Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTITU}IONALE ÎN
INSTRUMENTAREA
CAUZELOR CU MINORI
Referent {tiin]ific: Prof. Dr. Narcis Giurgiu
Referent {tiin]ific: Prof. Dr. Lumini]a Iacob
I
Lista autorilor
Aurel Dublea, judec\tor la Curtea de Apel Ia[i, cu o vechime în magistratur\
de 15 ani, vicepre[edinte al Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i. A sprijinit implementarea mai
multor proiecte de reform\ în justi]ie: proba]iunea, instan]ele specializate pentru minori
[i liberul acces la informa]ii. Are experien]\ de formator în domeniul justi]iei pentru
minori, rolul magistratului într-o societate democratic\ [i traficul de fiin]e umane. De
asemenea are experien]\ în judecarea cauzelor de corup]ie [i crim\ organizat\.
Contact: adublea@yahoo.com
C\lin Scripcaru, licen]iat în medicin\ [i drept, actualmente profesor doctor în
medicin\. A scris studii [i lucr\ri publicate în ]ar\ [i str\in\tate. Este reprezentant pen-
tru România al Asocia]iei Interna]ionale pentru Prevenirea Suicidului [i Membru al
Academiei Oamenilor de {tiin]\ din România. Este [ef de departament al Institutului de
Medicin\ Legal\ Ia[i.
Contact: scripcaru@mail.dntis.ro
C\t\lin Luca, psiholog cu studii aprofundate în bazele proba]iunii. Formator [i
coordonator de proiecte în domeniile justi]iei pentru minori, reintegrarea psiho-social\
a persoanelor eliberate din penitenciar, abuzului asupra copilului, prevenirea exploat\rii
sexuale, a exploat\rii prin munc\ [i a traficului de copii. Conferen]iar independent,
membru al Team Europe în domeniul justi]iei [i afaceri interne. Este director executiv al
Asocia]iei Alternative Sociale, vicepre[edinte al Organiza]iei Salva]i Copiii România [i
membru al Asocia]iei Psihologilor din România. A scris articole [i lucr\ri pe tema abuzu-
lui asupra copilului, agresorilor sexuali, traficului de persoane [i victimologie.
Contact: cluca@alternativesociale.ro
Dumitru Pusca[u, este licen]iat în asisten]\ social\, cu un master în proba]iune.
Este pre[edintele Asocia]iei Alternative Sociale [i membru fondator al Asocia]iei Române
de Dezvoltare Comunitar\. Din anul 2002 lucreaz\ ca asistent social în serviciile sociale
din Marea Britanie. De-a lungul celor 8 ani de activitate ca asistent social a ini]iat [i coor-
donat proiecte în domeniul justi]iei juvenile [i securit\]ii comunitare, de exemplu Centrul
Experimental de Proba]iune Ia[i, Instan]a pentru Minori Ia[i, Prevenirea comporta-
mentelor infrac]ionale în [coli [i licee etc..
Contact: dorel@dorel.wanadoo.co.uk
Georgeta Gafta, judec\tor cu experien]\ de 10 ani, pre[edinte al Judec\toriei Ia[i
[i membru al Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i. Este implicat\ în colabor\ri cu ONG-uri din
România în domeniile alternativelor la deten]ie pentru minori, munca în folosul comu-
nit\]ii [i violen]\ domestic\. Are experien]\ de formator în domeniile minorului inculpat
[i victim\ în procesul penal cât [i în infrac]iunile de corup]ie.
Contact: geogafta@yahoo.com
Lucian Mursa, este licien]at în drept [i ofi]er de poli]ie specializat în audierea
minorului victim\ [i infrctor la Poli]ia Municipiului Ia[i. Lucreaz\ din anul 2001 în cam-
era de audiere minori special amenajat\ în cadrul proiectului Instan]a pentru Minori Ia[i,
s-a implicat în colabor\ri interinstitu]ionale privind instrumentarea cauzelor cu minori
victime [i inculpa]i.
Contact: luc_edu2000@yahoo.com
Mirela Vlad, licen]iat\ în drept, consilier de reintegrare social\ [i supraveghere
de 4 ani, [ef al S.P.V.R.S.I. Ia[i din anul 2003. Este specializat\ în lucrul cu infractorii, în
special minori - consiliere individual\ [i de grup - prin participarea la cursuri de
II
preg\tire na]ionale [i interna]ionale. Are experien]\ de formator în domeniul consilierii
infractorilor, precum [i în domeniul Justi]iei pentru Minori. S-a implicat în proiecte de
prevenire a delincven]ei juvenile, munca în folosul comunit\]ii, instan]a pentru minori,
trafic de fiin]e umane [i violen]\ domestic\. A colaborat la elaborarea unor publica]ii de
specialitate în domeniul reintegr\rii sociale [i supravegherii (alternative la deten]ie, con-
silierea infractorilor).
Contact: vld_mirela@yahoo.com
Nicoleta {tef\roi, doctorand [i cadru didactic la Facultatea de Drept a Univ.
„A.I.Cuza”Ia[i. Este judec\tor în cadrul Tribunalului Ia[i, iar în calitate de pre[edinte al
Asocia]iei Magistra]ilor Ia[i a sprijinit activ implementarea proiectului Instan]a pentru
Minori în ora[ul [i jude]ul Ia[i cât [i în ora[ele Boto[ani [i Vaslui. Are experien]\ de for-
mator în domeniile justi]iei juvenile [i al traficului de fiin]e umane.
Contact: nstefaroi@usa.com
Radu Moisescu, este procuror specializat în investigarea cauzelor cu minori la
Parchetul de pe lâng\ Judec\toria Ia[i [i a urmat un master în drept interna]ional. Are
experien]\ de formator în justi]ie juvenil\ [i a colaborat cu organiza]ii guvernamentale
[i neguvernamentale din România în domeniile justi]iei juvenile, violen]\ domestic\,
alternative la deten]ie pentru minori.
Contact: radumoisescu2003@yahoo.com
Sofia Luca, judec\tor cu 10 ani vechime în magistratur\, în prezent judec\ în
completul specializat în instrumentarea cauzelor cu inculpa]i minori [i victime minore
din cadrul Judec\toriei Ia[i. A finalizat cilul de Formare de formatori în domeniul Justi]iei
pentru minori organizat de Institutul Na]ional al Magistraturii [i are experien]\ de forma-
tor pe aceast\ tem\. S-a implicat în desf\[urarea mai multor proiecte ini]iate de organi-
za]ii guvernamentale [i neguvernamentale în domeniul justi]iei pentru minori, copiii nea-
compania]i/trafica]i, alternative la deten]ie pentru minori.
Contact: sofialuca2000@yahoo.com
III
CUPRINS
I.1. PRINCIPALELE INSTRUMENTE ALE JUSTI}IEI JUVENILE {I FELUL ÎN CARE ACESTEA SE SUS}IN
RECIPROC........................................................................................................................................ 1
&.1. Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului................................................................................ 2
&.2. Regulile minimale standard ale Na]iunilor Unite pentru Administrarea
Justi]iei Juvenile (Regulile de la Beijing) ................................................................................... 3
&.3. Principiile Na]iunilor Unite pentru Prevenirea Delincven]ei Juvenile
(Principiile de laRiyadh) .............................................................................................................. 3
&.4. Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate ................................ 4
&.5. Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\....................... 4
I.2. PRINCIPII GENERALE INTERNA}IONALE REZULTATE DIN REGULILE
ADOPTATE DE COMUNITATEA INTERNA}IONAL| ............................................................................. 5
I.3. REFLECTAREA LEGISLA}IEI INTERNA}IONALE ÎN DREPTUL INTERN......................................... 6
&.1. Condi]iile atragerii r\spunderii penale.......................................................................................... 6
&.2. Institu]iile implicate în justi]ia juvenil\......................................................................................... 7
&.3. Luarea m\surilor preventive.......................................................................................................... 9
&.4. Procedurile judiciare ..................................................................................................................... 12
&.5. Justi]ia restaurativ\ ....................................................................................................................... 15
&.6. Tratamentul sanc]ionator aplicabil minorilor............................................................................... 17
IV
CAPITOLUL II. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN CURSUL CERCET|RII JUDEC|TORE{TI
(Sofia Luca)
I.1. CONSIDERA}II GENERALE ............................................................................................................... 43
&.1. No]iuni introductive ..................................................................................................................... 43
&.2. Accep]iuni ..................................................................................................................................... 43
&.3. Victima în comunitatea interna]ional\ ........................................................................................ 44
II.2. ROLUL VICTIMEI ÎN DECLAN{AREA PROCESULUI PENAL ........................................................ 44
&.1. Mijloace de sesizare ..................................................................................................................... 44
II.3. VICTIMA-PARTE ÎN PROCESUL PENAL ......................................................................................... 51
&.1. Partea v\t\mat\ ............................................................................................................................ 51
&.2. Partea civil\ .................................................................................................................................. 53
II.4. INSTRUMENTAREA CAUZELOR CU VICTIME MINORE ÎN CURSUL CERCET|RII JUDEC|TORE{TI .. 56
&.1.Dispozi]ii procedurale .................................................................................................................. 56
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul cercet\rii judec\tore[ti ........... 58
&.3. Abordarea psihologic\ a victimei în cursul judec\]ii ............................................................... 61
&.4. Tehnici de audiere a copiilor în cazul în care exist\ suspiciunea de abuz sexual ................. 63
&.5. Tipuri de întreb\ri folosite în audierea copiilor abuza]i sexual ............................................... 65
II.5. VICTIMA ULTERIOR JUDEC|}II ................................................................................................... 66
II.6. CALIT|}I {I ABILIT|}I PSIHO-SOCIALE ALE PERSOANELOR IMPLICATE ÎN CERCETAREA
{I JUDECAREA CAUZELOR CU MINORI................................................................................................ 67
V
CAPITOLUL II. MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECAT|
(Georgeta L\cr\mioara Gafta)
II.1. CONSIDERA}II GENERALE ............................................................................................................. 98
&.1 No]iuni introductive ...................................................................................................................... 98
&.2. Starea de minoritate în [tiin]a dreptului penal .......................................................................... 99
II.2. PROTEC}IA COPILULUI CARE A S|VÂR{IT O FAPT| PENAL| {I NU R|SPUNDE PENAL ... 100
II.3. PROTEC}IA COPILULUI CARE R|SPUNDE PENAL .................................................................... 109
&.1. Prevederi legislative referitoare la minori în Codul penal [i Codul de procedur\ penal\ ... 109
&.2. Judecarea infractorilor minori .................................................................................................... 111
&.3. Competen]a [i compunerea instan]ei de judecat\ ................................................................... 111
&.4. Participarea obligatorie a procurorului ..................................................................................... 113
&.5. M\suri preg\titoare ale [edin]ei de judecat\ ............................................................................ 113
&.6. Prezen]a obligatorie a inculpatului minor la judecat\ ............................................................. 114
&.7. Asisten]a juridic\ obligatorie a inculpatului minor în cursul judec\]ii ................................... 115
&.8. {edin]a de judecat\ a inculpatului minor nu este public\ [i se desf\[oar\ separat ............. 115
&. 9. Judecarea cauzelor cu mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori ............... 116
&.10. Judecata în apel sau recurs ..................................................................................................... 116
&.11. Ascultarea de c\tre instan]a de judecat\ a inculpatului minor ............................................. 117
II.4. PORTRETUL MINORULUI INFRACTOR ....................................................................................... 119
VI
&.3. Factori individuali ....................................................................................................................... 141
I.4. DELINCVEN}A INFANTILO-JUVENIL| ........................................................................................... 143
I.5. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL\ PSIHIATRIC| ................................................................................. 145
&.1. Cadrul juridic al expertizei medico-legale psihiatrice .............................................................. 145
&.2. Cadrul organizatoric al expertizei medico-legale psihiatrice ................................................... 146
&.3. Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice ...................................................................... 147
&.4. Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice ................................................................... 148
I.6. AGRESIUNI DIRIJATE ÎMPOTRIVA MINORILOR ........................................................................... 148
&.1. Factori care condi]ioneaz\ maltratarea copilului ...................................................................... 149
&.2. Factori care ]in de copii ............................................................................................................. 149
&.3. Probleme de diagnostic a relelor tratamente aplicate minorilor ............................................. 150
&.4. Evaluarea maltrat\rii copilului ................................................................................................... 150
I.7. M|SURI DE PROTEC}IE A MINORILOR ....................................................................................... 154
&.1. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter medico-legal ....................................................... 154
&.2. M\suri de protec]ie a minorilor cu caracter general ................................................................ 156
I.8. CONCLUZII ...................................................................................................................................... 156
VII
CAPITOLUL II. TEORII PSIHOLOGICE ASUPRA DEZVOLT|RII COPILULUI (C\t\lin Luca)
II.1. NO}IUNI INTRODUCTIVE ............................................................................................................. 193
II.2. DEZVOLTAREA COPILULUI ÎN TEORIA ÎNV|}|RII SOCIALE .................................................. 193
II.3. ABORDAREA PSIHANALITIC| ..................................................................................................... 196
II.4. TEORIA DEZVOLT|RII PSIHOSOCIALE ...................................................................................... 198
II.5. TEORIILE STRUCTURALISTE ......................................................................................................... 199
&.1. Teoria dezvolt\rii cognitive a lui Piaget ................................................................................... 200
&.2. Teoria lui Piaget asupra dezvolt\rii morale ............................................................................. 201
&.3. Teoria lui Kohlberg asupra dezvolt\rii morale ........................................................................ 203
&.4. Teoria ata[amentului .................................................................................................................. 203
psih
holog C\t\lin Luca
Director Executiv
Asocia]ia Alternative Sociale Ia[i
PAR
RTEA I. PROT
TEC}
}IA COP
PILU
ULU
UI ÎN LEGISLA}
}IA INT
TER
RNA}
}IONAL|
1 Publicat\ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994
1
rilor 1970; Conven]ia european\ de securitate social\ 1972; Conven]ia european\ asupra
statutului juridic al copiilor n\scu]i în afara c\s\toriei 1975; Conven]ia european\ asupra
recunoa[terii [i execut\rii deciziilor privind supravegherea copiilor [i restabilirea
supravegherii copiilor 1980; Carta social\ european\-revizuit\ 1999; Regulamentul euro-
pean privind sanc]iunile [i m\surile comunitare adoptat prin Recomandarea nr. R (92)
16 A Comitetului Ministerial al statelor membre din data de 19 oct 1992; Conven]ia
American\ asupra Drepturilor Omului 1969; Carta Africana pentru Drepturile si Protec]ia
Copilului 1990.
Toate aceste instrumente furnizeaz\ un cadru cuprinz\tor de func]ionare pentru
justi]ia juvenil\.
2 Van Bueren, Geraldine, International Law on the Rights of the Child, Hague, Ed. Kluwer, 1998, p. 169-205.
3 Hamilton, C., Harvey, R.; The Role of Public Opinion in the Implementation of International Juvenile Justice Standards,
The International Journal of Children,s Rights, Martinus Nijhoff Publisher, 2004, vol. 11, p. 369-390.
3
parteneri egali [i cu drepturi depline în procesul de integrare, [i îndrept\]i]i s\ fie impli-
ca]i în politica de prevenire a infrac]ionalit\]ii (directiva 9 lit. h ).
Principiile recunosc c\ dac\ un stat eticheteaz\ un copil ca fiind delincvent sau
cu conduit\ deviant\, etichetarea poate contribui neinten]ionat la comportamentul anti-
social al unui copil (directiva 5 lit. f ).
Principiile urm\resc s\ previn\ stigmatizarea [i marginalizarea copiilor a c\ror
comportare nu se conformeaz\ cu normele sociale care prevaleaz\, nu numai prin
evitarea etichet\rii, ci [i prin recomandarea unei serii largi de m\suri, inclusiv reco-
mand\ri f\cute presei. Totu[i, se recunoa[te [i riscul c\ identificarea unui copil ca
prezentând un risc social poate deveni o form\ de stigmatizare în sine.
Principiul de baz\ este acela ca prevenirea infrac]ionalit\]ii juvenile s\ utilizeze
atât familia copilului, cât [i [coala. Principalul scop al directivelor este de a ajuta la
socializarea [i integrarea copiilor prin intermediul familiei [i prin implicarea activ\ [i
sprijinul comunit\]ii.
&.4. Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate (4)
Au fost adoptate de Adunarea General\, f\r\ vot, prin rezolu]ia 45/113 din 14
decembrie 1990 [i se aplic\ tuturor copiilor priva]i de libertate în orice situa]ie, inclusiv
în institu]iile de protec]ie a copiilor. Acestea expun principii care definesc în mod uni-
versal circumstan]ele specifice în care copiii pot fi priva]i de libertate , subliniind c\ pri-
varea de libertate este o m\sur\ la care se recurge în ultim\ instan]\. Regulile specific\
condi]iile în care un copil poate fi re]inut [i care ]in seama de drepturile copilului.
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate sunt
menite s\ contracareze efectele negative ale priv\rii de libertate asigurând respectarea
drepturilor copilului [i reprezint\ un cadru cuprinz\tor, acceptat interna]ional în care
]\rile pot reglementa privarea de libertate a tuturor persoanelor sub 18 ani. Regulile sunt
valabile pentru orice persoan\ sub 18 ani, indiferent de metoda procesului sau a audierii
(regula 11(a)). Ca urmare, acestea prezint\ avantajul de a se aplica tuturor persoanelor
cu vârsta de pân\ la 18 ani, care sunt private de libertate, f\r\ a face referire la definiri
na]ionale ale vârstei minoratului, [i f\r\ a depinde de jurisdic]ia procedurilor speciale.
Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate în sine sunt
recomand\ri f\r\ caracter de obligativitate. Dar, ca [i în cazul multora dintre Regulile de la
Beijing, un mare num\r dintre Regulile Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i
de Libertate au devenit obligatorii fie prin faptul c\ se reg\sesc în Conven]ia asupra
Drepturilor Copilului, fie pentru c\ sunt implica]ii ale drepturilor consfin]ite prin Conven]ie.
&.5. Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\
Liniile directoare de ac]iune privind copiii implica]i în sistemul de justi]ie penal\
au fost schi]ate în urma unei întâlniri a unui grup de exper]i care a avut loc la Viena în
1997 pentru a ajuta statele în procesul de implementare a prevederilor Conven]iei asupra
Drepturilor Copilului, a Regulilor de la Beijing, a Regulilor Na]iunilor Unite pentru
Protejarea Minorilor Priva]i de Libertate [i a Directivelor de la Rijadh.
Directivele pentru Ac]iune accentueaz\ importan]a principiului nondiscrimin\rii,
inclusiv aten]ia deosebit\ acordat\ sexului, punând pe primul plan interesele copilului,
dreptul la via]\, supravie]uire [i dezvoltare, ca [i datoria ]\rilor de a respecta p\rerile
copilului. Îndrum\rile subliniaz\ [i necesitatea unui parteneriat între guverne, institu]iile
Na]iunilor Unite, organiza]ii non-guvernamentale, grupuri profesionale, mass-media,
institu]ii de înv\]\mânt, copii [i al]i membri ai societ\]ii civile.
4 Van Bueren, Geraldine, International Law on the Rights of the Child, Hague, Ed. Kluwer, 1998, p. 206-231.
4
I.2. PRINCIPII GENERALE INTERNA}IONALE REZULTATE DIN REGULILE ADOPTATE
DE COMUNITATEA INTERNA}IONAL|
Exist\ un num\r de principii fundamentale care se aplic\ la fiecare dintre stadi-
ile sistemului de justi]ie juvenil\. Numite principii generale interna]ionale, ele sunt
extrase din instrumentele interna]ionale relevante [i ar trebui s\ fie luate în considerare
zilnic de fiecare persoan\ ori de cate ori se ia o decizie în legatur\ cu un minor. Acestea
sunt urm\toarele:
1. Legisla]ia cu privire la justi]ia juvenil\ trebuie s\ se aplice tuturor persoanelor
cu vârsta de pân\ la 18 ani;
2. Justi]ia juvenil\ face parte din procesul de dezvoltare na]ional\ a unui stat [i,
din aceste considerente, trebuie s\ primeasc\ resurse suficiente pentru a per-
mite organizarea ei în acord cu principiile interna]ionale (5);
3. Principiul non-discrimin\rii [i egalit\]ii se aplic\ în justi]ia juvenil\, acest lucru
incluzând o interzicere a discrimin\rii datorate copilului sau familiei copilului
(art. 2 din Conven]ia cu privire la Drepturile Copilului);
4. Principiul c\l\uzitor în orice politic\ de ac]iune în justi]ia juvenil\ este ca
interesul copilului s\ fie scopul suprem (art. 3 alineatul 1 din Conven]ie);
5. Întârzierile în luarea de decizii în leg\tur\ cu un copil aduc atingere interesu-
lui copilului (art. 37 lit. d [i art. 40 alineatul 2 lit.b)(ii) [i alineatul 2(b)(iii) din
Conven]ie);
6. Fiecare copil va fi tratat într-un mod uman [i cu respect pentru demnitatea
intrinsec\ a persoanei umane, ]inând seama de vârsta copilului (art. 37 lit. c din
Conven]ie);
7. În toate stadiile, copiii trebuie s\ fie trata]i într-o manier\ care s\ faciliteze
reintegrarea lor în societate [i asumarea de c\tre ace[tia a unui rol constructiv
în societate (art. 40 alineatul 1 din Conven]ie);
8. Copiii au dreptul s\-[i exprime liber p\rerile în leg\tur\ cu justi]ia penal\,
p\reri c\rora trebuie s\ li se acorde importan]a cuvenit\ în raport atât cu vârs-
ta, cât [i cu gradul de maturitate al copilului (articolele 12 [i 13 din Conven]ie);
9. Copiii au dreptul de a c\uta, primi [i de a împ\rt\[i informa]ii despre sistemul
de justi]ie juvenil\ într-o form\ care este deopotriv\ accesibil\ [i
corespunz\toare pentru copii (art. 13 din Conven]ie [i îndrumarea 11 lit. b din
Directivele pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie Penal\);
10. Justi]ia juvenil\ trebuie s\ fie organizat\ într-o manier\ compatibil\ cu drep-
turile copiilor la via]a privat\, familie, locuin]\ [i coresponden]\ (art. 16 din
Conven]ie);
11. ~n cazul în care copiii sunt priva]i de mediul familial au dreptul la protec]ie
[i asisten]\ speciale (art. 20 aliniatul 1 din Conven]ie);
12. Nici un copil nu va fi supus la tortur\ sau la alta form\ de tratament sau
pedeapsa crud\, inuman\, degradant\ sau aspr\ (art. 37 din Conven]ie [i re-
gula 87 lit. a din Regulile Na]iunilor Unite pentru Protejarea Minorilor Priva]i
de Libertate) (6);
5 Regula 1.4 de la Beijing prevede c\ „justi]ia juvenil\ va fi conceput\ ca parte integrant\ a procesului de dezvoltare
na]ional\ a fiec\rui stat în cadrul unei structuri cuprinz\toare de instruire social\ pentru to]i minorii.”
6 Van Bueren, Geraldine, Childhood Abused: Protecting Children Against Torture, Inhuman and Degrading Treatment and
Punishment, Aldershot, Dartmouth, 1998, p. 163-176.
5
13. În orice stadiu al procesului de justi]ie penal\ copii nu trebuie s\ fie
priva]i de libertate ilegal sau arbitrar (art. 37 lit. b din Conven]ie);
14. Arestarea, încarcerarea sau re]inerea copiilor trebuie folosite doar ca m\suri de
ultim\ instan]\ [i pentru cel mai scurt timp posibil (art. 37 lit. b din Conven]ie);
15. P\rin]ii trebuie s\ fie în[tiin]a]i de arestarea, re]inerea transferul, îmboln\virea,
r\nirea sau moartea copilului lor (art. 9 alineatul 4, din Conven]ie [i regula 56
din Regulile Na]iunilor Unite pentru Protejarea Minorilor Priva]i de Libertate).
6
&.2. Institu]iile implicate în justi]ia juvenil\
Articolul 40 litera b) punctul iii) din Conven]ia cu privire la drepturile copilului
prevede: “cauza sa fie examinat\, f\r\ întârziere de c\tre o autoritate sau de c\tre o
instan]a judiciar\ competent\, independent\ [i impar]ial\, dup\ o procedur\ echitabil\,
conform prevederilor legii, în prezen]a avocatului s\u [i dac\ acest lucru nu este con-
trar interesului superior al copilului datorit\ în special vârstei [i situa]iei sale, în prezen]a
p\rin]ilor s\i sau a reprezentan]ilor legali.”
Tot astfel, în articolul 3(1) din aceea[i reglementare se prevede c\: ”în toate
deciziile care îi privesc pe copii, fie c\ sunt luate de institu]ii publice ori private de
ocrotire sociala, de c\tre tribunale, autorit\]i administrative sau de alte organe legislative,
interesele superioare ale copilului trebuie s\ fie luate în considerare cu prioritate“.
Regulile de la Beijing cer personal calificat [i profesionist, care a beneficiat de
o instruire special\ în prealabil, coordonarea institu]iilor [i folosirea studiilor ca baz\
pentru programe de dezvoltare, politici de evaluare [i luarea de decizii.
Tot personalul din justi]ia juvenil\ trebuie s\ primeasc\ o instruire special\ [i s\
fie r\spunz\tor pentru toate ac]iunile [i strategiile lor (regula 12 de la Beijing [i Regula
85 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Copiilor Priva]i de Libertate).
Potrivit Directivelor pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie
Penal\, statele trebuie s\ înfiin]eze instan]e pentru minori [i proceduri speciale gândite
pentru a ]ine seama de nevoile specifice copiilor. Ca alternativ\, instan]ele obi[nuite pot
prelua astfel de proceduri.
Dup\ cum se subliniaz\ în Directivele pentru Ac]iune împotriva Copiilor în
Sistemul de Justi]ie Penal\, trebuie s\ se acorde prioritate cre\rii de institui]ii [i de pro-
grame care s\ acorde asisten]\ juridic\ [i de alt\ natur\ copiilor, gratuit\, dac\ este
nevoie (directiva nr. 16).
Principiul cuprinde o arie larg\, de la Poli]ie la avoca]i pentru minori, de la
instan]e pentru minori pân\ la magistra]i special instrui]i. Poli]i[tii, procurorii,
judec\torii(10) [i avoca]ii trebuie s\ urmeze cursuri de specializare. În marile ora[e ar tre-
bui s\ se înfiin]eze unit\]i speciale de poli]ie.
În legisla]ia român\ în vigoare, este reglementat\, de dat\ recent\(11), jude-
carea cauzelor cu minori de c\tre tribunale specializate, în cadrul c\rora judec\torii
sunt desemna]i potrivit legii, de c\tre pre[edin]ii instan]elor sau, dup\ caz, pre[edin]ii
de sec]ii care stabilesc compunerea completelor de judecat\, de regul\, la începutul
anului judec\toresc, cu avizul colegiului de conducere al instan]ei, urm\rind asigurarea
continuit\]ii completului.
Legisla]ia actual\ reglementeaz\ desemnarea judec\torilor care s\ solu]ioneze
cauze cu minori, f\r\ a se prevedea necesitatea specializ\rii acestora în aceast\ pro-
blematic\.
De[i una din atribu]iile Ministerului Public este cea de ap\rare a drepturilor [i
intereselor minorilor, atribu]ie particularizat\ prin dispozi]ii speciale prev\zute în codul
de procedur\ civil\, codul de procedur\ penal\, precum [i în alte acte normative,
procurorii nu sunt numi]i s\ instrumenteze numai cauze cu minori, f\r\ a li se da în com-
10 Beaulieu, L.,A., Cesaroni, C., The Changing Role of the Youth Court Judge, European Journal on Criminal Policy and
Research, Kluwer Academic Publishers, 1999, vol. 7, p. 363-393.
11 Articolul 41 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciara, publicat\ în Monitorul Oficial al României,
Partea I nr. 576 din 29 iunie 2004, prevede: Tribunalele pentru minori [i familie judec\ `n prim\ instan]\ urm\toarele cate-
gorii de cauze:
1. în materie civil\, cauzele referitoare la drepturile, obliga]iile [i interesele legitime privind persoana minorilor,
dec\derea din drepturile p\rinte[ti, cererile privind nulitatea sau desfacerea c\s\toriei, cererile pentru încuviin]area, nuli-
tatea sau desfacerea adop]iei, precum si cauzele privind raporturile de familie;
2. în materie penal\, infrac]iuni s\vâr[ite de minori sau asupra minorilor.
7
peten]\ [i solu]ionarea altor dosare în care nu sunt implica]i minori, neexistând o spe-
cializare a lor în acest sens.
Atribu]iile procurorilor în ceea ce prive[te ap\rarea drepturilor [i intereselor
minorilor se exercit\ prin mijloace judiciare sau complementare activit\]ii judiciare, cum
sunt ac]iunile civile adresate instan]elor judec\tore[ti în temeiul art. 45 din Codul de pro-
cedur\ civil\, participarea la cauzele penale [i civile în care sunt implica]i minori,
supravegherea punerii în executare a hot\rârilor care se refer\ la minori, etc.
De[i pân\ în anul 1989 exista la nivelul parchetelor institu]ia procurorului pen-
tru minori, dup\ 1990 s-a renun]at la ea de[i prezenta f\r\ îndoial\ numeroase avanta-
je: dosarele cu minori pot fi examinate [i solu]ionate de acela[i procuror asigurându-se
astfel o continuitate a muncii; se realiza o adev\rat\ specializare în cauzele cu minori;
acela[i procuror participa de regul\ în instan]a la judecarea cauzelor cu minori, având o
imagine de ansamblu asupra gradului de pericol social al faptelor s\vâr[ite de minori,
cazuistica, nivelul sanc]iunilor aplicate, etc.
Alte institu]ii implicate în sistemul justi]iei juvenile sunt: Serviciile de Autoritate
Tutelar\ [i Asisten]\ Social\ din cadrul Prim\riilor care, la solicitarea organelor judiciare
efectueaz\ anchetele sociale în cauzele cu minori [i Serviciile de protec]ie a victimelor [i
reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ Tribunale, prin efectuarea de referate de eval-
uare pentru organele judiciare (art 11 alin. 1 lit d din OG nr.92/2000 [i Legea nr. 129/2002),
cu scopul estim\rii riscului pentru siguran]a public\ cu relevan]\ în luarea m\surilor pre-
ventive precum [i a individualiz\rii pedepsei în vederea aplic\rii unei sentin]e adecvate
nevoilor de reabilitare [i reintegrare social\ a beneficiarilor acestor servicii.
Alte atribu]ii ale Serviciilor de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a
infractorilor de pe lâng\ Tribunale constau în: supravegherea execut\rii sanc]iunilor
neprivative de libertate(12) cu scopul asigur\rii respect\rii m\surilor [i îndeplinirii
obliga]iilor impuse de c\tre instan]a de judecat\ în cazul aplic\rii sanc]iunilor nepriva-
tive de libertate; acordarea de asisten]\ psihosocial\ pe perioada supravegherii; acor-
darea de asisten]\ post-penal\; asisten]a [i consilierea(13) prin care se urm\re[te atin-
gerea urm\toarelor obiective:
- sus]inerea persoanelor aflate în supravegherea Serviciilor de protec]ie a vic-
timelor [i reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ Tribunale în vederea
asigur\rii respect\rii m\surilor ori obliga]iilor impuse de c\tre instan]a de jude-
cat\;
- diminuarea pericolului de comitere a noi infrac]iuni pentru persoanele con-
damnate men]inute în stare de libertate, concomitent cu însu[irea normelor [i
valorilor prosociale;
- crearea oportunit\]ilor privind adaptarea în mediul familial, continuarea studi-
ilor, angajarea profesional\ [i p\strarea locului de munc\;
- reducerea efectelor negative ale deten]iei pentru persoanele în cazul c\rora s-a
aplicat o sanc]iune privativ\ de libertate, în paralel cu preg\tirea pentru libe-
rare [i acordarea de asisten]\ post-penal\.
Un rol important în sistemul justi]iei juvenile îl ocup\ ap\r\torul minorului care
a intrat în conflict cu legea penal\, pentru care asisten]a juridic\ este obligatorie, îns\
dispozi]iile legale care reglementeaz\ organizarea [i exercitarea profesiei de avocat nu
prev\d o specializare a avoca]ilor în asisten]a juridic\ [i reprezentarea minorilor, ace[tia
fiind desemna]i din oficiu de c\tre instan]\ sau ale[i de c\tre p\rin]ii minorului care a
12 Articolele 16-44 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 92/2000; Legea nr. 129/2002
13 Articolele 45-49 din Regulamentul de aplicare a OG 92/2000; Legea nr 129/2002
8
intrat în conflict cu Legea penal\, îns\ num\rul mare de cazuri pe care le au avoca]ii
poate afecta procesul de justi]ie pentru un minor.
Avoca]ii cu un program foarte înc\rcat au dificult\]i `n a se întâlni cu clien]ii
pentru a-l asculta [i a afla detalii despre situa]ia clientului. Num\rul mare de cazuri de
pe agenda unui avocat este [i în detrimentul calit\]ii reprezent\rii de care ar trebui s\
beneficieze un copil. Una dintre cele mai grave consecin]e ale supraînc\rc\rii avoca]ilor
este cre[terea neîncrederii în rândul copiilor. Ace[tia î[i formeaz\ impresia clar\ c\
avoca]ilor nu le pas\ de ei [i nu îi reprezint\ cu toata convingerea. Ar trebui stabilite
num\rul de cazuri [i seturi de îndrum\ri pentru avoca]ii specializa]i în reprezentarea
minorilor, [i s\ se asigure mecanisme pentru impunerea de limite.
Lipsa de avoca]i specializa]i pentru minori se poate vedea din num\rul limitat
ca [i din posibilit\]ile limitate de alegere a avoca]ilor disponibili pentru copii, mai ales
în zonele rurale. De aceea, specializarea avoca]ilor este imperativ\.
9
Regulile enun]\ câteva principii fundamantale, dintre care primul declar\ c\ sis-
temul de justi]ie juvenil\ trebuie s\ sus]in\ drepturile [i siguran]a copiilor [i s\ pro-
moveze bun\starea lor fizic\ [i psihic\ (regula 1). Regulile se aplic\ nu numai în cazul
institu]iilor din justi]ia juvenil\, dar [i în cazul oric\rei priv\ri de libertate pe motive de
s\n\tate sau de protec]ie social\. Ele pornesc de la premisa c\ protec]ia copiilor priva]i
de libertate constituie un serviciu social de mare importan]\.
Referitor la arestul preventiv, Conven]ia European\ a Drepturilor Omului
men]ioneaz\ în articolul 5 alineatul 1 c\: orice persoan\ are dreptul la libertate [i sigu-
ran]\ [i nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excep]ia cazurilor expres prev\zute
de normele legale (15) [i în conformitate cu c\ile legale; orice persoan\ arestat\ trebuie s\
fie informat\, în termenul cel mai scurt [i într-o limba pe care o în]elege, asupra motivelor
arest\rii sale [i asupra oric\rei acuza]ii aduse împotriva sa; orice persoan\ arestat\ sau
re]inut\ trebuie adus\ de îndat\ înaintea unui judec\tor sau a altui magistrat împuternicit
prin lege cu exercitarea atribu]iilor judiciare [i a dreptului de a fi judecat\, într-un termen
rezonabil, sau eliberat\ în cursul procedurii, iar punerea în libertate poate fi subordonat\
unei garan]ii care s\ asigure prezentarea celui interesat la judecat\.
Aceste reglement\ri interna]ionale consacr\ o serie de principii în leg\tur\ cu
privarea de libertate a copiilor [i anume:
1. Privarea de libertate trebuie s\ fie folosit\ numai ca masur\ ultim\, doar pen-
tru cel mai scurt timp posibil [i într-un mod nedescriminatoriu (articolele 2 [i 37 lit.
b din Conven]ie);
2. Fiecare copil privat de libertate va avea dreptul la acces imediat la asisten]a
juridic\ [i de alt\ natur\ (art. 37 lit. d din Conven]ie);
3. Înfiin]area de institu]ii mici deschise este încurajat\ pentru a permite tratamen-
tul individualizat [i pentru a evita efectele negative suplimentare pe care le are pri-
varea de libertate (Regula 30 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
4. Minorii pot fi priva]i de libertate numai în unit\]i care respect\ drepturile omu-
lui [i demnitatea copilului. Astfel de unit\]i trebuie s\ garanteze desf\[urarea de
activit\]i [i de programe de promovare a s\n\t\]ii, respectului de sine [i a sim]ului
responsabilit\]ii din partea copilului (Regula 12 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia
Minorilor Priva]i de Libertate);
5. Privarea de libertate trebuie s\ fie organizat\ astfel încât s\ respecte dreptul
copilului la via]a de familie [i s\ nu piard\ din vedere scopul reintegr\rii (Directiva
20 pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie Penal\ [i Regula 30 a
Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de Libertate);
6. To]i copiii priva]i de libertate trebuie s\ fie ajuta]i s\-[i în]eleag\ drepturile [i
obliga]iile în timpul deten]iei [i s\ fie informa]i asupra a ceea ce se urm\re[te prin
asisten]a care le va fi acordat\ (Regula 25 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia
Minorilor Priva]i de Libertate);
10
7. Întregul personal care se ocup\ de copii priva]i de liberate trebuie s\ fie instruit
corespunz\tor (Regula 85 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
8. To]i copiii trebuie s\ beneficieze de programe menite s\-i ajute s\ se reinte-
greze în societate (art. 40 alineatul 1 din Conven]ie);
9. Copiii priva]i de libertate au dreptul la cele mai bune condi]ii de s\n\tate posi-
bile [i la facilit\]i pentru tratarea bolilor [i recuperare medical\ (art. 24 din
Conven]ie);
10. Purtarea [i uzul de arm\ de c\tre personal în institu]iile de deten]ie pentru
copii sunt interzise (Regula 65 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
11. Impunerea disciplinei trebuie s\ ]in\ seama de respectul pentru demnitatea
copilului (Regula 66 a Na]iunilor Unite pentru Protec]ia Minorilor Priva]i de
Libertate);
12. Întregul personal care lucreaz\ cu copii trebuie s\ fie pe deplin r\spunz\tor
pentru ac]iunile sale (Regulile Na]iunilor Unite Nr. 72-78).
În legisla]ia român\, articolul 136 din Codul de Procedur\ Penal\ reglementeaz\
categoriile m\surilor preventive, ar\tând c\ în cauzele privitoare la infrac]iuni pedepsite
cu închisoarea, se poate lua fa]\ de învinuit sau inculpat una din urm\toarele m\suri
preventive: re]inerea, obligarea de a nu p\r\si localitatea, obligarea de a nu p\r\si ]ara
[i arestarea preventiv\. Codul de procedur\ penal\ român, în capitolul intitulat
„Dispozi]ii speciale pentru minori“ (16) a instituit un regim special cu privire la re]inerea
[i arestarea preventiv\ a învinui]ilor sau inculpa]ilor minori, prin care minorilor re]inu]i
[i aresta]i li se asigur\, pe lâng\ drepturile prev\zute de lege pentru persoanele de]inute
preventiv ce au împlinit 18 ani, drepturi proprii [i un regim special de deten]ie preven-
tiv\, în raport cu particularit\]ile vârstei lor, fiind stabilite condi]ii suplimentare la luarea
m\surilor preventive în cazul inculpa]ilor minori.
Astfel, în cazul minorilor care r\spund penal [i care au vârsta cuprins\ între 14
- 16 ani, re]inerea [i arestarea preventiv\ pot fi luate numai dac\ minorul a s\vâr[it o
fapt\ pedepsit\ de lege cu deten]ie pe via]\ sau închisoare mai mare de 10 ani. Pentru
minorii din aceast\ categorie de vârst\, re]inerea nu poate dep\[i 10 ore iar prelungirea
acestei m\suri se poate face de procuror pentru o durat\ care nu poate dep\[i 10 ore.
Arestarea preventiv\ poate fi dispus\ în cursul urm\ririi penale sau al judec\]ii în prim\
instan]\ numai pe o perioad\ care nu poate dep\[i 15 zile, [i numai în mod cu totul
excep]ional.
Durata total\ a arest\rii preventive, în cursul urm\ririi penale, nu poate dep\[i
60 de zile pentru minorii care au împlinit 16 ani. Pentru cea de a doua categorie de
minori care r\spund penal, respectiv cei cu vârste cuprinse între 16 - 18 ani, s-a prev\zut
c\ durata arest\rii preventive în cursul urm\ririi penale [i a judec\rii în prim\ instan]\
nu trebuie s\ dep\[easc\ 20 de zile, putând fi prelungit\, de fiecare dat\ motivat, numai
în acest interval de timp. Pentru minorii cu vârsta cuprins\ între 16 - 18 ani arestarea
preventiv\ în cursul urm\ririi penale nu poate dep\[i 90 de zile, în cazuri excep]ionale,
când au s\vâr[it fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 10 ani sau deten]ie pe via]\,
prelungirea arest\rii preventive, în aceea[i faz\ a procesului penal, putând ajunge pân\
la un an. Pentru învinui]ii minori arestarea preventiv\ nu poate dep\[i 3 zile.
