilor ............................. 147

Omuletii binevoitori. ....................... 167

Buna ziua, ro~cato! ......................... 180

Pidituri mid de ploaie ...................... 197

Furnicile pietrificate ........................ 218

Onoarea vanzatorului de ziare ............... 241

Zambiti, va rog! ............................ 252

Regele ~i regina universului .................. 260

Omul care explica bine ...................... 283

...
CUVANT INAINTE

de Sidney Offit

Pe d.nd citeam aceasta antologie de povestiri ine

dite a lui Kurt Vonnegut, imi aminteam trasaturile pa
radoxale ale personalitatii sale. In istoria literaturii,
putini scriitori au reu~it in cartile lor sa realizeze 0
asemenea fuziune intre comedia umana ~i dramele
nebuniei omene~ti ~i, dupa parerea mea, inca ~i mai
putini au avut harul de a Ie recunoa~te eu atata can
doare atund eand vorbesc despre ei in~i~i.
In anii cat a durat prietenia no astra, de~i probabil
ca in sinea lui era cat se poate de neferidt - eram con
~' ~tient de asta -, Kurt i~i alunga eu entuziasm demonii
in timp ce jucam tenis ~i ping-pong, ie~eam la filme
dupa-amiaza ~i la plimbari scurte in imprejurimile
ora~ului, mancam in rotiserii ~i in restaurante frantu
ze~ti, ne uitam la televizor la medurile de fotbal; de
doua od chiar am fost in tribuna invitatilor de onoare
in Madison Square Garden ea sa-i incurajam pe juea
torii echipei Knicks.
Cu umorul prietenos, dar usturator eare-i era ea
racteristic, Kurt partidpa la sarbatorile in familie, la
intrunirile seriitorilor, la intalnirile noastre la care
flecaream ~i ne amuzam eu Morley Safer ~i Don
Farber, George Plimpton ~i Dan Wakefield, Walter
7

Miller ~i Truman Capote, Kevin Buckley ~i Betty

Friedan. Nu cred cii exagerez dad. spun, ca de altfel
~i alti prieteni ai lui Kurt, ca. simteam cit timpul petre
cut impreunii cu el era un dar nepretuit, indiferent
de cat de superficialii ar fi fost conversatia noastrii.
Adesea, ne trezeam imitandu-i retinerea distratii fatii
de propriile lui sliibiciuni ~i ale lumii intregi.
Pe langii veselia ~i sprijinul ciilduros pe care Ie
arata prietenilor sai cu atata eleganta, Kurt Vonnegut
mi -a oferit posibilitatea rara de a arunca 0 privire in
intimitatea marelui maestru povestitor ale ciirui ob
servatii asupra oamenilor, ironice ~i adesea surprin
ziitoare, subliniau complexitatea moralii a vietii. Pe
cand ne indreptam pe jos spre centrul ora~ului dupa
slujba de inmormantare a unei autoare neciisiitorite
care-~i dedicase intreaga viata criticii literare, Kurt
mi-a spus:
- Nici copii, nici dirti. Doar cativa prieteni.
Vocea lui trada 0 durere empatica.
Apor a adaugat:
- Pare-se c-a ~tiut foarte bine ce face.
La petrecerea pe care Kurt a dat-o cand a impli
nit optzeci de ani, John Leonard, un fost editor de la
New York Times Book Review, a comentat cu privire
la experienta de a-I cunoa~te ~i de a-I citi pe Kurt:
- Vonnegut, aidoma lui Abe Lincoln ~i lui Mark
Twain, e intotdeauna amuzant atunci cand nu e de
primat, a observat Leonard. E un jiu-jitsu ciudat care
ne zapace~te.
Acrobatiile lui Vonnegut te arunca rapid in acest
eirc al binelui ~i al riiului, al fanteziei ~i al realitiitii, alla
crimilor ~i al rasetelor. Confido, prima povestire, tra
teaza chestiunea unui dispozitiv-minune care asigurii

instantaneu conversatie, sfaturi ~i remediu celor sin

guri. Cu toate astea, Confido, iar aici intervine partea
hilara a situatiei, ingeniosul cititor al mintilor umane,
*"le dezvaluie cu inver~unare ascultatorilor sai cele mai
tainice nemultumiri ale acestora, ceea ce face ca to
tul sa Ii se para deosebit de dureros. Aceasta poveste
sugereaza nu numai riscurile psihiatriei, unde paden
tul poate sa afle prea multe lucruri despre sine, ci ~i
consecintele spirituale drastice ale faptului de a mu~ca
din marul cunoa~terii.
Cu toate ca mi-l amintesc pe Kurt ca fiind mu1tu
mit de scurta lui aventurii cu psihoterapia, indoielile
cu privire la practica psihiatriei constituie 0 tema recu
renta in povestirile din aceasta carte. Zambiti, va rog
debuteaza cu naratorul care sta tntr-un bar ~i vorbe~te
despre 0 persoana pe care 0 ura~te.
"Lasa-ma sa-ti dau 0 mana de ajutor sa te gan
de~ti limpede la asta", ti spune biirbatul imbracat in
costum din mohair negru ~i cu 0 cravat a neagra. Ai
nevoie de sfaturile discrete ~i profesioniste ale unui
consHier in probleme de crima."
Aceasta povestire bizara se incheie cu 0 versiune
a demodatului final nea~teptat allui O. Henry, care
presupune ca cititorul sa faca 0 pauza, pentru ca nu-i
vine sa-~i creada ochilor. Dar cine poate sa reziste in
fata farmecului unui povestitor care pune un perso
naj nebun sa ne spuna ca un paranoic este ,,0 per
soana care a luat-o razna in modul cel mai inteligent
~i mai bine informat, avand in vedere di lumea este
a~a cum este"? Aid nu este yorba doar de jiu-jitsu. E
yorba de arte martiale.
Peste tot intaInim in aceste povestiri comentariile
aspre, dar aproape intotdeauna amuzante, adevarate
nestemate ale umorului lui Kurt ~i ale inventivitatii
9

sale verb ale. FUBAR, titlul unei povestiri, ca de altfel

unei teme, Ii este definit cititorului de catre nara
torul uimit ~i ironic cateodata ca insemnand "Jouled
up beyond all recognition': Moo apoi, ni se cere sa ad
mitem faptul ca "este yorba de un cuvant deosebit de
util ~i de interesant, in sensul ca descrie 0 nenorocire
care nu a fost provocata din rautate, ci din pricina
unor accidente administrative din cadrul unei orga
nizatii vaste ~i complexe".
Prin intermediul unei singure propozitii scurte,
este viu descrisa starea vremii din Indianapolis, ora
~ul natal al lui Kurt. care constituie scena povestirii
Sala oglinzilor. In ciuda faptului ca primele cuvinte
ale propozitiei ne fac sa ne a~teptrun la 0 plimbare pla
cuta in natura, balanta se indina in mod surprinzator.
Iacandu-l pe cititor sa vada, sa simta ~i sa auda vre
mea uNta. "Incercand sa se obi~nuiasca cu ideea unei
ierni grele, vanturilede toamna formau vartejuri mici
de funingirie ~i de hartii, invartind elicele de plastic
de deasupra centrului de desfacere a ma~inilor de oca
zie, care Iaceau Jrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr." Doua
zeci ~i opt de "r" dupa numaratoarea mea. Cat despre
efectul sonor al acestuia in proza, nici nu mai incape
Yorba, iar asta multumita lui Kurt Vonnegut!
Una dintre putinele povestiri cu final nefericit,
Omuletii de treaba ne ofera 0 avanpremiera a talente
lor de romancier dovedite de Kurt mai tarziu. Suntem
atra~i in povestire printr-o rasturnare a cunoscutei
imagini de extratere~tri imen~i veniti din spatiu: in
povestea lui Kurt, un pluton de indivizi simpatici, mi
cuti, aidoma unor insecte, descind cu ajutorul unei
navete spatiale de marimea ~i forma unui cutit de taiat
hartie. Ace~tia se dovedesc a fi ni~te creaturi sperioase
cu care Lowell Swift, un comerciant de linoleum. se

imprietene~te.

~i al

10

Dar atenpe! Rolul pe care extratere~trii

i1 joaca in deznodrunantul casatoriei in destramare a

lui Swift este pe cat de dureros, pe atat de imprevizi
,p. bil. Imprevizibil! Hmm... Trebuia sa rna a~tept la asta!
Mai ales atunci cand e yorba de un personaj princi
pal cu numele de Swift ~i de un maner de cutit gol pe
dinauntru, plin cu personaje liliputane cat se poate
de sensibile.

Atunci cand I-am intrebat pe Kurt care credea el

ca e aspectul cel mai important al regulilor fictiunii
despre care Ie vorbea studentilor sai la cursurile de
creative writing ale Universitatii din Iowa, precum ~i
la Columbia ~i la Harvard, acesta mi-a raspuns:
- Construcpa. Fiecare scena, fiecare dialog ar tre
bui sa faca sa avanseze naratiunea, iar mai apoi, pe
cat posibil, ar trebui sa existe un final nea~teptat.
Elementul-surpriza serve~te, de asemenea, la ex
primarea paradoxului punctului de vedere allui Kurt.
Cand totul a fost spus ~i a~ternut pe M.rtie, deznoda
mantul, surpriza rasucesc povestea ~i-i dau un inteles.

Inedit nu este un cuvant pe care sa-l putem asocia

cu 0 povestire apartinandu-i lui Kurt Vonnegut. Tot
ce se poate ca aceste povestiri sa nu fi viizut lumina ti
parului pentru ca, dintr-un motiv sau altul, nu I-au
multumit pe Kurt. Rescria ~i iara~i rescria totul, a~a
cum marturisesc atat fiul sau. Mark, cat ~i agentii ~i
editorii. Cu toate ca. stilullui Kurt poate parea ne
glijent ~i spontan, acesta era un maestru desavar~it,
pretinzand de la propria-i persoana perfectiunea po
vestirii, a propozitiei, a cuvantului. Imi aduc aminte
de ghemotoacele de hattie din co~urile de gunoi din bi
rourile lui din Bridgehampton ~i de pe East 48 Street.
11

Kurt mi-a marturisit una dintre ambitiile lui le

gate de scris atunci cand discutam des pre regulile
sale privitoare la scrierea unui text: "Folose~te tim
pul unei persoane total necunoscute intr-un aseme
nea fel, incat aceasta sa nu simt! c! ~i-a irosit vremea
degeaba".
Pentru Kurt Vonnegut. scrisul era un fel de misi
une sJ?irituala ~i povestirile acestea. cu tot umorullor,
par cel mai adesea a fi inspirate de vehementa sa mo
rala ~i politica. Acestea sunt dovada. in egala masura,
a prodigioasei imaginatii a lui Kurt, talent care i-a dat
posibilitatea dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ~i
in anii cincizeci ~i inceputul anilor ,aizeci sa-,i sus
tina familia prin intermediul publicarii unor poves
tiri in revistele de mare popularitate.
Povestirile lui Kurt Vonnegut Jr. apareau cu regu
laritate in The Saturday Evening Post, Colliers. Cos
mopolitan. Argosy. Mai tarziu, acesta le-a ream intit
cititorilor sai satisfactiile acestor asocieri atunci cand
a scris cuvantul inainte la Bagombo Snuff Box: "Am
avut 0 companie atat de bun!...
Hemingway scrisese pentru Esquire, F. Scott
Fitzgerald pentru The Saturday Evening Post. William
Faulkner pentru Colliers, John Steinback pentru The

Woman's Home Companion.

Hemingway! Fitzgerald! Faulkner! Steinback!
Vonnegut! Mo~tenirile lor literare au supravietuit ex
tinctiei atator publicatii periodice care Ie-au asigurat
onorarii generoase, platite pe cuvant sau pe rand.
i-au fiicut cunoscuti sutelor de mii sau poate chiar mi
lioaneIor de cititori.
Povestirile lui Kurt seIectate pentru acest volum
amintesc de distractiile acelei epoci - atat de u~or de
dtit, atat de directe, incat par simpliste prin tehnicile

,i

12

narative, pana cand dtitorul se intreaba ce vrea sa

spuna autorul. Aceasta este fladira narativ! magica a
lui Kurt, acel Confido care proiecteaza atat de implaca
bil dudateniile ,i misterele comportamentului uman,
,p. insa cu 0 nota de umor ,i de iertare.
Descoperirea acestei mostre de Vonnegut timpu
riu confirm! accesibilitatea ce constituie nota mar
canta a stilului s!u ,i durabilitatea talentelor sale. un
dar pentru noi toti, prieteni ,i cititori care sarbatoresc
iluminarile ~i umorul jiu-jitsu-Iui lui Kurt Vonnegut
,i al artei sale.