În afara acestor dispozi]ii care limiteaz\ durata în timp a m\surilor privative de liber-
11
tate în cazul minorilor, restrângând totodat\ categoria de fapte pentru care poate fi
dispus\ m\sura preventiv\, Codul de procedur\ penal\ prevede obligativitatea asis-
ten]ei juridice [i posibilit\]i de comunicare a ap\r\torului cu minorul (17),
încuno[tiin]area imediat\, în cazul re]inerii [i în termen de 24 de ore în cazul arest\rii,
a p\rin]ilor, tutorelui, sau a altei persoane desemnate de minor, precum [i a Serviciului
de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor de pe lâng\ instan]a
c\reia i-ar reveni s\ judece în prim\ instan]\ cauza.
Împotriva ordonan]ei organului de cercetare penal\ prin care s-a luat m\sura
preventiv\ a re]inerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la
luarea m\surii, la procurorul care supravegheaz\ cercetarea penala, iar împotriva ordo-
nan]ei procurorului prin care s-a luat aceast\ m\sura se poate face plângere, înainte de
expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dup\ caz, la procurorul ie-
rarhic superior.
Hot\rârea instan]ei de judecat\ prin care s-a dispus arestarea preventiv\, este
supus\ recursului exercitat în fa]a instan]ei superioare. Potrivit legii în vigoare (18), în
timpul re]inerii sau arest\rii preventive, minorii se ]in separat de majori, în locuri
anume destinate minorilor aresta]i preventiv. Respectarea drepturilor [i a regimului
special prev\zute de lege pentru minorii re]inu]i sau aresta]i preventiv este asigurat\
prin controlul unui judec\tor anume desemnat de pre[edintele instan]ei, prin vizitarea
locurilor de de]inere preventiv\ de c\tre procuror, precum [i prin controlul altor
organisme abilitate de lege s\ viziteze de]inu]ii preventiv.
17 Articolul 160 f alin. 2 din Codul de Procedur\ Penal\ prevede c\ “învinui]ilor sau inculpa]ilor minori , re]inu]i sau ares-
ta]i preventiv, li se asigur\, în toate cazurile, asisten]\ juridic\ obligatorie, organele judiciare fiind obligate s\ ia m\suri pen-
tru desemnarea unui ap\r\tor din oficiu, dac\ minorul nu [i-a ales unul, [i pentru ca acesta s\ poat\ lua contact direct cu
minorul arestat [i s\ comunice cu el.”
18 Articolul 160 f alin. 4 [i 5 din Codul de Procedur\ Penal\
19 Articolul 40 alineatul 2 din Conven]ia cu privire la drepturile copilului: În acest scop [i ]inând seama de dispozi]iile în
materie ale instrumentelor interna]ionale, statele p\r]i vor veghea, în special: a) ca nici un copil s\ nu fie b\nuit, acuzat sau
declarat vinovat de o înc\lcare a legii penale datorit\ unor ac]iuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul na]ional
sau interna]ional în momentul comiterii lor;
b) ca orice copil b\nuit sau acuzat de o înc\lcare a legii penale s\ aib\ garantate cel pu]in urm\toarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat pân\ la stabilirea vinov\]iei sale conform legii;
12
Pe lâng\ reprezentarea juridic\, copiii au dreptul de a beneficia de prezenta unui par-
inte sau tutore (20).
Art. 6 din Conven]ia pentru ap\rarea drepturilor omului [i a libert\]ilor funda-
mentale prevede c\ : “Orice persoan\ are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod
public [i într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instan]\ independent\ [i
impartial\, instituit\ de lege, care va hotarî fie asupra înc\lc\rii drepturilor [i obliga]iilor
sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oric\rei acuza]ii în materie penal\ îndreptate
împotriva sa. Hotarârea trebuie s\ fie pronun]at\ în mod public, dar accesul în sala de
[edin]e poate fi interzis presei [i publicului pe întreaga durat\ a procesului sau a unei
p\r]i a acestuia în interesul moralit\]ii, al ordinii publice ori al securit\]ii na]ionale într-
o societate democratic\, atunci când interesele minorilor sau protec]ia vie]ii private a
p\r]ilor la proces o impun, sau în m\sura considerat\ absolut necesar\ de c\tre instan]\
atunci când, în împrejur\ri speciale, publicitatea ar fi de natur\ s\ aduc\ atingere intere-
selor justi]iei.”
Articolul mai consacr\ totodata [i drepturile [i garan]iile legale ale unei persoane acuzate
de o infrac]iune, deci [i a celor care nu au împlinit vârsta de 18 ani [i care sunt cet\]eni
ai statelor care au ratificat Conven]ia(21).
Conform Regulilor de la Beijing, în toate cazurile, înainte ca o autoritate com-
petent\ s\ ia o hot\râre final\ într-un caz, antecedentele minorului, mediul de via]\ [i
situa]ia copilului, inclusiv condi]iile sociale, familiale [i nivelul de educa]ie, ca [i
condi]iile comiterii delictului trebuie s\ fac\ obiectul unei anchete temeinice (regula
16.1). Pentru realizarea rapoartelor de anchet\ social\ (rapoarte sociale sau
presenten]iale) unele state fac apel la servicii sociale speciale sau la personal care
func]ioneaz\ pe lâng\ instan]a de judecat\ sau consiliu, în timp ce altele recurg la ser-
viciile de proba]iune. A[a cum se precizeaz\ în comentariile Regulilor de la Beijing,
aceast\ regul\ statueaz\ asupra instituirii unor servicii sociale adecvate care s\
întocmeasc\ anchete sociale de înalt\ calitate .
Documentele Na]iunilor Unite subliniaz\ faptul c\ este de preferat ca minorii s\
nu fie supu[i procedurilor juridice standard [i institu]ionaliz\rii, prev\zându-se o întreag\
gam\ de dispozi]ii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare [i supraveghere, la
(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen [i direct despre acuza]iile care i se aduc sau, dac\ este cazul, prin intermedi-
ul p\rin]ilor s\i sau al reprezentan]ilor legali [i de a beneficia de asisten]\ juridic\ sau de orice alt fel de asisten]\ core-
spunz\toare, în vederea formul\rii [i sus]inerii ap\r\rilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, f\r\ întârziere, a cauzei sale de c\tre o autoritate sau o instan]\ judiciar\ competent\, inde-
pendent\ [i impar]ial\, printr-o procedur\ de audiere echitabil\ [i conform\ cu prevederile legii, în prezen]a celor care îi
asigur\ asisten]a juridic\ sau de alt\ natur\, iar dac\ acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului,
]inând seama mai ales de vârsta ori de situa]ia acestuia, în prezen]a p\rin]ilor s\i sau a reprezentan]ilor s\i legali;
(iv) de a nu fi constrâns s\ depun\ m\rturie sau s\ m\rturiseasc\ c\ este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere
interogarea martorilor acuz\rii, de a ob]ine aducerea [i interogarea martorilor ap\r\rii, în condi]ii de egalitate;
(v) dac\ se dovede[te c\ a înc\lcat Legea penal\, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie [i la orice
m\sura luat\ în consecin]\, în fa]a unei autorit\]i sau a unei instan]e judiciare superioare competente, independente [i
impar]iale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dac\ nu în]elege sau nu vorbe[te limba utilizat\;
(vii) dreptul la respectarea deplin\ a vie]ii sale private, în toate fazele procedurii.
20 Verhellen, Eugeen, Monitoring Children’s Rights, The Hague/Boston/London: Martinus Nijhoff Publisher, 1996, p.78-96.
21 2. Orice persoan\ acuzat\ de o infractiune este prezumat\ nevinovat\ pâna ce vinov\]ia va fi legal stabilit\.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) s\ fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limb\ pe care o în]elege [i în mod am\nun]it, asupra naturii [i cauzei
acuza]iei aduse împotriva sa;
b) s\ dispun\ de timpul [i de înlesnirile necesare preg\tirii ap\r\rii sale;
c) s\ se apere el însu[i sau s\ fie asistat de un ap\r\tor ales de el [i, dac\ nu dispune de mijloacele necesare pentru a
pl\ti un aparator, s\ poat\ fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justi]iei o cer;
d) s\ întrebe dac\ s\ solicite audierea martorilor acuz\rii [i s\ ob]in\ citarea [i audierea martorilor ap\r\rii în acelea[i
condi]ii ca [i martorii acuz\rii;
e) s\ fie asistat în mod gratuit de un interpret, dac\ nu în]elege sau nu vorbe[te limba folosit\ la audiere.
13
îndrumare, la perioadele de prob\, la plasamentul familial, la programe de educa]ie ge-
neral\ [i profesional\ [i la solu]ii alternative celor privind îngrijirea într-un cadru
institu]ional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bun\st\rii lor [i
propor]ional cu situa]ia lor [i cu infrac]iunea s\vâr[it\.
Potrivit Directivelor pentru Ac]iune împotriva Copiilor în Sistemul de Justi]ie
Penal\, trebuie s\ se treac\ în revist\ procedurile existente [i unde este posibil, s\ se
recurg\ la diversiune (directiva nr. 15). Trebuie s\ se fac\ pa[ii necesari pentru a face
disponibil\ o gam\ larg\ de m\suri alternative în fazele de dinaintea arest\rii, înaintea
procesului, în timpul procesului [i dup\ încheierea procesului penal. Oricând este posi-
bil, trebuie s\ se utilizeze mecanisme pentru solu]ionarea neoficial\ a disputelor. Familia
trebuie s\ fie implicat\ în diferitele m\suri care urmeaz\ s\ fie luate atât cât se consi-
der\ c\ este în interesul copilului (directiva nr. 15). Statul trebuie s\ se asigure ca
m\surile alternative respect\ drepturile copilului.
Modalit\]ile de diversiune sunt concepute pentru a îndep\rta copiii de proce-
durile juridice penale standard [i a-i îndruma c\tre ajutorul oficial [i neoficial al comu-
nit\]ii. Aceast\ practic\, a[a cum se consemneaz\ în comentariile asupra Regulilor de la
Beijing, întârzie efectele negative ale procedurilor ulterioare.
Diversiunea poate fi folosit\ doar în cazul în care copilul `[i recunoa[te fapta
sau este g\sit vinovat de comiterea unei infrac]iuni. Asupra copiilor nu trebuie s\ se fac\
presiuni pentru a-[i recunoa[te vinov\]ia sau pentru a fi de accord cu diversiunea.
M\surile de diversiune pot fi luate în dou\ cazuri: la început, ca alternativ\ la procedu-
ra judiciar\; [i/sau mai târziu, ca alternativ\ la institu]ionalizare (art. 40 alineatul 3 lit.b
[i alineatul 4 din Conven]ie).
Diversiunea de la sistemul de justi]ie penal\ standard trebuie s\ constituie prin-
cipiul central al oric\rui sistem de justi]ie penal\ juvenil\. Posibilitatea de diversiune tre-
buie luat\ în considerare în orice caz [i respins\ (sau p\strat\ ca alternativ\ la institu]io-
nalizare) doar când siguran]a comunit\]ii cere ca un caz s\ urmeze procedurile juridice
standard. Este esen]ial s\ ne asigur\m c\ m\surile de diversiune respect\ drepturile
copilului, mai ales dreptul la un proces impar]ial.
Modalit\]ile de diversiune utilizate în unele sisteme de justi]ie juvenil\ sunt:
- medierea(22), situa]ie în care institu]iile de stat pot c\uta s\ dezvolte sisteme de
mediere în care copilul [i victima sunt pu[i fa]\ în fa]\ astfel încât copilul s\-[i
cear\ scuze în mod direct;
- desp\gubiri, atunci când copilul poate desp\gubi victima fie financiar, fie prin
prestarea unei munci [i care pot fi combinate cu planuri de mediere, sau pot
s\ func]ioneze independent;
- avertismente care pot fi folosite doar când exist\ destule probe care s\ sus]in\
începerea urm\ririi penale potrivit legii penale a fiec\rei ]\ri. Din moment ce
acceptarea unui avertisment reprezint\ recunoa[terea vinov\]iei, acesta poate
fi dat numai în cazul în care copilul recunoa[te comiterea faptei în mod liber
[i f\r\ vreo presiune de orice fel.
Instrumentele interna]ionale men]ionate enun]\ principiile fundamentale ale
diversiunii, respectiv:
- procedurile alternative pot fi folosite doar într-o manier\ care s\ respecte
drepturile copilului (art. 40 alineatul 3 lit. b din Conven]ie);
22 Ashford, J.B., Faith, R.L., Testing models of justice and trust: A study of mediation in child dependency disputes; Social
Work Research, 1 March 2004, vol. 28, p. 18-27.
14
- instrumentarea cazurilor în care sunt implica]i copii trebuie s\ aib\ în vedere
bun\starea acestora [i s\ ]in\ seama de situa]ia fiecaruia [i de fapta comis\ (art.
40 alineatul 4 din Conven]ie);
- trebuie s\ se pun\ la dispozi]ie mai multe sanc]iuni alternative la institu]io-
nalizare (art. 40 alineatul 4 din Conven]ie).
16
&.6. Tratamentul sanc]ionator aplicabil minorilor
Articolul 40 din Conven]ia cu privire la drepturile copilului subliniaz\ c\ este de
preferat ca minorii s\ nu fie supu[i procedurilor juridice standard [i institu]ionaliz\rii,
prev\zându-se o gam\ de dispozi]ii, precum cele referitoare la îngrijire, orientare [i
supraveghere, la îndrumare, la perioadele de prob\, la plasamentul familial, la programe
de educa]ie general\ [i profesional\ [i la solu]ii alternative celor privind îngrijirea într-
un cadru institu]ional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bun\st\rii lor
[i propor]ional cu situa]ia lor [i cu infrac]iunea s\vâr[it\.
Regulile Minimale ale Na]iunilor Unite pentru elaborarea m\surilor neprivative
de libertate (Regulile de la Tokyo) enun]\ o serie de principii fundamentale în vederea
favoriz\rii recurgerii la m\suri non-custodiale, ca [i la garan]ii minimale pentru per-
soanele supuse m\surilor ce substituie închisoarea.
Prin Regulamentul european privind sanc]iunile [i m\surile comunitare sunt
promovate aceste alternative la pedepsele cu închisoarea, subliniindu-se faptul c\
impunerea [i executarea lor urm\resc dezvoltarea sim]ului responsabilit\]ii infractorului
fa]\ de comunitate.
M\surile de diversiune sunt încurajate prin legisla]ia interna]ional\ pentru a con-
tracara efectele negative ale justi]iei penale clasice. Totu[i, dac\ minorul sus]ine c\ este
nevinovat, nu se poate face nici un fel de presiune asupra sa pentru a-l convinge s\ fie
de acord cu diversiunea.
Diversiunea de la pedeapsa cu închisoarea este o metod\ important\ de redu-
cere a recidivei, deoarece studiile demonstreaz\ c\ minorii de]inu]i prezint\ o rat\ de
recidiv\ substan]ial\. Prin diversiunea copiilor de la pedeapsa cu închisoarea [i
permi]ându-le s\ beneficieze de servicii în comunitate, ace[tia vor putea s\ men]in\
leg\turi pozitive cu familia, [coala [i comunitatea. Aceste leg\turi benefice m\resc [anse-
le de resocializare ale copilului.
Diversiunea de la pedeapsa cu închisoarea se concretizeaz\ în m\suri care nece-
sit\ supraveghere [i control (proba]iunea [i suspendarea execut\rii pedepsei sau eliberarea
condi]ionat\ sub supraveghere; munca în folosul comunit\]ii; contractele încheiate cu
minorii; c\minele de grup; instruirea într-un mediu nou; consemnarea într-un a[ez\mânt
deschis; consemnarea la re[edin]\; încredin]area minorilor unor organisme ale colectivit\]ii
[i în m\suri care nu necesit\ astfel de supraveghere (suspendarea condi]ionat\ a execut\rii
pedepsei, achitarea condi]ionat\, amânarea execut\rii pedepsei).
În cazul proba]iunii [i suspend\rii execut\rii pedepsei sau eliber\rii condi]ionate
sub supraveghere, copilul este g\sit vinovat de comiterea faptei, dar i se d\ posibilitatea
s\ nu execute pedeapsa dac\ respect\ anumite condi]ii clare. Condi]ia impus\ cel mai
frecvent este s\ nu comit\ o nou\ infrac]iune în timpul perioadei de prob\.
Supravegherea minorului în aceast\ perioad\ poate fi minim\, moderat\ sau intensiv\.
Supravegherea minim\ presupune doar câteva contacte între copil [i persoana îns\rcinat\
cu supravegherea, astfel încât aceasta s\ se asigure c\ minorul respect\ condi]iile stabilite
prin ordinul de proba]iune sau cele ale suspend\rii execut\rii pedepsei. Supravegherea
intensiv\ implic\ o supraveghere îndeaproape a copilului, în vederea reducerii riscului
de comitere a unei noi fapte [i pentru a-l ajuta s\ se reintegreze în societate.
Munca în folosul comunit\]ii (26) presupune un anume num\r de ore de munc\
neremunerat\ în interesul comunit\]ii. Aceast\ sanc]iune nu trebuie s\ afecteze educa]ia
copilului [i se desf\[oar\ în afara programului de [coal\. Legisla]ia penal\ pentru minori
specific\ tipurile de infrac]iuni pentru care munca în folosul comunit\]ii este permis\.
Modalitatea de executare este decis\ de judec\tor [i anume natura activit\]ii ce trebuie
26 Conte, Ph., Patrick Maistre Du Chambon, Droit penal general, Ed. Dalloz, Paris, 2002, p. 251
17
desf\[urat\, orarul, persoana beneficiar\, etc. Înainte de a se dispune aceast\ sanc]iune,
copilul trebuie s\-[i dea în mod liber consim]\mântul. Executarea acestei sanc]iuni poate
fi suspendat\, pentru motive grave de ordin medical, familial, profesional sau social.
Contractele încheiate cu minorii reprezint\ o alt\ modalitate de diversiune care
implic\ comunitatea local\ în procesul de reintegrare a copilului la care se apeleaz\ de
c\tre serviciile sociale c\rora li s-a referit de c\tre Poli]ie un caz concret al unui copil care
a comis un delict. În urma negocierilor cu minorul [i cu familia acestuia, lucr\torii sociali
redacteaz\ un contract care ia în considerare dorin]ele [i situa]ia copilului [i care s\ con-
tureze o abordare coordonat\ a cazului. Prima form\ a contractului include o descriere a
condi]iilor, a duratei, a aranjamentelor în vederea supravegherii [i a consecin]elor oric\rei
abateri pe durata perioadei contractuale. Proiectul de contract este înaintat Poli]iei pen-
tru a-[i da acordul. Poli]ia poate s\ formuleze amendamente. Dup\ ce este acceptat de
Poli]ie, este semnat de c\tre minor, de p\rin]i, de Serviciul Social [i apoi de Poli]ie.
Contractul semnat este înaintat instan]ei de judecat\ care fixeaz\ o dat\ pentru
audiere. La aceast\ dat\, potrivit regulilor achit\rii condi]ionate, copilul face o m\rturisire
complet\ [i instan]a î[i d\ acordul pentru contract. Contractul cu minorul poate s\ cuprind\
urm\toarele aspecte: g\sirea unui loc de munca sau intrarea în ucenicie; participarea la pro-
grame educa]ionale sau de instruire; precizarea domiciliului; precizarea activit\]ilor din tim-
pul liber; tratament pentru dependen]a de alcool [i droguri; plata de desp\gubiri.
Când se opteaz\ pentru c\minele de grup, copiii sunt caza]i, împreun\ cu al]i
copii, în c\mine reziden]iale mici (10-30 de paturi) care sunt amplasate în comunitate.
Avertismentele penale, incluzând mustrarea, admonestarea, achitarea
necondi]ionat\ [i achitarea condi]ionat\ se folosesc pentru delicte minore, iar alte m\suri
de diversiune de la pedeapsa cu închisoarea sunt: sanc]iunile pecuniare (amenzile);
pl\]ile compensatorii (care pot fi impuse ca unul dintre termenii suspend\rii condi]ion-
ate a execut\rii pedepsei); compensa]iile personale (sunt folosite frecvent în sistemele
de justi]ie comune); confiscarea.
În legisla]ia român\ actual\ nu sunt reglementate astfel de m\suri sau sanc]iuni
neprivative de libertate, recomandate cu insisten]\ în toate documentele interna]ionale.
Regimul de sanc]ionare al minorului instituit de Codul penal este unul special,
mixt, incluzând m\suri educative, enumerate la art. 101 Cod penal (mustrare, libertate
supravegheat\, internare într-un centru de reeducare, internare într-un institut medical -
educativ) [i care au prioritate în sanc]ionarea minorilor, [i pedepse (amend\ sau
închisoare) reduse la jum\tatea limitelor, [i care se aplic\ numai dac\ instan]a apreciaz\
c\ o m\sur\ educativ\ nu este suficient\ pentru îndreptarea minorului.
La sanc]ionarea minorilor, într-o prim\ etap\, pe baza criteriilor enumerate la
art. 100 Cod penal, respectiv starea fizic\, gradul de dezvoltare intelectual\, comportare,
condi]iile în care au crescut [i tr\it, dar [i gradul de pericol social al faptei, se alege
tipul de sanc]iune, m\sur\ educativ\ sau pedeaps\, iar apoi se opteaz\ pentru o anume
m\sur\ educativ\ ori felul [i cuantumul pedepsei, inclusiv modalitatea de executare, fie
în regim de deten]ie, fie prin suspendarea ei condi]ionat\ ori sub supraveghere.
18
BIBLIOGRAFIE
19
PAR
RTEA a II-aa: PROT
TEC}
}IA DREP
PTURILORR COP
PILU
ULU
UI VICT
TIM| ÎN
LEGISLA}
}IA INT
TER
RN|
&.2.Cadrul legislativ
În prezent, în Codul de procedur\ penal\ [i Codul penal român nu exist\ o
reglementare specific\ pentru protec]ia, respectiv tratarea procedural\ a victimelor
27 Bogdan Tiberiu [i colaboratorii - „Comportamentul uman în procesul judiciar”, M.I. Serviciul Editorial [i Cinematografic,
Bucure[ti, 1983, p. 93.
20
minore a diverselor acte antisociale. Nu exist\ reglementat\ o modalitate procedural\
distinct\ de audiere a minorilor victim\ [i nici nu exist\ institu]ii apte s\ le ocroteasc\,
în mod specific, interesele, ce sunt tratate în mod egal cu nevoile adul]ilor. Exist\ totu[i
o serie întreag\ de fapte ce sunt incriminate ca infrac]iuni [i care au ca subiect pasiv
copilul:
- actul sexual cu un minor - art. 198 C.pen.;
- seduc]ia - art. 199 C.pen;
- perversiunea sexual\ - art. 201 alin. 3 C.pen;
- corup]ia sexual\ - art. 202 C.pen.;
- rele tratamente aplicate minorului - art. 306 C.pen.;
- nerespectarea m\surilor privind încredin]area minorului - art. 307 C.pen.
27 Bogdan Tiberiu [i colaboratorii - „Comportamentul uman în procesul judiciar”, M.I. Serviciul Editorial [i Cinematografic,
Bucure[ti, 1983, p. 93.
21
(2)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ [i importarea, exportarea ori predarea
de materiale dintre cele prev\zute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire
în vederea comercializ\rii ori distribuirii lor.
Art.. 238: Pornografia infantil\ prin intermediul sistemelor informatice
Producerea în vederea r\spândirii, oferirea sau punerea la dispozi]ie, r\spândi-
rea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice
cu minori prin sisteme informatice, ori de]inerea, f\r\ drept, de materiale pornografice
cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice se
pedepse[te cu închisoare strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi..
Art.. 368: Cer[etoria calificat\
Fapta p\rintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capaci-
tatea de a munci, se folose[te de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului,
cerând ajutor material, se pedepse[te cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani [i inter-
zicerea unor drepturi.
Art.. 3699: Organizarea cer[etoriei
(1)) Îndemnul sau înlesnirea practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor ori tragerea
de foloase de pe urma practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor se pedepse[te cu
închisoare strict\ de la 2 la 5 ani.
(2)) Recrutarea sau constrângerea unui minor la cer[etorie se pedepse[te cu
închisoare strict\ de la 2 la 7 ani.
(3)) Dac\ fapta prev\zut\ în alin. (1) sau (2) este s\vâr[it\ de un p\rinte sau de
un reprezentant legal al minorului, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 3 la 7 ani [i
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), [i închisoarea strict\ de la 3 la 10 ani [i
interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).
Alte infrac]iuni au fost modificate în sensul introducerii unor noi agravante
„Art.. 218: Actul sex
xual cu un minor
(1)) Actul sexual, de orice natur\, cu o persoan\ de sex diferit sau de acela[i sex,
care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepse[te cu închisoare strict\ de la 3 la 10 ani
[i interzicerea unor drepturi.
(2)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ actul sexual, de orice natur\, cu o per-
soan\ de sex diferit sau de acela[i sex a c\rei vârst\ este între 15 [i 18 ani, dac\ fapta
este s\vâr[it\ de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, pro-
fesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dac\ f\ptuitorul a abuzat de încred-
erea victimei sau de autoritatea ori influen]a sa asupra acesteia.
(3)) Dac\ actul sexual, de orice natur\, cu o persoan\ de sex diferit sau de acela[i
sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de c\tre f\ptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea
strict\ de la 3 la 12 ani [i interzicerea unor drepturi.
(4)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(3) au fost s\vâr[ite în scopul producerii
de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 5 la 15 ani [i inter-
zicerea unor drepturi, iar dac\ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de ani [i interzicerea unor drepturi.
(5)) Când fapta prev\zut\ în alin. (1) a fost s\vâr[it\ în împrejur\rile prev\zute
în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(4) au avut urm\rile
prev\zute în art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de
ani [i interzicerea unor drepturi.
(6)) Dac\ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
deten]iunea sever\ de la 15 la 25 de ani [i interzicerea unor drepturi.
Art.. 220: Perversiunea sex xual\
(1)) Actele de perversiune sexual\ s\vâr[ite în public se pedepsesc cu închisoare
strict\ de la un an la 5 ani.
22
(2)) Actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ care nu a împlinit vârsta de 15
ani se pedepsesc cu închisoare strict\ de la 3 la 10 ani [i interzicerea unor drepturi.
(3)) Cu aceea[i pedeaps\ se sanc]ioneaz\ [i actele de perversiune sexual\ cu o
persoan\ a c\rei vârst\ este între 15 [i 18 ani, dac\ fapta este s\vâr[it\ de tutore sau
curator ori de c\tre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator,
folosindu-se de calitatea sa ori dac\ f\ptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de
autoritatea ori influen]a sa asupra acesteia.
(4)) Dac\ actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ care nu a împlinit vârsta
de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de c\tre
f\ptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 3 la 12 ani
[i interzicerea unor drepturi.
(5)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (2), (3) [i (4) au fost s\vâr[ite în scopul pro-
ducerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 5 la 15 ani [i
interzicerea unor drepturi, iar dac\ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea,
pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 20 de ani [i interzicerea unor drepturi.
(6)) Actele de perversiune sexual\ cu o persoan\ în imposibilitate de a se ap\ra
ori de a-[i exprima voin]a sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare strict\ de la
3 la 10 ani [i interzicerea unor drepturi.
(77) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinu-
ciderea victimei, pedeapsa este deten]iunea sever\ de la 15 la 25 de ani [i interzicerea
unor drepturi.
Art.. 221: Corup]ia sex
xual\
(1)) Actele cu caracter obscen s\vâr[ite asupra unui minor sau în prezen]a unui
minor se pedepsesc cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani.
(2)) Când actele prev\zute la alin. (1) se s\vâr[esc asupra unui membru de fa-
milie, pedeapsa este închisoarea strict\ de la 2 la 7 ani.
(3)) Dac\ faptele prev\zute în alin. (1) [i (2) au fost s\vâr[ite în scopul producerii
de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se majoreaz\ cu 2 ani.
(4)) Ademenirea unei persoane în vederea s\vâr[irii de acte sexuale cu un minor
de sex diferit sau de acela[i sex se pedepse[te cu închisoare strict\ de la un an la 5 ani.
Mijloace de sesizare
Acestea sunt, în general, similare cu cele prin care se declan[eaz\ procesul
penal de c\tre persoanele adulte. Specificitatea în ceea îi prive[te pe minori rezid\ în
caracteristicilor capacit\]ii lor de exerci]iu - inexistent\ (pân\ la vârsta de 14 ani) sau
restrâns\ (între 14 [i 18 ani) - `n sensul c\ ei pot fi substitui]i sau chiar sunt substitui]i
de reprezentan]ii lor legali.
a. Plângerea
b. Denun]ul
c. Sesizarea din oficiu
Aceste moduri de sesizare a organelor judiciare prev. de art. 221 [i urm.
C.proc.pen. sunt comune atât persoanelor v\t\mate adulte cât [i celor minore, cu
excep]ia faptului c\ acestea din urm\ î[i exercit\ capacitatea de exerci]iu prin intermedi-
ul resprezentan]ilor lor legali.
d. Plângerea prealabil\
În situa]ia în care fa]\ de unele infrac]iuni ac]iunea penal\ se pune în mi[care,
eminamente, la plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate, ini]ierea demersului din ofi-
ciu reprezint\ o dereogare de la regula general\.
23
Astfel, în situa]ia în care infrac]iunile prev. de art.180 respectiv art. 181 din Codul
penal se s\vâr[esc în cadru intrafamilial legea prevede (art. 180 al.11, art. 180 al. 21, art. 181
alin. 11 Cod penal) c\ ac]iunea penal\ se poate pune în mi[care [i din oficiu. În situa]ia în
care procurorul apreciaz\ c\ pângerea prealabil\ a persoanei prejudiciate prin infrac]iunile
mai sus men]ionate lipse[te urmare a unor aspecte de ordin subiectiv sau când apreciaz\
c\ acest aspect este oportun, poate dispune el însu[i punerea în mi[care a ac]iunii penale
în scopul tragerii la r\spundere penala a celui ce a comis fapta. Manifestarea expres\ de
voin]\ a persoanei v\t\mate (singur\ sau prin intermediul ocrotitorului legal) în sensul
împ\c\rii cu inculpatul este de natur\ de a duce la stingerea ac]iunii penale.
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul urm\ririi penale
Audierea persoanei vatamate presupune cunoasterea psihologiei acestei cate-
gorii de persoane, psihologie asupra careia s-au aplecat mai putini cercetatori.
Pentru o incadrare cit mai corecta a faptei, pentru cercetaea cit mai exacta a
imprejurarilor in care a fost savirsita fapta penala, pentru conturarea laturei subiective a
infractiunii trebuie sa cunoastem procesul psihologic de formare a declaratiilor victimei
prin perceptie, prelucrare logica, memorare si reactivare.
Este cunoscut ca primul moment al formarii declaratiilor victimei il reprezinta
receptia, ca rezultanta psihologica a perceptiei senzoriale.
De asemenea, trebuie sa avem in vedere ca, in limbajul juridic, ca si in vorbirea
curenta, situatia de victima a infractiunii se asociaza cu ideea de suferinta fizica sau morala.
Prin urmare, alaturi de senzatiile auditive sau vizuale, la formarea declaratiei oricarui partici-
pant la procesul penal concura si senzatiile de durere, inclusiv senzatiile gustative si olfactive.
Perceptia auditiva a partii vatamate este foarte importanta deoarece ea poate
furniza date privind limbajul, expresiile folosite, tonalitatea vocii, alte sunete care au insotit
infractiunea, aceasta in cazul in care a fost de fata ori infractiunea s-a petrecut asupra sa.
De asemenea, trebuie sa se tina seama de faptul ca persoana vatamata, mai ales atunci
cind este un minor, este mult mai impresionata de ceea ce a vazut sau a auzit ori simtit
decit orice alta pesoana care a fost audiata1. Tocmai de aceea audierea acestuia se va face
cu multa atentie, iar in interpretarea declaratiei va trebui sa se tina seama de acest lucru.
Perceptia fenomenelor sonore ce insotesc infractiunile poate fi influentata intr-un
sens defavorabil de asa-nimitele iluzii acustice. Desi datorate unor cauze multiple, iluzi-
ile sint declansate de stari conflictuale circumscrise conditiilor de savirsire a infractiunilor.
In vederea ascultarii propriu-zise a partii vatamate, aceasta trebuie pregatita ante-
rior, indiferent de gradul de dificultate al cauzei si care trebuie indreptata in directii tipice1.
Organul de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca persoana poate avea cal-
itatea de parte vatamata, parte civila ori parte responsabila civimente in procesul penal,
precum si temeiul acestei activitati..
Intocmirea planului in vederea ascultarii vizeaza probleme ce urmeaza a fi
lamurite prin ascultarea perosanei vatamate, materialul probator ce va fi folosit in tim-
pul ascultarii si ordinea in care va fi folosit acesta2.
Fireste, continutul planului va fi diferit, in functie de fiecare caz in parte. De exem-
plu, in cazul infractiunii impotriva vietii sau infractiunile de vatamare a integritatii corpo-
rale, intrebarile trebuie sa se refere la: imprejurarile in care a fost savirsita infractiunea,
mijloacele si metodele folosite de infractor, semnalmentele sau datele de identitate ale
acestuia, urmarile faptei ilicite, persoanele ce mai cunosc fapta savirsita si imprejurarile
luarii la cunostinta despre ea si alte aspecte pe care numai victima le poate cunoaste.
Victima va fi familiarizata cu atmosfera in care va avea loc audierea, care trebuie
sa fie o atmosfera sobra, fara factori stresanti care pot distrage atentia persoanei vata-
mate, convingerea acesteia ca organul judiciar este bine informat si, in consecinta ca nu
poate fi indus in eroare, care totodata va fi calm si incurajator, fiind contraindicata ati-
tudinea de raceala, sfidare sau aroganta.
32
Regulile tactice ale ascult\rii vor fi acelea[i ca la ascultarea martorulului: p\r]ii
v\t\mate i se va cere mai `ntii s\ declare tot ce cunoa[te `n legatur\ cu fapta, va fi l\sat\
s\ relateze liber cele [tiute, ascultarea se va face cu calm [i r\bdare, f\r\ a fi `ntrerupt\, se
va evita orice gest, reac]ie, min\ sau expresie, mai ales ironic\ prin care se aproba sau se
resping declara]iile, ajutarea victimei cu mult tact, f\r\ a o sugestiona. ~n timpul relat\rilor
anchetatorul `[i va nota aspectele semnificative, eventualele contraziceri ori neclarit\]i.
Din punct de vedere tactic criminalistic, relatarea spontan\ prezint\ unele avan-
taje: men]ionând ceea ce consider\ ca ar interesa cauza, persoana v\t\mat\ poate prezen-
ta `mprejur\ri necunoscute de organul de urm\rire penal\ pâna la acea dat\; pot aparea
date din care s\ rezulte s\vâr[irea altor fapte penale de c\tre `nvinuit sau inculpat; orga-
nul de urm\rire penal\ are posibilitatea s\ studieze modul `n care victima `[i formuleaz\
declara]iile sub aspectul veridicit\]ii, al `ncerc\rilor de completare a unor lacune, al
expir\rii cauzelor agresiunii; s\ estimeze sinceritatea [i buna-credin]a a victimei.
~ntreb\rile de completare sunt necesare `n cazurile `n care persoana v\t\mat\
relateaz\ mai pu]in decât ceea ce a perceput `n mod real.
Caracterul incomplet al declara]iilor rezid\ din cauze obiective sau subiective
diverse: recep]ie distorsionat\, memorare incomplet\, redare irelevant\ cu omiterea unor
episoade semnificative, atitudine de rea-credin]\.
~ntreb\rile de precizare vizeaz\ acele aspecte la care persoana v\t\mat\ s-a referit,
dar lipsa de claritate impune unele detalieri. Acest gen de `ntreb\ri se refer\ la aspecte aparent
secundare, destinate circumstan]ierii de loc, de timp [i mod privind producerea agresiunii.
~ntreb\rile ajut\toare sunt destinate reactiv\rii memoriei [i `nl\tur\rii denatu-
r\rilor de genul substituirilor sau transform\rilor. Procedeul tactic `l constituie reamintirea
prin asocia]ia de idei, `ndeosebi asocia]ia de contiguitate, ce reprezint\ acele leg\turi din-
tre obiecte [i fenomene determinate de simultaneitatea producerii lor `n timp [i spa]iu.
~ntreb\rile de control destinate verific\rii unor afirma]ii sub raportul exactit\]ii
[i veridicit\]ii. Acest gen de `ntreb\ri este util deoarece permite verificarea pozi]iei de
fidelitate sau de nesinceritate pe care o adopt\ persoana v\t\mat\.
~ntrebarile trebuie s\ fie clare, precise, concise [i exprimate `ntr-o form\ accesi-
bil\ persoanei v\t\mate, potrivit virstei, experien]ei, preg\tirii [i inteligen]ei lui, vor viza
strict faptele percepute de c\tre persoana v\t\mat\ [i nu punctul de vedere referitor la
natura acestora sau la problemele de drept. De asemenea, `ntreb\rile nu vor con]ine ele-
mente de intimidare, de punere `n dificultate, iar tonul pe care sunt adresate nu trebuie
s\ sugereze r\spunsurile.
Neajunsul principal al interogatoriului `l constituie posibilitatea de sugestionare
ascultate. Sugestia conduce la acceptarea f\r\ examen critic a ideilor altor persoane. Ele
pot `nsemna un anumit r\spuns scontat [i dorit de cel ce efectueaz\ ascultarea, limitând
op]iunea victimei pentru una sau alta dintre alternativele pe care `ntrebarea `ns\[i le
indic\. Trebuie s\ avem `n vedere acelea[i grade de susceptibilitate tipice determinative,
disjunctive sau implicative.
Tendin]a celui anchetat este de a r\spunde mai mult cu ,,da” decât cu ,,nu” din
dorin]a de a nu-l contrazice pe organul judiciar, tendin]\ care se manifest\ mai ales in
cazul celor refuza]i de mediile sociale [i care accept\ f\r\ rezerve tot ceea ce vine din-
spre autoritate.
Ascultarea trebuie s\ implice [i ea anumite reguli tactice: trebuie f\cut\ cu
aten]ie [i seriozitate, evitându-se gesturile de enervare, expresiile ori gesturile de apro-
bare sau dezaprobare: se vor evita reac]iile bru[te la contradic]ii, agit\ri, incoeren]e, f\r\
s\ se exteriorixeze surprinderea sau nemul]umirea; se va observa cu aten]ie, dar f\r\
ostenta]ie modul `n care reac]ioneaz\ persoana v\t\mat\ la `ntreb\ri sau dac\ au aparut
indicii de posibil\ nesinceritate.
33
Verificarea [i aprecierea declara]iilor persoanei v\t\mate este absolut necesar\, mai
ales c\ este vorba despre minori, chiar dac\ vârsta acestora se apropie foarte mult de vârs-
ta majoratului, acest lucru f\cându-se pentru stabilirea veracit\]iilor [i aprecierea corect\ a
depozi]iei. ~n acest scop se vor compara declara]iile persoanei v\t\mate cu celelalte mijloace
de prob\ administrate `n cauz\, precum [i prin efectuarea unor activit\]i de urm\rire penal\,
cum ar fi: ascultarea martorilor, `nvinui]ilor (inculpa]ilor), confrunt\rile, constat\rile tehnico-
[tiin]ifice ori expertizele, reconstituirile, cercet\rile f\cute la fa]a locului s.a.m.d.
~n afara activit\]ilor de urm\rire penal\, declara]iile mai pot fi verificate [i prin:
studierea unor `nscrisuri emanate de la persoana ascultat\, verificarea activit\]ilor
desf\[urate `n perioada `n care sus]ine c\ s-a aflat la locul s\vâr[irii faptei.
Etapa imediat urm\toare [i ultima cu o relevan]\ deosebit\ pentru `ntreaga acti-
vitate de ascultare este evaluarea. Ea const\ `ntr-o opera]ie de analiz\, de cânt\rire a
declara]iilor `n contextul `ntregului probatoriu, f\cându-se un studiu comparativ al
faptelor stabilite prin intermediul persoanei v\t\mate [i, totodat\ un studiu al calit\]ii
surselor directe sau indirecte din care provin datele.