..:

.c"

Alplaus,
no. 37 N.Y.
11 februarie, 1951
Draga Miller,

M -am gandit, mai degraba vag, la Ceva Ce a~ vrea

sa adaug la recenta mea scrisoare adresata tie. E yorba
de chestia asta legata de ~coala: ~coala de pictura,
~coala de poezie, ~coala de muzica, ~coala de scri
itori. Dupa razboi, am facut vreO doi ani de studii
postuniversitare la Catedra de antropologie a Univer
sitatii din Chicago. La indemnul unui asistent univer
sitar inteligent ~i nevrotic cu numele de Slotkin, a
inceput sa rna intereseze notiunea de ~coala (iti ex
pHc imediat ce vreau sa spun cu asta) ~i m-am ho
tarat sa scriu 0 lucrare pe marginea acestui subiect.
Scrisesem vreo patruzeci de pagini despre chestia
asta bazandu-ma pe ~coala Cubista din Paris, dupa
care cei de la facultate mi-au spus ca a~ face mai bine
sa aleg un subiect legat strict de antropologie. Mi-au
sugerat, mai degraba cu fermi tate (Slotkin abtinan
du-se) sa rna ocup de Dansul Fantomei din 1894. La
scurt timp dupa asta, am ramas fara bani ~i m-am an
gajat la General Electric ~i nu am mai reu~it nicio
data sa trec de faza notitelor in chestiunea legata de
Dansul Fantomei, a naibii de interesanta, de altfel.
15

Numai ca ideea lui Slotkin despre importanta ~co

lilor mi-a ramas intiparita in minte ~i pare a fi 0 ches
tiune pertinenta in ochii mei, ai tai, ai lui Knox, ai lui
Mcquade ~i ai oricarui scriitor al carui succes literar
ne preocupa. Slotkin spunea a~a: nici un individ care
a atins celebritatea in arte nu a devenit faimos de
unul singur, d a reu~it sa ajunga in fruntea unui grup
de indivizi cu opinii asemanatoare. Acest lucru a
functionat de minune in cazul cubi~tilor, iar Slotkin
avea 0 groaza de dovezi edificatoare cum ca teoria se
aplica la fel de bine in cazullui Goethe, Thoreau,
Hemingway sau oricare alt nume care conteaza.
Daca teoria asta nu-i adevarata suta la suta, atunci
e suficient de adevarata cat sa fie interesanta ~i poate
chiar utila.
Slotkin spunea ca ~coala inzestreazii individul cu
doza fantastica de curaj de care are nevoie ca sa do
reasca sa contribuie cu ceva la cultura acestei lumi. II
inzestreaza cu morala, cu spirit de casta, cu resursele
atator minti luminate ~i poate, mai presus de toate,
cu unilateralitatea increderii in sine. (Relatarea pe
care am racut-o teoriei lui Slotkin de acum patru ani
e destul de subiectiva, prin urmare, hai sa spunem ca
Vonnegut, un imitator allui Slotkin, spune asta.) Cat
despre unilateralitatea mentionata, sunt convins ca
nimeni nu poate face mare lucru in arta daca devine
nespus de rezonabil, vazand toate lucrurile pe toate
felele, iertand toate pacatele.
Slotkin mai spunea ~i faptul ca in arta 0 persoana
nu are de ales: trebuie sa aparpna unei ~coli, fie ea buml
sau rea. Nu ~tiu carei ~coli ii apartii tu. In momentul
actual, ~coala mea e alciituita din Littauer & Wilkenson
(agentii mei) ~i din Burger, in rest din nimeni altcineva.
16

Din lipsa oricarui alt sprijin, scriu pentru ace~tia:

bombasticism eficient ~i de buna calitate.
De cinci saptamani sunt pe cont propriu. Am
rescris un roman de dragoste care s-a dovedit a fi tare
"". scurt ~i vreo dona povestiri a cate cinci mii de cuvinte
fiecare. Probabil col unele dintre ele vor avea succes.
Azi e duminica, iar intrebarea pe care mi-o pun este:
oare maine de ce am sa rna apuc? Deja ~tiu care-i ras
punsul. ~i mai ~tiu ~i faptul ca e raspunsul gre~it. Am
sa rna apuc de ceva care sa Ie placa celor de L&W
Inc., lui Burger ~i. Doamne-ajuta, celor de la MGM.
Bineinteles, alternativa evident a ar fi ceva care sa
Ie placa celor de la Atlantic. Harpers sau de la New
Yorker. lar ca sa fac asta, ar trebui sa scriu ceva in sti
lui unuia sau al altuia ~i cred ca a~ fi in stare sa reaH
zez un asemenea lucru. Cred c-a~ putea face asta. Tot
ce trebuie e sa produci ceva in stilul oricareia dintre
duzina de ~coli infiintate in urma cu zece, douazeci,
treizeci de ani.
Poti sa ai mare succes daca te infati~ezi in fata
lumii cu 0 chestie contraracuta, vrednica de lauda. ~i,
evident, daca apari in Atlantic sau Harpers sau in New
Yorker, atunci sigur col trebuie sa fii scriitor, ciici toata
lumea spune asta. Nu e competitie prea mare pentru
cecurile grase oblinute de pe urma scrierilor impre
sionant de superficiale! In lipsa de ceva mai tentant
decat atat, am sa raman credincios banilor.
A~adar, tot povestindu-ti atatea, unde am ramas?
Presupun col in Alplaus, New York, dorindu-mi sa pot
aduna de undeva ceva avant ~i incredere, origin ali
tate ~i prejudecati noi. A~a cum spunea Slotkin, lu
crurile astea sunt produsele unui grup. Nu se pune
problema de a-I gasi pe Mesia, ci trebuie ca un grup
sa-l creeze, iar asta e 0 straduinta care ia ceva timp.
17

Dad!. un lucru de genul asta se petrece pe undeva

(In nici un caz la Paris, din d.te spune Tennessee
Williams), mi-ar placea la nebunie sa rna implic in
~a ceva. Mi-a* da pana ~i bratul drept ca sa fiu cu
prins de entuziasm. Martor mi-e Dumnezeu di exista.
o groaza de lucruri despre care se poate scrie, cu sigu
rant a acum mai mult ca niciodata. Din cate se pare,
tu ai vrea a~a ceva, eu a* vrea ~a ceva, toata lumea ar
vrea ~a ceva.
Daca e sa -i dau dreptate lui Slotkin, poate d!. moar
tea institutiei prieteniei reprezinta moartea inovatiei

CONFIDO

in domeniul artelor.
Scrisoarea asta e plina de aiureli plictiSitoare, mus
tind de autocompatimire. Insa se pare ca e genul de
scrisoare pe care 0 scriu scriitorii *i cum am sa-mi
dau demisia de la General Electric, daca nu sunt scrii
tor, atunci sunt un nimeni.
Al tau, cu sinceritate,
Kurt
o personalitate tulburata

"

Vara murise lini*tita prin somn, iar Toamna, ca

un executor testamentar convingator, punea viata la
adapost sigur pana cand Primavara avea sa vina sa 0
ceara inapoi. La unison cu aceasta alegorie trista *i
blanda de dincolo de fereastra din bucataria casutei
sale, Ellen Bowers pregatea dis-de-dimineata micul
dejun al zilei de marti pentru sotul ei, Henry. De cea
lalta parte a peretelui subtire, Henry bolborosea,
dansa *i se paImuia singur sub du*ul rece.
Ellen era 0 femeie blonda *i miniona, abia tre
cuta de treizeci de ani, vioaie *i isteata fara indoiala,
in ciuda faptului ca era imbracata cu un capot in
form. Ar fi iubit viata in aproape oricare alta impreju
rare, dar de data asta 0 iubea cu 0 emotie cople*itoare
care semana cu nota vibranta de incheiere a unei
orgi biserice*ti, cad in dimineata asta era convinsa
in sinea ei ca sotul sau, pe hinga faptul eli era un om
cumsecade, avea sa fie in curand *i bogat, *i celebru
pe deasupra.
Nu se a*teptase la a*a ceva, rareori visand la asta *i
mu1tumindu-se cu lucruri ieftine *i cu mid escapade
ale spiritului care nu costau nimic, cum ar fi sa medi
teze asupra toamnei. Henry nu era 0 persoana care
ca~tiga bine. ~tiusera asta de la bun inceput.
19

~tia sa fadi ~i sa desfaca tot felul de lucruri, sa

construiasdi ~i sa repare, ~i avea 0 atingere aproape

magica atunci cand venea yorba de materiale ~i de ma
~inarii. Dar minunile lui fusesera toate neinsemnate,
cad lucra ca asistent de laborator la Accousti-gem
Corporation, un producator de aparate auditive.
Henry era apreciat de angajatorii sai, dar salariul
pe care i-I plateau nu era mare. Ellen ~i Henry cazu
sera amandoi de acord ca nu facea sa ceara 0 marire,
cad simplul fapt de a fi plaUt pentru taiat frunze la
caini era 0 onoare ~i un lux, ca sa spunem a~a. ~i cu
asta, basta.
Sau eel putin a~a paruse a fi, reflecta Ellen, cad pe
masa din bucatarie se afla 0 cutie mica de tabla, un
fir de sarma ~i 0 casca semanand cu 0 proteza audi
tiva, 0 creatie la fel de minunata, in felul ei modern,
ca ~i cascada Niagara sau Sfinxul. Henry 0 me~terise
in secret in timpul pauzelor de pranz ~i 0 adusese
acasa cu'o seara inainte. Exact inainte de a merge la
culcare, Ellen avusese inspiratia de a-i pune un nume
cutiei, 0 combinatie interesanta intre confident ~i ani
mal de companie - Confido.
_ Ce vrea fiecare om cu adevarat, poate chiar
mai mult decat mancare? 0 intrebase timid Henry,
aratandu-i-l pe Confido pentru prima oara.
Era un barbat inalt, de la lara, de regula la fel de
sfios precum vietatile padurii. Dar ceva nschimbase,
facandu-l sa vorbeasca mandru ~i zgomotos.
- Oed, ce vrea oricine?

- Feridre, Henry?

_ Fericire, desigur! Dar care este cheia feridrii?

_ Religia? Siguranta, Henry? Sanatatea, dragul

meu?

20

- Care este dorinta arzatoare pe care 0 vezi in

ochii necunoscuplor de pe strada, in ochii tuturor ce
lor din jur?
- Spune tu, Henry. M! dau hatuta, spusese Ellen
'" neajutorata.
- Cineva cu care sa vorbeasca! Cineva care sa ii
inteleag! cu adevarat! Despre asta-i yorba.
~i-atunci il flutur! pe Confido pe deasupra capului.
- Uite, asta vor oamenii.
A doua zi de dimineata, Ellen pledi de langa fereas
tr! ~i-~i strecura cu grija in ureche casca lui Confido.
I~i prinse cutia metalica plata cu un ac de sigurant!
pe interiorul bluzei ~i ascunse firul in par. Un sunet
foarte discret ca de tobe ~i un sunet subtire precum
bAzaitul unui tan tar Ii inundara auzul.
De~i nu avea de gand sa vorbeasca cu voce tare, i~i
drese glasul cu sfial! ~i-~i spuse in sinea ei cu hotarare:
- Ce surpriza plkuta e~ti, Confido!
- Nimeni nu merita un moment de ragaz mai
mult decat tine, Ellen, ii ~opti Confido la ureche.
Vocea era metalica ~i ascutita, ca vocea unui co
t:'
pH printr-un cornet din hartie sublire.
- Dupa toate prin cate ai trecut, era ~i timpul sa
ti se intample ceva placut.
- Ohhhhhh, gandi Ellen dezaprobator. Nu am
trecut prin atat de multe. A fost chiar placut ~i u~or,
serios.
- Asta doar la prima vedere, spuse Confido. Dar
a trebuit sa te lipse~ti de atat de multe lucruri.
- Oh, presupun ca da...
- Hai, las!, spuse Confido, te inleleg. Oricum ra
mane doar intre noi doi ~i sa ~tii ca nu-i rau sa mai
discuti despre chestiile astea cand ~i cando E sanatos.
Casa asta-i urata ~i inghesuita ~i ~i-a pus amprenta