~n aprecierea declara]iilor p\r]ilor vor fi luate `n considerare doar ceea ce au
perceput ele, nu [i p\rerile, presupunerile sau concluziile lor cu privire la faptele [i
`mprejur\rile cauzei ori la vinova]ia sau nevinova]ia f\ptuitorilor.
35
[colii. Tân\rul este tentat s\ releve aspecte pe care le-a perceput prin prisma propriei
sale personalit\]i, adaptându-le în func]ie de influen]ele majore ce provin de la modelele
pe care [i le asum\. Este o perioad\ caracterizat\ prin sensibilitate [i profunzime, ce
rezid\ din manifest\rile erogene. No]iunile sunt cristalizate iar discern\mântul critic
devine pregnant. Practic, singurul aspect care îl diferen]iaz\ pe adolescent de adult este
lipsa experien]ei de via]\ iar anchetatorul trebuie s\ î[i modeleze interviul ]inând seama
de urm\torii parametri:
- perioada [colariz\rii;
- familia [i mediul din care provine (rural, urban);
- sexul;
- grupul social din care face parte (anturajul de adolescen]i) pentru a putea sta-
bili empatic pasiunile, hobby-urile tân\rului;
- eventuale infirmit\]i fizice sau psihice;
- evalu\rile psihologice.
Sub aspect tactic criminalistic ascultarea minorului se particularizeaz\ în func]ie
de vârsta acestuia, ea distan]ându-se tot mai mult de ascultarea majorului pe m\sur\ ce
vârsta este mai mic\. Dup\ cum s-a ar\tat mai sus, audierea minorului de 16, 17 sau 18
ani nu difer\ prea mult din punct de vedere tactic de audierea adultului, dimpotriv\,
ascultarea unui copil de vârst\ pre[colar\ sau [colar\ incipient\ este guvernat\ de prin-
cipii tactice eminamente diferite. Ascultarea unui asemenea copil trebuie f\cut\ de c\tre
un specialist în psihologie infantil\, într-un mediu securizant, pe cât posibil familiar, pen-
tru c\ numai în acest mod este posibil\ stabilirea contactului psihologic cu acesta.
Ascultarea minorului trebuie s\ parcurg\ acelea[i etape tactice ca [i ale majorului:
- preg\tirea ascult\rii;
- identificarea persoanei;
- ascultarea propriu-zis\, respectiv relatarea liber\ urmat\ de întrebari [i r\spun-
suri;
Organul judiciar care efectueaz\ audierea trebuie s\ aib\ în vedere c\ procesul
de formare a declara]iilor este asem\n\tor adul]ilor (percep]ie, decodare, memorare,
reactivare), îns\ va fi marcat de urm\torii factori:
- sugestibilitatea ridicat\ (din acest motiv redarea liber\ trebuie urmat\ de
întreb\ri directe, simple, neechivoce);
- lipsa experien]ei de via]\, nivelul sc\zut de cuno[tin]e (din aceast\ perspec-
tiv\ informatiile vor fi analizate prin prisma gradului de cunoa[tere al copilu-
lui, plecând de la denumirile specifice pe care acesta le d\ obiectelor,
fenomenelor [i oamenilor, interpretând în mod specific derularea eveni-
mentelor în func]ie de succesiunea relat\rii lor);
- subiectivitatea reflectat\ mai ales în tendin]ele de exagerare.
A. Preg\tirea ascult\rii
Aceasta presupune cunoa[terea cât mai complet\ a minorului prin ob]inerea de
date de la familie, rude, vecini, pedagogi, eventual psihologi sau asisten]i sociali cu
privire la dezvoltarea intelectual\, comportament, situa]ia la înva]\tur\, pasiuni, cerc de
prieteni. Deasemenea este necesar\ alegerea persoanei care s\ îl asiste pe copil la
audiere, în func]ie de specificul infrac]iunii sau vârstei (psiholog, p\rinte, educator, rud\).
În alegerea acestor persoane, nu este lipsit\ de relevan]\ identificarea eventualelor
leg\turi sau interese în cauza cercetat\ ale acesteia. Locul de ascultare trebuie s\ fie unul
care s\ îl dezinhibe pe copil, care s\ îi confere siguran]\ emo]ional\, cu un mobilier cât
mai simplu [i un interior ambiental cât mai pu]in solemn. Este recomandabil ca audierea
s\ nu se faca dintr-o parte [i alta a unui birou somptuos, ci stând pe canapele sau tabu-
36
rete cu o distan]\ de unul, doi metri. Ideal ar fi ca spa]iul s\ fie dotat cu juc\rii, eventu-
al cu p\pu[i anatomice, ferestrele înc\perilor s\ fie largi, în acest fel permi]ându-se
p\trunderea luminii naturale, lumina artificial\ s\ fie cât mai pu]in utilizat\ iar culoarea
acesteia s\ nu fie strident\, ci dimpotriv\ cât mai cald\ si s\ aib\ intensitate sc\zut\.
Dintr-o experien]\ suedez\ putem preciza c\ interviul cu copilul victim\ trebuie
s\ fie neîntrerupt [i s\ se desf\[oare într-o camer\ izolat\ fonic, iar u[a s\ fie prev\zut\
cu sistem de avertizare acustic (se lucreaz\/liber).
Contactul copilului cu anchetatorul trebuie s\ se fac\ pe cât posibil la cât mai
scurt timp de la intrarea acestuia în sediul unit\]ii, iar în lipsa acestui deziderat anti-
camerele trebuie s\ beneficieze de un mediu ambiental similar.
Mijloacele de înregistrare audio-video nu trebuie relevate în mod ostentativ
întrucât vederea lor ar putea produce inhibi]ii sau emo]ii foarte mari copilului.
Aceste aspecte sunt necesare a fi cunoscute pentru abordarea tactic\ cât mai
temeinic\ a audierii minorului victim\, ]inându-se seama de particularit\]ile ce rezid\ din
aceste tipologii, care pot indica gradul de instruc]ie, de percep]ie cognitiv\, etc.
Începerea investig\rii
cunoa[terea resurselor disponibile din cadrul comunit\]ii (centre de sprijinire
a copilului, martorii victimei, terapeu]i, etc).
revederea oric\rui material relevant pentru cazul dat:
- cum, când [i de c\tre cine a fost raportat abuzul;
- istoricul serviciilor de protec]ie a copilului legile ce ]in de aspectele con-
fiden]iale nu se aplic\ în cazul investiga]iilor de abuz;
- istoricul criminalit\]ii suspectului;
- plângeri anterioare ale victimei;
- dac\ victima a fost examinat\ medical;
- dac\ copilul sufer\ de vreo dizabilitate de înv\]are sau mental\;
- dac\ copilul vorbe[te aceea[i limb\ ca [i tine; în caz contrar se impune
un traduc\tor.
Alege]i o loca]ie prietenoas\ pentru a investiga copilul:
- absen]a oric\ror posibile surse de distragere a aten]iei;
- locul s\ fie familiar, neoficial;
37
- agreabil [i primitor pe cât posibil.
Decide]i cine va participa la interviu
- este recomandat un singur intervievator;
- p\rin]ii, organele de ordine, prietenii nu trebuie s\ fie prezen]i;
- evita]i a purta vreo arm\ în timp ce intervieva]i copilul;
- urm\ri]i îndeaproape orice informa]ie ob]inut\ în cadrul interviului.
Intervievarea copilului
Intervieva]i copilul cât de curând posibil dup\ ce a fost raportat incidentul;
Atitudinea, comportamentul dumneavoastr\ pe parcursul interviului sunt
importante.
- p\stra]i tot timpul în minte faptul c\ a intervieva un copil este ceva cu
totul diferit decât a intervieva un adult;
- prezenta]i-v\ la început [i explica]i munca pe care o face]i dv.;
- fi]i r\bd\tor;
- fi]i liberi în gândire, deschi[i;
- nu gr\bi]i interviul;
- folosi]i o terminologie simpl\, u[or de în]eles;
- încerca]i s\ stabili]i un raport cu copilul, întrebându-l despre prieteni,
fra]i, animale, hobby-uri, etc;
Determina]i nivelul de dezvoltare al copilului.
- cunoa[te copilul diferen]a între minciun\ [i adev\r, între interior [i exte-
rior?
- Copilul poate s\ numere [i s\ spun\ cât este ora?
- Cere]i copilului s\ identifice p\r]i ale corpului;
- Copilul trebuie s\ foloseasc\ cuvinte proprii, adecvate vârstei;
- Folosi]i p\pu[i sau desene anatomice pentru a vedea ceea ce copilul
nume[te p\r]i ale corpului.
Adunarea faptelor
În cazurile de abuz sexual, natura [i amploarea detaliilor furnizate de copil pot
vorbi de la sine, sunt de obicei evidente.
Cine?
Cum nume[te victima suspectul?
Descrierea suspectului.
Rela]ia cu suspectul.
Ce?
Stabili]i ce ofense au fost aduse copilului prin s\rutare, mângâiere, penetrare;
Detalieri în termenii descri[i de copil „organul lui s-a ridicat” (erec]ie) sau „a
f\cut pipi, dar avea culoarea alb\” (ejaculare).
Suspectul a ar\tat filme, c\r]i sau fotografii copilului?
Suspectul i-a oferit copilului droguri sau alcool?
Când?
Data [i ora incidentului.
Încerca]i s\ surprinde]i date specifice - zile de na[tere, s\rb\tori, anotimpuri
pentru a ajuta copilul s\-[i aminteasc\.
De câte ori s-a întâmplat - mai mult de o singur\ dat\, mai mult de zece ori.
Unde?
Stabili]i locul de întâlnire.
38
Pune]i copilul s\ descrie locul - ce fel de camer\, ce mobil\, ce fel de perdele
avea.
{coal\, ma[in\, biseric\.
Sim]uri
- hainele suspectului, corpul, culoarea spermei, tatuaje, cicatrici.
- mirosul deodorantului de corp, respira]ie urât mirositoare, alcool, ]ig\ri.
- strângere puternic\, penis tare / moale, sperm\ apoas\.
- ce i-a spus suspectul, promisiuni, mituire, amenin]\ri
Asigura]i-v\ c\ ve]i înregistra detaliile interviului cu acurate]e (scris, video,
audio).
Dac\ trebui s\ v\ nota]i ceva, explica]i copilului de ce face]i acest lucru.
Dac\ observa]i c\ respectivul copil este distras de faptul c\ dv. nota]i ceea ce
spune, înceta]i a mai scrie [i aduce]i-v\ aminte s\ completa]i documentul cât
mai curând posibil, dup\ terminarea interviului.
Evita]i întreb\rile care sugereaz\ r\spunsul.
Înregistra]i separat impresiile dumneavoastr\ despre credibilitatea general\ a
copilului.
Dup\ interviu
Mul]umi]i copilului pentru ajutorul acordat. Spune]i-i cât este de curajos [i c\
a f\cut o treab\ foarte bun\, ajutându-v\ s\ în]elege]i ce s-a întâmplat.
Contacta]i serviciile de protec]ie a copilului dac\ nu s-a f\cut înc\ acest lucru.
Aranja]i pentru o examinare medical\ dac\ acest lucru nu a fost înc\ f\cut.
Spune]i membrilor familiei despre resursele disponibile în comunitate.
Al]i martori
Un proces de succes despre un caz de abuz sexual se realizeaz\ punând accent
nu doar pe m\rturia victimei.
Vorbi]i cu fra]ii, rudele, profesorii, consilierii [colari, etc.
Nonofensarea p\rin]ilor.
39
- afla]i rela]ia victimei cu suspectul înainte de incident.
- divor], separare, violen]\ domestic\, probleme legate de custodie.
- orice schimbare observat\ în comportamnentul victimei.
- via]a sexual\ cu suspectul.
Martorii „împrumut\” din credibilitatea [i consisten]a declara]iilor victimei.
Un martor poate re]ine ordinea cronologic\ a evenimentelor.
La prima apari]ie, martorul folose[te acelea[i cuvinte ca [i copilul.
Leg\tura dintre „lan]ul declara]iilor” (victima i-a spus prietenului, prietenul i-a
spus mamei, mama acestuia a relatat faptele mamei victimei, mama victimei a
apelat la consilierul [colar, consilierul a sunat la poli]ie).
Afla]i circumstan]ele (cine, ce, când, unde) declara]iei.
Probleme pe care [i le pune un copil victim\ a unui abuz sexual pot fi struc-
turate schematic astfel:
oare este vina mea?
voi avea probleme?
oare voi fi crezut?
voi r\mâne o persoan\ agreabil\ dup\ ce mi s-a întâmplat?
am fost abuzat?
voi avea probleme în viitor?
Toat\ lumea este sup\rat\ din cauza mea. A[ vrea s\ nu fi cauzat aceste pro-
bleme. Mi-a[ fi dorit s\ nu-i fi cauzat lui (abuzatorului) atâtea probleme.
Ce se va întâmpla acum dup\ ce am spus ceea ce am spus? Mi-e fric\?
De ce trebuie s\ merg la doctor?
Vom oferi câteva r\spunsuri recomandate celor care realizeaz\ interviul pentru
ameliorarea sentimentelor sau st\rilor generate de problemele mai sus ar\tate.
~ntrebare R\spuns
40
Încurajeaz\ exprimarea sentimentelor
Pot oamenii s\-mi spun\ ce s-a întâmplat
copilului. Aprob\ sentimentele exprimate.
cu mine?
Ajut\ copilul s\ în]eleag\ aceste reac]ii.
41
Asigur\ copilul c\ doctorul este acolo pen-
tru a vedea dac\ minorul este s\n\tos [i
nu pentru a verifica dac\ spune adev\rul.
Demonstreaz\-i copilului c\ de]ine con-
De ce trebuie s\ merg la doctor?
trolul: dac\ vrei s\ ne oprim, o facem?
Verific\ dac\ minorul are vreo întrebare
sau vreo îngrijorare pe care doctorul ar
putea s\ i-o amelioreze.
BIBLIOGRAFIE
42
CAPITOLUL II. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN CURSUL CERCET|RII
JUDEC|TORE{TI
&.2. Accep]iuni
Etimologic, conceptul de victimologie deriv\ din latinescul victima [i logos [i
reprezint\ [tiin]a victimei.
În cadrul culturilor antice, preocup\rile fa]\ de victim\ vizau sistemul de com-
pensa]ii [i r\scump\r\ri care ac]ionau pentru revenirea la starea de echilibru a balan]ei
drept\]ii.
La jum\tatea secolului XIX, se constat\ o serie de preocup\ri pentru readucerea
victimei pe un loc principal, considerându-se c\ victimele sunt elemente valoroase de
studiu, deoarece apar ca jum\tate a diadei infractor-victim\.
În prezent, [tiin]a dreptului penal consacr\ victima ca „orice persoan\ uman\
care sufer\ direct sau indirect consecin]ele fizice, materiale sau morale ale unei ac]iuni
sau inac]iuni criminale” (28).
Focalizarea interesului protej\rii drepturilor fundamentale, exclusiv sau pre-
ponderent asupra infractorului a dus la un dezechilibru procesual, victima fiind plasat\
nu numai la marginea procup\rilor, ci, în mare m\sur\, victimizat\ a doua oar\ prin
actul judiciar (29).
În condi]iile escalad\rii îngrijor\toare a fenomenului infrac]ional s-a dezvoltat o
nou\ arie de cercetare criminalistic\-criminologic\, victimologia, care are în vedere, în
mod special, victima ca personaj principal în drama judiciar\.
De la cercet\rile pur constatatoare ale gradului de victimizare a popula]iei, ori
de la cele privitoare la comportamentul preinfrac]ional al victimei [i la m\sura în care
acesta ori alte împrejur\ri, ]inând de persoana victimei sunt implicate în favorizarea
28 T. Bogdan, I. Sântea, Analiza psihologic\ a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M.I. Serviciul Editorial [i
Cinematografic Bucure[ti, 1988, p. 93.
29 Fr.Tulkens, M.van de Kerchove „Introduction au droit penal“, Kuwen Editions Juridiques, Belgique, 1997, p. 77
43
fenomenului infrac]ional, victimologia, ca ramur\ a criminologiei, tinde spre solu]ii
aplicative menite s\ amelioreze situa]ia victimelor infrac]iunii (30).
De[i victimei i se acord\ mai pu]in\ aten]ie din partea legiuitorului, analiza [i
cunoa[terea locului [i rolului pe care aceasta îl ocup\, atât în activitatea infrac]ional\, cât
[i în cea judiciar\, contribuie, pe de o parte, la formarea unor recomand\ri pentru con-
duita preventiv\ [i autoprotectiv\ pentru a înl\tura pericolul victimiz\rii [i, pe de alt\
parte, la justa aplicare a legii în cazul s\vâr[irii infrac]iunilor.
30 V. Pa[ca, Victima un actor mare într-un rol minor, Revista de drept penal, anul VIII, nr.2, Bucure[ti, 2001, p.35
31 V. Cioclei , Via]a sexual\ [i politica penal\, Editura Holding Reporter, Bucure[ti, 1994, p.26.
44
Legisla]ia român\ actual\ este îns\ absolut deficitar\ în ceea ce prive[te drep-
turile victimei (pur [i simplu) înainte ca aceasta s\ dobândeasc\ vreuna din calit\]ile pro-
cesuale sus amintite.
Cu alte cuvinte, persoana care sufer\ de pe urma unei infrac]iuni nu are la
îndemân\ nici un instrument legislativ cu ajutorul c\ruia s\-[i amelioreze, într-un fel sau
altul, situa]ia, înainte de a fi angrenat\ în mecanismul procesual.
S\vâr[irea unei infrac]iuni genereaz\ obliga]ii [i drepturi pentru o suit\ întreag\
de persoane. Drepturile [i obliga]iile ce se nasc în cadrul procesului penal sunt variate
[i depind de pozi]ia procesual\ a participan]ilor.
În urma s\vâr[irii unei infrac]iuni ia na[tere un conflict de drept penal
substan]ial concret între societate (reprezentat\ prin stat) pe de o parte, [i autorul
infrac]iunii pe de alt\ parte.
Victima infrac]iunii, a[a cum se observ\, nu are un rol definitoriu. Rezolvarea
conflictului n\scut în urma s\vâr[irii infrac]iunii st\ sub semnul oficialit\]ii [i de aceea
este nevoie ca el s\ fie dedus, în mod obligatoriu, spre solu]ionare organelor judiciare
competente.
Declan[area activit\]ii organelor de urm\rire penal\ este îns\ condi]ionat\, în
toate cazurile, de aducerea la cuno[tin]a acestora despre s\vâr[irea unei infrac]iuni.
Codul de procedur\ penal\ prevede în art.221 principalele modalit\]i de
sesizare ca fiind plângerea, denun]ul [i sesizarea din oficiu. La acestea se adaug\ forme
deosebite de sesizare cum sunt plângerea prealabil\, sesizarea sau autorizarea organu-
lui prev\zut de lege.
Plângerea - este sesizarea f\cut\ de persoana v\t\mat\ prin infrac]iune. Potrivit
art.222 Cod de procedur\ penal\, plângerea este încuno[tin]area f\cut\ de o persoan\
sau de o organiza]ie din cele prev\zute la art.145 Cod penal c\reia i s-a cauzat o
v\t\mare prin infrac]iune.
Plângerea poate îmbr\ca forma scris\ [i trebuie s\ cuprind\: numele, calitatea [i
domiciliul peti]ionarului, descrierea faptei care constituie obiectul plângerii, indicarea
faptuitorului dac\ este cunoscut [i a mijloacelor de prob\ prin care se pot dovedi împre-
jur\rile cauzei. Dac\ plângerea cuprinde [i formularea unor preten]ii de desp\gubire în
privin]a daunelor provocate prin infrac]iune, ea reprezint\ concomitent [i o constituire
de parte civil\.
Plângerea poate fi f\cut\ [i oral, caz în care se consemneaz\ într-un proces ver-
bal, men]ionându-se acelea[i elemente. Este frecvent\ forma oral\ a plângerii în situa]ia
în care victima este un minor care nu [tie s\ scrie sau, care datorit\ st\rii de tulburare
în care se afl\ ca urmare a comiterii asupra sa a unei infrac]iuni, nu poate reda în scris
cele întâmplate.
Legea nu oblig\ persoana v\t\mat\ ca în cuprinsul plângerii s\ indice [i
încadrarea juridic\ a faptelor. Dac\ aceasta, totu[i, s-a f\cut [i este gre[it\, împrejurarea
nu poate determina un alt regim juridic decât cel decurgând din încadrarea juridic\ real\
pe care urmeaz\ s\ o stabileasc\ în mod concret organul judiciar.
Aliniatul 6 al art.222 Cod de procedur\ penal\ reglementeaz\ situa]ia per-
soanelor lipsite de capacitate de exerci]iu, statuând c\ în cazul lor, plângerea se face de
reprezentantul legal, precum [i a persoanelor cu capacitate de exerci]iu restrâns\ care,
conform textului legal, pot face plângere cu încuviin]are persoanelor prev\zute de legea
civil\. „Per a contrario” , rezult\ c\ reprezentan]ii legali ai minorului cu capacitate de
exerci]iu restrâns\ nu pot face plângere în numele acestuia. În cazul în care reprezen-
tantul legal a f\cut plângere în numele persoanei cu capacitate de exerci]iu restrâns\,
plângerea nu este valabil\. Solu]ia se impune în cauz\, în urma interpret\rii aliniatului
6 al art.222 [i a dispozi]iilor art.9 din Decretul 31/1954, deoarece legea prevede c\
45
reprezentantul legal are dreptul doar s\ încuviin]eze persoanei cu capacitate de exerci]iu
restrâns\ s\ fac\ un anumit act, lipsa de ini]iativ\ a minorului neputând fi suplinit\ prin
plângerea f\cut\ de c\tre reprezentantul s\u legal.
Persoana v\t\mat\ poate declara c\ nu-[i însu[e[te plângerea f\cut\ de substi-
tu]ii procesuali, cu excep]ia plângerii introduse de reprezentantul legal pentru cel lipsit
de capacitate de exerci]iu.
O problem\ care s-a ivit în practic\ este aceea în care persoana, lipsit\ de capac-
itate de exerci]iu sau cu capacitate de exerci]iu restrâns\, dore[te s\ fac\ plângere, îns\
nu o poate introduce datorit\ pasivit\]ii reprezentantului legal.
Literatura de specialitate (32) a r\spuns îns\ acestei chestiuni, ar\tând c\, în cazul
în care reprezentantul legal nu confirm\ plângerea f\cut\ de persoana cu capacitate de
exerci]iu restrâns\, plângerea poate fi apreciat\ ca denun].
Al]i autori (33) apreciaz\ c\, în asemenea cazuri, plângerea poate fi exploatat\ ca
o informa]ie în vederea sesiz\rii din oficiu.
Denun]ul reprezint\ o modalitate mai larg\ de sesizare a organelor de urm\rire
penal\, iar persoana care-l face nu este circumstan]iat\ ca în cazul plângerii. Din cuprin-
sul art.223 Cod procedur\ penal\ rezult\ c\, spre deosebire de plângere, care poate fi
f\cut\ numai de persoana v\t\mat\, denun]ul se introduce de orice persoan\ care î[i
asum\ rolul [i r\spunderea denun]\torului.
Este posibil ca sesizarea s\ fie f\cut\ de îns\[i persoana v\t\mat\, îns\ f\r\ a fi
întrunite condi]iile pentru a considera încon[tiin]area ca o plângere. Este cazul, spre
exemplu, a persoanei lipsite de capacitate de exerci]iu care face sesizare în mod direct
[i nu prin reprezentantul s\u legal, sau a persoanei cu capacitate de exerci]iu restrâns\
care nu a ob]inut încuviin]area reprezentantului s\u legal.
Potrivit art. 232 alin. 2 Cod procedur\ penal\, denun]ul trebuie s\ con]in\ ace-
lea[i date ca [i plângerea.
Denun]ul scris trebuie s\ fie semnat de denun]\tor, iar în cazul denun]ului oral
acesta se consemneaz\ într-un proces verbal de c\tre organul în fa]a c\ruia a fost f\cut.
Sesizarea din oficiu. Când organul de urm\rire penal\ afl\ de s\vâr[irea
infrac]iunii pe alt\ cale decât prin denun] sau plângere are loc o sesizare din oficiu.
Modalit\]ile concrete prin care se realizeaz\ sesizarea din oficiu sunt multiple ca, de
exemplu, constatarea personal\ a comiterii unei infrac]iuni flagrante, primirea unui
denun] anonim, mijloacele de informare în mas\ sau zvonul public.
Organele de urm\rire penal\ nu se pot sesiza din oficiu, când de[i au luat
cuno[tin]\ despre s\vâr[irea unei infrac]iuni prin mijloace proprii de informare este
necesar\ plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate sau o alt\ sesizare special\
prev\zut\ anume de lege.
Plângerea prealabil\ reprezint\ un instrument la îndemâna victimei unei
infrac]iuni care exprim\ plenar dreptul de disponibilitate al acesteia.
În cazul infrac]iunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile
ac]iunea penal\ nu se poate exercita în lipsa acestei plângeri (art.279 Cod de procedur\ penal\).
A[adar, plângerea prealabil\ nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar,
ci reprezint\ o condi]ie indispensabil\ pentru punerea în mi[care a ac]iunii penale. Dispozi]iile
art. 279 se coroboreaz\ [i cu cele prev\zute în art.10 Cod de procedur\ penal\ unde se prevede
c\ ac]iunea penal\ nu poate fi pus\ în mi[care, iar dac\ a fost pus\ în mi[care, nu mai poate fi
exercitat\ dac\ lipse[te plângerea prealabil\ (lit.f) sau aceasta a fost retras\ (lit.h).
32 M.Basarab, Drept procesual penal, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de Drept, Vol II, 1973, p.368
S. Kahane, Not\ în Revista român\ de drept nr.8, 1972, p.150-152
33 I.Neagu, Drept procesual penal-Tratat, Global Lex, Bucure[ti, 2002, p. 522
46
Legea penal\ determin\ cazurile când, pentru exercitarea ac]iunii penale, este
necesar\ plângerea prealabil\, pornind de la împrejurarea c\ infrac]iunile respective sunt
dintre acelea care prin natura lor privesc rela]iile sociale limitate îndeosebi la interesele
personale ale p\r]ilor. În asemenea cazuri, se consider\ c\ cei v\t\ma]i sunt în m\sur\
s\ aprecieze dac\ este cazul s\ declan[eze un proces penal, punerea în mi[care a
ac]iunii penale fiind condi]ionat\ de manifestarea unui drept exclusiv al p\r]ii v\tamate.
Împotriva voin]ei celui v\t\mat procesul penal nu se poate desf\[ura, întrucât ac]iunea
penal\ se caracterizeaz\ în acest caz prin disponibilitate, organele judiciare neputându-
[i exercita atribu]iile din oficiu.
Cine poate introduce plângerea? Potrivit art.131 alin.1 Cod penal plângerea
prealabil\ poate fi introdus\ la organul competent numai de c\tre persoana v\t\mat\
prin infrac]iune.
Dac\ persoana v\t\mat\ este un minor, adic\ o persoan\ cu capacitate de exer-
ci]iu restrîns\, sau lipsit\ de capacitate de exerci]iu, plângerea prealabil\ poate fi intro-
dus\ de reprezentantul legal sau cu încuviin]area acestuia. Ra]iunea rezid\ din corobo-
rarea art. 284 alin.2 Cod procedur\ penal\ cu dispozi]iile art.132 alin.3 Cod penal.
Astfel, în vederea ocrotirii minorilor f\r\ capacitate de exerci]iu sau cu capaci-
tate de exerci]iu restrâns\, oricare dintre p\rin]i sau, dup\ caz tutorele, poate înlocui sau
întregi voin]a acestora, ei devenind titulari ai plângerii prealabile în cazul în care ace[ti
minori au fost v\t\ma]i prin infrac]iuni pentru care legea prevede c\ este necesar\ plân-
gerea prealabil\ a persoanei v\t\mate.
În acest context, se impune a se face distinc]ia dup\ cum victima minor\ are
capacitate de exerci]iu restrâns\ sau este lipsit\ total de capacitate de exerci]iu.
Potrivit art.5 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice [i juridice, per-
soana fizic\ are „…în afar\ de cazurile prev\zute de lege capacitate de exerci]iu”.
Capacitatea de exerci]iu este capacitatea persoanei de a-[i exercita drepturile [i
de a-[i asuma obliga]ii, s\vâr[ind acte juridice.
Potrivit art.8 din Decret „capacitatea deplin\ de exerci]iu începe de la data când
persoana devine major\, adic\ la împlinirea vârstei de 18 ani”.
Capacitatea de exerci]iu restrâns\ este prev\zut\ de dispozi]iile art.9 din decret
potrivit c\ruia „ minorul care a împlinit vîrsta 14 ani are capacitate de exerci]iu restrâns\”
iar actele juridice ale minorului cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se încheie de c\tre
acesta, îns\ cu încuviin]area prealabil\ a p\rin]ilor sau a tutorelui.
În consecin]\, victima minor\ cu vârsta cuprins\ între 14 [i 18 ani va putea intro-
duce personal la organul competent o plângere prealabil\ cu condi]ia încuviin]\rii pre-
alabile a persoanelor prev\zute de legea civil\.
În practic\ se întâlnesc îns\, destul de frecvent, situa]ii în care, de[i victima este
un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\, plângerea este f\cut\ [i introdus\ la organ-
ul competent de reprezentantul s\u legal.
Unii autori (34) consider\ c\ atunci când partea v\t\mat\ este un minor cu capaci-
tatea de exerci]iu restrâns\, plângerea prealabil\ trebuie introdus\ de acesta cu încuviin]area
reprezentantului legal, îns\, minorul î[i poate însu[i plîngerea f\cut\ de reprezentantul s\u
legal cu condi]ia ratific\rii ei în termenul legal pentru introducerea plângerii.
Ne raliem acestei opinii apreciind c\ nu poate fi sanc]ionat\ conduita diligent\
a p\rintelui care a f\cut plângere pentru copilul s\u minor [i a depus-o la organul com-
petent cu respectarea termenului legal, dac\ ulterior, în acela[i interval de dou\ luni,
minorul confirm\ plângerea f\cut\ de tat\l s\u.
34 P. Gotu, Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care a ac]iunii penale, atunci când partea v\t\mat\ este un minor cu
capacitate de exerci]iu restrâns\, Revista român\ de drept nr.11/1983, p.30
47
Dac\ un minor a dobândit prin c\s\torie capacitatea deplin\ de exerci]iu a drep-
turilor sale, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani (art.8 alin. 3 din Decretul 31/1954),
el poate introduce personal plângerea prealabil\ f\r\ s\ aib\ nevoie de încuviin]area
altei persoane.
În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerci]iu, cum este cazul minorilor
care nu au împlinit 14 ani, conform art.11 din decret actele juridice (deci [i plângerea
prealabil\) se fac de reprezentan]ii legali ai acestora.
Exercitarea din oficiu a ac]iunii penale în cazul infrac]iunilor urm\rite la plân-
gerea prealabil\. Ca o garan]ie a ap\r\rii persoanelor v\t\mate incapabile împotriva
infrac]iunilor la plângere prealabil\, în art.131 alin.5 Cod penal se arat\ c\ „în cazul în
care cel v\t\mat este o persoan\ lipsit\ de capacitatea de exerci]iu sau capacitate de
exerci]iu restrâns\, ac]iunea penal\ se pune în mi[care [i din oficiu”.
Reglementarea legal\ consacr\ ipoteza în care, raportat la aceast\ categorie de
persoane, func]ioneaz\ atât principiul disponibilit\]ii asupra ac]iunii penale cât [i prin-
cipiul oficialit\]ii.
Literatura juridic\ (35) este cvasiunanim\ în aprecierea faptului c\ punerea în
mi[care a ac]iunii penale se face din oficiu numai în subsidiar, adic\, doar în ipoteza în
care cei c\rora le revenea aceast\ obliga]ie nu au introdus plângerea prealabil\ la
organele competente, ca o garan]ie pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu
sau cu capacitate de exerci]iu restrâns\.
Astfel, dac\ ac]iunea penal\ s-a pus în mi[care din oficiu iar, ulterior, s-a intro-
dus plângere prealabil\ de c\tre reprezentan]ii legali ai minorului în termenul prev\zut
de lege, procesul penal va fi guvernat în continuare de principiul disponibilit\]ii, a[a
încât împ\carea p\r]ilor sau retragerea plângerii prealabile, cu respectarea condi]iilor
legale va avea ca efect stingerea ac]iunii penale.
În leg\tur\ cu acelea[i subiect, o problem\ legat\ de analiza textului alin. 5 al
art.131 Cod penal poart\ asupra stabilirii sferei de aplicabilitate a dispozi]iilor regle-
ment\rii legale. Astfel, literatura de specialiate contemporan\ (36) [i-a exprimat punctul de
vedere conform c\ruia, pornind de la faptul c\ art.131 alin.5 din Codul penal, nu face
nici o distinc]ie între infrac]iunile pentru care plângerea prealabil\ se adreseaz\
organelor de urm\rire penal\ [i cele pentru care plângerea prealabil\ se introduce direct
la instan]a de judecat\, s-a considerat c\ textul în cauz\ se aplic\ tuturor infrac]iunilor
fa]\ de care legea reglementeaz\ obligativitatea procedurii plângerii prealabile a per-
soanelor v\t\mate.
Într-o alt\ opinie (37), la care nu subscriem, s-a sus]inut c\ dispozi]iile art.131
alin.5 Cod penal sunt incidente doar în cazul infrac]iunilor pentru care, potrivit art.279
lit. b [i c Cod procedur\ penal\, plângerea prealabil\ se adreseaz\ organelor de cer-
cetare penal\ sau procurorului, norma legal\ în discu]ie neavând aplicabilitate în cazul
infrac]iunilor pentru care plângerea se adreseaz\ la instan]\.
Excep]ii de la principiul disponibilit\]ii în cazul plângerii prealabile sunt regle-
mentate [i de normele de drept penal special, atunci când legiuitorul a vrut s\ instituie
m\suri de protec]ie speciale victimelor anumitor infrac]iuni.
Astfel, de exemplu, alineatul 3 al art.180 [i alineatul 2 al art.181 Cod penal prev\d
c\ în cazul infrac]iunilor s\vâr[ite împotriva membrilor familiei, ac]iunea penal\ se pune
în mi[care [i din oficiu. Aceast\ op]iune a legiuitorului este justificat\ în expunerea de
35 I. Neagu, op.cit., p.572; Mihaela Vasiescu, Unele probleme privind interpretarea art.131 alin. 5 din Codul penal, Dreptul,
nr.4/2000, p. 169
36 V. P\tulea, Plângerea prealabil\ [i punerea în mi[care din oficiu a ac]iunii penale, atunci când partea v\t\mat\ este un
minor cu capacitatea de exerci]iu restrâns\, Studiul II, Revista român\ de drept nr.11/1983 , p.40; I. Neagu, op.cit, p.573
37 P. Gotu, op.cit, p.37-39
48
motive prin faptul c\, în cazul acestor infrac]iuni, de regul\, autorul face ulterior presiuni
asupra victimei pentru a nu introduce plângerea prealabil\ sau pentru a o retrage dac\ a
fost introdus\. Este discutabil îns\, dac\ modificarea adus\ prin noua reglementare, este
în m\sur\ s\ duc\ la atingerea scopului vizat, în condi]iile în care se prevede, atât în cazul
art.180, cât [i în cazul art.181, c\ „împ\carea p\r]ilor înl\tur\ r\spunderea penal\, pro-
ducându-[i efectele [i în cazul în care ac]iunea penal\ a fost pus\ în mi[care din oficiu.”
Se consider\, f\r\ a inten]iona eludarea principiului disponibilit\]ii, c\ este posibil ca, în
realitate, acelea[i presiuni exercitate anterior asupra victimei pentru a nu depune plân-
gerea, s\ fie exercitate pentru împ\care, a[a încât dispozi]ia privind punerea în mi[care din
oficiu a ac]iunii penale s\ nu fie în m\sur\ s\ r\spund\ scopului vizat.
Plângerea prealabil\ produce efecte in rem [i nu in personam. Astfel, dac\
infrac]iunea a v\t\mat mai multe persoane, este suficient\ plângerea uneia, pentru a
subzista r\spunderea penal\ cu privire la integralitatea faptei infrac]ionale - deci [i sub
aspectul faptelor prin care s-au adus v\t\m\ri celor care nu au introdus plângerea pre-
alabil\. În acest caz, numit indivizibilitatea activ\ a r\spunderii penale, lipsa plângerii
prealabile exist\ numai dac\ nici una din persoanele v\t\mate nu [i-a manifestat voin]a
de a pune în mi[care ac]iunea penal\.
Dac\ o infrac]iune a fost s\vâr[it\ de mai mul]i participan]i [i se face plângere
prealabil\ numai cu privire la unul din ei, ac]iunea penal\ se exercit\ asupra tuturor -
[i contra acelor pe care plângerea nu-i vizeaz\(38). Temeiul unic al r\spunderii tuturor
participan]ilor pentru fapta penal\ este a[a numita indivizibilitate pasiv\ a r\spunderii
penale întemeiat\ pe unitate [i indivizibilitate infrac]ional\.
Întrucât lucrarea de fa]\ dore[te s\ eviden]ieze reglement\rile legale existente
privitoare la victimele minore, nu vom insista asupra dispozi]iilor legale comune, cum
sunt, spre exemplu cele referitoare la con]inutul plângerii prealabile, în conformitate cu
art. 283 Cod procedur\ penal\, organele la care poate fi introdus\ plângerea prealabil\
[i competen]a acestora, potrivit art.279 Cod procedur\ penal\, f\când referire doar la
aspectele care comport\ diferen]e raportate la persoana v\t\mat\ lipsit\ de capacitate de
exerci]iu sau având capacitate de exerci]iu restrâns\.
Astfel, potrivit art.284 alin.1 Cod procedur\ penal\, în cazul infrac]iunilor pen-
tru care legea prevede c\ este necesar\ o plângere prealabil\, aceasta trebuie s\ fie intro-
dus\ în termen de 2 luni din ziua în care persoana v\t\mat\ a [tiut cine este f\ptuitorul.
În art.284 alin.2 Cod procedur\ penal\ se arat\ îns\ c\, în cazul în care per-
soana v\t\mat\ este un minor, plângerea prealabil\ trebuie s\ fie introdus\ în termen de
2 luni de la data la care persoana îndrept\]it\ a reclama a [tiut cine este f\ptuitorul.
În consecin]\, în cazul minorilor, dispozi]ia amintit\ se aplic\ dup\ caz: dac\
persoana v\t\mat\ este un minor cu capacitate de exerci]iu restrâns\, termenul va curge
din momentul când acesta a [tiut cine este f\ptuitorul, nefiind semnificativ\ data
cunoa[terii faptuitorului de c\tre reprezentantul s\u legal; dimpotriv\, dac\ minorul nu
are capacitate de exerci]iu, este irelevant faptul c\ acesta l-a cunoscut pe f\ptuitor la o
anume dat\, singurul moment care conteaz\ fiind cel când reprezentantul legal a de]inut
informa]ia respectiv\.
Termenul fiind pe luni, trebuie calculat dup\ regulile comune înscrise în art. 186
alin. 3 [i alin. 4 Cod procedur\ penal\.
În leg\tur\ cu respectarea termenului, în practic\ s-a statuat c\:
- este irelevant faptul c\ persoana minor\ [i unul dintre p\rin]ii s\i erau inter-
na]i în spital în cadrul termenului de introducere a plângerii, din moment
ce sesizarea putea fi f\cut\ în acest interval [i de c\tre cel\lalt p\rinte;
38 Tribunalul Suprem, Sec]ia penal\, Decizia nr.1248/1978, Revista român\ de drept nr.1/1979, p.49.
49
- nu este tardiv\ plângerea prealabil\ depus\ în termen [i restituit\ de
organul judiciar spre completare persoanei v\t\mate, chiar dac\
depunerea ulterioar\ se face dup\ expirarea termenului legal.
Dac\ persoana v\t\mat\ introduce plângerea prealabil\ la un organ necompe-
tent, gre[eala urmeaz\ a fi acoperit\ din oficiu de organul sesizat, luându-se în calcul c\
plângerea poate fi f\cut\ de o persoan\ f\r\ calificare juridic\. Acesta este sensul normei
din art.285, care prevede c\ plângerea prealabil\ gre[it îndreptat\ la organul de urm\rire
penal\ sau la instan]\ se trimite organului competent. Astfel, în mod gre[it instan]a de
fond a apreciat c\ plângerea este tardiv\ în condi]iile în care petentul a sesizat organul
de urm\rire penal\ în interiorul termenului de dou\ luni (39).