21

adanc in sufletul tau, iar tu ~tii asta, biata de tine. Iar

o femeie nu are cum sa nu se simta jignita macar un
pic atunci cand sotul ei nu 0 iube~te suficient de mult
cat sa manifeste un pic de ambitie. Dac-ar ~ti el cat
de curajoasa ai fost ~i ce bine ai ascuns asta, aratan
du-te mereu vesela.
Ia vezi cum vorbe~ti, obiecta Ellen cu 0 voce
slaba.
- Sarmana de tine, a venit timpul sa iasa soarele
~i pe strada tao Mai bine mai tarziu decat nidodata.
- Serios iV spun, nu m-a deranjat, insista Ellen
in gand. Henry a fost un biirbat mai feridt datorita
faptului ca nu a fost ros de ambitie, iar un sot fericit
i~i face feridti cop iii ~i nevasta.
- Chiar ~i a~a stand lucrurile, e imposibil ca 0 fe
meie sa nu se gandeasca din cand in cand ca dragos
tea sotului ei se poate masura prin prism a ambitiei
lui, spuse Confido. Oh, meriti din plin vasul plin cu
aur aflat.la tapatul curcubeului.
- Termina cu prostiile astea! spuse Ellen.
- Eu sunt de partea ta, spuse Confido cu insu
flet ire .
Henry intra in bud\tarie frecandu-~i fata coltu
roasa de un roz aprins cu un prosop aspru. Dupa
somnul de noaptea trecuta, inca mai era noul Henry,
intreprinzatorul pregatit sa se inalte pana la stele
prin propriile lui forte.
- Stimati domni, spuse el cu insufletire. Prin pre
zenta vreau sa va aduc la cuno~tinta ca, incepand de
astazi in doua saptamani, voi inceta contractul meu
de munca incheiat cu Accousti-gem Corporation pen
tru a ma putea ocupa de anumite afaceri ~i chestiuni
de cercetare de interes personal. Al dumneavoastra,
cu stima ...
22

o imbrati~a pe Ellen ~i 0 legana inainte ~i inapoi

in bratele lui mari.
Aha! Te-am prins stand la palavre cu noul tau
,,:: prieten, nu-i a~a?
Ellen ro~i ~i il opri pe Confido cu repeziciune.
- E ciudat, Henry. E de-a dreptul inspaimanta
tor. imi aude gandurile ~i-mi da raspunsuri la ele.
- De-acum inainte, nimeni nu mai trebuie sa fie
singur! spuse Henry.
- Mi se pare ceva magic.
- Tot ceea ce are legatura cu universul e magic,
spuse Henry maiestuos, iar Einstein ar fi primul care
ti-ar spune treaba asta. Nu am facut decat sa desco
par 0 ~mecherie care a~teapta de cand lumea sa fie
pusa in aplicare. A fost 0 simpla intamplare, ca majo
ritatea descoperirilor de altfel, iar norocosul nu e ni
meni altul decat Henry Bowers.
Ellen batu din palme.
- Oh, Henry, intr-o buna zi 0 sa faca un film des
pre treaba asta!
- Iar ru~ii 0 sa pretindii ca ei au inventat chestia
",'
asta, rase Henry. Ei bine, n-au decat. 0 sa fiu generos.
sa impart piata cu ei. Am sa ma multumesc numai
cu un miliard de dolari din vanzarile din America.
-Aha.
Ellen era incantata peste masura imaginandu-~i
un film despre sotul ei celebru, interpretat de un ac
tor care semana foarte bine cu Lincoln. it vedea cu
ochii mintii pe eroul cel naiv, aproape ghemuit,
fredonand un cantec ~i lucrand la un microfon mi
nuscul cu care spera sa masoare zgomotele fine din
interiorul urechii umane. Pe fundal, colegii lui jucau
carti ~i-Iluau peste picior ca lucreaza in timpul pau
zei de masa. Apoi acesta i~i introducea microfonul

23

in ureche, il conecta la un amplificator ~i la un difu

zor, dupa care ramanea mut de uimire la auzul pri
melor ~oapte de pe pamant ale lui Confido:
_ Aid n-ai s-ajungi nicaieri, Henry, spunea pri
mul Confido primitiv. Baiete, singurele persoane care
avanseaza la Accousti-gem sunt lingaii ~i ~arlatanii.
In fiecare zi cineva obtine 0 marire de salariu baro
sana pentru ceva flicut de tine. Treze~te-te! Ai de zece
ori mai multa munca pe capul tau decat oricine din
intregullaborator. Nu-i corect!
Dupa aceea, Henry conectase microfonulla un
aparat auditiv in loc de difuzor. Fixase microfonul
pe pavilionul receptorului, astfel incat vocea aceea in
fundata, indiferent de natura ei, sa fie preluata de mi
crofon ~i amplificata de aparatul auditiv. ~i-acolo, in
mrunile tremurande ale lui Henry, statea Confido, cel
mai bun prieten al tuturor, pregatit sa intre pe piata .
_ Vorbesc serios, Ii spuse lui Ellen noul Henry.
Un miliard frumu~el! Asta inseamna un profit de ~ase
dolari pentru un Confido de la fiecare barbat, femeie
~i copil din Statele Unite.
_ Tare mi-ar placea sa ~tiu care-i treaba cu vocea
asta, zise Ellen. Vreau sa spun ca te face sa te minunezi.
Simti 0 nelini~te trecatoare.
Henry lamuri chestiunea in timp ce se ~ la masa.
_ E ceva legat de felul in care creierul e conectat
cu urechile, spuse el cu gura plina. Avem sufident
timp la dispozitie ca sa aflam treaba asta. Problema
care se pune acum e sa-l scoatem pe Confido pe
piata ~i sa incepem sa traim cu adevarat, in loc sa ne
taram de pe 0 zi pe alta.
_ Oare sa fie yorba despre noi in~ine? spuse
Ellen. Vocea... sa fie propria noastra persoana?
Henry ridica din umeri.
24

..:;,.

.~

- Nu cred sa fie Dumnezeu, la fel cum nu cred sa

fie nid Vocea Americii. De ce nu-l intrebi pe Confido?
Am sa-lIas acasa astazi, ca sa te bucuri din plin de
compania lui placuta.
- Henry, dar oare n-am flicut mai mult decat sa
traim de pe 0 zi pe alta?
- Confido e de alta parere, spuse Henry ridican
du-se in pidoare ~i sarutand-o.
- Atund cred ca, la urma urmei, n-am flicut mai
mult de-atat, spuse ea absenta.
- Pe ce am mai sfant, stai sa vezi cate 0 sa facem
de-acum inainte! zise Henry. Meritam asta! A~a spune
Confido.
Ellen era ca in transa in timp ce Ie dadea sa ma
nance celor doi copii ai lor ~i ii trimitea la ~coala.
Se trezi pe data din starea aceasta in clipa in care
Paul, fiul ei de opt ani, striga in autobuzul aglomerat
al ~colii:
- Heil Tatal meu spune ca 0 sa fim putred de
bogati!
U~a autobuzului ~colii se inchise cu un zfmganit
in spatele pu~tiului ~i al surioarei lui de ~apte ani, iar
Ellen se intoarse ca intr-un purgatoriu in balansoarul
de hinga masa din bucatarie, nid in rai, nid in iad.
Gandurile ei invaIma~ite nu-i lasau la indemana de
cat un orifidu mic prin care putea sa arunce 0 privire
asupra lumii de afara, iar tot acest orifidu era umplut
de Confido, care statea langa borcanul cu gem, prin
tre vasele de la micul dejun ce nu fusesera stranse de
pemasa.
Suna telefonul. Era Henry, care tocmai ajunsese
la serviciu.
- Cum merge treaba? intreba el vesel.
- Ca de obicei. Tocmai am urcat copiii in autobuz.
25

_ Vreau sa spun, cum e prima zi in compania lui

Confido?
- Nu I-am incercat inca, Henry.
- Atunci, sa trecem la treaha. Hai sa manifestam
un pic de incredere fata de marra. Vreau un raport
complet diseara, la dna.
- Henry, ai apucat sa-ti dai demisia?
- Singurul motiv pentru care nu mi-am dat-o inca
e pentru cl nu am ajuns inca la 0 ma~ina de scris.
Rase apoi.
- Un individ aflat in situatia mea nu i~i da demi
sia doar prin vorbe. l~i da demisia in scris.
- Henry, nu vrei sa mai ~tepti macar cateva zile?
- De ce? zise Henry nelncrezator. Eu a~ zice sa
batem fierul cat e cald.
- Ca masura de precautie, Henry. Te rog eu.
- Ia spune, de ce te temi? E simplu ca buna ziua.
Treaba asta e mai grandioasa decat televiziunea ~i psi
hanaliza.la un loc, ~i astea au ajuns ca painea cea de
toate zitele. .. Nu-ti mai face griji.
Vocea lui devenea din ce in ce mai iritata.
- Pune-ti-l pe Confido ~i nu-ti mai face atatea
griji. Doar pentru asta e conceput.
- Simt pur ~i simplu ca trebuie sa aflam mai
multe despre el.
- Mda, mda, spuse Henry cu 0 nerabdare care
nu-l caracteriza. Bine, bine, mda, mda. La revedere!
lntristata, Ellen inchise telefonul, simtindu -se aha
tuta pentru ca-i stricase lui Henry dispozitia exce
lentil.. Acest sentiment se transforma rapid intr-unul
de furie la adresa propriei sale persoane ~i, ca 0 de
monstratie puternica a loialitatii ~i increderii sale, ~i-l
prinse pe Confido pe piept, instala casca la locul ei
~i -~i vazu de treburile ei casnice.
26

.>"

- ~i totu~i, ce e~ti tu? gandi ea in sinea ei. Ce este

Confido?
- 0 modalitate de a te imbogati, spuse Confido.
Ellen i~i dadu seama cl acesta era singurullucru pe
care Confido avea sa i-I spuna despre el. Ii puse aceea~i
intrebare de cateva ori pe parcursul zilei, dar de fie
care data Confido schimba repejor subiectul, abor
dand de obicei chestiunea banilor care erau in stare sa
cumpere fericirea, indiferent de ce spunea lumea.
- A~a cum spunea Kin Hubbard, ~opti Confido,
nu-i nici 0 ru~ine sa fii sarac, dar ar putea la fel de
bine sa fie..
Ellen chicoti, de~i mai auzise citatul pana atunci.

- Hei, ia asculta, spuse ea.

Toate controversele ei cu Confido erau la fel de

blande. Confido avea un talent de a spune lucrurile

eu care ea nu era de acord intr-un asemenea fel, in
cat ea nu avea cum sa nu fie de acord cu el intr-o oa
recare masurii.
- Doamna Bowers... El-Ien, striga 0 voce de afm.
Cea care 0 striga era doamna Fink, vecina lor, a
earei alee de acces trecea pe partea cu dormitoarele
casei Bowers. Doamna Fink ambala motorul ma~inii
sale noi la fereastra dormitorului lui Ellen.
Ellen se apleca peste pervazul ferestrei.
- Dumnezeule mare! spuse ea. Ce frumoasa
e~ti! E noua rochia asta? Se potrive~te de minune cu
tenul tau. Foarte multe femei nu pot sa se imbrace in
portocaliu.
- Numai cele cu tenul de culoarea salamului,
spuse Confido.
- Ce ti-ai racut la par? Imi place tare mult cum
iti sta a~a. E exact ceea ce trebuie la 0 fata ovala.

27

- Ca 0 boneta de baie in forma de ciuperdl., zise

Confido.
- Ei bine, rna duc pana in centru la cumparaturi
~i m-am gandit dl poate vrei sa-ti cumpar ceva,
spuse doamna Fink.
- Ce dragut din partea ta, spuse Ellen.
- ~i noi care-am crezut in tot timpul asta ca n-a
vrut decat sa ne dea peste nas cu m~ina ei cea noua, cu
hainele ei noi ~i cu coafura ei cea noua, zise Confido.
- M -am gandit sa rna aranjez un pic pentru ca
George 0 sa rna scoata in o~ la pranz la Bronze Room,
spuse doamna Fink.
- Orice barb at trebuie sa se mai desprinda de se
cretara din cand in cand, fie chiar ~i cu nevasta-sa,
spuse Confido. Cate 0 pauza din cand in cand intre
tine focul dragostei, asta chiar ~i dupa ani buni.
- Ai musafiri, draga mea? spuse doamna Fink.
Te tin din t,reaba?
- Hmmm? raspunse Ellen absenta. Musafiri? Oh,
nU,nu.
- Mi s-a parut ca ascultai pe cineva sau la ceva.
- Serios? zise Ellen. Ce ciudat! Probabil ca ti s-a
parut.
- Nici nu-i de mirare la creierul ala cat un dovle

eel, zise Confido.