Procedura de judecat\ în fa]a instan]ei. Odat\ cu primirea plângerii prealabile
se fixeaz\ termenul de judecat\ [i se dau dispozi]ii pentru citarea persoanelor care tre-
buie s\ participe la judecarea cauzei.
În cazul minorilor, întotdeauna, indiferent dac\ ace[tia au capacitate de exerci]iu
sau sunt lipsi]i de capacitate de exerci]iu, la judecarea cauzei trebuie cita]i [i p\rin]ii (sau
tutorele dup\ caz) acestora, în calitate de reprezentan]i legali.
De[i legea procedural penal\ nu cuprinde norme referitoare la o atare obliga]ie,
în practic\, în vederea garant\rii respect\rii drepturilor p\r]ii v\t\mate minore se pro-
cedeaz\ la citarea reprezentan]ilor legali.
În sprijinul argument\rii vin urm\toarele considerente:
Astfel, a[a cum s-a ar\tat anterior, reprezentantul legal îndepline[te sau încuvi-
in]eaz\ actele juridice ale persoanei lipsite de capacitate de exerci]iu sau având capaci-
tatea de exerci]iu restrâns\.
De asemenea, potrivit art.2 din Legea 272/2004 în cauzele solu]ionate de
instan]ele judec\tore[ti, în vederea preval\rii principiului „interesului superior al copilu-
lui”, autorit\]ile publice sunt obligate s\ implice familia în toate deciziile, ac]iunile [i
m\surile privitoare la copil. Potrivit art.4 din aceea[i lege „copilul este persoana care nu
a împlinit vârsta de 18 ani [i nu a dobândit capacitatea deplin\ de exerci]iu, în condi]iile
legii”, iar „reprezentant legal al copilului este persoana desemnat\ potrivit legii s\
exercite drepturile [i s\ îndeplineasc\ obliga]iile p\rinte[ti fa]\ de copil”.
De asemenea, conform art.132 aliniatul 3 Cod penal, atâta timp cât în cazul
infrac]iunilor la plângere prealabil\, împ\carea p\r]ilor înl\tur\ r\spunderea penal\, ea nu
poate fi f\cut\ decât de reprezentantul legal al minorului sau cu încuviin]area acestuia.
Conform art.284 indice 1 Cod procedur\ penal\ în cazul infrac]iunilor pentru
care plângerea prealabil\ se adreseaz\ direct instan]ei (art.279 lit a Cod procedur\
penal\) lipsa nejustificat\ a p\r]ii v\t\mate la dou\ termene consecutive este consider-
at\ drept retragere a plângerii.
Esen]ial pentru aplicarea dispozi]iilor art.284 indice 1 Cod procedur\ penal\, este
ca lipsa de la judecat\ s\ fie nejustificat\, adic\ imputabil\ exclusiv p\r]ii v\t\mate. De
aceea literatura juridic\ [i practica judiciar\ în stabilirea cazurilor în care aceste dispozi]ii
nu-[i g\sesc aplicarea, au în vedere numai situa]iile în care lipsa trebuie apreciat\ ca fiind
justificat\, fie c\ este imputabil\ instan]ei de judecat\, întrucât partea v\t\mat\ nu a fost
citat\, ori procedura de citare nu a fost regulat îndeplinit\ (40), fie pentru c\, datorit\
diverselor altor împrejur\ri, p\r]ilor v\t\mate nu li se poate imputa aceast\ vin\, cum ar
fi cazurile în care partea v\t\mat\ a lipsit pentru c\ a fost bolnav\, partea v\t\mat\ a
39 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr.151/2002, nepublicat\
40 Tribunalul Ia[i, Decizia penal\ nr.289/2002, nepublicat\
50
avut angajat ap\r\tor care a fost prezent ori, de[i partea v\t\mat\ a lipsit la apelul p\r]ilor,
ulterior, s-a prezentat [i a luat termenul de amânare în cuno[tin]\(41).
În orice situa]ie, în condi]iile în care instan]a constat\ c\ absen]a p\r]ii v\t\mate
minore este nejustificat\, trebuie s\ stabileasc\ ca fiind nejustificat\ [i absen]a reprezen-
tan]ilor legali ai minorului.
Retragerea plângerii prealabile [i împ\carea p\r]ilor. În virtutea dreptului de
dispozi]ie, partea v\t\mat\ î[i poate retrage plângerea prealabil\. Retragerea plângerii
prealabile constituie un act unilateral de voin]\, manifestat de persoana v\t\mat\ care,
dup\ ce a f\cut în condi]iile legii plângerea, revine asupra ei [i o retrage.
Astfel, în cazul minorilor f\r\ capacitate de exerci]iu, retragerea plângerii poate
fi f\cut\ doar de reprezentan]ii legali ai acestora, iar în cazul minorilor cu capacitate de
exerci]iu restrâns\, de c\tre minor, îns\ doar cu încuviin]area reprezentantului s\u legal.
Nu are importan]\ dac\ retragerea plângerii prealabile s-a f\cut de c\tre un sin-
gur p\rinte sau cu încuviin]area unui singur p\rinte, atâta timp cât aceasta s-a f\cut f\r\
viciu de consim]\mânt, cel\lat p\rinte neputând s\ o conteste în exercitarea c\ii de atac.
Împ\carea p\r]ilor înseamn\ în]elegerea intervenit\ între persoana v\t\mat\ [i
f\ptuitor de a pune cap\t conflictului n\scut prin s\vâr[irea infrac]iunii, înl\turând ast-
fel consecin]ele sale penale [i civile [i de a împiedica punerea în mi[care a ac]iunii
penale ori, dac\ procesul a început, de a-l face s\ înceteze (42).
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu împ\carea se face numai de
reprezentan]ii lor legali, iar cei cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se pot împ\ca doar
cu încuviin]area persoanelor prev\zute de lege.
Astfel, dac\ persoana v\t\mat\ este un minor sub 14 ani, împ\carea trebuie s\ se
realizeze între f\ptuitor [i p\rin]ii minorului, iar dac\ persoana v\t\mat\ este un minor peste
14 ani, împ\carea trebuie realizat\ între f\ptuitor [i minor cu încuviin]area p\rin]ilor s\i.
Împ\carea ca [i retragerea plângerii prealabile produce efecte [i în cazul în care
ac]iunea penal\ s-a pus în mi[care din oficiu.
II.3. VICTIMA-P
PARTE ÎN PROCESUL PENAL
În urma declan[\rii procedurilor judiciare, p\r]ile implicate se circumstan]iaz\
dobândind calit\]i, drepturi [i obliga]ii.
41 În acest sens, Gr. Theodoru, Drept procesual penal, partea special\, Editura Cugetarea Ia[i, 1998, p.176,177;
N.Volonciu, Tratat de procedur\ penal\, Parte special\, vol.2, Editura Paideia, Bucure[ti, 1999, p 131; I. Neagu,
op.cit., p. 583 [i practica judiciar\ la care fac trimitere ace[ti autori.
42 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R.M. St\noiu, V.Ro[ca, Explica]ii teoretice ale Codului
penal român, Parte general\, Vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1969, p.393.
51
Întrucât lucrarea de fa]\ [i-a propus studierea victimei, în cele ce urmeaz\, prin
termenul de persoan\ v\t\mat\, ne vom referi exclusiv la victima persoan\ fizic\, care
a suferit în urma s\vâr[irii unei infrac]iuni.
Constituirea p\r]ii v\t\mate în procesul penal. Parte v\t\mat\ în procesul penal
devine numai persoana v\t\mat\ care î[i exprim\ voin]a în acest sens sau care
efectueaz\ acte specifice sus]inerii laturii penale a procesului penal în calitate de parte
v\t\mat\. Deci, calitatea de parte v\t\mat\ nu se dobânde[te în mod automat.
Potrivit art.76 Cod procedur\ penal\, organele judiciare au obliga]ia s\ cheme
persoanele v\t\mate prin infrac]iune [i s\ le întrebe dac\ se constituie p\r]i v\t\mate
sau, dup\ caz, p\r]i civile. Înc\lcarea acestei îndatoriri de c\tre organul judiciar poate
conduce la casarea hot\rârii judec\tore[ti pronun]ate, invocîndu-se lipsa de rol activ al
instan]ei.
Drepturile [i obliga]iile p\r]ii v\t\mate în procesul penal. Partea v\t\mat\, din
punct de vedere a pozi]iei procesuale î[i desf\[oar\ activitatea în leg\tur\ cu latura
penal\ a cauzei, conform art.326 Cod procedur\ penal\, putând fi ascultat\, conform
art.340 Cod procedur\ penal\, având cuvântul în cadrul dezbaterilor din [edin]a de jude-
cat\ [i potrivit art.362 Cod procedur\ penal\, fiind în m\sur\ s\ utilizeze calea de atac
a apelului.
Unii autori (43) consider\ c\ partea v\t\mat\ nu poate fi ascultat\ ca martor în
procesul penal; în situa]ia în care a fost totu[i audiat\, respectându-se formele cerute
pentru ascultarea martorilor, declara]ia sa va constitui un mijloc de prob\, putând servi
la aflarea adev\rului în m\sura în care se coroboreaz\ cu celelalte probe administrate în
cauz\. Exist\ îns\ puncte de vedere exprimate în solu]iile unor instan]e judec\tore[ti
conform c\rora, declara]ia dat\ de partea v\t\mat\ în condi]iile ar\tate mai sus, cu
depunerea jur\mântului, nu are nici o for]\ probant\. Literatura de specialitate (44) con-
sider\ c\ a fi de acord cu asemenea solu]ie ar însemna nesocotirea dispozi]iilor art.164
Cod procedur\ penal\, care enumer\ între mijloacele de prob\ [i declara]ia p\r]ii
v\t\mate, precum [i a dispozi]iilor art. 75 din acela[i cod, unde se arat\ c\ declara]iile
tuturor p\r]ilor din procesul penal pot servi la aflarea adev\rului, în m\sura în care se
coroboreaz\ cu alte probe.
Pozi]ia procesual\ a p\r]ii v\t\mate cap\t\ un con]inut deosebit în cazul în care
aceasta are drepturi mai largi în leg\tur\ cu promovarea, exercitarea [i stingerea ac]iunii
penale (45). Partea v\t\mat\ poate s\ sus]in\, uneori, singur\ învinuirea - posibilitate ce
se poate ivi în cazurile în care ac]iunea penal\ se pune în mi[care la plângerea preala-
bil\ a persoanei v\t\mate iar participarea procurorului în instan]\ nu este obligatorie -
[i are, printre alte drepturi, [i pe acela de a pune cap\t procesului penal prin retragerea
plângerii prealabile sau împ\carea cu inculpatul. Este de men]ionat c\, în cauzele cu
p\r]i v\t\mate minore, participarea procurorului în instan]\ este obligatorie în toate
cazurile, împrejurare ce rezult\ din dispozi]iile art.18 Cod procedur\ penal\.
Întrucât drepturile p\r]ii v\t\mate au un caracter personal, în cazul decesului aces-
teia, ea neputând fi înlocuit\, drepturile sale de parte v\t\mat\ se sting o dat\ cu titularul lor.
Dispari]ia p\r]ii v\t\mate din procesul penal nu împiedic\ exercitarea în contin-
uare a ac]iunii penale, aceasta exercitându-se de organul judiciar investit cu rezolvarea
cauzei penale. În vederea exercit\rii drepturilor sale în procesul penal, partea v\t\mat\
43 D.Pavel, Not\ critic\ privind Decizia penal\ nr.657/1971 a Tribunalului Jude]ean Timi[ în Revista român\ de drept
nr.1/1972, p.144
44 I.Neagu, Drept procesual penal, Editura. Academiei Române, Bucure[ti, 1988, p.166
45 Vintil\ Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C. Bulai, N.Iliescu, R. St\noiu, Explica]ii teoretice ale codului penal român,
partea general\. Vol.I, Bucure[ti, Editura Academiei, 1975, p.91
52
trebuie citat\, aceasta putându-se prezenta personal sau având posibilitatea de a fi
reprezentat\. Astfel, în practic\, în cazul p\r]ilor v\t\mate minore, cu vârste mici,
instan]a poate s\ nu procedeze la audierea acestora, având în vedere dificultatea cu care
s-ar putea realiza interviul.
53
valabil\ [i în cazul în care minorii primesc pensie de urma[, dac\ aceasta este inferioar\
sumei de care minorii beneficiau din venitul p\rintelui lor.
Potrivit art.15 alin.2 Cod procedur\ penal\, constituirea de parte civil\ se poate face
în tot cursul urm\ririi penale, precum [i în fa]a instan]ei de judecat\ pân\ la citirea actului
de sesizare pentru c\, pe de o parte, înc\ de la începutul judec\]ii, inculpatul trebuie s\
cunoasc\ preten]iile celui v\t\mat prin infrac]iune, pentru a-[i organiza ap\rarea, atât pe
latura penal\ cât [i pe latura civil\ a cauzei, iar pe de alt\ parte, instan]a de judecat\ tre-
buie s\ cunoasc\ acest aspect în vederea administr\rii probelor [i pe latura civil\ a cauzei.
Organul de urm\rire penal\ [i instan]a de judecat\ au obliga]ia, în acest sens, de a
pune în vedere persoanei v\t\mate, c\ poate participa în proces ca parte civil\ dac\ a sufe-
rit o pagub\ material\ sau moral\. În cazul în care partea v\t\mat\ se constituie parte civil\
organele judiciare au obliga]ia s\ cear\ indicarea probelor pentru determinarea întinderii
reale a daunei suferite. Astfel, instan]a de fond avea obliga]ia de a se pronun]a asupra laturii
civile [i în ce îi prive[te pe copiii minori ai victimei, reprezenta]i de concubinul mamei.(50)
Este de men]ionat c\ textele din Codul de procedur\ penal\ referitoare la
condi]ia constituirii de parte civil\ s-au modificat în integralitatea lor prin Legea
281/2003(51) în sensul c\ prejudiciul suferit poate fi nu numai material a[a cum prevedea
vechea reglementare ci [i moral.
Astfel, atât dispozi]iile art.14 alineat ultim (introdus prin Legea 281/2003), art.17
alineatul ultim, art.20 alineatul 2, cât [i dipozi]iile art. 346 alineatul 2 Cod procedur\
penal\, s-au modificat în sensul integr\rii în con]inutul lor a no]iunii de daune morale.
Momentul citirii actului de sesizare, ca moment limit\ pân\ la care se poate face
constituirea de parte civil\, poate fi dep\[it dac\ inculpatul nu se opune, fiind prezent
în instan]\ [i asistând cum partea civil\ s-a constituit dup\ citirea actului de sesizare (52).
Termenul pân\ la care se pot constitui p\r]i civile prev\zut de art.15 alin.2 este
instituit numai pentru persoanele fizice cu capacitate de exerci]iu deplin\. Aceasta rezid\
din interpretarea art.17 Cod procedur\ penal\, conform c\ruia în cazul persoanelor fiz-
ice lipsite de capacitate de exerci]iu sau având capacitate de exerci]iu restrâns\, ac]iunea
civil\ se exercit\ din oficiu.
Când persoana fizic\ este lipsit\ de capacitate de exerci]iu sau are aceast\ capa-
citate restrâns\, pentru a se constitui parte civil\ trebuie s\ fie reprezentat\ sau asistat\.
Persoana v\t\mat\ î[i manifest\ voin]a de a exercita ac]iunea civil\ prin
declara]ia oral\, consemnat\ într-un document procedural sau prin cererea scris\ de con-
stituire ca parte civil\. Declara]ia nu are caracter formal astfel încât este considerat\ va-
labil\ constituirea de parte civil\, dac\ din actele dosarului reiese neechivoc c\ aceasta
[i-a exprimat voin]a de a ob]ine repararea pagubei produse prin infrac]iune, chiar dac\
nu a indicat de la început întinderea pagubei sau cuantumul desp\gubirilor pretinse.
Instan]a trebuie s\ cear\ preciz\ri p\r]ii civile sau reprezentantului legal al acesteia în
ce prive[te natura [i cuantumul pagubelor suferite(53).
Persoanele lipsite de capacitate de exerci]iu sau cu aceast\ capacitate de exerci]iu
restrâns\ nu pot renun]a decât sub controlul instan]ei la calitatea de parte civil\, deoarece
instan]a este obligat\ s\ le acorde repara]ii civile chiar dac\ nu s-au constituit parte civil\,
astfel încât o astfel de renun]are nu are nici un efect asupra solu]iei ce urmeaz\ a se pronun]a
asupra ac]iunii civile.
54
Unii autori (54) men]ioneaz\ o situa]ie de excep]ie, considerând c\ în cazul în care
titulari ai ac]iunii civile sunt minori care au vârsta sub 14 ani, p\rintele nu poate renun]a
valabil la drepturile patrimoniale ale minorului, decât cu autoriza]ia autorit\]ii tutelare.
Odat\ exercitat\ în fa]a instan]ei de judecat\, ac]iunea civil\ trebuie solu]ionat\
chiar în lipsa p\r]ii civile.
Exercitarea din oficiu a ac]iunii civile
În vederea protej\rii intereselor patrimoniale ale persoanei v\t\mate minore, tex-
tul art. 17 Cod procedur\ penal\ instituie obliga]ia exercit\rii din oficiu a ac]iunii civile.
Astfel, potrivit dispozi]iilor legale, ac]iunea civil\ se porne[te [i se exercit\ [i din
oficiu când cel v\t\mat este o persoan\ lipsit\ de capacitate de exerci]iu sau cu capac-
itate de exerci]iu restrâns\.
Conform disp. art. 998 Cod civil, oricine cauzeaz\ altuia un prejudiciu este
obligat s\ îl repare. În situa]ia în care minorul, lipsit de capacit\]i prin intermediul c\rora
s\-[i realizeze drepturile civile, nu o face prin intermediul reprezentan]ilor s\i legali,
procurorul este dator s\ acopere aceast\ caren]\, promovând el însu[i interesele legit-
ime ale copilului. (55)
Rolul instan]ei de judecat\ în aceast\ situa]ie este cuprinz\tor [i se refer\ atât la
împrejurarea în care minorii nu s-au constituit p\r]i civile în cauz\, instan]ei revenindu-
i îndatorirea de a porni ac]iunea civil\, iar dac\ a fost ini]iat\, de a o continua.
Totodat\, în cadrul exercit\rii ac]iunii civile, instan]ei în virtutea rolului activ îi
revine [i obliga]ia de a se asigura asupra posibilit\]ilor reale de reparare a pagubei.
Rezolvarea laturii civile excede chiar voin]ei minorului, astfel încât ori de câte
ori acesta nu-[i promoveaz\ interesele civile, organul judiciar este obligat de a evalua
paguba [i de a obliga pe cel care a pricinuit-o la reparare.
În acest scop, organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ va cere per-
soanei v\t\mate ca, prin reprezentantul s\u legal, ori dup\ caz persoanei care-i încuvi-
in]eaz\ actele, s\ prezinte situa]ia cu privire la întinderea pagubei materiale [i a daunelor
morale, precum [i date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
Instan]a este obligat\ s\ se pronun]e din oficiu asupra repar\rii pagubei chiar
dac\ persoana v\t\mat\ nu este constituit\ parte civil\. În practic\ s-a stabilit c\ instan]a
constatând c\ partea v\t\mat\ minor\ [i reprezentan]ii acesteia, de[i legal cita]i, au lip-
sit de la judecat\ la dou\ termene consecutive, a luat act de lipsa p\r]ii v\t\mate, dis-
punând audierea martorilor men]iona]i în con]inutul plângerii. Din coroborarea probelor
administrate, rezultând înprejurarea c\ inculpatul se face vinovat de s\vâr[irea faptei,
instan]a a admis ac]iunea civil\ formulat\ de partea v\t\mat\ `n continutul plângerii,
reprezentând daune materiale, constând în contravaloarea examenelor medico-legale
efectuate, dispunând încetarea procesului penal, conform art.11 punctul 2 litera b coro-
borat art.10 litera h, cu referire la 284 indice 1 Cod procedur\ penal\, iar în temeiul
art.14 coroborat cu art.17 [i 346 Cod procedur\ penal\, obligarea inculpatului la plata
de daune materiale. (56)
55
II.4. INSTRUMENTAREA CAUZELOR CU VICTIME MINORE ÎN CURSUL
CERCET|RII JUDEC|TORE{TI.
&.1. Dispozi]ii procedurale
Codul de procedur\ penal\ nu cuprinde dispozi]ii speciale privitoare la victim-
ile minore a[a cum instituie în capitolul privind „Procedura în cauzele cu infractori
minori”, îns\ din coroborarea dispozi]iilor legale generale [i a celor din legi speciale
rezult\ o serie de reglement\ri ce guverneaz\ instrumentarea acestor cauze.
Astfel, sesizarea instan]ei se face în mod direct, prin plângerea prealabil\
adresat\ de partea v\t\mat\ minor\, ori de reprezentan]ii s\i legali, în cazul infrac]iunilor
prev\zute de art.279 aliniatul 2 lit.a Cod procedur\ penal\ ori prin rechizitoriu.
În practica cauzelor în care minorii sunt victime ale infrac]iunilor sus-men]ion-
ate, sesizarea organelor de urm\rire penal\ a fost f\cut\, cu preponderen]\, de con-
duc\torii institu]iilor de înv\]\mânt, direc]ia de protec]ia copilului (actualmente direc]ia
general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului), rude sau vecini ai copiilor victime
ale violen]ei intrafamiliale. Astfel(57), Judec\toria Ia[i a dispus condamnarea inculpatului
V.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de deten]ie, pentru
s\vâr[irea infrac]iunii de „rele tratamente aplicate minorului”, constând în aceea c\ în
repetate rânduri a lovit-o pe fiica sa în vârst\ de 3 ani, comportamentul agresiv cul-
minând cu aplicarea unei lovituri ce a cauzat o fractur\ de clavicul\ p\r]ii v\t\mate.
Din dosarul cauzei reiese c\ minora, în urma agresiunii tat\lui a fost internat\ în
Spitalul „Sf.Maria” din Ia[i. Medicul ce i-a acordat îngrijiri medicale, dându-[i seama c\
traumatismul nu putea fi produs prin c\dere sau lovire voluntar\, a sesizat Direc]ia de
protec]ie a copilului Ia[i, care în urma unei anchete proprii a sesizat Parchetul de pe
lâng\ Judec\toria Ia[i.
Dup\ înregistrarea pe rolul instan]ei de judecat\ a plângerii prealabile formulate
de partea v\t\mat\ sau a rechizitoriului parchetului [i dup\ fixarea termenului de jude-
cat\, se procedeaz\ la citarea p\r]ilor, iar în cazul victimei minore se citeaz\ [i reprezen-
tan]ii s\i legali, respectiv p\rin]ii sau ocrotitorii legali (atunci când este cazul). Necesitatea
cit\rii reprezentan]ilor legali rezult\ din dispozi]iile art. 9 [i art.11 din Decretul 31/1954,
conform c\rora „actele juridice ale minorului cu capacitate de exerci]iu restrâns\ se
încheie de c\tre acesta cu încuviin]area prealabil\ a p\rin]ilor sau a tutorelui” [i respec-
tiv „pentru cei ce nu au capacitate de exerci]iu, actele juridice se fac prin reprezentan]ii
lor legali”. De asemenea, conform art.2 din legea 272/2004 rezulta ca principiul interesu-
lui superior al copilului care impune implicarea familiei `n toate deciziile, ac]iunile [i
m\surile privitoare la copil, va prevala `n toate deciziile care privesc copiii `ntreprinse de
autorit\]ile publice [i de organiza]iile private autorizate, precum [i `n cauzele solu]ionate
de instan]ele judec\tore[ti. Totodat\, potrivit art. 132 Cod penal „pentru persoanele lip-
site de capacitate de exerci]iu împ\carea se face numai de reprezentan]ii lor legali...” iar
„cei cu capacitate de exerci]iu restrânsa se pot împ\ca cu `ncuviin]area persoanelor
prev\zute de lege”. Din examinarea dispozi]iilor legale sus-men]ionate rezult\ obliga]ia
instan]ei de a asigura citarea reprezentan]ilor legali ai minorului victim\ a unei infrac]iuni.
În ipoteza în care minorul este victima unei infrac]iuni s\vâr[ite de c\tre
reprezentan]ii s\i legali se vor cita în proces persoanele desemnate de c\tre autoritatea
competent\ s\ ocroteasc\ minorul, ca urmare a m\surilor dispuse în acest sens de orga-
nul judiciar în cursul urm\ririi penale (de exemplu, în cazul infrac]iunii de rele trata-
mente aplicate minorului).(58)
57 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr. 624/2004, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ 304/2004 a Tribunalului Ia[i, nepublicat\.
58 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.3407/1997, definitiv\ prin Decizia penal\ nr.210/1998 a Cur]ii de Apel Ia[i, nepublicat\.
56
Demersuri în vederea lu\rii unor m\suri de ocrotire a minorului se pot efectua
[i de c\tre instan]a de judecat\, prin încuno[tiin]area autorit\]ilor abilitate pentru a lua
m\suri urgente de încredin]are a minorului unei institu]ii de ocrotire sau unei alte per-
soane în cazul care se impune scoaterea acestuia din familie(59), de numire a tutorelui,
de schimbare a acestuia sau a curatorului, ori de luare a unei alte m\suri de ocrotire
prev\zute de lege. De exemplu, în cazul în care victima minor\ s-a aflat în îngrijirea
abuzatorului fa]\ de care s-a dispus o m\sur\ preventiv\ privativ\ de libertate, conform
art.161 Cod procedur\ penal\ „trebuie în[tiin]at\ autoritatea competent\ în vederea lu\rii
m\surilor de ocrotire”. Instan]a de judecat\ poate dispune, din oficiu sau la cerere,
luarea m\surilor pentru desemnarea unui avocat pentru victima minor\, apreciind c\
datorit\ situa]iei în care se afl\ nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea, iar reprezentan]ii s\i
legali nu îi pot ap\ra interesele într-un mod adecvat.
Astfel, potrivit art.173 aliniatul 3 Cod procedur\ penal\ „când instan]a apreciaz\ c\
din anumite motive partea v\t\mat\, partea civil\(...) nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea
dispune, din oficiu sau la cerere, luarea m\surilor pentru desemnarea unui ap\r\tor.
Dispozi]iile din Codul penal trebuie coroborate cu dispozi]ii din legi speciale.
Astfel, potrivit art.14 din legea 211/2004 asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\, la
cerere, anumitor categorii de victime, în func]ie de tipul infrac]iunii s\vâr[ite asupra lor
sau a leg\turii existente dintre acestea [i victima propriu-zis\ (so], copii, persoane aflate
în între]inere) ori dac\ venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal
cu salariul de baz\ minim brut pe ]ar\ stabilit pentru anul în care victima a formulat ce-
rerea de asisten]\ juridic\ gratuit\.
Pentru l\murirea împrejur\rilor în care unii copii au ajuns în postura de victime
a unor adul]i sau chiar a altor minori, este necesar\ ob]inerea de date de la înse[i per-
soanele minore, declara]iile acestora constituind mijloace de prob\ în în]elesul legii pro-
cesual penale, al\turi de declara]iile inculpatului, ale p\r]ii civile [i ale p\r]ii respons-
abile civilmente, declara]iile martorilor, înscrisurile, înregistr\rile audio sau video,
fotografiile, mijloacele materiale de prob\, costat\rile tehnico-[tiin]ifice, medico-legale [i
expertizele (conform art. 64 Cod procedur\ penal\).
Instan]a de judecat\ procedeaz\ la audierea victimelor minore ca [i persoane
care au suferit o v\t\mare prin infrac]iune, prin interpelarea lor în prezen]a p\rin]ilor,
ori persoanelor c\rora le-a fost încredin]at\, precum [i avocatului (atunci când este
cazul).
Înainte de ascultare, persoanei v\t\mate i se pune în vedere c\ poate participa
în proces ca parte v\t\mat\, iar dac\ a suferit o pagub\ material\ sau moral\, c\ se poate
constitui parte civil\. De asemenea, i se atrage aten]ia c\ declara]ia de participare în pro-
ces ca parte v\t\mat\ sau constituirea ca parte civil\ se poate face pân\ la citirea actu-
lui de sesizare.
În aceste cazuri, când persoana v\t\mat\ este o persoan\ lipsit\ de capacitate
de exerci]iu ori cu capacitate de exerci]iu restrâns\, procurorul este obligat s\ sus]in\
interesele civile ale acesteia.
De asemenea, prin Legea 211/2004 s-a instituit pentru judec\tori, în cazul
infrac]iunilor pentru care plângerea prealabil\ se adreseaz\ instan]ei, obliga]ia inform\rii
victimelor, conform art. 4.
59 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ 6965/2002 definitiv\ prin Decicizia penal\ nr.254/2003 a Cur]ii de Apel Ia[i, nepublicat\
57
Apreciem c\, în practic\, aceast\ obliga]ie revine judec\torului care prime[te
plângerea prealabil\, îns\ în condi]iile în care aceast\ obliga]ie nu a fost îndeplinit\,
judec\torul investit cu solu]ionarea cauzei, dup\ verificarea îndeplinirii acestei formalit\]i
atestat\ prin existen]a procesului-verbal, va proceda la informarea victimei.
Ascultarea p\r]ii v\t\mate minore se face potrivit dispozi]iilor referitoare la
ascultarea învinuitului sau inculpatului care se aplic\ în mod corespunz\tor, aceasta pre-
supunând adresarea întreb\rilor prealabile privind numele, prenumele, data [i locul
na[terii, studii, adres\ [i alte date pentru stabilirea situa]iei sale personale, iar apoi cel audi-
at este l\sat s\ declare tot ce [tie în cauz\, dup\ care este întrebat cu privire la fapta care
formeaz\ obiectul cauzei [i cu privire la probele pe care, eventual în]elege s\ le propun\.
&.2. Probleme tactice cu privire la audierea minorului victim\ în cursul cercet\rii
judec\tore[ti
Codul de procedur\ penal\ consacr\ în art. 289 c\ „judecarea cauzei se face în
fa]a instan]ei, constituit\ potrivit legii [i se desf\[oar\ în [edin]\, oral, nemijlocit [i în
contradictoriu”.
Prin desf\[urarea judec\]ii nemijlocit se în]elege obliga]ia instan]ei de a îndeplini
în mod direct toate actele procedurale [i procesuale care dau con]inut [edin]ei de judecat\.
În literatura de specialitate(60) se subliniaz\ c\ prin nemijlocire instan]a intr\ în
contact direct cu toate probele, iar pentru realizarea acesteia, în judecarea cauzelor
penale, în m\sura în care este posibil, instan]a readministreaz\ probele care au fost
administrate în faza urm\ririi penale.
Astfel, partea v\t\mat\ de[i a fost audiat\ în cursul urm\ririi penale trebuie reau-
diat\ în fa]a instan]ei.
Din nefericire, reaudierea p\r]ii v\t\mate, mai ales în situa]ia în care aceasta este
un minor, chiar f\r\ a avea importan]\ tipul infrac]iunii c\reia i-a c\zut victim\, are un
efect deosebit de nociv asupra psihicului incomplet dezvoltat al acesteia, presupunând
totodat\ o serie de dezavantaje, astfel:
- trauma produs\ de comiterea infrac]iunii asupra unui minor este suficient\ [i
f\r\ a mai pune victima în situa]ia s\ o retr\iasc\ cu ocazia audierii sale. Spre
exemplu, studiile psihologice arat\ c\ o deosebit\ gravitate asupra dezvolt\rii
sale ulterioare, cap\t\ reaudierea minorului în situa]ia în care acesta este vic-
tima unei agresiuni sexuale;
- minorii au o capacitate de percepere [i de redare a faptelor mai redus\,
deoarece aten]ia lor se îndreapt\, de obicei, spre lucruri care, în general, sunt
lipsite de importan]\;
- înclina]ia spre fantezie, teama de cei sub îngrijirea c\rora se afl\ (p\rin]i, tutori
etc.) [i de r\zbunarea infractorului, sugestibilitatea lor etc., fac ca declara]iile
persoanelor minore s\ fie privite cu rezerv\. În acest context ar fi de dorit ca
audierea lor s\ se fac\ numai atunci când este absolut necesar, folosindu-se o
tactic\ adaptat\ psihicului lor, de natur\ a putea înl\tura deficien]ele care
afecteaz\ valoarea declara]iilor;
- sugestibilitatea [i emotivitatea explicabile în ambian]a s\lilor de judecat\ ar
face ca victima s\ nu poat\ relata cu am\nunte, cursiv, fluent ceea ce i s-a
întâmplat. Este posibil, deasemenea, ca minorul s\ fie pentru prima dat\ într-
un astfel de rol, putând fi impresionat de o serie de factori precum gravitatea
58
ac]iunii, cadrul în care se desf\[oar\ judecata, ]inuta vestimentar\ a per-
soanelor oficiale, diversitatea acestora etc.;
- timpul relativ mare scurs între eveniment [i luarea declara]iei în cursul
cercet\rii judec\tore[ti, este de natur\ s\ afecteze fidelitatea relat\rii;
- reaudierea repetat\ ar putea determina victima minor\ s\ cread\ c\ declara]iile
sale sunt puse sub semnul întreb\rii, fapt ce ar putea avea ca efect schimbarea
declara]iilor pe care le d\ [i adaptarea acestora la situa]ii dezirabile;
- pe parcursul desf\[ur\rii procesului penal, ca urmare a presiunilor f\cute de
inculpat sau de persoane din anturajul acestuia, exist\ riscul ca minorul s\-[i
schimbe declara]iile.
În acest context, este deosebit de important\ g\sirea unor solu]ii eficace, legale, prin
care, în realizarea unui deziderat suprem, protejarea interesului superior al copilului, care se
realizeaz\ în principal, prin ocrotirea s\n\t\]ii mentale a acestuia, reaudierea succesiv\ a vic-
timelor minore în cadrul desf\[ur\rii anchetei penale [i cercet\rii judec\tore[ti s\ fie evitat\.
În acest sens, în practica Instan]ei pentru Minori Ia[i s-a contatat c\ se impune:
- ridicarea standardelor de calitate în luarea depozi]iei victimei în cursul urm\ririi
penale de c\tre poli]ist [i procuror prin realizarea form\rii acestora în domeniul
psihologiei dezvolt\rii, victimologiei, psihologiei personalit\]ilor dificile etc.;
- asistarea victimelor minore de c\tre psiholgi [i asisten]i sociali, în momentul
audierii acestora de c\tre organele de urm\rire penal\;
- utilizarea de c\tre persoanele care intervieveaz\ copilul a tehnicilor de audiere
adaptate cerin]elor fiec\rui caz în parte, ]inând seama de vârsta minorilor, de tipul
infrac]iunilor s\vâr[ite asupra lor, de etapele prin care trece memoria victimelor;
- utilizarea în condi]ii optime a tehnicii de înregistrare audio-video [i aceasta nu
neap\rat în scopul folosirii înregistr\rii ca mijloc de prob\, cât pentru a se
dovedi modalitatea în care a fost luat\ declara]ia victimei, cu respectarea stan-
dardelor de calitate [i garan]iilor procesuale ale acesteia(61)
- evitarea audierii repetate a victimelor minore prin realizarea unei audieri
am\nun]ite, asupra tuturor aspectelor de fapt. Administrarea nemijlocit\ a pro-
belor de c\tre judec\tor se impune în cadrul procesului penal, în condi]iile
verific\rii lucr\rilor f\cute de organul de urm\rire penal\. Ori, dac\, cel pu]in
în ce prive[te victima minor\, reaudierea acesteia în fa]a instan]ei, va avea loc
doar dac\ exist\ îndoielii cu privire la modul de prelevare a depozi]iei sau
dac\, au ap\rut elemente noi, necunoscute în cursul urm\ririi penale [i care
ar impune ascultarea acesteia, se va evita retraumatizarea minorului. Cel mult,
61 În dosarul nr.30261/2002 instrumentat ini]ial de Judec\toria Ia[i [i, ulterior str\mutat conform art.55 Cod procedur\ penal\,
victimele minore (în num\r de [apte) ale infrac]iunilor de „act sexual cu un minor” [i „corup]ie sexual\”,fapte ce constau în
aceea c\ în perioada anilor 1997-2001 au fost supusede c\tre inculpat la acte sexuale anormale precum [i la acte de
corup]ie sexual\ în timp ce se aflau în centre de plasament, au fost audiate în camera special amenajat\ pentru audierea
minorilor-p\r]i v\t\mate sau învinui]i din cadrul Poli]iei Ia[i, de c\tre ofi]erul repartizat pentru efectuarea unor astfel de
anchete. Declara]iile p\r]ilor v\t\mate au fost înregistrate pe suport magnetic audio-video [i au fost luate în prezen]a asis-
ten]ilor sociali, iar la finalizarea cercet\rilor casetele video au înso]it dosarul la instan]a de judecat\. Trebuie f\cut\ precizarea
c\ declara]iile imprimate pe suport magnetic corespund situa]iei de fapt cuprinse în actul de sesizare a instan]ei de judecat\.
Interesat sau dezinteresat, pe parcursul desf\[ur\rii cercet\rii judec\tore[ti cinci dintre minorii victim\ au revenit asupra
declara]iilor ini]iale creând chiar un scandal mediatic, în condi]iile în care inculpatul, cet\]ean francez, era arestat de câteva
luni, m\sura preventiv\ putând ap\rea în acest context ca nelegal\. La acestea s-au ad\ugat dificultatea dovedirii faptelor, în
lipsa unor probe materiale(urme de sperm\, fotografii, etc). În lipsa acelor casete video care atestau faptul c\ declara]iile
celor implica]i au fost luate cu respectarea dispozi]iilor legale ar fi existat probleme serioase, în dovedirea faptelor [i în con-
secin]\, în pronun]area unei sentin]e de condamnare. Inculpatul a fost g\sit vinovat [i condamnat pentru s\vâr[irea
infrac]iunii de „corup]ie sexual\” [i „perversiune sexual\” la o pedeaps\ privativ\ de libertate de patru ani.
59
aceasta ar putea afirma în fa]a instan]ei c\, în con]inutul s\u, declara]ia dat\ în
cursul urm\ririi penale este real\, dorin]a sa fiind aceea de a o men]ine, cu
toate consecin]ele legale ce decurg din aceast\ pozi]ie.
- utilizarea evalu\rii psihologice, întocmite la cererea instan]ei sau a organului
de urm\rire penal\, în vederea evalu\rii traumei suferite de partea v\t\mat\,
a consecin]elor abuzului asupra acesteia, aspecte ce urmeaz\ a fi avute în
vedere, atât la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei, dar [i la
evaluarea prejudiciului material sau moral suferit. Evaluarea psihologic\ poate
fi util\ în în]elegerea efectelor abuzului asupra dezvolt\rii copilului, a facto-
rilor care determin\ apari]ia comportamentelor abuzive, a mecanismelor care
stau la baza comportamentului [i atitudinilor copilului.
Interven]ia psihologului este cerut\ în ultima perioad\, din ce în ce mai frecvent,
atât în investigarea cazurilor de abuz sexual [i/sau fizic [i emo]ional de c\tre poli]ie dar
[i de procuror, cât [i în cursul cercet\rii judec\tore[ti (dac\ o astfel de evaluare nu s-a
f\cut în cursul urm\ririi penale).
În unele cazuri(62), spre exemplu, psihologul a fost chemat de organul de
urm\rire penal\ s\ asiste la audierea victimelor minore abuzate fizic dar [i sexual de
concubinul mamei, favorizat de complicitatea acesteia care manifesta un sentiment pato-
logic de gelozie fa]\ de fiica sa. Ulterior, psihologul care a asistat la audierea victimelor
minore în cursul urm\ririi penale a depus m\rturie în cauz\, spunându-[i p\rerea de
specialist în domeniu, din declara]ia acestuia rezultând c\ „cei doi copii nu au tendin]a
de a min]i, ei pot doar omite unele aspecte faptice, nu au tendin]a de exagerare [i nici
nu fac afirma]ii nereale”.
În alte cazuri, p\rerea psihologului a îmbr\cat forma unei evalu\ri psihologice
a victimei,solicitate cu ocazia strângerii dovezilor de c\tre organul de cercetare penal\
sau administrat\ ca prob\ în instan]a de judecat\.
Astfel, în cadrul Instan]ei pentru Minori Ia[i, s-a pronun]at sentin]a penal\
6965/11.12.2002 a Judec\toriei Ia[i, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ nr.255/2003 a
Tribunalului Ia[i men]inut\ prin Decizia penal\ 254/28.03.2003 a Cur]ii de Apel Ia[i,
prin care a fost condamnat cet\]eanul american K.W.T. pentru s\vâr[irea infrac]iunilor
prev\zute de art.198 alin 1 Cod penal, art.201 Cod penal [i art.202 Cod penal, toate cu
aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal [i a 33 lit.a Cod penal la pedeapsa unic\ rezultant\ de
7 ani închisoare cu executare în regim de deten]ie, faptele sale constând în aceea c\ în
perioada septembrie 2001 - mai 2002, în mod repetat, în baza aceleia[i rezolu]ii
infrac]ionale, a între]inut raporturi sexuale cu partea v\t\mat\ L.M., în vârst\ de 13 ani
precum [i în aceea c\, în aceea[i perioad\, a practicat acte de perversiune sexual\ [i a
exercitat atât în prezen]a cât [i asupra p\r]ilor v\t\mate L.M. [i B.M. în vârst\ de nou\
ani [i [ase luni acte de perversiune sexual\.
În cauz\ s-a dispus, în cursul cercet\rii judec\tore[ti, dat fiind specificul infrac]iunilor
[i vârsta fraged\ a p\r]ilor v\t\mate efectuarea unor evalu\ri psihologice ale minorelor.
Referatul de evaluare a fost întocmit de psihologi din cadrul Direc]iei de protec]ia
copilului Ia[i care a fost citat\ în cauz\.
Din con]inutul acestuia rezult\ c\ partea v\t\mat\ prezint\:
- o imagine de sine deteriorat\ (se consider\ uituc\, s\rac\, orfan\, lene[\ [i
obraznic\),
- sentimente de culpabilitate (afirm\ c\ din cauza sa are o familie nec\jit\),
62 Judec\toria Ia[i, Sentin]a penal\ nr.3407/1997, r\mas\ definitiv\ prin Decizia penal\ nr.162/1998 a Tribunalului Ia[i si
mentinuta prin Decizia penal\ 210/1998 a Cur]ii de Apel Ia[i.
60
-emo]iile sunt resim]ite puternic, dar nu sunt u[or exprimate, dispozi]ia este u[or
depresiv\ (afirm\ c\ are un trecut am\rât, o copil\rie care a fost „cam trist\”),
- sufer\ intens, în urma decesului mamei. Pe acest fond al reac]iei de doliu, a
unei nevoi accentuate de afec]iune, orice form\ de aten]ie din partea unui
adult este bine-venit\.
Dac\ îns\, dup\ aprecierea tuturor elementelor mai sus-prezentate judec\torul
consider\ c\, în interesul solu]ion\rii cauzei, se impune audierea nemijlocit\ a victimei
minore, este de dorit ca aceasta s\ se fac\ ]inându-se seama de caracteristicile de vârst\,
personalitate, de factorii care pot influen]a declara]ia victimei etc.
63 P. Buneci, I.T. Butoi, Martorul pe t\râmul justi]iei, Editura Pinguin Book, Bucure[ti 2004, p.119
61
relatarea unor agresiuni suferite fiind mult influen]at\ negativ de [ocul traumatic, de
starea de surescitare [i inhibi]ie.
Toate aceste elemente de care judec\torul trebuie s\ ]in\ seama duc la realizarea
contactului psihologic între judec\tor [i minorul victim\, deosebit de important, prin
crearea unei atmosfere de dialog deschis, a unui climat de siguran]\ [i încredere, prin
înl\turarea tuturor elementelor ce ar putea influen]a defavorabil pe minor.
De exemplu, în situa]ia în care audierea victimei urmeaz\ s\ poarte asupra unor
fapte [i împrejur\ri de natur\ s\ pun\ minorul într-o situa]ie stânjenitoare, umilitoare,
stare accentuat\ de prezen]a publicului din sala de judecat\, instan]a poate declara
[edin]\ secret\, în temeiul disp. art. 290 cod procedur\ penal\.
Necesitatea audierii victimei minore în [edin]\ secret\ rezid\, în mod implicit, [i
din disp. art. 22 din Legea 272/2004, conform c\ruia „copilul are dreptul la protejarea
imaginii sale publice [i a vie]ii sale intime, private [i familiale, fiind interzis\ orice
ac]iune de natur\ s\ afecteze imaginea public\ a copilului sau dreptul acestuia la via]\
intim\, privat\ [i familial\”
Studiile psihologice(64) au dovedit îns\ c\, de[i foarte valoroase, declara]iile vic-
timei trebuie analizate [i verificate minu]ios, cu competen]\ [i responsabilitate deoarece,
independent de voin]a acestora, pot denatura faptele.
De aceea, este important ca la audierea [i la aprecierea declara]iei p\r]ii
v\t\mate, judec\torul s\ ]in\ seama de mai mul]i factori precum:
a) Modul în care a p\strat în memorie evenimentul traumatizant. Evenimentele
traumatizante sunt ascunse în memorie. Aducerea în prezent a acestora creaz\
durere, disconfort, motiv pentru care, de cele mai multe ori, victimele vor s\
uite evenimentul, s\ nu [i-l aminteasc\.
b) Modul în care a perceput evenimentul. De[i minorii sunt în general mai curio[i
[i au un spirit de observa]ie mai dezvoltat decât majorii, totu[i, aten]ia lor se
îndreapt\ de cele mai multe ori spre lucruri [i am\nunte lipsite de importan]\,
care îns\ le trezesc interesul, astfel c\ nu percep ceea ce este important într-o
împrejurare. Unele emo]ii frecvente la copii (frica, groaza etc.) denatureaz\
perceperea unor evenimente care impresioneaz\ (amenin]\ri, loviri etc.). La
toate acestea se mai adaug\ un coeficient de denaturare a realit\]ii determinat
de afectivitatea, sugestibilitatea, imagina]ia [i personalitatea victimei.
c) Modul în care poate s\-[i aminteasc\ evenimentul traumatizant. În acest sens,
se va ]ine seama de faptul c\ no]iunile minorului sunt vagi, neprecizate, iar
lipsa de experien]\, gândirea nematurizat\ [i neîn]elegerea just\ a lucrurilor [i
evenimentelor sunt factori care afecteaz\ perceperea, memoria [i redarea
evenimentelor(65). Dac\ la lipsa de experien]\ se adaug\ cultura redus\,
în]elegerea unor evenimente devine [i mai dificil\, influen]ând defavorabil,
atât perceprea cât [i fixarea în memorie a evenimentului.
d) Modul în care poate s\-l exprime. Cultura [i gradul de instruire, limbajul, lipsa
de experien]\, emo]ia, sugestibilitatea explicabil\ în sala de judecat\, teama de
inculpat [i de r\zbunarea acestuia sunt elemente ce pot influen]a redarea
evenimentului traumatizant.
e) Modul în care vrea sau este interesat\ s\ exprime evenimentul traumatizant.
Este de men]ionat, c\ de multe ori în acest context, victima cap\t\ aten]ia spe-
cial\ a familiei, a autorit\]ilor, a mass-mediei, ap\rând fenomenul psihologic
denumit „schimbare de rol” care duce la modificarea comportamentului ini]ial.
64 I. Bu[, M. Miclea, D. David, A. Opre, Psihologie judiciar\-curs postuniversitar 2004-2005, Universitatea Babe[- Bolyai,
Cluj Napoca, Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Educa]iei, p.51
65 P. Buneci, I.T. Butoi, op.cit., p.119
62
De asemenea, la aprecierea declara]iei victimei se va ]ine seama de faptul c\
dezvoltarea psihicului fiin]ei umane este condi]ionat\ de vârsta sa biologic\, de particu-
larit\]ile de personalitate ale celui audiat [i de o serie de factori socio-culturali, de
frecven]a [i inciden]a evenimentelor traumatizante, de impactul traumei suferite etc.
Caracteristic fazei de judecat\ a procesului penal este faptul c\ între victim\ [i
magistra]i se stabile[te cu ocazia audierii nemijlocite de c\tre judec\tor, o leg\tur\ medi-
at\ prin intermediul avocatului, acesta din urm\ fiind cel care va asculta dolean]ele vic-
timei [i le va transmite instan]ei. Din punct de vedere psihologic, victimele pot manifes-
ta dou\ tipuri de atitudini:
- s\ colaboreze cu avocatul [i instan]a de judecat\, dându-le toate am\nuntele
privind s\vâr[irea faptei;
- s\ manifeste reticen]\ în leg\tur\ cu posibilitatea [i disponibilitatea instan]ei de
a-i rezolva dolean]ele sau cu atitudinea ap\r\torului s\u, pe care de multe ori,
direct sau indirect, îl acuz\ de pactizare cu avocatul inculpatului.
De asemenea, necesitatea repar\rii prejudiciilor cauzate prin infrac]iune deter-
min\ [i o perspectiv\ psihologic\ asupra categoriilor de prejudicii de natur\ moral\
rezultând din trauma psihologic\ suferit\. Astfel, s-au identificat(66):
- prejudicii constând din dureri fizice sau psihice,
- prejudiciul estetic, când prin infrac]iune s-a cauzat slu]irea victimei,
- prejudiciul de agrement - ca o compensa]ie la interdic]iile de via]\ impuse unei
persoane prin alterarea integrit\]ii sale func]ional - fiziologice.
- prejudiciul juvenil - constând în prejudiciul moral specific suferit de c\tre o
fiin]\ uman\ tân\r\ care-[i vede reduse speran]ele de via]\ sau r\pite anumite
agremente ale existen]ei.
Problematica psihologiei p\r]ii civile în procesul penal prezint\ elemente de
noutate, fiind, deocamdat\, abordat\ doar tangen]ial în cadrul victimologiei, fapt ce a
fost sesizat de c\tre profesorul Tiberiu Bogdan care sublinia c\ „Evolu]ia societ\]ilor
moderne exclude categoric dreptul individului de a-[i face singur dreptate, f\r\ îns\ ca
societ\]ile s\ fi luat asupra lor [i desp\gubirea, ca reabilitare a victimelor”. În acest fel,
atât practica legal\ cât [i teoria criminologic\ se axeaz\ pe studierea [i analiza criminalu-
lui, de unde rezult\ un fapt paradoxal, greu de în]eles:
„La finele procesului penal, infractorul este pedepsit, statul la rândul lui este tot
„pedepsit” (trebuie ca un timp s\ se îngrijeasc\ de de]inut), în schimb, singurul element
neglijat r\mâne victima, ale c\rei posibilit\]i de desp\gubire depind de starea material\ a
infractorului [i de iscusin]a sau stâng\cia avocatului ce reprezint\ p\r]ile într-un proces”(67).
Aceast\ chestiune tinde s\ dobândeasc\ o rezolvare prin adoptarea Legii
211/2004, privind unele m\suri pentru asigurarea protec]iei victimelor infrac]iunilor.
&.4. Tehnici de audiere a copiilor în cazul în care exist\ suspiciunea de abuz sexual.
Argument
Criminalitatea sexual\ reprezint\ un segment preocupant al fenomenului crimi-
nal general, datorit\ implica]iilor grave pe care le presupune, atât la nivelul individului,
cât [i la nivelul colectivit\]ii.
Politica penal\ relativ\ la criminalitatea sexual\ con]ine lacune [i erori, nefi-
ind, din p\cate, în m\sur\ s\ asigure o st\pânire eficient\ a acestui gen de criminali-
tate. Accentul a fost pus în principal pe infractor, pe efectul pe care l-ar avea sistemul
63
sanc]ionator asupra acestuia, insistându-se pe în\sprirea pedepselor. Stoparea crimi-
nalit\]ii sexuale, ca [i a criminalit\]ii în general, pe calea sporirii pedepselor nu este
îns\ realizat\.(68)
În cazul infrac]iunilor privitoare la via]a sexual\, problemele victimelor sunt, cu
siguran]\, mai grave [i mai delicate decât în cazul celorlalte fapte penale.
Victimele agresiunilor sexuale sunt în mod special afectate, suferind, de regul\
un traumatism multiplu: fizic, psihic [i emo]ional.
Pe lâng\ aceste traume, provocate în mod nemijlocit prin faptele la care au fost
supuse, victimele agresiunilor sexuale sunt nevoite s\ „înfrunte” [i cortegiul de interoga-
torii, expertize, confrunt\ri etc., necesare desf\[ur\rii procesului penal.
Din p\cate, nu întotdeauna persoanele chemate s\ realizeze aceste activit\]i, au
preg\tirea psihologic\ [i tactul necesar, astfel încât, în contactul cu mecanismul justi]iei
penale, victima poate suferi o nou\ traum\.
Instan]a pentru Minori din Ia[i instrumenteaz\ cauzele având ca obiect
infrac]iuni s\vâr[ite de inculpa]i minori, precum [i cauzele în care minorii sunt cei asupra
c\rora s-au s\vâr[it infrac]iuni.
Practica instan]ei ie[ene, în cadrul completului specializat în judecarea cauzelor
cu minori, a relevat o cazuistic\ variat\, cu multiple probleme privind încadrarea juridic\
a faptelor, a modului de instrumentare a cauzelor [i a solu]iilor ce urmeaz\ a fi date.
Cazuistica relev\ c\ infrac]iunile în care minorii apar cel mai frecvent ca victime
sunt cele privitoare la via]a sexual\, la integritatea fizic\ [i moral\ a minorilor, precum
[i cele privitoare la libertatea persoanei.
Din acest punct de vedere, am apreciat ca fiind oportun\ prezentarea unor par-
ticularit\]i de ordin tehnic în investigarea cazurilor de abuz sexual, fizic [i emo]ional, ai
c\ror protagoni[ti sunt minorii.
Informa]iile privind implicarea copilului în rela]ii sexuale cu un adult pot fi
ob]inute ca urmare a unei singure audieri sau a mai multor. În camera în care este inves-
tigat este important s\ existe o atmosfer\ securizant\, relaxant\, eventual juc\rii sau alte
obiecte care s\-i asigure copilului victim\ un confort emo]ional. Folosirea aparaturii de
înregistrare video pentru a înregistra declara]ia copilului va diminua retraumatizarea
acestuia. Sunt înc\ dificult\]i cu privire la audierea înregistrat\ video de c\tre speciali[ti
la momentul oportun; atunci când amintirea evenimentului este înc\ proasp\t\ dar nu
mai este asupritoare pentru copil. Caseta video poate fi folosit\ [i în cadrul procesului
penal, a[a cum am ar\tat anterior(69).
Copilul va da informa]ii despre experien]ele intime numai dac\ între el [i profe-
sionistul care conduce interviul se stabile[te o rela]ie de încredere. De cele mai multe ori,
datorit\ amenin]\rilor exercitate de agresor c\tre copil, abuzul sexual suferit devine un
sindrom al secretului. Acesta este motivul pentru care este de preferat ca interviul s\ fie
realizat în prezen]a unui psiholog, asistent social, sau o persoan\ apropiat\ a copilului.
Este important ca, la un anumit moment dat, pe parcursul audierii (de preferat
în prima parte, dar uneori pe parcursul sau la sfâr[itul audierii), profesionistul s\ explice
copilului de ce este necesar audierea [i modul în care va fi folosit\ informa]ia ob]inut\.
Aceste informa]ii i se vor da copilului potrivit cu nivelul s\u de în]elegere.
Copilul trebuie s\ beneficieze de explica]ii clare, adaptate vârstei sale. Este
nevoie s\ se evite aluziile, s\ i se permit\ copilului s\ se exprime liber, f\r\ a adopta o
atitudine de îndoial\ sau una prea încurajatoare.
64
&.5. Tipuri de întreb\ri folosite în audierea copiilor abuza]i sexual(70)
1. Întreb\ri generale;
2. Întreb\ri centrate;
3. Întreb\ri cu alegere multipl\;
4. Întreb\ri da-nu (închise);
5. Întreb\ri direc]ionate (leading).
1. Întreb\rile generale se folosesc ca întreb\ri introductive, având rolul de a ori-
enta discu]ia asupra problemelor copilului. De exemplu, putem începe prin a întreba:
„Po]i s\-mi spui de ce st\m de vorb\ ast\zi?” sau
„]i-a spus cineva de ce ai venit la mine s\ discut\m?”.
Rezisten]\ mai mare opun în general, cei afla]i la vârsta pubert\]ii, ei având
tendin]a s\ spun\ c\ nu cunosc motivul audierii, chiar dac\, în prealabil, au fost preg\ti]i
de adultul care îi înso]e[te.
Copiii mai mici s-ar putea s\ recunoasc\ motivul [i s\ r\spund\ cu întreb\ri vagi
(„s\ spun de lucruri rele?” sau „ s\ spun ce a f\cut tata cu mine?”).
Mai mult ca sigur, ei vor avea nevoie de întreb\ri direc]ionate pentru ca r\spun-
surile care privesc experien]ele lor de abuz s\ fie mai clare.
2. Întreb\rile centrate sunt considerate cele mai potrivite în cazurile în care se
presupune existen]a unui abuz comis asupra copilului. Ele au rolul de a atrage aten]ia
asupra informa]iilor relevante prin:
- Întreb\ri orientate asupra oamenilor (în special, asupra presupusului abuzator).
De exemplu:
„Unde locuie[te prietenul mamei tale?”
„Ce fel de lucruri face el în familie?”
„Sunt lucruri pe care le face în special cu tine?”
„Face el vreodat\ ceva ce nu î]i place?”
- Întreb\ri orientate asupra circumstan]elor abuzului.
Circumstan]ele abuzului pot reie[i din întreb\ri ca:
„Exist\ secrete în familia voastr\?”
„Se joac\ el în vreun fel special cu tine?”
„Ce face mama în timp ce v\ juca]i?”
„Ce se întîmpl\ când e[ti numai cu tata acas\?”
„Ce se întîmpl\ când intr\ tata în baie, când tu te speli?”
- Întreb\ri orientate asupra p\r]ilor corpului.
În privin]a p\r]ilor corpului, practicianul poate întreba copilul cum define[te el
diferite p\r]i ale propriului corp, iar apoi se pot formula întreb\rile centrate:
„Ai v\zut tu cum arat\...(denumirea dat\ de copil organului genital)?”
„Ce ai v\zut?”, „ce f\cea cu el?”
„S-a întâmplat vreodat\ ceva cu p\s\rica ta (sau alt\ denumire dat\
de copil propriilor organe genitale)?”
„Te-a durut vreodat\?”
„Te-a atins vreodat\ acolo cineva?”, „altcineva te-a mai atins?”
Dac\ minorul denume[te pe cineva, atunci se încearc\ localizarea întâmpl\rii
(când? unde?...).
3. Întreb\rile cu alegere multipl\ sunt menite s\ ob]in\ informa]ii atunci când
ele nu sunt ob]inute prin întreb\rile centrate. Ele trebuie astfel construite, încât s\
70 Roth M., Protec]ia Copilului. Dileme, concep]ii [i metode, Editura Presa Universitar\ Clujean\, Cluj Napoca, 1999
65
includ\ r\spunsul corect. Dac\ afirma]ia copilului era c\ un alt copil a v\zut ce se întâm-
pl\, dar nu spune cine, atunci puteam s\-l întreb\m „Face parte din prietenii t\i sau e
altcineva?”.
Se recomand\ folosirea acestui tip de întreb\ri pentru a afla circumstan]ele
abuzului [i nu despre abuzul însu[i:
De ex. ]ii minte dac\ erai în pijama sau în hainele obi[nuite?”
Se vor ocoli întreb\rile cu alegere multipl\ prin care se cere copilului s\ aleag\
dintr-un num\r limitat de r\spunsuri posibile, care pot s\ nu acopere realitatea:
„Cel care ]i-a f\cut r\u a fost tata,bunicul sau fratele mai mare?”
Astfel de întreb\ri pot duce atât copilul cât [i investigatorul în eroare.
4. Întreb\rile da-n
nu se folosesc în acest tip de interviu destul de rar, numai atun-
ci când întreb\rile cu un caracter mai deschis nu conduc la r\spunsuri l\muritoare, dar
practicianul continu\ s\ cread\ c\ minorul a fost abuzat.
Îndoielile legate de întreb\rile da-nu se datoreaz\ tendin]ei caracteristice aces-
tor tipuri de întreb\ri de a incita la r\spunsuri social dezirabile. Spre deosebire de
întreb\rile da-nu, cele centrate identific\ atât abuzatorul, cât [i comportamentul incrim-
inat (sexual) al acestuia.
De ex. „Tat\l t\u vitreg te-a f\cut s\ sîngerezi la...?”
5. Întreb\rile direc]ionate sunt cele ale c\ror r\spunsuri sunt cuprinse în între-
bare. Ele nu sunt recomandate pentru investigarea abuzului la copii, dar se pun adesea
pe parcursul urm\ririi penale, pentru a determina martorii s\ dea r\spunsuri precise în
instan]\.
De ex. Tat\l t\u te-a obligat s\ îi iei penisul în gur\, nu-i a[a?”
66
b) identificarea [i aplanarea situa]iilor conflictuale evitându-se, astfel,
s\vâr[irea unor infrac]iuni. Aceste m\suri se pot realiza prin:
- audierea plângerilor, reclama]iilor [i sesiz\rilor depuse la organelor de
poli]ie, care fac referire la comportamentul agresiv [i la tendin]ele de
r\zbunare;
- identificarea persoanelor liberate din penitenciare care au suferit con-
damn\ri în urma unor plângeri [i determinarea acestora de a nu se preta
la ac]iuni de r\zbunare;
- organizarea culegerii informa]iilor în mediile în care, de regul\, faptele
antisociale cauzatoare de prejudicii nu se reclam\ organelor de poli]ie,
urm\rindu-se „o justi]ie pe cont propriu”;
- o deschidere mai larg\ a poli]iei c\tre popula]ie, prin aceasta culegân-
du-se informa]ii privind st\rile conflictuale direct de la cet\]eni, cu
ocazia efectu\rii activit\]ilor curente.
c) educarea moral-juridic\ a cet\]enilor prin popularizarea obliga]iilor [i
drepturilor legale;
d) activit\]i de prevenire a infrac]iunilor prin mediatizarea unor mijloace de
evitare a agresiunilor;
e) identificarea [i supravegherea bolnavilor psihic periculo[i;
f) identificarea [i protejarea victimelor conjunctural poten]iale,
g) prevenirea [i combaterea violen]ei intrafamiliale.
Consolidarea parteneriatului cu societatea civil\, cre[terea eficien]ei activit\]ilor
de prevenire [i combaterea faptelor antisociale, precum [i o prezen]\ permanent\ [i
activ\ a poli]i[tilor în mijlocul cet\]enilor pentru rezolvarea cu operativitate a prob-
lemelor cu care ace[tia se confrunt\, reprezint\ noua concep]ie de ordine public\ pro-
movat\ de Poli]ia Român\, prin constituirea, ca serviciu public în folosul societ\]ii a
poli]iei de proximitate.
Un alt mijloc prin care societatea poate u[ura situa]ia postinfrac]ional\ a victimei
o reprezint\ preluarea acesteia de c\tre organiza]ii neguvernamentale ce acord\ servicii
de asisten]\ victimelor.
67
În cadrul activit\]ii profesionale a poli]istului, procurorului [i judec\torului se
stabilesc rela]ii interpersonale care pun în eviden]\ tr\irea emo]ional\ creat\ de contac-
tul cu reprezentantul oficial al autorit\]ii.
Atitudinea oficial\, politicoas\ dar rezervat\, profesional\ prin ]inut\ [i vocabular
a profesionistului care solicit\ l\muriri, chestioneaz\, pune în vedere, precizeaz\ etc,
creaz\ un fond difuz, emo]ional pentru persoanele care intr\ în contact cu acesta. Pe acest
fond [i din lipsa obi[nuin]ei de a avea de a face cu autorit\]ile, a tradi]iei referitoare la car-
acterul represiv a organelor de cercetare penal\, persoanele audiate manifest\ team\, iar
cercet\rile se desf\[oar\ într-o anumit\ tensiune emo]ional\ sau nervoas\, cel audiat,
apreciind de multe ori, hiperbolizat gesturile, expresiile [i faptele celui care-l interpeleaz\.
În acest context, cuno[tin]ele de psihologie devin obligatorii pentru persoana
îns\rcinat\ cu derularea anchetei judiciare, [tiut fiind c\, mai ales în cazul persoanelor
imature [i/sau labile emo]ional, cum sunt de regul\ minorii, f\r\ experien]\ în raport cu
situa]iile de acest gen, este necesar\ crearea unui climat de siguran]\ [i încredere reci-
proc\, a unui dialog deschis, degajat în care ace[tia s\-[i în]eleag\ statutul în fa]a
autorit\]ilor [i obliga]iile care le revin.
Gesturile care exprim\ nervozitate, ticurile sau ridicarea tonului pe lâng\ faptul
c\ semnific\ lips\ de profesionalism, pot provoca o adev\rat\ furtun\ în gândirea [i
st\rile suflete[ti ale minorului.
Preciz\rile cu caracter acuzatorial pot complica [i mai mult tabloul psiho-com-
portamental al emotivului minor, el putând ajunge, în ultima instan]\, chiar la
recunoa[terea unor fapte pe care nu le-a s\vîr[it sau la negarea unor fapte care s-au
comis asupra sa.
Privirea anchetatorului nu trebuie s\ fie o surs\ de informa]ii ci un mijloc de
condi]ionare a interlocutorului.
Studiile psihologice(73) efectuate au ar\tat c\ exigen]ele psiho-sociale ale unui
bun profesionist în lucrul cu minorii se pot grupa în trei categorii:
B. Exigen]ele psiho-intelectuale.
Între calit\]ile ce structureaz\ pofilul intelectual al persoanei implicate în
instrumentarea cauzelor cu minori, studiile psihologice(74) se opresc asupra gândirii,
memoriei [i integrit\]ii senzoriale.
73 I.Bu[, M.Miclea, D. David, A. Opre, op. cit. p.66; T.Prun\, Prelegeri de psihologie judiciar\, Ia[i, Editura Funda]ia
Chemarea, 1992, p.100
74 Idem 46
68
1.Gândirea profesionistului trebuie s\ se caracterizeze prin claritate, profunzime,
rigoare, mobilitate [i coeren]\ [i s\ se bazeze pe un dezvoltat spirit critic.
Aceste caracteristici se impun, având în vedere c\ practica a relevat c\, de
regul\, faptele relatate în ancheta judiciar\ par de multe ori reale, dar nu de pu]ine ori
s-a constatat c\ unele afirma]ii, mai ales la nivelul am\nuntelor sunt contradictorii sau
neplauzibile, iar sesizarea inadverten]elor solicit\ din partea anchetatorului perspicaci-
tate. El trebuie s\ dea dovad\ de o mare putere de discern\mânt, s\ deosebeasc\ u[or
realul de ireal, semnificativul de nesemnificativ, s\ p\trund\ [i s\ aprecieze faptele la
justa lor valoare, pentru c\ numai în acest fel va putea fundamenta o solu]ie judiciar\.
2. Memoria profesionistului în lucrul cu copilul victim\ sau infractor, este nece-
sar\ la un nivel de func]ionalitate optim atât din punct de vedere al memoriei de scurt\
durat\ cât [i din punct de vedere al memoriei de lung\ durat\.
În activitatea de stabilire pe baz\ de probe a st\rii de fapt, poli]istul sau magis-
tratul opereaz\ reversibil [i recursiv, iar în procesul de coroborare [i verificare a pro-
belor, acesta stocheaz\ informa]iile [i men]ine continuitatea fluxului informa]ional.
Memoria nu cuprinde numai informa]ie pur cantitativ\ despre relat\rile celui
intervievat, ci [i evalu\rile, interpret\rile acestei informa]ii prin prisma criteriilor socio-
culturale, etice, estetice, filosofice etc. proprii.
3. Integritatea senzorial\ are în vedere condi]ia fiziologic\ normal\ a analizato-
rilor profesionistului (vizual, auditiv, kinestezic, gustativ, olfactiv), cunoscut fiind c\ „val-
orile func]iei sensibilit\]ii” sunt supuse unor oscila]ii ca urmare a fenomenelor de depre-
sie, oboseal\, sau a celor de sensibilizare.
Integritatea senzorial\ constituie fundamentul psiho-fiziologic al corectitudinii [i
exactit\]ii redact\rii documentelor de anchet\, ce constituie suportul material al
mijloacelor de prob\, elemente care reclam\ o stare a s\n\t\]ii corespunz\toare [i o
mare capacitate de efort volunar.
Definind în ultim\ instan]\ personalitatea anchetatorului, integritatea senzorial\
permite un comportament profesional echilibrat pe fondul psiho-fiziologic genaral poz-
itiv respectiv:
- imagina]ie, pentru în]elegerea unor situa]ii, fapte sunt împrejur\ri care îi sunt
doar sugerate pe parcursul relat\rii,
- o mare stabilitate [i o bun\ concentrare.
C. Exigen]ele moral-afective
Echilibrul emo]ional vizeaz\ componenta afectiv\ a personalit\]ii anchetatorului [i
st\ la baza unor calit\]i necesare în reu[ita activit\]ii anchetatorului, reprezentate prin:
- tact,
- r\bdare,
- toleran]\,
- disponibilitatea de a asculta,
- disponibilitate empatic\,
- st\pânire de sine etc., toate acestea conferind un fond psihologic general pozitiv.
Incompatibile cu rolul de anchetator sunt deficien]e pe planul moral al perso-
nalit\]ii precum:
- suspicionarea anumitor categorii ca fiind infractori (a se vedea etnia rom\, per-
soanele cu antecedente penale etc.);
- arogan]a, vanitatea, impertinen]a, dezgustul, plictiseala.
Dac\ anchetatorul va apare ca o persoan\ impresionabil\, nervoas\, iritat\, sau
ca o persoan\ care trece cu u[urin]\ de la o stare psihic\ la alta, ori preocupat de pro-
priile probleme, [ansele de a-[i atinge scopul sunt foarte reduse.
69
CAPITOLUL III. PROTEC}IA MINORULUI VICTIM| ÎN LEGI SPECIALE
III.1. VICTIMA DIN PERSPECTIVA LEGII 211/2004, PRIVIND UNELE
M|SURI PENTRU ASIGURAREA PROTEC}IEI VICTIMELOR INFRAC}IUNILOR
70
date prin Codul penal [i prin Legea 682/2002 s\ se aplice cu respectarea cerin]elor
impuse de dispozi]iile legale [i victimelor infrac]iunilor, la care se refer\ Legea 211/2004.
Pentru a se putea dovedi respectarea dispozi]iilor privind informarea victimelor,
faptul c\ s-au îndeplinit obliga]iile legale se consemneaz\ într-un proces verbal care se
înregistreaz\ la institu]ia din care face parte judec\torul, procurorul, ofi]erul sau agentul
de poli]ie la care se prezint\ victima.
Tot în scopul realiz\rii inform\rii victimelor asupra drepturilor prev\zute la art.4
alin.1, se asigur\ de c\tre Ministerul Justi]iei, Ministerul Administra]iei [i Internelor cu
sprijinul Ministerului Comunica]iilor [i Tehnologiei Informa]iei func]ionarea unei linii
telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infrac]iunilor. Aceast\
linie telefonic\ este gratuit\, existând un num\r de telefon unic la nivel na]ional.
Urm\rindu-se, în mod deosebit, ca informarea victimelor infrac]iunilor s\ fie
realizat\, legea instituie pentru autorit\]ile administra]iei publice locale [i organiza]iile
neguvernamentale posibilitatea înfiin]\rii la nivel local a unor linii telefonice pentru
informarea victimelor infrac]iunilor.
Informa]iile prev\zute la art.4 alin.1 se vor publica [i pe paginile de internet ale
Ministerului Justi]iei [i ale Ministerului Administra]iei [i Internelor, iar instan]ele
judec\tore[ti, parchetele de pe lâng\ instan]ele judec\tore[ti [i unit\]ile de poli]ie pot
publica [i ele pe pagina de internet aceste informa]ii.
77 Conform art.8 alin.1 „consilierea psihologic\ (…) se acord\ gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infrac]iunile
de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174-176 din Codul penal, pentru victimele infrac]iunilor
de lovire sau alte violen]e [i v\t\mare corporal\, s\vâr[ite asupra membrilor familiei, prev\zute la art.180 alin1 indice 1 [i
aliniatul 2 indice 1 [i art.181 alin.1 indice 1 din Codul penal, ale infrac]iunii de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la
art.182 din Codul penal, ale infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, ale
infrac]iunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexual\ [i corup]ie sexual\, prev\zute la art.197, 198, art. 201
alin. 2-5 [i art.202 din Codul penal, ale infrac]iunii de rele tratamente aplicate minorului, prev\zut\ la art.306 din Codul
penal, precum [i pentru victimele infrac]iunilor prev\zute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea [i combaterea traficului
de persoane, cu modific\rile [i complet\rile ulterioare.
71
c) data sesiz\rii [i organul judiciar sesizat.
La cerere se vor anexa în copie documentele justificative pentru datele înscrise
în cerere. Astfel, consider\m c\ cererea va fi înso]it\ de copia certificatului de na[tere,
c\r]ii de identitate iar în cazul minorilor c\rora nu li s-a eliberat carte de identitate copia
c\r]ii de identitate a p\rintelui la care locuie[te, copia actului de sesizare certificat de
organul care a primit-o [i care face dovada datei sesiz\rii [i a organului judiciar sesizat.
Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se solu]ioneaz\ în ter-
men de zece zile de la data depunerii de c\tre [eful serviciului.(78)
În cazul în care cererea de acordare a consilierii juridice gratuite a fost aprobat\,
consilierea se acord\ pe o perioad\ de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au
împlinit 18 ani pe o perioad\ de 6 luni prin depunerea unei cereri la serviciul de
protec]ia victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor din raza teritorial\ a
circumscrip]iei în care victima domiciliaz\.
Alte servicii acordate victimelor infrac]iunilor
SPVRSI poate asigura [i alte forme de asisten]\ victimelor infrac]iunilor, conform
art.11 din lege, f\r\ ca reglementarea legal\ s\ prevad\ în ce constau acestea.
De[i legea nu prevede în ce constau celelalte forme de asisten]\ a victimelor
infrac]iunilor acordate de SPVRSI, apreciem c\ acestea se refer\ la identificarea împre-
un\ cu victima a nevoilor personale ale acesteia, pe baza acestei analize serviciul fiind
în m\sur\ s\ acorde asisten]\ în domeniul educa]iei, orient\rii [i calific\rii profesionale,
g\sirii unui loc de munc\, a unei locuin]e, integr\rii familiale, consumului de alcool [i
drog, atitudinii fa]\ de infrac]iune [i infractor.
Legea acord\, în sprijinul SPVRSI, posibilitatea acestuia de a colabora cu orga-
niza]ii neguvernamentale.
Potrivit art. 12 din lege, organiza]iile neguvernamentale pot organiza, în mod
independent sau în cooperare cu autorit\]ile publice, servicii pentru consilierea psiho-
logic\ a victimelor infrac]iunilor [i pentru asigurarea altor forme de asisten]\ a victimelor.
78 Prin similitudine cu acordarea consilierii în cazul persoanelor care au fost încredin]ate serviciului ca urmare a aplic\rii,
printr-o hot\râre judec\toreasc\ a unei m\suri educative sau a unei pedepse a c\rei executare a fost suspendat\ sub
supraveghere, cererea de acordare a consilierii psihologice se solu]ioneaz\, ca [i în aceste cazuri, de [eful serviciului.
79 Potrivit art.14 alin.1 asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\, la cerere, urm\toarelor categorii de victime:
a) persoanelor asupra c\rora a fost s\vâr[it\ o tentativ\ la infrac]iunile de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav,
prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, o infrac]iune de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la art.182 din Codul penal,
o infrac]iune inten]ionat\ care a avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, o infrac]iune de viol, act sexual cu un
minor [i perversiune sexual\ prev\zute la art.197, 198, art.201 alin.2-5 din Codul penal;
b)so]ul, copiii [i persoanele aflate în între]inerea persoanelor decedate prin s\vâr[irea infrac]iunilor de omor, omor calificat
[i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, precum [i a infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca
urmare moartea persoanei.
72
procesul penal s\ se desf\[oare în România;
d) victima s\ fi sesizat organul de urm\rie penal\ sau instan]a de judecat\
în termen de 60 de zile de la data s\vâr[irii infrac]iunii.
În cazul victimelor prev\zute la alin.1 lit.b termenul de 60 de zile se calculeaz\
de la data la care victima a luat cuno[tin]\ de s\vâr[irea infrac]iunii.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitate fizic\ sau psihic\ de a sesiza organul de
urm\rire penal\, termenul de 60 de zile se calculeaz\ de la data la care a încetat starea
de imposibilitate.
Legea prevede men]iuni speciale pentru victimele minore. Astfel, conform alin.4
al art.16 victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu au obliga]ia de a sesiza orga-
nul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii,
existând îns\ posibilitatea ca reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub
interdic]ie s\ poat\ sesiza organul de urm\rire penal\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii.
Procedura acord\rii asisten]ei juridice
Cererea de acordare a asisten]ei juridice gratuite se depune la tribunalul în a
c\rui circumscrip]ie domiciliaz\ victima.
Cererea trebuie s\ cuprind\:
a) numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii, domiciliul sau
re[edin]a victimei;
b) data, locul [i circumstan]ele s\vâr[irii infrac]iunii;
c) data sesiz\rii [i organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ la care
s-a depus sesizarea, cu excep]ia minorilor care nu au aceast\ obliga]ie;
d) calitatea de so], copil sau persoan\ aflat\ în între]inerea persoanei dece-
date, în cazul victimelor prev\zute la art.14 alin. 1 lit.b;
e) dac\ este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei (în cazul
în care este victima altor infrac]iuni decât cele prev\zute de art.14 alin.1
[i venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu
salariul de baz\ minim brut pe ]ar\, stabilit pentru anul în care victima
a formulat cererea de asisten]\ juridic\);
f) numele, prenumele [i forma de exercitare a profesiei de avocat (cabi-
net individual, cabinet asociat, societate civil\ profesional\ sau societate
civil\ profesional\ cu r\spundere limitat\), de c\tre ap\r\torul ales sau
men]iunea c\ victima nu [i-a ales ap\r\tor.
În cazul în care victima nu [i-a ales un ap\r\tor, încheierea prin care s-a admis ce-
rerea de asisten]\ juridic\ gratuit\ trebuie s\ cuprind\ [i desemnarea unui ap\r\tor din oficiu.
Dac\ victima este un minor, cererea pentru acordarea asisten]ei juridice poate fi
formulat\ de c\tre reprezentantul legal al acestuia.
Cererea poate fi formulat\ [i de c\tre organiza]iile neguvernamentale care î[i
desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, dac\ este semnat\ de victim\,
cuprinde datele prev\zute la art.17 alin 2 [i are anexate documentele prev\zute la art.17 alin.3.
La cererea pentru acordarea asisten]ei juridice gratuite se anexeaz\, în copie,
documentele justificative pentru datele înscrise în cerere [i orice alte documente de]inute
de victim\, utile pentru solu]ionarea cererii.
Asisten]a juridic\ gratuit\ se acord\ fiec\rei victime pe tot parcursul procesului
penal, în limita unei sume echivalente cu dou\ salarii de baz\ minime brute pe ]ar\, sta-
bilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asisten]\ juridic\ gratuit\.
Cererea de acordare a asisten]ei juridice gratuite se solu]ioneaz\ de doi
73
judec\tori din cadrul comisiei pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor
unor infrac]iuni.
Termenul de solu]ionare a cererii este de 15 zile de la data depunerii. Comisia
se pronun]\ prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.
Încheierea prin care s-a solu]ionat cererea pentru acordarea asisten]ei juridice
gratuite se comunic\ victimei.
Încheierea prin care s-a respins cererea de acordarea asisten]ei juridice gratuite
este supus\ reexamin\rii de c\tre tribunalul în cadrul c\ruia func]ioneaz\ comisia pen-
tru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor, la cererea acestora, în
termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de reexaminare se solu]ioneaz\ în complet de 2 judec\tori.
Potrivit art.19 din Legea 211/2004 acelea[i dispozi]ii legale prev\zute de art.14-
18 se aplic\ în mod corespunz\tor [i pentru acordarea sumei necesare punerii în exe-
cutare a hot\rârii judec\tore[ti prin care au fost acordate desp\gubiri civile victimei
infrac]iunii.
În cazul victimelor minore, cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în
executare a hot\rârii judec\tore[ti prin care au fost acordate desp\gubiri civile victimei
infrac]iunii poate fi formulat\ de reprezentantul legal al minorului, de organiza]iile negu-
vernamentale care î[i desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, [i care pot
solicita în numele victimei, acordarea sumei necesare punerii în executarea hot\rârii
judec\tore[ti, sub condi]ia semn\rii de c\tre aceasta a con]inutului cererii [i a anex\rii
documentelor necesare.