- Ei bine, trebuie s-o iau din 10c, spuse doamna
Fink ambahind motorul puternic.
- Nu pot sa te condamn ca incerci sa fugi de pro
pria ta persoana, spuse Confido, dar din pacate nu ai
cum sa faci asta nici macar intr-un Buick.
- Pa-pa! zise Ellen. E tare dulcica, pe bune, Ii spuse
Ellen in gand lui Confido. Nu ~tiu de ce-a trebuit sa
spui toate chestiile alea ingrozitoare.

28

'&'

1:'

- Aaaah! spuse Confido. Asta nu traie~te decat

ca sa Ie faca pe alte femei sa se simta de doi bani.
- In regula, sa spunem ca ~a stau lucrurile, zise
Ellen, asta-i tot ce ~tie ea sa faca, ~i e inofensiva.
Inofensiva, inofensiva, spuse Confido. Normal,
ea e inofensiva, escrocul ala de barbatu-sau e inofen
siv, bietul de el, toata lumea e inofensiva. ~i-acum,
dupa ce ai ajuns la concluzia asta marinimoasa, tu cu
ce te-ai ales? Tu cu cete-ai ales din faptul eli te gan
de~ti la altH?
- Ajunge, pur ~i simplu nu cred eli te mai suport,
spuse Ellen, ducand mana spre cas ca.
- De ce? spuse Confido. Ne distram de minune.
Rase pe infundate.
- Ia asculta, oare hoa~tele astea batrane ~i inguste
la minte de pe-aici, cum ar fi madam Fink, n-o sa se
zvarcoleasca ~i n-o sa moara de invidie in clipa in
care familia Bowers 0 sa faca parada pe aici? Ei? Asta
o sa Ie demonstreze ce-nseamna pana la urma ca~ti
gul considerabil ~i cinstit.
- Considerabil ~i cinstit?
- Tu, tu ~i cu Henry, in numele lui Dumnezeu,
spuse Confido. Despre voi doi e yorba. Despre cine
altcineva?

Mana lui Ellen cobort de la casca. Fiicu gestul inca

o data, de data asta nu foarte amenintator, ~i sfar~i
prin a in~faca 0 matura.
- Asta nu-i decat un zvon abject despre domnul
Fink ~i secretara lui, i~i spuse ea in sinea ei.
- Serios? spuse Confido. Nu iese fum fara ...
- ~i sa ~tii ca nu-i escroc.
- Ia uita-te tu la ochii rua alba~tri, spalaciti ~i aluneco~i, uWi-te la buzele lui carnoase facute pentru ti
gari de foi ~i spune-mi asta, zise Confido.

29

- Gata, gata, gandi Ellen. Ajunge. Nu exista absolut nici 0 dovada ca...
- Mata blanda zgarie rau, zise Confido.
Pentru 0 vreme, se facu lini~te.
- $i sa ~tii ca nu rna refer numai la familia Fink.
Toti vecinii de pe aid sunt ni~te mate bU.nde. Sincer
iti spun, ar trebui sa scrie cineva 0 carte des pre treaba
asta. Vite, numai daca iei in caleul cartierul asta de
case, incepand de la colt, cu familia Kramer. Desigur,
dnd te uiti la ea, e~ti tentat sa crezi ca-i cea mai lini~
tita ~i cea mai cuviincioasa ...
- Mami, mami, hei, mami, spuse fiul ei cateva
ore mai tarziu. Mami, ti-e rau? Hei, mami!
- $i uite-a~a ajungem la familia Fitzgibbon, spu
nea Confido. Amaratul ala, uscatul ala, pipernicitul
ala, papa-lapte ala de ...
- Mami, striga Paul.
- 011! spuse Ellen deschizand ochiL M-ai spe
riat. De ce v-ali intors de la ~coala?
Statea in balansoarul din bucatarie, pe jumatate
nauca.
- E trecut de ora trei, mama. Ce credeai?
- Oh, dragul meu, e a~a de tarziu? Cand 0 fi tre
cut a~a de repede ziua?
- Pot sa ascult ~i eu, mami, pot sa ascult ~i eu la

Confido?
- Nu-i pentru copii, spuse Ellen ~ocata. Nu aveti
voie. E numai pentru oameni marL
- Dar nu putem macar sa ne uitam la el?
Fara nici un chef, Ellen il desprinse pe Confido de
la ureche ~i de pe bluza ~i il a~eza pe masa.
- Uite, vedeti? Asta-i tot.
30

- Mama, un miliard de dolari sub ochii no~tri,

spuse Paul inceti~or. Sigur nu arata a fi mare ehestie,
nu-i a~a? Un miliard frum~el.
Imita la perfectie spusele tatalui sau din seara de
,p>
dinainte.
- Imi eumperi ~i mie 0 motocideta?
- Totul va dura ceva timp, Paul, spuse Ellen.
- De ce stai eu capotul pe tine la ora asta? spuse
tHea ei.
- Tocmai rna dueeam sa rna schimb, raspunse
Ellen.
Statuse in dormitor doar un moment, eu mintea
bubuind de scandalurilor de prin vecini, pe jumatate
auzite in treeut, improspatate acum ~i inflorite de
Confido, eand auzi tipete ascutite dinspre bUd.tarie.
Intra valvartej in buciltarie ~i 0 gasi pe Susan plan
gAnd, iar pe Paul ro~u la fata ~i sfidator, cu easea de la
Confido in ureche.
- Paul! spuse Ellen.
- Nu-mi pasa, zise Paul. Mii bucur ca am aseultat.
Acum ~tiu adevarul. Aeum ~tiu adevarul gol-golut.
e'
- M-a imbrancit, suspina Susan.
- Confido mi-a spus sa fae asta, zise Paul.
- Paul, spuse Ellen oripilata. Despre ce secrete
vorbe~ti? Ce secret, dragule?
- Ca nu sunt fiul tau, spuse el suparat.