Cererile pentru acordarea asisten]ei juridice gratuite [i pentru acordarea sumei
necesare punerii în executare a hot\rârilor judec\tore[ti sunt scutite de tax\ de timbru.
80 Conform art.21compensa]ia financiar\ se acord\, la cerere, în condi]iile prezentului capitol, urm\toarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra c\rora a fost s\vâr[it\ o tentativ\ la infrac]iunile de omor, omor calificat [i omor deosebit de grav,
prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, o infrac]iune de v\t\mare corporal\ grav\, prev\zut\ la art.182 din Codul penal,
o infrac]iune inten]ionat\ care a avut ca urmare v\t\marea corporal\ grav\ a victimei, o infrac]iune de viol, act sexual cu un
minor [i perversiune sexual\ prev\zute la art.197, 198, art.201 alin.2-5 din Codul penal;
b) so]ul, copiii [i persoanele aflate în între]inerea persoanelor decedate prin s\vâr[irea infrac]iunilor de omor, omor calificat
[i omor deosebit de grav, prev\zute la art.174 -176 din Codul penal, precum [i a infrac]iunilor inten]ionate care au avut ca
urmare moartea persoanei.
74
sub interdic]ie nu au obliga]ia de a sesiza organul de urm\rire penal\
sau instan]a de judecat\ cu privire la s\vâr[irea infrac]iunii.
Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdic]ie poate
sesiza organele de urm\rire cu privire la s\vâr[irea infrac]iunilor.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitatea fizic\ sau psihic\ de a sesiza organele
de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\, termenul de 60 de zile se calculeaz\ de la
data la care a încetat cauza de imposibilitate.
Situa]ii în care nu se acord\ compensa]ii financiare de c\tre stat
Compensa]iile financiare nu se acord\ în urm\toarele situa]ii:
a) se stabile[te c\ fapta nu exist\ sau nu este prev\zut\ de legea penal\,
ori c\ fapta a fost s\vâr[it\ în stare de legitim\ ap\rare împotriva ata-
cului victimei, în condi]iile art.44 Cod penal;
b) victima este condamnat\ definitiv pentru participarea la un grup
infrac]ional organizat(81);
c) victima este condamnat\ definitiv pentru una din infrac]iunile prev\zute
la art.21 alin.1(82);
d) instan]a re]ine în favoarea f\ptuitorului circumstan]a atenuant\ a
dep\[irii limitelor legitimei ap\r\ri împotriva atacului victimei, prev\zut\
la art.73 lit.a din Codul penal sau circumstan]a atenuant\ a provoc\rii
prev\zut\ la art.73 lit.b din Codul penal.
În vederea acord\rii compensa]iilor financiare victimelor infrac]iunilor, legea dis-
tinge dup\ cum f\ptuitorul este sau nu cunoscut.
Astfel, potrivit art.24 în cazul în care f\ptuitorul este cunoscut, compensa]ia
financiar\ se poate acorda victimei dac\ sunt întrunite urm\toarele condi]ii:
a) Victima a formulat cererea de compensa]ie financiar\ în termen de un
an, dup\ caz:
1) De la data r\mânerii definitive a hot\rârii prin care instan]a penal\ a
pronun]at
2) condamnarea sau achitarea în cazurile prev\zute la art.10, alin.1, lit
d [i e din Codul de procedur\ penal\ [i a acordat desp\gubiri civile
ori a pronun]at achitarea în cazul prev\zut la art.10 alin 1 lit.c din
Codul de procedur\ penal\ sau încetarea procesului penal în
cazurile prev\zute la art.10 alin 1 lit.g [i indice 1 din Codul de pro-
cedur\ penal\.
3) De la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urm\rire
penal\ în cazurile prev\zute la art.10 alin.1 lit. c, d [i e din Codul de
procedur\ penal\ sau a dispus încetarea urm\ririi penale în cazul
prev\zut la art.10 alin.1 lit.g din Codul de procedur\ penal\.
4) De la data la care s-a dispus neînceperea urm\ririi penale în cazurile
prev\zute la art.10 alin 1 lit c, d, e [i g din codul de Procedur\ penal\.
b) victima s-a constituit ca parte civil\ în cadrul procesului penal, cu
excep]ia cazului prev\zut la lit.a punctul 3;
Victimile care nu au împlinit vârsta de 18 ani [i cele puse sub interdic]ie nu
au aceast\ obliga]ie, a constituirii de parte civil\.
81 -56 Aceste dou\ situa]ii, anterioare [i f\r\ leg\tur\ cu fapta în care s-ar g\si victima unei infrac]iuni care a solicitat statu-
lui acordarea de compensa]ii financiare, opereaz\ ca „nedemnit\]i”, care înl\tur\ victima de la protec]ia acordat\ de stat în
aceast\ form\.
82 idem 80
75
c) f\ptuitorul este insolvabil sau a disp\rut;
d) victima nu a ob]inut repararea integral\ a prejudiciului suferit de la o
societate de asigurare.
Dac\ victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cerere de compensa]ie
financiar\, termenul de un an prev\zut la alin.1 lit.a se calculeaz\ de la data la care a
încetat data de imposibilitate.
În cazul în care instan]a a dispus disjungerea ac]iunii civile de ac]iunea penal\,
termenul de 1 an prev\zut la alin.1 lit. a curge de la data r\mânerii irevocabile a hot\rârii
prin care a fost admis\ ac]iunea civil\.
Potrivit art.25 în cazul în care f\ptuitorul este necunoscut, victima poate formu-
la cerere de compensa]ie financiar\ în termen de 3 ani de la data s\vâr[irii infrac]iunii,
dac\ victima nu a ob]inut repararea integral\ a prejudiciului suferit de la o societate de
asigurare.
Legea instituie [i în aceaste împrejur\ri o m\sur\ de protec]ie special\ a mino-
rilor statuând c\ în situa]ia în care victima este un minor [i reprezentantul legal al aces-
teia nu a formulat cererea de compensa]ie financiar\ în termenul de un an prev\zut de
art.24 sau de 3 ani prev\zut de art.25, aceste termene încep s\ curg\ de la data în care
victima a împlinit vârsta de 18 ani, adic\ data de la care persoana dobânde[te capaci-
tate de exerci]iu deplin\.
Categoriile de prejudicii pentru care se acord\ compensa]ii financiare de c\tre stat
Legiuitorul a prev\zut expres [i felul prejudiciilor aduse victimelor, în func]ie de
categoria din care acestea fac parte, potrivit art.21 alin 1 lit. a sau lit.b astfel:
a) Victimelor prev\zute de art.21 alin.1 lit. a li se pot acorda compensa]ii
financiare pentru:
1. cheltuielile de spitalizare [i alte categorii de cheltuieli medicale
suportate de victim\;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau adu-
cerea în stare de neîntrebuin]are a bunurilor victimei ori din
deposedarea acesteia prin s\vâr[irea infrac]iunii;
3. câ[tigurile de care victima este lipsit\ de pe urma s\vâr[irii
infrac]iunii.
b) Victimelor prev\zute de art.21 alin 1 lit.b li se pot acorda compensa]ii
financiare pentru:
1. cheltuielile de înmormântare;
2. între]inerea de care victima este lipsit\ din cauza s\vâr[irii infrac]iunii.
Indiferent de categoria de prejudicii cauzate sau de categoria din care face parte
victima dac\ f\ptuitorul pl\te[te anumite sume de bani cu titlul de desp\gubiri civile,
acestea, precum [i îndemniza]ia ob]inut\ de victim\ de la o societate de asigurare se
scad din cuantumul compensa]iei financiare acordate de stat victimei.
Procedura acord\rii compensa]iei financiare de c\tre stat
Cererea de compensa]ie financiar\ trebuie depus\ la tribunalul în a c\rei circum-
scrip]ie domiciliaz\ victima.
Cererea trebuie s\ cuprind\ potrivit art.29 :
a) numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii, domiciliul sau
re[edin]a victimei;
b) data, locul [i împrejur\rile s\vâr[irii infrac]iunii care a cauzat prejudiciul;
c) categoriile de prejudicii suferite prin s\vâr[irea infrac]iunii, care se
încadreaz\ în dispozi]iile art.27 alin.1;
76
d) dac\ este cazul, organul de urm\rire penal\ sau instan]a de judecat\ [i
data sesiz\rii acestora;
e) dac\ este cazul, num\rul [i data hot\rârii judec\tore[ti sau a actului
organului de urm\rire penal\, prev\zute la art.24 alin.1 lit.a;
f) calitatea de so], copil sau persoan\ aflat\ în între]inerea persoanei dece-
date, în cazul victimelor prev\zute la art. 21 alin. 1 lit.b;
g) antecedentele penale ale victimei, în vederea verific\rii condi]iilor
impuse de art.22 lit.b [i c;
h) sumele pl\tite cu titlu de desp\gubiri de c\tre f\ptuitor sau indemniza]ia
ob]inut\ de victim\ de la o societate de asigurare pentru prejudiciile
cauzate prin s\vâr[irea infrac]iunii;
i) cuantumul compensa]iei financiare solicitate.
La cererea de compensa]ie financiar\ se anexeaz\ în copie, documentele justi-
ficative pentru datele înscrise în cerere [i orice alte documente de]inute de victim\, utile
pentru solu]ionarea cererii.
Prin aceea[i cerere sau separat, victima care se afl\ într-o situa]ie material\ precar\,
poate solicita, oricând dup\ sesizarea organelor de urm\rire penal\ sau a instan]ei de jude-
cat\, comisiei un avans din compensa]ia financiar\, în limita unei sume echivalente cu zece
salarii de baz\ minime brute pe ]ar\ stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.
Cererea prin care se solicit\ avansul trebuie depus\ îns\ cel mai târziu în ter-
men de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensa]ie. Dac\ avansul este soli-
citat prin cerere separat\, în ea se men]ioneaz\ [i stadiul procedurii judiciare.
Cererea de compensa]ie financiar\ se solu]ioneaz\ de doi judec\tori din cadrul
comisiei pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor, constituite
la nivelul fiec\rui tribunal.
Comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor este
alc\tuit\ din cel pu]in doi judec\tori, desemna]i pentru o perioad\ de trei ani de
adunarea general\ a judec\torilor tribunalului.
Adunarea general\ a judec\torilor tribunalului desemneaz\, pentru o perioad\
de trei ani, [i un num\r egal de judec\tori suplean]i ai judec\torilor care alc\tuiesc
comisia pentru acordarea de compensa]ii finaciare victimelor infrac]iunilor.
Judec\torii suplean]i prev\zu]i la aliniatul 3 particip\ la solu]ionarea cererilor de
compensa]ii financiare în cazul imposibilit\]ii de participare a unuia sau a ambilor judec\tori
care alc\tuiesc comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor.
Dac\ cererea de acordare a compensa]iei financiare a fost respins\ sau dac\ s-au
dep\[it termenele prev\zute la art.24, 25, 26, victima este obligat\ la restituirea avansului.
Avansul nu se restituie dac\ cererea a fost respins\ doar pe motivul c\ f\ptu-
itorul nu este insolvabil sau disp\rut.
Cererea de acordarea compensa]iei financiare sau a avansului se solu]ioneaz\ în
camera de consiliu cu participarea procurorului. Victima este citat\.
Solu]iile stabilite de comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victim-
ilor infrac]iunilor pot fi urm\toarele:
a) admiterea cererii [i implicit stabilirea cuantumului compensa]iei finan-
ciare, sau dup\ caz, al avansului din aceasta;
b) respingerea cererii dac\ nu sunt întrunite condi]iile prev\zute de
prezenta lege pentru acordarea de compensa]ii financiare sau dup\ caz
a avansului din aceasta.
Hot\rârea comisiei se comunic\ victimei [i poate fi atacat\ cu recurs la curtea
de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
77
Comisia pentru acordarea de compensa]ii financiare victimelor infrac]iunilor are
obliga]ia de a informa organul de urm\rire penal\ sau instan]a investit\ cu solu]ionarea
ac]iunii civile, cu privire la cererea de compensa]ie financiar\ ori cu privire la cererea
prin care victima a solicitat avans din compensa]ii.
Plata sumelor acordate se asigur\ de compartimentele financiare ale tribunalelor,
în termen de 15 zile de la data r\mânerii definitive a hot\rârii prin care a fost acordat\
compensa]ia financiar\ sau avansul.
Potrivit art. 34 cererea de compensa]ie financiar\ [i cererea privind acordarea
unui avans din aceasta pot fi formulate de c\tre reprezentantul legal al minorului sau al
persoanei puse sub interdic]ie.
Aceste cereri pot fi formulate [i de c\tre organiza]iile neguvernamentale care-[i
desf\[oar\ activitatea în domeniul protec]iei victimelor, dac\ sunt semnate de victim\, cuprind
datele prev\zute la art.29 alin.1 [i au anexate documentele prev\zute la art.29 alin 2.
Cererea de compensa]ie financiar\ [i cererea privind acordarea unui avans din
aceasta sunt scutite de tax\ de timbru.
83 Publicat\ în M.Of. nr.783/11.12.2001, modificat\ prin OUG 143/24.10.2002 (aprobat\ prin Legea 45/2003), [i prin Legea
39/21.01.2003
84 Publicat\ în M.Of. nr. 813/08.11.2002
78
r\pire, fraud\, ori în[el\ciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se ap\ra sau de a-[i exprima voin]a, ori prin oferirea, darea, acceptarea
sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob]inerea consim]\mântului persoanei
care are control asupra altei persoane” (art.13 alin.3).
Deosebit\ importan]\ prezint\ dispozi]iile art.16 din lege, conform c\rora „con-
sim]\mântul persoanei victim\ a traficului nu înl\tur\ r\spunderea penal\ a infractorului.”
În doctrin\(85) s-a subliniat c\ existen]a consim]\mântului poate fi analizat\ sub
un triplu aspect:
- fie ca element constitutiv al unei incrimin\ri;
- fie ca o cauz\ de reducere a pedepsei;
- fie ca o cauz\ justificativ\.
Prin Legea 678/2001, legiuitorul a în]eles s\ încrimineze fapta în pofida con-
sim]\mântului persoanei v\t\mate, apreciindu-se c\ acest consim]\mânt este întotdeau-
na viciat [i, în consecin]\ nu îndepline[te condi]iile unui consim]\mânt valabil exprimat.
S-a apreciat c\, în orice situa]ie, capacitatea de consim]\mânt a unei persoane
trebuie raportat\ la capacitatea de a dispune de drepturile acordate de lege, [i în con-
secin]\, pentru a fi valabil, consim]\mântul nu trebuie s\ fie viciat de violen]e, dol sau
eroare esen]ial\.
În situa]iile reglementate de legea examinat\ consim]\mântul este ob]inut,
explicit sau implicit, prin amenin]are, violen]\ sau prin fraud\ (adic\ prin folosire de
calit\]i mincinoase), în[el\ciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea
acelei persoane de a se ap\ra sau de a-[i exprima voin]a ori prin oferirea, darea,
acceptarea, primirea de bani sau alte foloase.
Ori aceste modalit\]i reprezint\, prin ele însele, tot atâtea elemente cu capaci-
tate de a vicia consim]\mântul victimei.
Aprecierea ca inexistent\ a unui consim]\mânt valabil trebuie privit\ în strâns\
corela]ie cu situa]ia special\ în care se afl\ o astfel de victim\: izolarea sa cultural\,
lingvistic\ sau fizic\, situa]ia ei economic\ precar\, împiedicarea acesului la justi]ie ori
chiar pozi]ia dominant\ a celor care exploateaz\ persoana care face obiectul traficului.(86)
Dispozi]ia legal\ men]ionat\ exprim\ plenar disponibilitatea legiuitorului de a
considera persoanele traficate ca fiind victime, indiferent dac\ au fost de acord sau nu
cu transportarea, transferarea, g\zduirea sau primirea unei persoane în scopul
exploat\rii sale, consim]\mântul victimei fiind irelevant.
Protec]ia minorilor prin Legea 678/2001 rezid\ [i din dispozi]iile art.18 care
ocrote[te minorii care nu au împlinit 18 ani prin incriminarea faptei de a expune, a vinde
sau a r\spândi, a închiria, a distribui, a confec]iona ori a produce în alt mod, a trans-
mite, a oferi sau a pune la dispozi]ie ori de a de]ine în vederea r\spândirii de obiecte,
filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezint\ pozi]ii
ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezint\ sau implic\ minori [i care constitu-
ie infrac]iunea de pornografie infantil\.
Dispozi]ii procedurale derogatorii
Legea prevede o procedur\ special\ privind investigarea [i instrumentarea
cauzelor în care sunt implicate victime minore a traficului de fiin]e umane. Astfel, legea
institue obliga]ia efectu\rii urm\ririi penale de c\tre procurori.
O m\sur\ de protec]ie special\, constituie judecarea cauzelor privind traficarea
victimelor minore [i a pornografiei infantile prin derogare de la principiul publicit\]ii,
textul art. 24 prev\zând c\ „[edin]ele de judecat\… nu sunt publice”.
85 G. Antoniu, Consim]\mântul victimei, Revista de drept penal, nr.4/2003, p. 9-14
86 L. St\nescu, Consim]\mântul victimei traficului de persoane. Efecte, Revista de drept penal, nr.3/2004, p.132
79
Aliniatul 2 al articolului sus-men]ionat prevede c\ la [edin]ele de judecat\ pot
asista p\r]ile, reprezentan]ii acestora, precum [i alte persoane a c\ror prezen]\ este con-
siderat\ necesar\ de c\tre instan]\.
În cauzele privind infrac]iunile prev\zute în prezenta lege, ascultarea minorului
care nu a împlinit 14 ani se face în prezen]a unuia dintre p\rin]i sau a tutorelui, ori per-
soanei c\ruia îi este încredin]at minorul spre cre[tere [i educare.
Legea nu stabile[te calitatea procesual\ a minorului ce trebuie audiat în astfel
de condi]ii.
Protec]ia [i asisten]a victimelor traficului de persoane
Potrivit alin.4 al art.26 „minorilor, victime ale infrac]iunilor prev\zute de prezen-
ta lege, li se acord\ protec]ie [i asisten]\ special\ în raport de vârsta lor.“
Pe lâng\ aceste m\suri de protec]ie [i asisten]\ special\ minorilor li se acord\
în calitate de persoane v\t\mate prin infrac]iunile prev\zute de prezenta lege [i alte
m\suri de protec]ie referitoare la:
- ocrotirea vie]ii private [i a identit\]ii;
- dreptul la recuperarea fizic\, psihologic\ [i social\;
- protec]ia fizic\ a victimelor traficului de persoane pe perioada procesului;
- asisten]\ de c\tre misiunile diplomatice [i oficiile consulare ale
României în ]\rile în care se g\sesc;
- difuzarea de materiale de informare privind drepturile persoanelor, vic-
time ale traficului de fiin]e umane;
- cazarea la cerere, temporar, în centre de asisten]\ [i protec]ie a vic-
timelor traficului de persoane, înfiin]ate prin prezenta lege;
- asigurarea pe parcursul caz\rii în aceste centre, de condi]ii civilizate de
cazare, igien\ personal\, hran\, asisten]\ psihologic\ [i medical\.
Potrivit art.41 „minorilor care înso]esc victimele traficului de persoane,
sau care sunt ei în[i[i victime, li se aplic\ în mod corespunz\tor, preve-
derile referitoare la minori din Legea 123/2001(87).
- dreptul s\ primeasc\ informa]ii cu privire la procedurile judiciare [i
administrative aplicabile;
- dreptul la asisten]\ juridic\ obligatorie pentru a putea s\ î[i exercite drep-
turile în cadrul procedurilor penale prev\zute de lege, în toate fazele pro-
cesului penal, [i s\ î[i sus]in\ cererile [i preten]iile civile fa]\ de persoanele
care au s\vâr[it infrac]iunile prev\zute de prezenta lege în care ele sunt
implicate, conform art.44 din lege. Prin aceast\ dispozi]ie s-a derogat de la
regula consacrat\ în legea procedural penal\, conform c\reia numai învi-
nuitul sau inculpatul are drept la asisten]\ juridic\ obligatorie.
Se observ\ c\ acest caz de asisten]\ juridic\ obligatorie este diferit de cel
prev\zut în art.173 aliniat ultim Cod procedur\ penal\, care prevede c\ asisten]a juridic\
a p\r]ii v\t\mate, a p\r]ii civile sau a p\r]ii responsabile civilmente poate fi dispus\ de
c\tre instan]a de judecat\, când aceasta ar aprecia c\, din anumite motive, vreuna din
p\r]i nu [i-ar putea face singur\ ap\rarea, art. 44 din Legea 678/2001, prev\zând în mod
expres, c\ asisten]a juridic\ este obligatorie în cazul victimelor traficului de persoane,
f\r\ nici o apreciere din partea organelor judiciare.
Ra]iunea cre\rii acestui drept în beneficiul victimelor traficului de persoane este
asigurarea unei ap\r\ri calificate, din partea unui ap\r\tor ales sau numit din oficiu, pen-
80
tru ca aceste persoane s\ aib\ posibilitatea exercit\rii depline a drepturilor lor procesuale.
Prin Legea 211/2004, victimele traficului de persoane beneficiaz\ de consiliere
psihologic\ gratuit\ în condi]iile legii.
Prin Hot\rârea nr.1295/13.08.2004 a Guvernului României(88), s-a aprobat Planul
na]ional de ac]iune pentru prevenirea [i combaterea traficului de copii pentru anul 2004-
2005, acesta având o serie de obiective principale grupate pe [ase categorii: 1)evaluare,
analiz\, cercetare; 2) prevenire; 3) protec]ia, reabilitarea [i reintegrarea social\ a vic-
timelor; 4) combaterea traficului de copii; 5) îmbun\t\]irea cadrului legislativ; 6)dez-
voltarea capacit\]ii institu]ionale a organismelor relevante în materie.
89 Publicat\ în M.Of. nr. 367/2003, modificat\ prin Ordonan]a nr.95/2003, publicat\ în M.Of. nr.13/2004
90 I.Pascu, E. Nea]a, Revista de drept penal nr.4/2004, p.53
81
prin adop]ie, potrivit legii, astfel de rude;
c) asimilate no]iunii de „membru de familie” sunt [i persoanele care au
stabilit rela]ii asemn\toare acelora dintre so]i sau dintre p\rin]i [i copii, dovedite
pe baza anchetei sociale.
În sensul prezentei legi SRSS (actualmente SPRVSI) va preg\ti personal specia-
lizat - asisten]i sociali [i psihologi capabili s\ desf\[oare programe de terapie [i consiliere
a agresorilor, iar rezultatele aplic\rii acestor programe se vor prezenta instan]elor în
condi]iile legii.
Agen]ia Na]ional\ pentru Protec]ia Familiei asigur\ asisten]a specific\ rela]iilor
familiale prin asisten]ii familiali.
În cazul în care asisten]ii familiali constat\ acte de violen]\ în familie împotriva
minorilor ace[tia sunt obliga]i s\ acorde de îndat\ asisten]a necesar\ [i s\ sesizeze
Autoritatea Na]ional\ pentru Protec]ia Copilului [i Adop]ie, respectiv serviciul public
specializat de la nivel local.
Asisten]ii familiali instrumenteaz\ cazul împreun\ cu persoana desemnat\ de
Ministerul de Interne, în condi]iile prev\zute de art.5.
În scopul realiz\rii protec]iei efective a victimelor, art 23 din lege reglementeaz\
„centrele pentru ad\postirea victimelor violen]ei în familie, denumite în continuare
„ad\posturi” care sunt unit\]i de asisten]\ social\, de regul\, f\r\ personalitate juridic\,
care asigur\ protec]ie, g\zduire, îngrijire [i consiliere victimelor violen]ei în familie,
nevoite s\ recurg\ la acest serviciu de asisten]\ social\”.
Primirea victimelor în ad\post se face numai în caz de urgen]\, sau cu aprobarea
scris\ a asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca
m\sur\ de protec]ie.
Izolarea de agresor a victimelor se face cu consim]\mântul acestora, sau dup\
caz al reprezentantului legal.
Ad\posturile publice trebuie s\ asigure gratuit urm\toarele servicii sociale, cu
respectarea standardelor de calitate, atât victimei cât [i minorilor afla]i în îngrijirea acesteia:
- protec]ie împotriva agresorului, îngrijire medical\, hran\, cazare, asisten]\ psiho-
logic\ [i consiliere juridic\, pe o perioad\ determinat\, pân\ la rezolvarea situa]iei familiale.
În cazul persoanelor care nu î[i pot asigura singure cazarea [i hrana, acestea vor
avea drept de [edere în ad\post pân\ la rezolvarea acestor deziderate de c\tre stat, sau
de c\tre ONG-uri prin efectuarea de cursuri de calificare profesional\, internarea mino-
rilor în a[ez\minte sociale, etc.
Totodat\, victimelor violen]ei domestice li se aduce la cuno[tin]\ mijloacele prin
care s\-[i protejeze bunurile r\mase la agresor, cum ar fi, notificarea prin executor
judec\toresc a înl\tur\rii acordului tacit pentru înstr\inarea bunurilor comune sau asi-
gurarea de dovad\ prin expertiza judiciar\.
Consultan]a juridic\ este gratuit\ iar primarul poate asigura suportarea, cel pu]in
în parte, a cheltuielilor corespunz\toare.
De asemenea, victimele sunt instruite în procedura privind ob]inerea certifi-
catelor medico-legale.
Potrivit art.25 din lege, internarea victimelor sau a agresorilor, în centre de trata-
ment [i reabilitare se face numai cu acordul acestora.
În cazul victimelor minore acordul este dat de p\rin]i sau de tutorele legal.
M\surile de protejare a victimelor violen]ei în familie sunt prev\zute de art.26
din lege. Potrivit dipozi]iei legale, în cursul urm\ririi penale sau a judec\]ii, instan]a de
judecat\, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori exist\ probe sau indicii
temeinice c\ un membru de familie a s\vâr[it un act de violen]\ cauzator de suferin]e
82
fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, una din
m\surile prev\zute de art.113 Cod penal [i art.114 Cod penal, precum [i m\sura
interzicierii de a reveni în locuin]a familiei.
Din dorin]a unei mai bune ocrotiri juridice a familiei [i a rela]iilor ce se
desf\[oar\ în cadrul acesteia, legiuitorul a completat Titlul VI din partea general\ a
Codului penal cu art.118 indice 1 ce instituie o nou\ m\sur\ de siguran]\ ce are ca obiect
interdic]ia de a reveni în locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\ a acelui membru
al familiei care s\vâr[e[te împotriva altui membru al aceleia[i familii o infrac]iune de
lovire sau orice acte de violen]\, pedepsit\ cu o condamnare de cel pu]in un an.(91)
Aceast\ m\sur\ de siguran]\ a fost instituit\ prin Legea 197/2002(92), de modifi-
care a Codului penal. Conform noii m\suri de siguran]\, interdic]ia de a reveni în
locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\ se poate lua pe o perioad\ de pân\ la 2 ani,
la cererea persoanei v\t\mate (respectiv membru de familie ce a fost lezat de
infrac]iunea condamnatului), fa]\ de persoana condamnat\ la pedeapsa închisorii de cel
pu]in un an pentru loviri sau orice alt act de violen]\ cauzator de suferin]e fizice [i psi-
hice, s\vâr[ite asupra membrilor familiei, dac\ instan]a constat\ c\ prezen]a acestuia în
locuin]a familiei constituie un pericol grav pentru ceilal]i membri ai familiei.
Din con]inutul textului se desprinde ideea c\ m\sura interdic]iei de a reveni în
locuin]a familiei nu poate fi luat\ decât dac\ sunt îndeplinite urm\toarele condi]ii:
a) fapta s\vâr[it\ s\ constituie o infrac]iune contra integrit\]ii corporale sau
a s\n\t\]ii membrilor familiei;
b) infrac]iunea s\vâr[it\ s\ prezinte un anumit grad de pericol social con-
cret, împrejurare ce reiese din prevederea legii c\ infractorul s\ fie con-
damnat la pedeapsa închisorii de cel pu]in un an;
c) prezen]a infractorului în locuin]a familiei s\ constituie un pericol grav
pentru ceilal]i membri ai familiei;
d) s\ existe o cerere din partea persoanei v\t\mate prin care s\ se solicite
instan]ei s\ interzic\ f\ptuitorului s\ revin\ în locuin]a familiei.
M\surile prev\zute la alin.1 înceteaz\ la dispari]ia st\rii de pericol care a deter-
minat luarea acestora.
Potrivit art.27 m\surile de siguran]\ se dispun de instan]a de judecat\ prin
încheiere motivat\ care se înmâneaz\ într-un exemplar p\r]ilor, iar în lipsa unei p\r]i,
încheierea se afi[eaz\ la u[a locuin]ei.
Încheierea instan]ei poate fi atacat\ separat cu recurs, în termen de 3 zile de la
pronun]are pentru cei prezen]i [i de la comunicare pentru cei lips\.
Recursul nu este suspensiv de executare.
Legea prevede [i sanc]ionarea persoanelor obligate de lege:
- care refuz\ primirea în ad\post ori acordarea la solicitarea motivat\ a
asistentului familial, de îngrijire medical\ gratuit\ celui aflat în suferin]\
vizibil\, pentru înl\turarea consecin]elor violen]elor,
- precum [i misiunea sesiz\rii de c\tre asistentul familial în condi]iile
prev\zute la art.13 alin 2, ANPCA, respectiv SPS la nivel local.
Având în vedere prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea
violen]ei în familie cu modific\rile [i complet\rile ulterioare, s-a emis Ordinul privind
aprobarea Instruc]iunilor de organizare [i func]ionare a unit\]ilor pentru prevenirea [i
combaterea violen]ei în familie, ordin ce a intrat în vigoare la data de 01.10.2004.
91 D. Soare, M\sura de siguran]\ a interdic]iei de a reveni în locuin]a familiei pe o perioad\ determinat\, Dreptul,
nr.2/2004, p.158
92 Publicat\ în M.Of. nr.568/15.01.2000
83
Instruc]iunile prev\d modalitatea de înfiin]are a unit\]ilor de prevenire [i com-
batere a violen]ei în familie (prin hot\rârile consiliilor jude]ene sau dup\ caz a consili-
ilor locale), caracterul acestora, atribu]iile principale [i structura organizatoric\.
Astfel, conform art. 6 din Instruc]iuni, unit\]ile pentru prevenirea [i combaterea
violen]ei în familie pot fi: centre pentru ad\postirea victimelor violen]ei în familie, de-
numite ad\posturi [i care, asigur\ protec]ia victimelor violen]ei în familie [i a copiilor
afla]i în îngrijirea lor în situa]ii de urgen]\, prin g\zduirea acestora pe o perioad\ deter-
minat\, cuprins\ între 7 [i 60 de zile.
- centre de recuperare pentru victimele violen]ei domestice unde se asi-
gur\ g\zduirea [i îngrijirea victimelor violen]ei în familie, pentru o
perioad\ de maxim 90 de zile, iar în situa]ii excep]ionale pân\ la 180
de zile, precum [i consiliere juridic\, psihologic\, sprijin în vederea
adapt\rii la o via]\ activ\, inser]ie social\ [i profesional\ a victimelor
etc.;
- centre de asisten]\ destinate agresorilor care asigur\ [i faciliteaz\ acce-
sul agresorilor la tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcolizare
sau de dezintoxicare, oferind servicii de consiliere [i mediere a conflic-
tului pentru p\r]ile implicate în vederea dep\[irii situa]iilor de risc etc.
84
Adop]ii - care va gestiona problema adop]iilor [i Avocatul Copilului -
care va promova condi]ia copilului în România;
- pentru a r\spunde adecvat nevoilor fiec\rui copil au fost introduse noi
instrumente de lucru: planul individualizat de servicii [i planul indivi-
dualizat de protec]ie. De asemenea, au fost redefinite structurile la
nivelul jude]ului (serviciul public specializat pentru protec]ia copilului [i
comisiile pentru protec]ia copilului) în condi]iile înfiin]\rii serviciilor
publice de asisten]\ social\ la nivelul jude]ului [i la nivelul consiliilor
locale.
Privit\ în contextul tematicii pe care ne-am propus-o în lucrarea de fa]\, minorul
victim\, Legea 272/2004 ofer\ cadrul general al protej\rii drepturilor copiilor printre care
dreptul la protejarea imaginii sale publice [i a vie]ii sale intime, private [i familiale, drep-
tul la libertatea de exprimare, dreptul la respectarea personalit\]ii [i individualit\]ii,
copilul neputând fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradante, dreptul de a fi crescut în condi]ii care s\-i asigure dezvoltarea fizic\, men-
tal\, spiritual\, moral\ [i social\ etc.
Legea a prev\zut situa]iile în care un copil poate deveni victim\, interzicând în
mod expers ac]iunile sau inac]iunile de natur\ s\ aduc\ atingere drepturilor acestuia,
ar\tând modalit\]ile efective de protec]ie, precum [i m\surile ce trebuie luate în aseme-
nea situa]ii.
De aceea, în Capitolul IV, legea reglementeaz\ „Protec]ia copiilor refugia]i [i
protec]ia copiilor în caz de conflict armat”, iar în Capitolul VI „Potec]ia copiilor împotri-
va exploat\rii” în toate formele acesteia, respectiv:
a. Protec]ia copilului împotriva exploat\rii economice.
b. Protec]ia copilului împotriva consumului de droguri.
c. Protec]ia copilului împotriva abuzului [i neglij\rii.
d. Protec]ia copilului împotriva r\pirii sau a oric\ror alte forme de trafic.
e. Protec]ia copilului împotriva altor forme de exploatare.
Ori de câte ori faptele p\gubitoare îndreptate împotriva copilului vor prezenta
pericol social, vor fi s\vâr[ite cu vinov\]ie, [i vor fi prev\zute de legea penal\, acestea
vor face obiectul unei incrimin\ri în codul penal sau în legi penale speciale.
În cele ce urmeaz\ vom face o prezentare succint\ a formelor de protec]ie
prev\zute de lege, mai sus-prezentate, protec]ie menit\ s\ înl\ture posibilitatea ca
minorul s\ devin\ victim\ a unei infrac]iuni.
79)
&.1. Protec]ia copiilor refugia]i [i protec]ia copiilor în caz de conflict armat (art.72-7
Aceasta se refer\ la:
- protec]ie [i asisten]\ umanitar\ corespunz\toare pentru realizarea drep-
turilor copiilor refugia]i, constând în ob]inerea statutului de refugiat,
protec]ia umanitar\ condi]ionat\, protec]ia umanitar\ temporar\ (con-
form Legii 323/2001(95));
- prioritatea rezolv\rii cererii privind ob]inerea statutului de refugiat;
- desemnarea unei persoane cu studii superioare juridice sau de asisten]\
social\ care s\ sus]in\ drepturile copilului [i s\ participe la procedura
de acordare a statutului de refugiat;
- cazarea copiilor pân\ la rezolvarea cererii în servicii de tip reziden]ial
sau în centre de primire [i cazare aflate în subordinea Oficiului Na]ional
95 Publicat\ în M.Of.nr.342/27.06.2001
85
pentru Refugia]i (în func]ie de vârsta acestora).
În art. 76-79 se prev\d urm\toarele: „copiii afecta]i de conflicte armate benefi-
ciaz\ de protec]ie [i asisten]\ în condi]iile prezentei legi” [i „nici un copil nu va fi folosit
ca spion, c\l\uz\ sau curier în timpul conflictelor armate”.
Legea instituie organismelor abilitate, potrivit art.78, obliga]ia ini]ierii [i imple-
ment\rii de strategii [i programe, inclusiv la nivel social [i comunitar, pentru a asigura
demobilizarea copiilor solda]i [i respectiv, pentru a remedia efectele fizice [i psihice ale
conflictelor asupra copilului [i pentru a promova reintegrarea social\ a acestora.
&.2. Protec]ia copiilor împotriva exploat\rii (art.85-8 86)
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oric\ror forme de: violen]\, abuz,
rele tratamente sau neglijen]\.
Potrivit art.85 alin.2 „orice persoan\ fizic\ sau juridic\, precum [i copilul pot
sesiza autorit\]ile abilitate de lege s\ ia m\surile corespunz\toare pentru a-l proteja
împotriva oric\ror forme de violen]\, inclusiv violen]a sexual\, v\t\mare sau de abuz
fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijen]\”.
Angaja]ii institu]iilor publice sau private care, prin natura profesiei, intr\ în con-
tact cu copilul [i au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele trata-
mente, au obliga]ia de a sesiza de urgen]\ direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i pro-
tec]ia copilului.
Legea instituie pentru reprezentan]ii legali, autorit\]ile publice [i organismele
private, obliga]ia de a lua toate m\surile corespunz\toare pentru a facilita readaptarea
fizic\ [i psihologic\ [i reintegrarea social\ a oric\rui copil care a fost victima oric\rei
forme de neglijen]\, exploatare sau abuz, de tortur\ sau pedeaps\ ori tratamente crude,
inumane sau degradante.
Protec]ia copilului împotriva exploat\rii economice
Art. 87 consacr\ dreptul copilului la protec]ie împotriva exploat\rii, în sensul c\
„nu poate fi constrâns la o munc\ ce comport\ un risc poten]ial sau care este suscepti-
bil\ s\-i compromit\ educa]ia ori s\-i d\uneze s\n\t\]ii sau dezvolt\rii sale fizice, men-
tale, spirituale, morale sau sociale”.
Legea interzice orice practic\ prin intermediul c\reia un copil este dat de unul
sau ambii p\rin]i ori de reprezentantul legal în schimbul unei recompense sau nu, în
scopul exploat\rii copilului sau a muncii acestuia.
Având în vedere c\ exploatarea prin munc\ a copilului intervine în principal, pe
fondul abandonului [colar legea prevede pentru unit\]ile de înv\]\mânt obliga]ia de a
sesiza de îndat\ serviciul public de asisten]\ social\, în condi]iile în care copiii de vârst\
[colar\ se sustrag procesului de înv\]\mânt, desf\[urând munci cu nerespectarea legii.
Protec]ia copilului împotriva consumului de droguri
Potrivit art.88 copilul are dreptul s\ fie protejat împotriva folosirii ilicite de stu-
pefiante [i substan]e psihotrope, interzicându-se totodat\ vânzarea de solven]i copiilor
f\r\ acordul p\rintelui ori al altui reprezentant legal.
Protec]ia copilului împotriva abuzului sau neglij\rii
Legea 272/2004, în articolul 89, define[te pentru prima dat\ no]iunile de abuz
[i neglijare.
Pân\ în acest moment, termenul de abuz a fost folosit doar în titulatura
Ordonan]ei de Urgen]\ nr.143/200296 pentru modificarea [i completatrea unor dispozi]ii
86
din Codul penal [i unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor
sexuale, f\r\ ca în con]inutul ordonan]ei acesta s\ fie definit sau explicitat.
Având în vedere c\ defini]iile prev\zute în art.89 în aliniatul 1 [i 2 au mai fost
men]ionate în cuprinsul c\r]ii nu vom mai face referire la acesta.
Noutatea reglement\rii rezid\ [i în interzicerea expres\ a aplic\rii pedepselor
fizice sub orice form\, precum [i a priv\rii copilului de drepturile sale de natur\ s\-i
pun\ în pericol via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integri-
tatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului atât în familie cât [i în orice insti-
tu]ie care asigur\ protec]ia, îngrijirea [i educarea copiilor.
Protec]ia special\ a copilului abuzat sau neglijat se asigur\ de c\tre direc]ia ge-
neral\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului care este obligat\:
a) s\ verifice [i s\ solu]ioneze toate sesiz\rile privind cazurile de abuz [i
neglijare inclusiv pe cele venite din partea asisten]ilor familiali;
b) s\ asigure prestarea serviciilor prev\zute la art.10797, specializate pentru
nevoile copiilor victime ale abuzului [i neglij\rii [i ale familiilor acestora.
În vederea realiz\rii obliga]iilor de la litera a), reprezentan]ii direc]iei generale
de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului au drept de acces, în condi]iile legii, în sedi-
ile persoanelor juridice, precum [i la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau
asigur\ protec]ia unui copil, cu sprijinul poli]iei.
În situa]ia în care, în urma verific\rilor efectuate, reprezentan]ii direc]iei ge-
nerale de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului stabilesc c\ exist\ motive temeinice care
s\ sus]in\ existen]a unei situa]ii de pericol iminent pentru copil, datorit\ abuzului [i
neglij\rii, direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului ac]ioneaz\ diferit
dup\ cum exist\ sau nu acorsul reprezentan]ilor persoanelor juridice, precum [i a per-
soanelor fizice care au în îngrijire sau asigur\ protec]ia unui copil.
Astfel:
- în cazul în care nu se întâmpin\ opozi]ie din partea persoanelor sus-
men]ionate, directorul direc]iei generale de asisten]\ social\ [i protec]ia
copilului institue m\sura plasamentului în regim de urgen]\;
- în cazul în care respectivele persoane refuz\ sau împiedic\ ac]iunea
direc]iei, aceasta sesizeaz\ instan]a judec\toreasc\, solicitând emiterea unei
ordonan]e pre[edin]iale de plasare a copilului în regim de urgen]\ la o per-
soan\, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezi-
den]ial, licen]iat în condi]iile legii.
În termen de 48 de ore de la data execut\rii ordonan]ei pre[edin]iale prin care
s-a dispus plasamentul în regim de urgen]\, direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i pro-
tec]ia copilului sesizeaz\ instan]a judec\toreasc\ pentru a decide cu privire la: înlocuirea
plasamentului în regim de urgen]\ cu m\sura plasamentului, dec\derea totatal\ sau
par]ial\ din exerci]iul drepturilor p\rinjte[ti, precum [i cu privire la exercitarea drep-
turilor p\rinte[ti.
În cadrul procesului prev\zut la art.94 alin.3 [i 4, instan]a poate administra, din
oficiu, ca proba declara]ia copilului.
Declara]ia copilului poate fi scris\, poate fi înregistrat\, potrivit legii, prin
mijloace audio-video sau poate fi oral\, în fa]a instan]ei de judecat\.
Dac\ instan]a opteaz\ pentru înregistrarea audio-video a declara]iei copilului,
aceasta se va realiza cu respectarea a dou\ condi]ii obligatorii:
97 Pentru realizarea protec]iei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv de p\rin]ii s\i, potrivit art.107 din Legea
272/2004 func]ioneaz\: a) servicii de zi; b) servicii de tip familial; c) servicii de tip reziden]ial.
87
- cu asisten]a unui psiholog;
- cu acordul copilului.
Dac\ instan]a apreciaz\ c\ este necesar\ audierea nemijlocit\ a copilului îl poate
chema în fa]a ei, în camera de consiliu, iar audierea va avea loc doar în condi]iile
preg\tirii prealabile a copilului de c\tre un psiholog [i numai în prezen]a acestuia.
Textul articolului 96 impune angajatorilor, în cazul în care abuzul sau neglijarea
a fost s\vâr]it\ de persoane care, în baza unui raport juridic de munc\ sau de alt\ natur\,
asigurau protec]ia, cre[terea, îngrijirea sau educa]ia copilului, s\ sesizeze de îndat\
organele de urm\rire penal\ [i s\ dispun\ `ndep\rtarea persoanei respective de copiii
afla]i în grija sa.
Legea interzice angajarea în institu]iile publice sau private, precum [i în servici-
ile de tip reziden]ial, publice sau private, care asigur\ protec]ia, cre[terea, îngrijirea sau
educarea copiilor a persoanelor împotriva c\rora a fost pronun]at\ o hot\râre
judec\toreasc\ definitiv\ [i irevocabil\ pentru s\vâr[irea cu inten]ie a unei infrac]iuni.
Protec]ia copilului împotriva r\pirii sau a oric\ror forme de traficare
Protec]ia împotriva traficului intern [i interna]ional în orice scop sau sub orice
form\, inclusiv de c\tre proprii p\rin]i este asigurat\ prin m\suri legislative, administra-
tive [i de educa]ie.
Protec]ia copilului împotriva altor forme de exploatare
Legea instituie m\suri pentru prevenirea:
a) Transferului ilicit [i a nereturn\rii copilului;
b) Încheierii adop]iilor în alte scopuri decât în interesul superior al copilului;
c) Exploat\rii sexuale [i violen]ei;
d) R\pirii [i trafic\rii de copii în orice scop [i în orice form\;
e) Implic\rii copiilor în conflicte armate;
f) Dezvolt\rii for]ate a talentelor copiilor în dauna dezvolt\rii lor armonioase,
fizice [i mentale;
g) Exploat\rii copilului de c\tre mass-media;
h) Exploat\rii copilului în cadrul unor cercet\ri ori experimente [tiin]ifice.
&.3. Infrac]iuni
Legea 272/2004 instituie r\spunderea penal\ a persoanelor care folosesc minorii
în vederea practic\rii cer[etoriei, sub orice form\, iar dac\ faptele sunt s\vâr[ite de c\tre
cei care au îndatorirea cre[terii [i educ\rii copiilor sunt mai grave.
Astfel, conform art. 132 din Legea 272/2004 constituie infrac]iune [i se pedepse[te
cu închisoare de la 1 la 3 ani îndemnul ori înlesnirea practic\rii cer[etoriei de c\tre un
minor sau tragerea de foloase de pe urma practic\rii cer[etoriei de c\tre un minor.
De asemenea, recrutarea ori constrângerea unui minor la cer[etorie, se
pedepse[te de lege cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Faptele sus-men]ionate sunt mai grave dac\ sunt s\vâr[ite de un p\rinte sau de
reprezentantul legal al minorului.
Potrivit art.133 din legea 272/2004 constituie infrac]iune [i fapta p\rintelui sau a
reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat
la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material [i se pedepse[te cu închisoare de
la 1 la 5 ani [i interzicerea unor drepturi.
88
BIBLIOGRAFIE
90
PAR
RTEA a III-aa. PROT
TEC}
}IA DREP
PTURILOR
R COPPILU
ULU
UI AFLAT
T ÎN
CONFLICT T CU LEGEA PENAL| ÎN LEGISLA}
}IA INT
TER
RN|
BIBLIOGRAFIE
97
CAPITOLUL II. MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECAT|
a) Din categoria minorilor care r\spund penal, distingem dou\ subgrupe [i anume:
1) minorii care au vârsta cuprins\ între 14 [i 16 ani [i pentru care s-a f\cut dovada
discern\mântului la s\vâr[irea unei fapte prev\zute de legea penal\;
2) minorii între 16 [i 18 ani care sunt prezuma]i a fi responsabili penal.
Distinc]ia sus-ar\tat\ î[i g\se[te reglementare expres\ în art. 99 alin. (2) din
Codul penal: „Minorul care are vârsta între 14 [i 16 ani r\spunde penal, numai dac\ se
dovede[te c\ a s\vâr[it fapta cu discern\mânt” [i, respectiv, alin. (3) al aceluia[i articol,
conform c\ruia: „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r\spunde penal.”
99
b) Din categoria minorilor care nu r\spund penal, distingem, de asemenea, dou\ sub-
grupe, respectiv:
1) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani; astfel, potrivit art. 99 alin. (1) din
Codul penal: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu r\spunde penal”.
Este o prezum]ie legal\ absolut\ (juris et de jure) de incapacitate penal\, care
nu permite a se face dovada contrar\; fapta s\vâr[it\ de un minor care nu a
împlinit vârsta de 14 ani este doar o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i nu o
infrac]iune (prin lipsa vinov\]iei - ca tr\s\tur\ esen]ial\ a infrac]iunii - conform
art. 17 alin. (1) din Codul penal) [i, ca atare, nu constituie temei al r\spunderii
penale, întrucât, potrivit art. 17 alin. (2) din Codul penal: „Infrac]iunea este sin-
gurul temei al r\spunderii penale”(98)
2) minorii între 14 [i 16 ani pentru care nu s-a f\cut dovada c\ au s\vâr[it fapta
prev\zut\ de legea penal\ cu discern\mânt. Se observ\ existen]a unei capacit\]i
penale condi]ionat\ de constatarea discern\mântului, adic\ a aptitudinii minorului
de a în]elege [i de a voi, raportat\ la fapta concreta s\vâr[it\; prezum]ia de inca-
pacitate este deci relativ\, putând fi r\sturnat\ prin dovada discern\mântului(99).
Problematica folosirii mijloacelor de constrângere penal\ fa]\ de minori a consti-
tuit, în decursul timpului, [i constituie [i în prezent o preocupare important\ pentru [tiin]a
dreptului penal, deoarece realitatea a demonstrat c\ a existat dintotdeauna, în câmpul
infrac]ional, un sector bine conturat al activit\]ilor infrac]ionale s\vâr[ite de minori. Or,
dreptul penal nu poate ignora aceast\ realitate, dar nici nu poate considera la fel activi-
tatea infrac]ional\ a minorilor ca cea desf\[urat\ de majori, atât din punctul de vedere al
periculozit\]ii sociale, cât [i al mijloacelor de constrângere necesare(100), întrucât ineficien-
ta dezvoltare psiho-fizic\ a minorilor, lipsa lor de experien]\, atragerea cu mai mult\
u[urin]\ la s\vâr[irea infrac]iunilor, datorit\ lipsei de maturitate [i a personalit\]ii incom-
plet formate, dar [i posibilitatea sporit\ de reeducare, precum [i imperativul ocrotirii aces-
tei categorii de persoane, chiar în ipoteza comiterii de infrac]iuni [i a recuper\rii lor totale,
au impus o reglementare special\ a r\spunderii penale a minorilor [i a sanc]ion\rii lor.
Din întreaga reglementare a Codului penal (regimul juridic al infractorilor minori
fiind cuprins în Partea General\, Titlul V al Codului penal, intitulat „Minoritatea”), din sis-
temul sanc]ionator instituit, precum [i din alte dispozi]ii ale Codului penal, referitoare la
r\spunderea penal\ a minorilor, incluse în alte capitole ale legii penale, se poate aprecia
c\ minoritatea constituie o cauz\ de diferen]iere a r\spunderii penale a minorilor (de
diferen]iere a sanc]iunilor de drept penal) în raport cu r\spunderea infractorilor majori,
natur\ juridic\ ce se r\sfrânge cu efecte benefice în toate reglement\rile penale, ceea ce
confer\ un statut juridic deosebit al acestei categorii de infractori, având ca finalitate
ocrotirea lor, reeducarea în condi]ii optime [i readaptarea la via]a social\ normal\(101).
100
În cazul acestor categorii de minori, Legea 272/2004, în Capitolul V, articolele
80-84, reglementeaz\ m\surile de protec]ie special\ a copilului ce a s\vâr[it o fapt\
penal\ [i care nu r\spunde penal, condi]iile în care se dispun m\surile de protec]ie spe-
cial\ pentru un asemenea minor, precum [i serviciile specializate ce trebuie a fi asigu-
rate - pe toat\ durata aplic\rii m\surilor de protec]ie special\ - delincventului minor care
nu r\spunde penal, în procesul de reintegrare a acestuia în societate; în articolele 124 -
131 din aceea[i Lege, sunt instituite regulile speciale de procedur\, în ce prive[te cauzele
prev\zute de Legea respectiv\, privind stabilirea m\surilor de protec]ie special\.
Astfel, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea sus-men]ionat\,
Comisia pentru Protec]ia Copilului, atunci când exist\ acordul
p\rin]ilor sau al altui reprezentant legal al copilului, sau
instan]a judec\toreasc\, atunci când acest acord lipse[te, la pro-
punerea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în a c\rei
unitate administrativ-teritorial\ se afl\ copilul, va lua una dintre m\surile
prev\zute la art. 55 lit. a) [i c) din Lege, respectiv:
a) plasamentul
b) supravegherea specializat\, pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\
prev\zut\ de legea penal\ [i care nu r\spunde penal.
Cu alte cuvinte, pentru minorul delincvent în discu]ie, institu]iile abilitate a lua
una dintre cele dou\ m\suri de protec]ie special\ (plasamentul sau supravegherea spe-
cializat\) sunt fie Comisia pentru Protec]ia Copilului, fie instan]a judec\toreasc\, dup\
cum exist\ sau nu acordul p\rin]ilor sau al altui reprezentant legal al copilului, în ce
prive[te dispunerea uneia dintre m\surile sus-ar\tate.
Fiecare dintre institu]iile men]ionate va fi sesizat\ de c\tre Direc]ia Generala de
Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului (în a c\rei unitate administrativ - teritorial\ se afl\
copilul), care va face o propunere în acest sens.
În ce prive[te sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia
Copilului, de c\tre organele judiciare, remarc\m urm\toarele:
a) situa]ia `n care sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului se face de c\tre instan]a de judecat\ [i
b) situa]ia în care sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului se face de c\tre procuror.
Astfel, sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului se
face de c\tre:
a) instan]a de judecat\, atunci când, constatând c\ exist\ una din cauzele care
înl\tur\ caracterul penal al faptei (respectiv, minoritatea f\ptuitorului, în cauza dedus\
judec\]ii, aceasta interesând din punctul de vedere al problematicii abordate prin lucrarea
de fa]\), pronun]\ o hot\râre de achitare, în baza dispozi]iilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la
art. 10 alin. (1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\ rap. la art. 50 din Codul penal. Facem
aici precizarea c\ art. 50 din Codul penal, intitulat „Minoritatea f\ptuitorului”, prevede c\:
„Nu constituie infrac]iune fapta prev\zut\ de legea penal\, s\vâr[it\ de un minor care la
data comiterii acesteia nu îndeplinea condi]iile legale pentru a r\spunde penal”.
Sigur c\ este posibil ca în cazul infractorilor minori (privi]i în general, f\r\ a dis-
tinge între categoriile [i subgrupele de minori ce au fost men]ionate anterior) instan]a
de judecat\ s\ pronun]e achitarea atunci când constat\ c\ exist\ o alt\ cauz\ (în afar\
de minoritatea f\ptuitorului) care înl\tur\ caracterul penal al faptei (de exemplu, ire-
sponsabilitatea, be]ia etc.), îns\ ne-am propus a ne referi doar la starea de minoritate a
f\ptuitorului, a[a cum este aceasta reglementat\ în Capitolul V al Titlului II din Partea
General\ a Codului Penal, între cauzele care înl\tur\ caracterul penal al faptei.
101
Potrivit art. 12 din Codul de procedur\ penal\, instan]a de judecat\ care pronun]\
achitarea, în cazurile ar\tate în art. 10 lit. b), d) [i e) din Codul de procedur\ penal\, dac\
apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri ori sanc]iuni altele decât cele prev\zute de legea
penal\, sesizeaz\ organul competent (în spe]\, Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i
Protec]ia Copilului, în a c\rei unitate administrativ-teritoriala se afl\ copilul).
Este cazul infrac]iunilor pentru care punerea în mi[care a ac]iunii penale se face
numai la plângerea prealabil\ a persoanei v\t\mate, când plângerea prealabil\ se
adreseaz\ direct instan]ei de judecat\ (respectiv, în cazul infrac]iunilor prev\zute de
Codul penal, în art. 180, 184 alin. (1), 193, 205, 206, 210, 213 [i 220, dac\ f\ptuitorul
este cunoscut), dup\ demararea procesului penal (ca urmare a introducerii plângerii pre-
alabile de c\tre persoana v\t\mat\) instan]a de judecat\ fiind organul judiciar care
hot\r\[te, prin sentin]\, asupra învinuirii aduse inculpatului (minor, având în vedere
problematica abordat\ prin lucrarea de fa]\), pronun]ând, dup\ caz, condamnarea,
achitarea sau încetarea procesului penal (conform art. 345 alin. (1) din Codul de proce-
dur\ penal\); ori, achitarea sau încetarea procesului penal se pronun]\ potrivit art. 11
pct. 2 din Codul de procedur\ penal\ (conform art. 345 alin. (3) din Codul de proce-
dur\ penal\), respectiv, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedur\ penal\, în
cazurile prev\zute de art. 10 lit. a) - e) din Codul de procedura penal\, acest din urm\
caz interesând din perspectiva problematicii abordate.
Prin urmare, în cazul infrac]iunilor prev\zute în art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul
de procedur\ penal\, când pronun]\ achitarea pentru cauzele ar\tate în art. 10 alin. (1)
lit. e) din Codul de procedur\ penal\ (în spe]\, minoritatea f\ptuitorului), instan]a de
judecat\, dac\ apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri, altele decât cele prev\zute de
legea penal\, sesizeaz\ organul competent, în spe]\ Direc]ia General\ de Asisten]\
Social\ [i Protec]ia Copilului.
Aceasta este situa]ia când plângerea prealabil\ se adreseaz\ direct instan]ei de
judecat\, dac\ f\ptuitorul este cunoscut, în cazul infrac]iunilor la care am f\cut referire
anterior. Suntem de p\rere c\ aceea[i situa]ie exist\ [i în cazul în care f\ptuitorul este
necunoscut (situa]ie în care persoana v\t\mat\ se poate adresa organului de cercetare
penal\, pentru identificarea lui), tot cu privire la infrac]iunile prev\zute de art. 279 alin.
(2) lit. a) din Codul de procedur\ penal\, întrucât, dup\ identificarea f\ptuitorului, plân-
gerea prealabil\ se adreseaz\ tot instan]ei de judecat\ care va proceda în acela[i mod
cum s-a ar\tat anterior.
b) procuror, atunci când, constatând c\ exist\ una dintre cauzele care înl\tur\
caracterul penal al faptei (în spe]\, minoritatea f\ptuitorului), la propunerea organului
de cercetare penal\ sau din oficiu, dispune, în cursul urm\ririi penale, scoaterea de sub
urm\rire penal\, când exist\ învinuit sau inculpat în cauz\, conform art. 11 pct. 1 lit. b)
rap. la art. 10 alin. (1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\, cu referire la art. 50 din
Codul penal; astfel, art. 12 din Codul de procedur\ penal\ prevede, în mod expres, c\
„`n cazurile ar\tate în art. 10 lit. b), d) [i e), procurorul care dispune (...) scoaterea de
sub urm\rire penal\ (...), dac\ apreciaz\ c\ fapta ar putea atrage m\suri ori sanc]iuni
altele decât cele prev\zute de legea penal\, sesizeaz\ organul competent.”
Cuprindem aici toate infrac]iunile, inclusiv acelea pentru care legea prevede c\
punerea în mi[care a ac]iunii penale se face numai la plângerea prealabil\ a persoanei
v\t\mate (altele decât acelea ar\tate în art. 279 alin. (2) lit. a) din Codul de procedur\
penal\), când plângerea prealabil\ se adreseaz\ organului de cercetare penal\ sau
procurorului (conform art. 279 alin. (1) [i alin. (2) lit. b) din Codul de procedur\ penal\),
infrac]iuni cu privire la care sesizarea instan]ei se face prin rechizitoriu; în cazul acestor
infrac]iuni, dac\ procurorul - în cursul urm\ririi penale - constat\ existen]a st\rii de
102
minoritate a f\ptuitorului (drept cauz\ care înl\tur\ caracterul penal al faptei), va dispune,
prin ordonan]\, scoaterea de sub urm\rire penal\ (când exist\ învinuit sau inculpat -
minor - în cauz\), potrivit art. 262 pct. 2 lit. a) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) [i art. 10 alin.
(1) lit. e) din Codul de procedur\ penal\, cu referire la art. 50 din Codul penal, situa]ie
în care nu va mai avea loc sesizarea instan]ei de judecat\; într-o atare situa]ie, conform
art. 12 din Codul de procedur\ penal\, dac\ procurorul respectiv apreciaz\ c\ fapta ar
putea atrage m\suri, altele decât cele prev\zute de legea penal\, sesizeaz\ organul com-
petent (în spe]\, Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului).
La propunerea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în
dispunerea uneia dintre masurile prev\zute la art. 55 lit. a) [i c) din Legea 272/2004
(respectiv, plasamentul [i supravegherea specializat\), Comisia pentru Protec]ia
Copilului sau, dup\ caz, instan]a judec\toreasc\ sunt obligate a ]ine seama de
urm\toarele împrejur\ri:
a) condi]iile care au favorizat s\vâr[irea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut [i tr\it copilul;
d) riscul s\vâr[irii din nou, de c\tre copil, a unei fapte prev\zute de legea penal\;
e) orice alte elemente de natura a caracteriza situa]ia copilului.
}inem s\ remarc\m aici c\ devian]a comportamental\ este adesea reprezentat\
de repetarea unor fapte antisociale preluate prin imita]ie din mediul familial (o parte
semnificativ\ dintre minorii delincven]i au membri de familie sanc]iona]i penal pentru
fapte similare sau apropiate), climatul familial neadecvat, caren]a afectiv\ din mediul
familial (lipsa de afectivitate între p\rin]i, agresivitatea, lipsa de afectivitate a p\rin]ilor
fa]\ de copii, lipsa de comunicare între p\rin]i [i copii reprezentând tot atâtea deficien]e
privind func]ionalitatea cuplului familial; or, dac\ lipsa afectivit\]ii materne genereaz\ -
conform studiilor psihologice - cele mai grave devian]e de comportament, [i atitudinea
hiperprotectiv\ fa]\ de copil, din partea p\rin]ilor sau numai a unuia dintre ei, precum
[i absen]a influen]ei educative a tat\lui în perioada adolescen]ei sunt, de asemenea,
printre cauzele care pot genera devian]a comportamental\), antecedentele medico-
legale ale minorului, consumul de alcool în familie, antecedentele medicale ale familiei,
rela]ii de microgrup extrafamilial, statutul civil [i domiciliul p\rin]ilor minorului etc. fiind
printre cele mai frecvente cauze de devian]\ comportamental\.
În dispunerea uneia dintre m\surile prev\zute de art. 55 lit. a) [i c) din Legea
272/2004, Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, instan]a de judecat\ vor tre-
bui a ]ine seama de principiul interesului superior al copilului, care trebuie s\ prevaleze
în toate demersurile [i deciziile privitoare la copil, cu obliga]ia de a implica familia în
toate aceste decizii, ac]iuni [i m\suri privitoare la copil [i de a sprijini (prin deciziile [i
m\surile dispuse) îngrijirea, cre[terea, formarea, dezvoltarea [i educarea acestui copil în
cadrul familiei, dac\ acest lucru este cu putin]\ (avem în acest sens în vedere prevede-
rile art. 2 alin. (4) din Legea 272/2004).
Remarc\m, din perspectiva tuturor dispozi]iilor Legii 272/2004, c\ regula în
materie, pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i care nu
r\spunde penal, o constituie men]inerea copilului în familia sa - atunci când acest lucru
este posibil - condi]ionat sau nu, dup\ caz, de îndeplinirea de c\tre copilul respectiv a
obliga]iilor stabilite prin m\sura supravegherii specializate.
În art. 81 alin. (2) [i art. 82 din Legea 272/2004 sunt reglementate situa]iile de
excep]ie de la regula sus-men]ionat\, respectiv m\surile de protec]ie special\ ce urmeaz\
a fi dispuse atunci când men]inerea în familie a copilului delincvent, condi]ionat de
respectarea de c\tre acesta a unor obliga]ii, este ineficace pentru acel minor infractor care
nu r\spunde penal [i cu privire la care s-a dispus, în func]ie de tr\s\turile caracteristice
ale cazului respectiv, o atare m\sur\ de protec]ie special\.
103
A[a fiind, Legea sus-men]ionat\ distinge - pe de o parte - între plasamentul
copilului aflat în conflict cu legea penal\ în familia extins\ ori în cea substitutiv\, pre-
cum [i îndeplinirea, de c\tre acest copil, a obliga]iilor prev\zute de lege [i, respectiv,
plasamentul copilului într-un serviciu de tip reziden]ial specializat - pe de alt\ parte.
Astfel, Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, instan]a judec\toreasc\
(func]ie de acordul sau nu al p\rin]ilor sau reprezentantului legal al copilului) poate dispune:
a) plasamentul acestuia în familia extins\(102) ori în cea substitutiv\(103), precum [i
îndeplinirea de c\tre copil a urm\toarelor obliga]ii - prev\zute de art. 81 alin. (1) lit. a)
- d) din Legea 272/2004 -, func]ie de situa]ia concret\ a fiec\rui caz în parte, respectiv:
frecventarea cursurilor [colare;
utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea leg\turi cu anumite
persoane.
Remarc\m în acest context o apropiere, iar în unele cazuri chiar o similitudine,
între unele din obliga]iile prev\zute de Legea 272/2004 [i unele dintre obliga]iile prev\zute
de art. 863 alin. (3) din Codul penal (de exemplu: obliga]ia impus\ de instan]\ condamnat-
ului de a urma un curs de înv\]\mânt ori de calificare, obliga]ia de a nu frecventa anumite
locuri stabilite, obliga]ia de a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane, obliga]ia de a se
supune m\surilor de control, tratament sau îngrijire) sau prev\zute de art. 103 alin. (3) din
Codul penal (precum obliga]ia impus\ de instan]\ minorului de a nu frecventa anumite
locuri stabilite sau obliga]ia de a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane).
b) plasamentul copilului, pe perioad\ determinat\ , într-un serviciu de tip rezi-
den]ial specializat(104).
102 copilul, p\rin]ii [i rudele acestuia pân\ la gradul IV inclusiv - art. 4 lit. c) din Legea 272/2004.
103 persoanele, altele decât cele care apar]in familiei extinse, care, în condi]iile legii, asigur\ cre[terea [i îngrijirea copilului
- art. 4 lit. d) din Legea 272/2004.
104 centrele de plasament, centrele de primire a copilului în regim de urgen]\ [i centrele maternale fac parte din categoria
serviciilor de tip reziden]ial; serviciile de tip reziden]ial se organizeaz\ pe model familial [i pot avea caracter specializat în
func]ie de nevoile copiilor plasa]i - art. 110 din Legea 272/2004.
104
În toate cazurile care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea m\surilor de
protec]ie special\ stabilite de Legea 272/2004 pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\
penal\ [i nu r\spunde penal se va întocmi, în mod obligatoriu, un raport [i din partea
serviciului de reintegrare [i supraveghere de pe lâng\ instan]a judec\toreasc\ (conform
art. 130 alin. (2) din Legea 272/2004).
b) Plasamentul copilului într-un serviciu de tip reziden]ial specializat se dispune pe
perioad\ determinat\ de c\tre Comisia pentru Protec]ia Copilului sau, dup\ caz, de c\tre
instan]a judec\toreasc\, la sesizarea Direc]iei Generale de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia
Copilului, în urm\toarele situa]ii, prev\zute de art. 82 din Legea 272/2004, respectiv:
1. în cazul în care fapta prev\zut\ de legea penal\, s\vâr[it\ de copilul care nu
r\spunde penal, prezint\ un grad ridicat de pericol social;
Cu privire la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, apreciem
c\ trebuie avute în vedere dispozi]iile art. 18 din Codul penal, referitoare la pericolul
social al faptei, precum [i dispozi]iile art. 181 din Codul penal, în care sunt prev\zute cri-
teriile func]ie de care urmeaz\ a se determina pericolul social concret al faptei s\vâr[ite
de c\tre delincventul minor.
2. în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit m\surile prev\zute de art. 81
din Legea 272/2004 (respectiv, m\sura supravegherii specializate sau m\sura plasamen-
tului copilului în familia extins\ ori în cea substitutiv\, cu îndeplinirea tuturor sau, dup\
caz, a unora dintre obliga]iile prev\zute la art. 81 alin. (1) din Legea 272/2004) s\vâr[e[te
în continuare fapte penale.
Pe toat\ durata aplic\rii m\surilor de protec]ie special\ fa]\ de copilul care a
s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu r\spunde penal, vor fi asigurate servicii specializate (tipurile
de servicii specializate, precum [i standardele referitoare la modalitatea de asigurare a
acestor servicii se aprob\ prin hot\râre a Guvernului), pentru a-i asista pe copii în pro-
cesul de reintegrare în societate (art. 84 din Legea 272/2004).
Competen]a solu]ion\rii unor atare cauze atunci când - pentru dispunerea unei
m\suri de protec]ie special\ cu privire la copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu
r\spunde penal - lipse[te acordul p\rin]ilor sau al reprezentantului legal, revine instan]ei
judec\tore[ti, respectiv tribunalului, în prim\ instan]\, de la domiciliul minorului; în
cazul în care domiciliul copilului nu este cunoscut, competen]a revine tribunalului în a
c\rui circumscrip]ie teritorial\ a fost g\sit copilul.
Aceast\ dispozi]ie legal\ prev\zut\ de art. 124 din Legea 272/2004 trebuie
coroborat\ cu dispozi]iile din Legea 304/2004 privind organizarea judiciar\(105); din coro-
borarea acestor texte rezult\, în opina noastr\, în mod neechivoc, concluzia c\ în ce
prive[te cauzele prev\zute de Legea 272/2004 (inclusiv acelea referitoare la copilul care
105 art. 41 din Legea 304/2004: „Tribunalele pentru minori [i familie judec\ în prim\ instan]\ urm\toarele categorii de
cauze:
1. ~n materie civil\, cauzele referitoare la drepturile, obliga]iile [i interesele legitime privind persoana minorilor, dec\derea
din drepturile p\rinte[ti, cererile privind nulitatea sau desfacerea c\s\toriei, cererile pentru încuviin]area, nulitatea sau des-
facerea adop]iei, precum [i cauzele privind raporturile de familie;
2. în materie penal\, infrac]iuni s\vâr[ite de minori sau asupra minorilor.”
art. 42 din Legea 304/2004: „Când în aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, unii minori [i al]ii majori, [i nu este posibil\
disjungerea, competen]a apar]ine tribunalului pentru minori [i familie.”
art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea 304/2004 prevede c\ tribunalele pentru minori [i familie sunt tribunale specializate.
105
a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea penal\ [i care nu r\spunde penal) acestea sunt de
competen]a, în prim\ instan]\, a sec]iei sau, dup\ caz, completului specializat pentru
minori [i familie, ce vor func]iona în cadrul tribunalelor de drept comun, pân\ la data
înfiin]\rii tribunalelor specializate pentru minori [i familie, la nivelul fiec\rui jude] [i al
municipiului Bucure[ti, cel mai târziu pân\ la data de 01 ianuarie 2008. Aceast\ con-
cluzie are la baz\ principiul interesului superior al copilului, c\ruia i se subordoneaz\
cu prioritate orice prevederi legale sau alte reglement\ri adoptate în domeniul respect\rii
[i promov\rii drepturilor copilului, precum [i orice act juridic emis sau, dup\ caz,
încheiat în acest domeniu (art. 2 alin. (1) din Legea 272/2004), dar [i principiul prev\zut
de art. 6 lit. l) din Legea 272/2004, conform c\ruia interpretarea fiec\rei norme juridice
referitoare la drepturile copilului trebuie s\ se fac\ în corela]ie cu ansamblul
reglement\rilor în aceast\ materie.
Solu]ionarea cauzelor la care am f\cut referire - cauzele prev\zute de Legea
272/2004, în categoria c\rora sunt incluse [i acelea referitoare la copilul care a s\vâr[it
o fapt\ penal\ [i care nu r\spunde penal - are la baz\ [i un alt principiu reglementat,
în mod expres, prin art. 6 lit. j) din Legea sus-men]ionat\, respectiv principiul celerit\]ii
în luarea oric\rei decizii cu privire la copil.
Astfel, procedura solu]ion\rii unor atare cauze este o procedur\ în regim de
urgen]\ (conform art. 125 alin. (1) din Legea 272/2004), în care:
termenele de judecat\ nu pot fi mai mari de 10 zile;
p\r]ile sunt legal citate dac\ cita]ia le-a fost înmânata cel pu]in cu o zi înaintea
judec\rii cauzei;
hot\rârea prin care se solu]ioneaz\ fondul cauzei se pronun]\ în ziua în care au
luat sfâr[it dezbaterile (regul\ în materie);
pronun]area hot\rârii poate fi amânat\ cel mult dou\ zile, în situa]ii deosebite;
hot\rârea instan]ei de fond este executorie [i definitiv\;
hot\rârea se redacteaz\ [i se comunic\ p\r]ilor în termen de cel mult 10 zile de
la pronun]are;
termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hot\rârii.
Se remarc\ astfel dispozi]iile derogatorii în aceast\ materie de la regulile procedu-
rale de drept comun, regulile speciale de procedur\ enumerate anterior (cuprinse în art. 125
alin. (3) - art. 128 din Legea 272/2004) fiind subsumate principiului celerit\]ii solu]ion\rii
cauzelor privind luarea oric\ror decizii privitoare la copil [i completându-se totodat\ în mod
corespunz\tor cu prevederile Codului de procedur\ civil\ (art. 129 din Legea 272/2004).
Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea 272/2004, solu]ionarea acestor cauze se face
cu citarea obligatorie a reprezentantului legal al copilului [i a Direc]iei Generale de
Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului. Participarea procurorului la solu]ionarea acestui
tip de cauze este obligatorie.
O alt\ regul\ procedural\ special\ obligatorie în ce prive[te judecarea cauzelor
prev\zute de Legea sus-men]ionat\ o constituie audierea copilului care a împlinit vârsta de
10 ani; cu toate acestea, poate fi ascultat [i copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dac\
105 art. 35 alin. (2) din Legea 304/2004: „Tribunalele specializate sunt instan]e f\r\ personalitate juridic\, care func]ioneaz\
la nivelul fiec\rui jude] [i al municipiului Bucure[ti [i au, de regul\, sediul în municipiul re[edin]\ de jude].”
art. 130 din Legea 304/2004
alin. (2): „Tribunalele specializate vor începe s\ func]ioneze cel mai târziu la data de 01 ianuarie 2008. Datele la care vor
începe s\ func]ioneze tribunalele specializate se stabilesc, în mod e[alonat, prin ordin al ministrului justi]iei.”
alin. (3): „Tribunalele pentru minori [i familie, care se vor înfiin]a pân\ la 01 ianuarie 2008, vor judeca numai cauzele
prev\zute la art. 41 [i art. 42 care sunt în competen]a de prim\ instan]\ a tribunalului.”
alin. (4): „Pân\ la înfiin]area tribunalelor specializate în toate jude]ele [i în municipiul Bucure[ti, în cadrul tribunalelor de
drept comun vor func]iona sec]ii sau complete specializate.”
106
instan]a de judecat\ apreciaz\ c\ audierea lui este necesar\ pentru solu]ionarea cauzei, având
în vedere un alt principiu care st\ la baza respect\rii [i garant\rii drepturilor copilului, respec-
tiv principiul ascult\rii opiniei copilului [i luarea în considerare a acesteia, ]inând cont de vârs-
ta [i de gradul s\u de maturitate (principiu prev\zut în art. 6 lit. h) din Legea 272/2004).
Or, în baza acestui principiu, art. 24 din Legea sus-men]ionat\ prevede modul [i
condi]iile privind audierea minorului, pornind de la dreptul copilului capabil de
discern\mânt de a-[i exprima liber opinia asupra oric\rei probleme care îl prive[te, precum
[i de la dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedur\ judiciar\ sau administrativ\ care
îl prive[te; audierea minorului se face astfel cu respectarea art. 24 din Legea 272/2004(106).
Preciz\m cu aceast\ ocazie c\ ascultarea minorului nu este obligatorie în acele
cauze care privesc stabilirea unei m\suri de protec]ie special\ pentru copilul abuzat sau
neglijat, situa]ie în care audierea copilului se face cu respectarea art. 95 alin. (3) din
Legea 272/2004, dar aceast\ excep]ie vizeaz\ cauzele privind copilul victima [i nu
cauzele privind copilul aflat în conflict cu legea penal\, dar care nu r\spunde penal, ast-
fel încât referirile noastre la aceast\ excep]ie (instituit\ prin art. 125 alin. (2) din Legea
sus-ar\tat\) r\mân doar la stadiul de men]iune.
Trebuie subliniat faptul c\ în toate cauzele ce privesc aplicarea Legii 272/2004
(inclusiv acelea privind copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i care nu r\spunde penal),
prin mijlocirea instan]ei de judecat\, raportul referitor la copil întocmit de c\tre Direc]ia
General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului (de la domiciliul copilului sau, dup\ caz,
atunci când domiciliul copilului nu este cunoscut, în a c\rei raz\ administrativ-teritorial\ a
fost g\sit copilul) este obligatoriu, raport care trebuie s\ cuprind\ o serie de date(107) privind:
a) personalitatea, starea fizic\ [i mental\ a copilului;
b) antecedentele sociomedicale [i educa]ionale ale copilului;
c) condi]iile în care copilul a fost crescut [i în care a tr\it;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip reziden]ial în care ar
putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la cre[terea [i educarea copilului, care pot servi
solu]ion\rii cauzei.
A[a cum am remarcat mai înainte, al\turi de raportul referitor la copil, întocmit de
c\tre Direc]ia General\ de Asisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului, în toate cauzele care
privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea m\surilor de protec]ie special\ stabilite de Legea
272/2004 pentru copilul care a s\vâr[it o fapt\ penal\ [i nu r\spunde penal, se va întoc-
mi un raport [i din partea serviciului de reintegrare [i supraveghere de pe lâng\ instan]a
judec\toreasc\ (art. 130 alin. (2) din Legea 272/2004).
Nu în ultimul rând trebuie subliniat faptul c\ Legea sus-men]ionat\ interzice, în mod
expres (art. 83), s\ se dea publicit\]ii orice date referitoare la s\vâr[irea de fapte penale de
c\tre copilul care nu r\spunde penal, inclusiv date referitoare la persoana acestuia, având în
107
vedere [i un alt principiu consacrat în art. 6 lit. g) din Legea 272/2004, respectiv principiul
respect\rii demnit\]ii copilului, precum [i dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice
[i a vie]ii sale intime, private [i familiale, fiind interzis\, din aceast\ perspectiv\, orice ac]iune
de natur\ s\ afecteze imaginea public\ a copilului sau dreptul acestuia la via]\ intim\, privat\
[i familial\ (art. 22 alin. (1) si (2) din Legea 272/2004).
Dispozi]ia prev\zut\ de art. 83 din Legea 272/2004 este în deplin\ concordan]\ cu
prevederile constitu]ionale, conform c\rora: „Dreptul la informa]ie nu trebuie s\ prejudicieze
m\surile de protec]ie a tinerilor sau siguran]\ na]ional\” (art. 31 alin. (3) din Constitu]ia
României). Tinerilor, chiar [i atunci când comit fapte penale, trebuie s\ li se asigure m\suri
de protec]ie. De[i acela[i articol din Constitu]ia României men]ioneaz\ c\ „Dreptul persoanei
de a avea acces la orice informa]ie de interes public nu poate fi îngr\dit” (art. 31 alin. (1) din
Constitu]ia României), este de remarcat c\ Legea fundamental\ prevede doar dou\ îngr\diri
ale accesului liber la informa]ie: prima îngr\dire const\ în m\surile de protec]ie a tinerilor iar
cea de-a doua o reprezint\ siguran]a na]ional\; or, protejarea tinerilor nu înseamn\ doar o
protec]ie fizic\, ci are [i o dimensiune moral\, educativ\, care vizeaz\ o dezvoltare normala.
Potrivit Conven]iei O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificat\ prin Legea
18/1990, statele au obliga]ia de a lua toate m\surile ce se impun pentru a asigura protejarea
tinerilor împotriva oric\ror forme de abuz [i neglijare (art. 19); în acest context, este [tiut fap-
tul c\ mul]i dintre tinerii care s\vâr[esc abateri de la normele socio-morale au destul de multe
[anse de a se reabilita, dac\ mediul în care tr\iesc nu le este ostil, dac\ exist\ mijloacele [i
metodele adecvate reabilit\rii, astfel încât consider\m c\ men]ionarea special\ [i clar\ a celor
dou\ restric]ii privind dreptul la informare a opiniei publice (art. 31 alin. (3) din Constitu]ia
României), precum [i interzicerea expres\ din art. 83 al Legii 272/2004 privind darea în scop
publicitar a oric\ror date referitoare la s\vâr[irea de fapte penale de c\tre copilul care nu
r\spunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia, reprezint\ suficiente argumente
de natur\ juridic\ pentru asigurarea protej\rii imaginii publice a copilului [i a vie]ii sale intime,
private [i familiale, respectând totodat\ prin aceasta demnitatea copilului.
Din acest punct de vedere consider\m de lege ferenda c\ Legea 272/2004 ar trebui
s\ prevad\ solu]ionarea acestui tip de cauze, la care am f\cut referirile anterioare, în camera
de consiliu, întrucât, prin trimiterea f\cut\ de art. 129 al Legii respective la prevederile Codului
de procedur\ civil\ (cu care se completeaz\, în mod corespunz\tor, dispozi]iile Legii în
discu]ie), rezult\ c\ judecarea acestor cauze se face în [edin]\ public\.
Trebuie men]ionat c\ p\rin]ii, precum [i copilul care a împlinit vârsta de 14 ani, au
dreptul s\ atace în instan]\ masurile de protec]ie special\ instituite de Legea 272/2004 (inclu-
siv acele m\suri ce se pot dispune în cazul copilului care a s\vâr[it o fapt\ prev\zut\ de legea
penal\ [i care nu r\spunde penal), beneficiind de asisten]\ juridic\ gratuit\, în condi]iile legii
(art. 57 din Legea 272/2004).
Potrivit art. 131 din Legea 272/2004, aceste cauze sunt scutite de tax\ judiciar\ de
timbru [i de timbru judiciar.