- Bineinteles ea e~ti!
- Confido zice ca. nu sunt, spuse Paul. Confido
spune ca am fost adoptat. Doar pe Susan 0 iube~ti ~i
tocmai de-asta sunt mereu nedreptatit in casa asta.
- Paul, dragul meu, scumpul meu. Pur ~i simplu
nu e adevarat. Iti dau cuvantul meu. Iti jur ca nu e
adevarat. $i nu ~tiu la ee Doamne iarta-ma te referi
clnd spui ea e~ti nedreptatit?
31

- Henry, a trebuit sa fac asta, spuse Ellen dezo

lata, petrecandu-~i bratele in jurullui. A fost care pe
care: noi sau el.
Henry 0 impinse la 0 parte.
,/%,
L-ai ingropat, murmura el, datinand din cap.
L-ai ingropat? Nu trebuia decal sa-l opre~ti.
Strabatu casa inceti~or ~i ie~i in gradina din spate,
in timp ce familia lui it privea inmarmurita. Cauta
groapa pe sub tufe, fara sa ceara indicatii.
Destupa groapa, ~terse cu batista praful de pe
Confido ~i-~i vad casca in ureche, datinand din cap
~i ascultand cu atentie.
- E in regula, nu s-a intamplat nimic, spuse el in-

Confido spune cii a~a stau lucrurile, bine? spuse

Paul cu indrazneaIa.
Ellen se sprijini de scaunul de buditarie ~Hi
masa tamplele. Dintr-odata, se apleci\ in fata ~i-l in
~fad!' pe Confido din mainile lui Paul.
- Da-mi bestia aia infecta! zise ea.
Ie~i nervoasa cu aparatul pe u~a din spatele casei.
Hei! spuse Henry intrind in p~i de dans pe u~a
din fata ~i aruncandu-~i paHiria pe cuierul din hoI, a~a
cum nu mai facuse niciodata. Ia ghici! Capul fami
liei s-a intors acasa!
Ellen i~i facu aparitia in pragul u~ii de la bucata
rie ~i-i arunca un zambet fortat.
-Buna.
- Uite-o ~i pe fata mea, spuse Henry, ~i sa ~tii ca
am ve~ti bune pentru tine. Aceasta este 0 zi mareata!
Nu mai am loc de munca. Asta da bomba. Mi-au spus
eli. 0 sa rna primeasca inapoi oriclnd 0 sa am nevoie de
o slujba, dar asta 0 sa se intample la Sfantu-A~teapta!
- Hmm, spuse Ellen.
Dumnezeu Ie intinde 0 mana de ajutor celor
care se ajuta singuri, spuse Henry, ~i iata pe cineva
care are amandoua mainile libere.
- Hmm, spuse Ellen.
Micutul Paul ~i Susan i~i facura aparitia de-o parte
~i de alta a mamei lor ~i privira incordati ~i tri~ti la
tatallor.
- Ce s-a intamplat? spuse Henry. Parca sunteti la
inmormantare.
- Tala, mama I-a ingropat, spuse Paul cu glas ragu
~it. L-a ingropat pe Confido.
- L-a ingropat, serios ell. I-a ingropat, spuse Susan
nedumerita. Sub hortensii.

32

ceti~or.

if

Se rasuci cu fata spre Ellen.

- Ce dracu' te-a apucat?

- Ce ti-a spus? intreba Ellen. Ce ti-a spus, Henry?

EI ofta ~i paru nespus de obosit.

- Mi-a spus ca, mai devreme sau mai tarziu, 0 sa

traga altii foloasele de pe urma lui, dad! nu facem

noi treaba asta.

- N -au decat, spuse Ellen.
- De ce? intreba Henry.
Se uita la ea provocator, dar fermitatea lui pali
bruse, iar el i~i intoarse privirea in alta directie.
- ~i tu ai stat de yorba cu Confido, ~tii de ce, spuse
Ellen. NU-i a~a?
Henry tinea privirea in pamant.
- 0 sa se yanda ca paine a calda, 0 sa se yanda ca
pclinea calda, 0 sa se yanda ca painea calda, murmura
el. Dumnezeule mare, cum 0 sa se mai yanda!
- E legatura directa cu tot ce-i mai rau in noi,
Henry, spuse Ellen.
o podidi plansul.

33

_ Nimeni n-ar trebui sa aiba a~a ceva, Henry, ni

meni! $i-a~a vocea asta se aude suficient de tare, a~a
cumeea.
o lini~te tomnatica, inabu~ita de frunzele intrate
in descompunere, se a~ternu peste gradina, sparta
doar de fluieratul slab printre dinti allui Henry.
_ Mda, spuse el in cele din urma. $tiu.
Scoase casca lui Confido din ureche ~i-l a~eza cu
grija din nou in groapa. Trase pamant deasupra lui.
_ Care-i ultimullucru pe care ti I-a spus, tat.\?
zise PauL
Henry zambi amar.
_ Ne mai intalnim noi, fraiere. Ne mai Intal
nim noL

,p'

GHINIONISTUL GHINIONI$TILOR

i~

Cuvantul snafu l derivat din initialele cuvintelor

,,situation normal, allfouled up" a intrat in vocabula
rul american in timpul celui de-al Doilea Riizboi
Mondial ~i ramane in continuare 0 expresie des fo
losita in vorbirea din ziua de azi. Fubar-, cuvant in
rudit indeaproape cu acesta, a fost niiscocit cam in
acela~i timp, dar a fost complet dat uWirii in zilele
noastre. Cuvantul "fubar" e demn de 0 soarta mai
buna, dat fiind ca e un acronim al cuvintelor fouled
up beyond all recognition. Este yorba de un cuvant de
osebit de util ~i de interesant, in sensul ca descrie 0
nenorocire care nu a fost provocata din rautate, ci
din pricina unor accidente administrative din cadrul
unei organizatii vaste ~i complexe.
1. Snafu - termen aparut in timpul celui de-al Doilea Ri1z
bol Mondial, acronim format din primele litere ale cuvintelor
$ituation normal. all fouled up sau all fucked up. ce sintetizau
haosul ~i confuzia din timpul ri1zboiului vazute prin ochii unui
soldat. In zilele noastre, termenul mai este folosit ~i cu sensul de
gata. ghinion, prostie.
2. Fubar - acronim care inseamnli cel mai adesea distrus in
totalitate ~i care provine de la initialele cuvintelor fouled up beyond
,,,ul recognition,fucked up beyond allrepairsau orice alta constructie
similara. Termenul ~i are originea in armata Statelor Unite, dar
".-a rispandit ~i in vorbirea curentli. In textul de fatli, cuvantul este
'fOlbsit cu sensul de ghinionistul ghinioni~tilor.

35