Din perspectiva protec]iei copilului, Legea 272/2004 prevede [i o serie de
infrac]iuni(108).
108
II.3. PROTEC}IA COPILULUI CARE R|SPUNDE PENAL
109 A. Ungureanu, Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995, p. 369 - 370.
109
ac]ion\rii cu discern\mânt se deduce din starea psiho-fizic\ a minorului, educa]ia pe
care a primit-o, gradul de instruc]ie general\ ([coala urmat\) [i înrâurirea exercitat\
asupra sa de c\tre mediul social în care tr\ie[te(110).
Când exist\ dubii cu privire la vârsta minorului [i discern\mântul acestuia,
situa]ia se interpreteaz\ în favoarea minorului, dup\ principiul „in dubio pro reo” (du-
biul profit\ inculpatului).
În cazul minorilor infractori care au vârsta peste 16 ani, legea penal\ instituie
prezum]ia existen]ei discern\mântului la s\vâr[irea faptei, pentru atragerea r\spunderii
penale; în acest caz îns\, minorul poate face dovada contrar\.
Fa]\ de minorul care r\spunde penal se poate lua o m\sur\ educativ\ (dintre
acelea prev\zute de art. 101 din Codul penal) sau i se poate aplica acestuia o pedeaps\;
m\surile educative trebuie luate cu prioritate, a[a cum rezult\ din art. 100 alin. (2) din
Codul penal, pedeapsa trebuind a fi aplicat\ numai dac\ se apreciaz\ c\ luarea unei
m\suri educative nu este suficient\ pentru îndreptarea minorului.
F\r\ a insista asupra regimului sanc]ionator aplicabil infractorilor minori - care
va fi analizat separat - vom sublinia doar faptul c\ m\surile educative care se pot lua
fa]\ de minor sunt: mustrarea, libertatea supravegheat\, internarea într-un centru de
reeducare [i, respectiv, internarea într-un institut medical-educativ (conform art. 101 lit.
a) - d) din Codul penal).
Subliniem, de asemenea, c\ în cazul minorilor infractori pedepsele ce li se pot
aplica acestora sunt închisoarea sau amenda prev\zute pentru infrac]iunea s\vâr[it\.
Limitele pedepselor prev\zute se reduc la jum\tate iar, în urma reducerii, în nici un caz
limita minim\ nu va fi mai mare de 5 ani (art. 109 alin. (1) din Codul penal).
Pedeapsa deten]iei pe via]\ nu se aplic\ minorilor; când legea prevede pentru
infrac]iunea s\vâr[it\ pedeapsa deten]iunii pe via]\, se aplic\ minorului închisoarea de
la 5 la 20 de ani. Pedepsele complimentare nu se aplic\ minorului, iar condamn\rile pro-
nun]ate pentru fapte s\vâr[ite în timpul minorit\]ii nu atrag incapacit\]i sau dec\deri (art.
109 alin. (2) - (4) din Codul penal).
Dac\ avem în vedere diferen]ierile prev\zute de lege pentru infractorii minori
în raport cu infractorii majori, în ceea ce prive[te: termenul de încercare, încredin]area
supravegherii [i obliga]iile care pot fi impuse minorului, în cazul în care se dispune sus-
pendarea execut\rii pedepsei, precum [i diferen]ierile în ce prive[te regimul de exe-
cutare a pedepsei închisorii aplicate minorului (care se execut\ separat de infractorii
majori, în condi]ii speciale, adecvate nevoilor specifice de educare a acestei categorii de
infractori), dar [i diferen]ierile referitoare la termenele de prescrip]ie a r\spunderii
penale [i execut\rii pedepsei pentru cei care la data s\vâr[irii infrac]iunii erau minori
(art. 129 din Codul penal) [i nu în ultimul rând condi]iile diferite în materie de liberare
condi]ionat\ sau neatragerea st\rii de recidiv\ în cazul hot\rârilor de condamnare pri-
vitoare la infrac]iunile s\vâr[ite în timpul minorit\]ii (art. 38 alin. (1) lit. a) din Codul
penal), toate acestea demonstreaz\ cu claritate c\ minorul infractor are prin lege un
statut special în raport cu infractorul major.
Statutul diferen]iat al infractorului minor fa]\ de infractorul major este eviden]iat
[i în ce prive[te m\surile preventive, Codul de procedur\ penal\ reglementând dispozi]ii
speciale pentru minori, în aceast\ materie, în Titlul IV, Capitolul I, Sec]iunea IV1 din
Partea General\ (art. 160e - 160h). F\r\ a intra în detalii privind dispozi]iile legale
men]ionate, subliniem c\ m\surile preventive (respectiv, re]inerea [i arestarea preven-
tiv\) pot fi luate numai dac\ minorul a s\vâr[it o fapt\ pedepsit\ de lege cu deten]iunea
110 A. Ungureanu, Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 1995, p. 371.
110
pe via]\ sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, în cazul minorilor între 14 [i 16 ani,
care r\spund penal; re]inerea nu poate dep\[i 10 ore, iar prelungirea acestei m\suri se
poate face numai dac\ se impune, de c\tre procuror, pentru o durat\ de cel mult 10 ore.
Arestarea preventiv\ - pentru minorii între 14 [i 16 ani, care r\spund penal - poate fi dis-
pus\ pe o perioad\ de cel mult 15 zile (indiferent de faza de urm\rire penal\ sau aceea
a judec\]ii în prim\ instan]\). Prelungirea acestei m\suri nu poate fi dispus\ decât în
mod excep]ional, de fiecare dat\ cu cel mult 15 zile [i sub condi]ia c\ arestarea preven-
tiv\ a minorului în cursul urm\ririi penale nu poate s\ dep\[easc\, în total, 60 de zile.
În cazul minorilor între 16 [i 18 ani, care r\spund penal, durata arest\rii preven-
tive în cursul urm\ririi penale sau a judec\]ii în prim\ instan]\ se poate dispune pentru
cel mult 20 de zile, cu posibilitatea prelungirii duratei acestei m\suri de fiecare dat\ cu
cel mult 20 de zile, sub condi]ia ca în cursul urm\ririi penale arestarea preventiv\ a
inculpatului minor s\ nu dep\[easc\, în total, 90 de zile. În mod excep]ional îns\,
arestarea preventiv\ a inculpatului minor în cursul urm\ririi penale poate fi prelungit\
pân\ la 1 an, atunci când pedeapsa prev\zut\ de lege este deten]iunea pe via]\ sau
închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Durata arest\rii învinuitului minor nu poate s\ dep\[easc\ 3 zile.
111 T. J. Hunedoara, Decizia penal\ nr. 1440 din 1969, în R.R.D, nr. 4, 1970, p. 186; Plen. Trib. Suprem, Decizia îndrum. Nr.
6/1973, B. Of., Partea a II-a nr. 405 din 19 decembrie 1973; N. Volonciu: Tratat de procedur\ penal\ - Parte special\, vol. II,
Ed. Paideia, Bucure[ti, 1994, p. 460; I. Neagu: Drept procesual penal, Tratat, Global Lex, 2002, p. 860.
112 art. 483 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\: „Instan]a compus\ potrivit dispozi]iilor alineatului precedent r\mâne
competent\ s\ judece [i face aplicarea dispozi]iilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dac\ între timp inculpat-
ul a împlinit vârsta de 18 ani.”
112
aceasta, ar asigura o desf\[urare fluent\ a procesului penal(113). În ipoteza în care
instan]a nu restituie dosarul organului de urm\rire penal\, în mod practic acesta din
urm\ concluzioneaz\ cu privire la trimiterea în judecat\ a infractorului minor f\r\ s\
cunoasc\ aspecte esen]iale, ce pot rezulta din ancheta social\ [i care pot fi men]ionate
în actul de sesizare a instan]ei(114); toate aceste preciz\ri am ]inut a le referi, în mod
expres, întrucât în practic\ se întâlnesc frecvent asemenea situa]ii, când minorul (incul-
pat) împline[te vârsta de 18 ani în cursul desf\[ur\rii procesului penal; este vorba,
]inem s\ preciz\m înc\ o dat\, de împlinirea vârstei de 18 ani (de c\tre inculpatul
minor) dup\ ce a avut loc sesizarea instan]ei de judecat\.
În situa]ia în care îns\ inculpatul a s\vâr[it infrac]iunea în timpul cât era minor,
dar a devenit major mai înainte de sesizarea instan]ei de judecat\, acesta este judecat
potrivit procedurii obi[nuite; în consecin]\, în asemenea condi]ii, procedura special\ nu
se mai men]ine, ci se trece la procedura de drept comun (procedura obi[nuit\)(115).
Nerespectarea dispozi]iilor privind compunerea instan]ei de judecat\ atrage
sanc]iunea nulit\]ii absolute (conform art. 197 alin. (2) [i (3) din Codul de procedur\ penal\).
În ce prive[te judec\torii care judec\ în apel sau în recurs asemenea tip de cauze,
având în vedere dispozi]iile art. 493 din Codul de procedur\ penal\, conform c\ruia:
„Dispozi]iile art. 483 - 489 se aplic\ în mod corespunz\tor [i la judecata în instan]a de
apel [i de recurs, în cauzele privitoare la infrac]iuni s\vâr[ite de minori”, ace[tia trebuie
s\ fie desemna]i în acela[i mod, ca la judecata în prim\ instan]\ a unor asemenea cauze.
113 V. Papadopol, Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori. Consecin]e, în Revista de Drept Penal, nr.
3/1995, p. 109. În sens contrar, A. Cri[u, Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu infractori minori, cu privire
special\ la interpretarea art. 482 din Codul de procedur\ penal\, în Dreptul, nr. 10/1996, p. 131-133. I. Neagu, Drept proce-
sual penal - Tratat, Global Lex, 2002, p. 858-859.
114 I. Neagu: Drept procesual penal - Tratat, Global Lex, 2002, p. 858-859.
115 art. 483 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\: “Inculpatul care a s\vâr[it infrac]iunea în timpul când era minor este
judecat potrivit procedurii obi[nuite, dac\ la data sesiz\rii instan]ei împlinise vârsta de 18 ani.”
116 T. J. Covasna, Decizia penal\ nr. 262 din 1969, în R.R.D., nr. 2, 1970, p. 168. I. Neagu, Drept procesual penal - Tratat -
Global Lex, 2002, p. 860.
113
pot fi citate [i alte persoane a c\ror prezen]\ este considerat\ necesar\ de
c\tre instan]\ (art. 484 alin. (2) teza final\ din Codul de procedur\ penal\),
de exemplu: medicul familiei, psihologul, dirigintele clasei etc.
Prin urmare, citarea p\r]ilor, p\rin]ilor [i autorit\]ii tutelare este obligatorie,
potrivit legii, celelalte persoane indicate de textul de lege sus-men]ionat urmând a fi
citate numai dac\ este cazul, situa]ie apreciat\ ca atare de c\tre instan]a de judecat\.
Trebuie remarcat c\ persoanele chemate la judecata cauzei au dreptul [i înda-
torirea s\ dea l\muriri, s\ formuleze cereri [i s\ prezinte propuneri în privin]a m\surilor
ce ar urma s\ fie luate (conform art. 484 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\).
Cu toate acestea, neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedic\ judecarea
cauzei (conform art. 484 alin. (4) din Codul de procedur\ penal\).
În situa]ia în care îns\ ascultarea ori prezen]a vreuneia dintre persoanele la care
s-a f\cut referire anterior este necesar\ [i - de[i a fost legal citat\ - persoana respectiv\
nu s-a prezentat la judecat\, instan]a de judecat\ poate dispune aducerea în fa]a ei a
persoanei respective pe baza unui mandat de aducere, întocmit conform dispozi]iilor art.
176 din Codul de procedur\ penal\, în conformitate cu prevederile art. 183 [i 184 din
Codul de procedur\ penal\.
Dispozi]iile art. 484 alin. (2) - (4) din Codul de procedur\ penal\ sunt aplicabile
în toate cauzele privitoare la minori, indiferent de vârsta acestora; în cursul procedurii
de judecat\, persoanelor chemate s\ participe la solu]ionarea cauzei li se vor aduce la
cuno[tin]\ drepturile pe care le au, precum [i obliga]iile ce le revin, de c\tre pre[edin-
tele completului de judecat\.
114
mandatului de aducere dispus de c\tre instan]\ cu privire la minorul respectiv), nu poate
avea loc judecarea cauzei în lipsa minorului, întrucât nu exist\ f\cut\ în cauz\ dovada
cert\ c\ minorul respectiv se sustrage de la judecat\; prin urmare, de[i legea nu
define[te sustragerea de la judecat\, aceast\ împrejurare trebuie s\ rezulte cu exactitate,
în concret din toate datele cauzei prin care se face dovada demersurilor efective (nicide-
cum formale), f\cute de c\tre instan]\, pentru g\sirea minorului [i aducerea acestuia la
judecat\; cu alte cuvinte, sustragerea nu poate fi dedus\ din simpla absen]\ a minorului
la judecat\, împrejurarea urmând a fi stabilit\ cu certitudine de c\tre organul judiciar.
Nelegalitatea judeca]ii cauzei în lipsa inculpatului minor, f\r\ a se stabili în pre-
alabil c\ acesta se sustrage de la judecat\, nu poate fi înl\turat\ în nici un mod, chiar
dac\ inculpatul a fost legal citat [i chiar ap\rat în instan]\ de un ap\r\tor din oficiu(118)
sau de un ap\r\tor ales.
118 Trib. Mun. Bucure[ti, sect. II pen., Decizia nr. 1506/1969, R.D.P. nr. 1/1970, p. 184. N. Volonciu, Tratat de procedur\ penal\ -
Parte Special\, vol. II, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1994, p. 461.
119 art. 171 alin. (2) din Codul de procedur\ penal\: „Asisten]a juridic\ este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, (...).”
120 Plenul T. S., Decizia îndr. nr. 1/1971, C.D., 1971, p. 29. C.S.J., Decizia penal\ nr. 86/1994, Bul. Jur. 1994, p. 166. G. Theodoru,
Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 607.
121 art. 171 alin. 4 din Codul de procedur\ penal\: „Când asisten]a juridic\ este obligatorie, dac\ învinuitul sau inculpatul nu [i-a
ales un ap\r\tor, se iau m\suri pentru desemnarea unui ap\r\tor din oficiu.”
122 art. 485 din Codul de procedur\ penal\
alin. (1): “{edin]a în care are loc judecarea infractorului minor se desf\[oar\ separat de celelalte [edin]e.”
alin. (2): “{edin]a nu este public\. La desf\[urarea judec\]ii pot asista persoanele ar\tate în articolul precedent (art. 484), ap\r\torii
p\r]ilor, precum [i alte persoane cu încuviin]area instan]ei.”
115
intereselor sale) sau dac\, din aceast\ cauz\, nu s-a putut afla adev\rul [i ob]ine
solu]ionarea just\ a cauzei(123). Cu alte cuvinte, nerespectarea dispozi]iilor art. 485 alin.
(1) [i (2) din Codul de procedur\ penal\ nu este sanc]ionat\ cu nulitatea absolut\, în
conformitate cu dispozi]iile art. 197 alin. (2) [i (3) din Codul de procedur\ penal\, ci -
în conformitate cu dispozi]iile art. 197 alin. (1) [i (4) din Codul de procedur\ penal\ -
cu nulitatea relativ\.
Dac\ instan]a de judecat\ apreciaz\ c\ cercetarea judec\toreasc\ [i dezbaterile
ar putea avea o influen]\ negativ\ asupra minorului, poate dispune, dup\ ascultarea
acestuia, îndep\rtarea lui din sala de [edin]\, m\sur\ special\ care este aplicabil\ îns\
numai în situa]ia în care inculpatul minor nu a împlinit vârsta de 16 ani (conform art.
485 alin. (3) din Codul de procedur\ penal\).
&.9. Judecarea cauzelor cu mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori
Codul de procedur\ penal\ reglementeaz\ în mod expres situa]ia în care în
aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, dintre care unii minori [i al]ii majori, [i nu este
posibil\ disjungerea, în sensul c\, într-o asemenea situa]ie, instan]a judec\ în com-
punerea prev\zut\ în art. 483 [i dup\ procedura obi[nuit\, aplicând îns\ cu privire la
inculpa]ii minori dispozi]iile cuprinse în Capitolul II, Titlul IV din Partea Special\ a
Codului de procedur\ penal\ (art. 486 din Codul de procedur\ penal\).
Astfel, în situa]ia în care în aceea[i cauz\ sunt mai mul]i inculpa]i, dintre care
unii minori [i al]ii majori, cauzele se disjung [i într-o cauz\ se desf\[oar\ procedura spe-
cial\ pentru minori, iar în cealalt\, procedura obi[nuit\. Dac\ disjungerea nu este posi-
bil\, se poate desf\[ura judecata întregii cauze, cu îndeplinirea urm\toarelor cerin]e:
instan]a de judecat\ se va compune cu judec\tori anume desemna]i, potrivit
legii;
pentru inculpa]ii minori se respect\ dispozi]iile speciale (persoane citate,
prezen]a obligatorie a inculpatului minor, asisten]a juridic\ obligatorie, ancheta
social\), iar pentru inculpa]ii majori se aplic\ procedura obi[nuit\. În acest caz,
[edin]a de judecat\ este public\, deoarece aceasta este o garan]ie pentru incul-
patul major(124).
123 Plenul T.S., Decizia îndr. nr. 6/1973, pt. a II-a, pct. 7, C.D., 1973, p. 37. G. Theodoru, Drept procesual penal - partea
special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 608.
124 G. Theodoru, Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura
“Cugetarea”, Ia[i, 1998, p. 608 - 609.
125 art. 493 din Codul de procedur\ penal\: “Dispozi]iile art. 483 - 489 se aplic\ în mod corespunz\tor [i la judecata în
instan]a de apel [i de recurs, în cauzele privitoare la infrac]iuni s\vâr[ite de minori.”
126 G. Theodoru: Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” - Ia[i, Editura
“Cugetarea “, Ia[i, 1998, p. 609.
116
urm\rirea [i judecarea infrac]iunilor flagrante (respectiv cele prev\zute de art. 465 - 478
din Codul de procedur\ penal\), având în vedere dispozi]iile art. 479 alin. (1) din Codul
de procedur\ penal\, conform c\ruia: “Procedura prev\zut\ în prezentul capitol (urm\rirea
[i judecarea unor infrac]iuni flagrante) nu se aplic\ infrac]iunilor s\vâr[ite de minori”.
127 I. M\gureanu, Ascultarea persoanelor în procesul penal, Editura Lumina Lex, Bucure[ti, 2004, p. 124.
118
familia sa, influen]a unor persoane asupra comport\rii lui, eventuale tr\s\turi
ale acestor persoane;
gradul de dezvoltare intelectual\ [i moral\, nivelul studiilor urmate, compor-
tamentul lui în perioada [colariz\rii;
comportarea lui în mediul social din care face parte: anturajul frecventat, rolul
lui în grup (dac\ a existat), formele [i nivelul de influen]\ asupra altor persoane;
starea lui fizic\ [i psihic\, pasiunile cultivate;
locurile pe care le frecventeaz\ sau pe care ar avea pl\cerea s\ le frecventeze;
atitudinea lui fa]\ de membrii familiei din care provine ori fa]\ de alte per-
soane care au contribuit sau contribuie la formarea personalit\]ii lui;
p\rerea lui despre victim\, despre diferite categorii de victime, rela]iile în care
a fost cu victima (dac\ este cazul);
predispozi]ia lui de a accepta sau nu ajutorul societ\]ii sau al altor persoane
ori de a face compromisuri;
tipul de persoan\ pe care o idolatrizeaz\;
situa]iile [i cazurile care îl mâhnesc sau îl fac fericit etc.
Dac\ din interogatoriul minorului [i din celelalte probe administrate în cauz\ se
desprind aceste concluzii, ]inând seama de situa]ia de fapt, de gradul lui de vinov\]ie,
func]ie [i de pericolul social concret al faptei s\vâr[ite, judec\torul va putea alege solu]ia
optim\ pentru aplicarea fa]\ de minor a unei sanc]iuni penale eficiente, care s\ corespund\
gradului s\u de vinov\]ie, dar [i necesit\]ii de a nu fi un om pierdut pentru societate.
Provine, în cea mai mare parte, din municipiul Ia[i, fapt ce semnific\ o ipostaz\
a crizei sociale [i spirituale ce a cuprins mai ales zonele urbane ale ]\rii.
Majoritatea infractorilor juvenili provin din familii organizate, dar aflate sub
semnul s\r\ciei.
Ponderea fetelor în e[antionul ie[ean al delincven]ei juvenile este foarte mic\.
Locuie[te cu p\rin]ii, frecventeaz\ [coala, dar este influen]at profund de grupul
de prieteni.
Socializare redus\ [i grad sporit de vulnerabilitate.
Sunt adep]i sau simpatizan]i ai stilului de via]\ de cartier (limbaj, vestimenta]ie,
gusturi muzicale, practici sociale etc.).
Majoritatea sunt f\r\ antecedente penale.
Cultura religioas\ este precar\, iar rela]iile cu Biserica sunt slabe.
Aproape to]i recunosc infrac]iunea comis\ [i accept\ pedeapsa administrat\.
Este în general refractar fa]\ de poli]i[tii implica]i în sistem.
Comite, în general, tâlh\rii, furturi calificate, dar [i alte infrac]iuni contra patri-
moniului.
Are tendin]a de a comite infrac]iunea la o vârst\ din ce în ce mai mic\.
Manifest\ o puternic\ dorin]\ de libertate, în special financiar\, absolut nejus-
tificat\, prin merite personale.
Invoc\ aproape permanent drept cauze ale comiterii infrac]iunii, lipsa de bani
[i starea de s\r\cie.
128 Audit privind delincven]a juvenil\ la nivelul municipiului Ia[i, Asocia]ia Alternative Sociale, 2000.
119
De regul\, minorul infractor ie[ean nu este lipsit de perspectiv\. Inten]ioneaz\
s\ ob]in\ un serviciu, s\-[i întemeieze o familie [i s\-[i cumpere o locuin]\.
120
BIBLIOGRAFIE
Zolyneak, M., Drept penal - Partea general\, Vol. III, Editura Funda]iei
„Chemarea”, Ia[i, 1993;
Ungureanu, A., Drept penal român - Partea general\, Editura Lumina
Lex, Bucure[ti, 1995;
Volonciu, N.: Tratat de procedur\ penal\ - Parte special\, vol. II, Ed.
Paideia, Bucure[ti, 1994;
Neagu, I.: Drept procesual penal, Tratat, Global Lex, 2002;
Papadopol,V., Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori
minori. Consecin]e, în Revista de Drept Penal, nr. 3/1995;
Cri[u, A., Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu infractori
minori, cu privire special\ la interpretarea art. 482 din Codul de proce-
dur\ penal\, în Dreptul, nr. 10/1996;
Theodoru, G., Drept procesual penal - partea special\, Funda]ia pentru
Cultur\ [i {tiin]\ “Moldova” Ia[i, Editura “Cugetarea”, Ia[i, 1998;
M\gureanu, I. ,Ascultarea persoanelor în procesul penal, Editura Lumina
Lex, Bucure[ti, 2004;
Audit privind Delincven]a Juvenil\ la nivelul municipiului Ia[i, Asocia]ia
Alternative Sociale, 2001.
121
CAPITOLUL III. SANC}IUNILE APLICABILE MINORILOR {I
INDIVIDUALIZAREA LOR
&.1 Mustrarea
Una dintre cele mai usoare sanc]iuni prev\zute de Codul penal se poate lua fa]\
de minorul care a s\vâr[it o fapta penal\ cu un grad redus de pericol social, o ac]iune
sau inac]iune în care se reg\se[te mentalitatea specific\ copilariei, necunoa[terea, teri-
bilismul, etc.
M\sura const\ într-o admonestare a minorului, într-o avertizare asupra con-
secin]elor comport\rii sale cu ar\tarea urm\rilor faptei, a modului cum trebuie s\ se
comporte în viitor pentru a evita întâlnirea cu legea penal\.
Pentru a fi eficient\ m\sura trebuie executat\ într-un cadru solemn [i în
prezen]a unor persoane fa]\ de care minorul are afec]iune [i încredere.
Judec\torul trebuie s\-l determine pe minor s\ înteleag\ c\ a gre[it, s\ în]eleag\
c\ pe viitor trebuie s\ se ab]in\ de la anumitre ac]iuni sau inac]iuni care aduc atingere
valorilor ocrotite de legea penal\.
Executarea acestei m\suri educative se face în condi]iile prev\zute de art. 487
Cod procedur\ penal\, în [edin]a în care s-a pronun]at hot\rârea sau ulterior la un alt
termen, când se dispune aducerea minorului [i citarea p\rin]ilor, adoptatorului sau cura-
torului ori alt\ persoan\ în îngrijirea c\ruia se afl\ minorul.
Executarea în aceste condi]ii a hot\rârii reprezint\ o excep]ie de la regula potri-
vit c\reia hot\rârile se pun `n executare la ramânerea lor definitiv\.
Aceast\ modalitate de executare poate aduce prejudicii minorului `n cazul `n
care hot\rârea nu ramâne definitiv\. Exercitarea de c\tre procuror sau de c\tre partea
v\t\mat\ a c\ii de atac `n condi]iile `n care m\sura educativ\ a fost executat\ [i aducerea
minorului la judecat\ într-o faz\ superioar\ a procesului creeaz\ o stare de nesiguran]\,
o neîncredere a lui `n persoanele care l-au asistat în cursul procesului putând conduce
la o reticen]\ în a-[i corecta comportamentul.
Consider\m c\ punerea în executare a m\surii educative trebuie f\cut\ dup\
r\mânerea definitiv\ a hot\rârii de c\tre judec\torul delegat pentru execut\rile penale,
judecâtor care trebuie s\ aib\ abilitatea necesar\ pentru a-l face pe minor s\ inteleag\
c\ beneficiind de clemen]a legii [i a instan]ei trebuie s\-si corecteze conduita.
Executarea m\surii nu trebuie s\ cauzeze minorului o suferin]\ psihic\, asigu-
rarea unui cadru solemn, prezen]a unor persoane in care acesta are incredere [i modul
cum se face admonestarea pot influen]a profund conduita viitoare a minorului.
&.2. Libertatea supravegheat\
M\sura educativ\ a libert\]ii supravegheat\ prev\zut\ de art. 103 Cod penal este
o sanc]iune care se aplic\ având la baz\ acelea[i criterii pentru fapte cu un pericol social
concret mai ridicat prin raportare la acelea[i posibilit\]i personale [i de mediu de
reinser]ie social\ a minorului.
123
M\sura const\ `n l\sarea minorului `n libertate pe timp de un an sub supraveghere,
perioad\ `n care comportarea lui este monitorizata de persoanele stabilite de instan]\.
De regul\ atunci când din con]inutul anchetei sociale [i a raportului de evaluare,
rezulat\ c\ minorul provine din familie organizat\, supravegherea este `ncredin]at\
p\rin]ilor, tutorilor sau adoptatorilor. Dac\ exist\ date din care rezult\ c\ aceste persoane
nu pot asigur\ o supraveghere satisf\c\toare atunci `ncredin]area supravegherii pe acela[i
interval de timp se poate acorda unei persoane de `ncredere, de regul\ o rud\ apropiat\
la cererea acesteia sau unei institu]ii legal `ns\rcinat\ cu supravegherea minorilor.
Persoana sau institu]ia c\reia i s-a `ncredin]at supravegherea are obliga]ia de a
veghea `ndeaproape asupra comport\rii minorului, de a `ncuno[tiin]a instan]a dac\ aces-
ta se sustrage supravegherii, are rele comport\ri ori a s\vâr[it din nou o fapt\ penal\.
În perioada de supraveghere minorul poate fi obligat s\ se supun\ la una sau
mai multe m\suri alese `n raport de `mprejur\rile `n care a s\vâr[it fapta, situa]ia lui
social\, condi]iile `n care tr\ie[te, dezvoltarea lui intelectual\ [i fizic\, m\suri constând
în obliga]ia de:
- a nu frecventa anumite locuri ;
- a nu intra în leg\tur\ cu anumite persoane;
- a presta o activitate nerenumerat\ în condi]ii de timp, loc, perioad\, deter-
minate de instan]a;
Totodata, instan]a are obliga]ia de a încuno[tiin]a [coala sau unitatea la care
minorul î[i desfa[oar\ activitatea, despre sanc]iunea aplicat\ [i de a-i atrage aten]ia
asupra comport\rii lui în viitor.
Dac\ în cursul termenului de un an minorul se sustrage supravegherii ori are
comportari rele, suspendarea sub supraveghere se revoc\ luându-se m\sura intern\rii lui
într-un centru de reeducare, competent\ fiind instan]a care a pronun]at hot\rârea.
Dac\ s\vâr[este o noua fapt\ penal\ se aplic\ m\sura intern\rii într-un centru
de reeducare sau o pedeaps\.
Rezult\ c\ în cazul s\vâr[irii unei noi fapte penale în perioada de supraveghere
fa]\ de minor, alternativa de sanc]ionare se reduce numai la m\sura intern\rii într-un
centru de reeducare sau aplicarea unei pedepse, mustrarea ori libertatea supravegheat\
nu mai sunt aplicabile.
Punerea in executare a libert\]ii supravegheate se face `n condi]iile art. 488 Cod
procedura penal\ în [edin]a în care s-a pronun]at hot\rârea dac\ minorul [i persoana
desemnat\ cu supravegherea sunt prezen]i ori la un termen ulterior când se dispune
aducerea minorului [i chemarea persoanelor c\rora le-a fost încredin]at\ supravegherea.
De la data punerii în executare în aceste condi]ii a hot\rârii curge termenul de un an.
Dispozi]ia din actualul Cod penal cu privire la executarea acestei m\suri educa-
tive este lacunar\, având `n vedere faptul c\ se pune `n executare o hotârare nedefini-
tiv\ [i exercitarea eventualelor c\i de atac `n defavoarea inculpatului minor de c\tre
procuror sau partea v\t\mat\, admiterea acesteia [i agravarea r\spunderi penale ar
aduce grave prejudicii minorului.
Este posibil ca minorul `n condi]iile în care se modific\ hot\rârea în apel sau în
recurs se execute dou\ sanc]iuni.
Similar cu executarea m\surii educative a mustrarii, m\sura libertatii suprave-
gheate trebuie pus\ în executare la r\mânerea definitiv\ a hot\rârii.
BIBLIOGRAFIE
Brezuleanu, O., Minorul si legea penal\, Editura All Beck, Bucure[ti, 1998;
Dongoroz, V., [i al]ii, Explicatii teoretice ale Codului penal român, Editura Academiei
RSR, Bucure[ti, 1972;
Legea nr. 301/ 2004;
Legea nr. 294/ 2004.
136
PAR
RTEA a IV-aa. INST
TIT
TU}II {I SER
RVICII IMP
PLICAT
TE ÎN LUCR
RUL CU
MINORRUL VICT
TIM| {I INFR RACT
TOR R
CAPITOLUL I. APORTUL MEDICINII LEGALE ÎN INVESTIGAREA
MINORULUI VICTIM| {I/SAU AGRESOR
I.1.GENERALIT|}I
Înc\ din cele mai vechi timpuri alc\tuirea diferitelor sisteme legislative privind
infrac]ionalitatea la minori a trebuit s\ ia în considerare particularit\]ile biologice [i psi-
hologice ale copil\riei [i adolescen]ei. Principalele preocup\ri ale leguitorilor s-au
îndreptat în direc]ia r\spunderii penale [i civile delictual\ a minorilor, modalit\]ilor de
urm\rire [i judecare a minorilor implica]i în diferite fapte antisociale, sistemelor de
sanc]ionare dar [i a modalit\]ilor de ocrotire a acestora.
Concep]iile legiuitorilor asupra vârstei de la care începe r\spunderea penal\
precum [i tratamentul juridic ce trebuie aplicat minorilor infractori, au evoluat de-a lun-
gul timpului, limita de vârst\ crescând spre a doua jum\tate a secolului XIX, metodele
de prevenire [i educare sau reeducare câ[tigând teren în cursul secolului XX. În secolele
XIX [i XX societatea a avut o atitudine de în]elegere [i toleran]\ fa]\ de minorii care au
comis acte antisociale, aten]ia legiuitorilor fiind concentrat\ asupra autorilor, asupra
reeduc\rii minorilor infractori.
Observarea modific\rii comportamentului minorilor sub influen]a tulbur\rilor
psihice ap\rute fie în contextul social în care se dezvolt\, fie în contextul vârstei, justi-
fic\ expertiza medico-legal\ psihiatric\ la care recurge justi]ia în majoritatea ]\rilor lumii.
În contextul evolu]iei societ\]ilor contemporane, una din cele mai manifeste
forme de violen]\ întîlnit\ este violen]a la tineri. A[a cum o arat\ diferitele statistici efec-
tuate la nivel modial, dar [i relat\rile frecvente din mass-media, implic\rile adolescen]ilor
[i tinerilor, atât în postur\ de victime cât [i de agresori, contribuie semnificativ la
cre[terea global\ a procentelor de moarte prematur\, traumatisme [i disabilit\]i.
Violen]a juvenil\ implic\ nu doar victimele sau agresorii, ci afecteaz\ familiile
din care provin, prietenii [i comunitatea social\ în care ace[tia evolueaz\. Efectele ei se
reflect\ nu numai prin termeni referitori la moarte, boal\ sau incapacit\]i aferente, ci
modific\, cel pu]in pentru un timp, îns\[i calitatea vie]ii.
Pe de alt\ parte, violen]a la tineri contribuie semnificativ la cre[terea cheltu-
ielilor pentru s\n\tate sau alte servicii publice (sociale, pentru handicapa]i), reduce pro-
ductivitatea, scade valoarea propriet\]ii, modific\ valorile, [i, în esen]\, submineaz\
mecanismele intrinseci care stau la baza alc\tuirii unei societ\]i.
Trebuie f\cut\ de la început distinc]ia între un tân\r violent care nu are pro-
bleme semnificative de manifestare a violen]ei, [i violen]a juvenil\ manifest\, deoarece
nu to]i tinerii cu probleme sunt, implicit, tributari unui comportament violent.
De asemenea, trebuie subliniat\ leg\tura între violen]a juvenil\ [i alte forme de
violen]\. De exemplu, pentru unii tineri care au fost abuza]i sexual sau psihic, violen]a
devine unica modalitate de rezolvare a anumitor probleme. Expunerea prelungit\ la anu-
mite conflicte armate poate contribui la crearea unei culturi generale de teroare, care s\
creasc\ violen]a în rândul tinerilor.
La nivel mondial vîrsta violen]ei juvenile se încadreaz\ între 10 [i 29 de ani.
Violen]a juvenil\ se clasific\ la nivel mondial în violen]\ cu consecin]e fatale [i
violen]\ non-fatal\.
137
I.2. FACTORI EPIDEMIOLOGICI
139
stituie factori centrali ai dezvolt\rii comportamentului de tip violent la tineri. Slaba suprave-
ghere parental\ a copiilor, utilizarea metodelor de educare prin pedepse fizice, m\suri dis-
ciplinare extreme constituie factori predictivi puternici ai violen]ei în timpul adolescen]ei.
Comportamentul violent este adesea asociat cu conflicte între membrii familiei,
precum [i cu lipsa de afectivitate între membrii familiei, între p\rin]i [i copii în special.
Al]i factori asociaz\: familii numeroase, cu mul]i copii, cu nivel socio-economic deficitar,
mame care au copii la vârste foarte tinere, posibil chiar în timpul propriilor lor ado-
lescen]e, lipsa coeziunii intrafamiliale, factori care duc implicit la disfunc]ii sociale,
emo]ionale [i comportamentale ale minorului. În general, majoritatea psihologilor par
unanimi în a admite rolul important al structurii familiale [i a nivelului sc\zut socio-eco-
nomic în dezvoltarea unui comportament agresiv [i violent ulterior.
- Influen]ele mediului: influen]ele mediului în care evolueaz\ adolescentul sunt,
în general, considerate pozitive pentru evolu]ia ulterioar\ a comportamentului acestuia.
Cu toate acestea, în ultimii ani se constat\ caracterul negativ pe care îl imprim\ prieteni-
ile de grup, în special cu amici delincven]i sau consumarea în grup de droguri.
1..5.. Factori comunitari : în general se consider\ c\ adolescen]ii de sex masculin,
provenind din medii urbane sau suburbane evolueaz\ mai frecvent spre comportamente
de tip violent, comparativ cu cei proveni]i din medii rurale.
- Arme albe, arme de foc, droguri;
- Integrarea social\: gradul integr\rii sociale într-o comunitate afecteaz\ rata
delincven]ei juvenile;
- Comportamentul de ga[c\/band\.
Asocierea tinerilor în benzi sau g\[ti corespunde necesit\]ii adolescen]ilor de a apar]ine
unui grup social [i de a-[i crea o identitate proprie. Ini]ial era un atribut pur al sexului mas-
culin, dar în ultimii ani se întîlnesc [i asocieri ale adolescen]ilor de sex feminin, cuprinzând
limite largi de vârste, între 7 ani [i 25 de ani. În general, membrii unor asemenea grup\ri
provin din arii economice deprivate, medii suburbane, cu nivele socio-economice sc\zute.
De cele mai multe ori sunt copii care au abandonat [coala sau locurile de munc\ din motive
variate. G\[tile se formeaz\ [i evolueaz\ în medii în care sunt abolite regulile de ordine
social\ [i moral\, unde lipsesc formele alternative de educa]ie cultural\, lipse[te mobilitatea
socio-economic\, declin\ legea [i ordinea prin legalitate, lipse[te nevoia de [colarizare,
lipse[te controlul parental, ceea ce promoveaz\ comportamentele de tip agresiv.
1..6.. Factori sociali - creaz\ condi]iile evolu]iei comportamentelor violente.
- Modific\ri sociale [i demografice: modific\rile rapide demografice în cadrul po-
pula]iei tinere, modernizarea, emigra]ia, urbanizarea [i schimb\rile de politic\ social\ sunt
strâns corelate cu cre[terea delincven]ei infantilo-juvenile, tinerilor lipsindu-le suportul
social, venitul regulat derivat al procesului ocupa]ional, la fel ca [i suportul social între
momentul de p\r\sire a [colii [i g\sire a unui loc de munc\. În absen]a unui astfel de suport
este fireasc\ înclina]ia [i orientarea unor comportamente mai dificile spre crim\ [i violen]\.
- Venituri inegale.
- Structuri politice: calitatea ac]iunilor întreprinse de diferitele guverne atât în
termeni de legalitate cât [i în termeni de politici de protec]ie social\ constituie factori
determinan]i în geneza violen]ei juvenile. În societ\]ile în care exist\ pârghii socio-eco-
nomice [i legislative puternice, rata inciden]ei delincven]ei infantilo-juvenile este semni-
ficativ redus\, comparativ cu ]\rile slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
- Influen]e culturale: sunt r\spunz\toare de r\spunsul popula]iei la modific\rile
socio-economice [i politice. Factorii culturali pot influen]a gradul de violen]\ într-o
anume societate, prin metodele educative pe care le de]ine. În ultimile decenii se
vorbe[te tot mai acut despre o cultur\ tip mass-media, cultur\ universal\, care folose[te
mijloace tipice prin televiziune, ziare, jocuri video, casete video, DVD, Internet. Aceste
noi forme de media au crescut semnificativ oportunit\]ile tinerilor de a fi expu[i la
violen]\, furnizând totodat\ metode mai rafinate de agresivitate.
140
&.2. Situa]ia declan[atoare a faptei
Exist\ anumi]i factori care sunt direct r\spunz\tori de declan[area unui anumit
comportament violent, într-o anumit\ situa]ie conflictual\. Între ace[ti factori se asoci-
az\: motivele comportamentului violent, mediul declan[\rii acestuia, prezen]a armelor
de foc sau a ingestiei de droguri, prezen]a unor complici, asocierea cu alte infrac]iuni
(de exemplu, în scop de furt).
În general situa]ia declan[atoare variaz\ în func]ie de vârsta celor implica]i [i de
motivele care au declan[at accesul de sup\rare (de exemplu b\t\ile [colare, r\zbun\rile
personale)
141
copil\rie, tulbur\ri de integrare social\), border-line (instabil, cu implica]ii inter-
personale puternice, cu promiscuitate sexual\, aspect sexual seduc\tor, frecvent
comportament suicidar demonstrativ), histrionic (comportament teatral demon-
strativ, doresc s\ capteze aten]ia [i compasiunea celor din jur, au tendin]a de a
da un caracter puternic erotic oric\rei rela]ii interpersonale), narcisistic (sens de
autoimportan]\ maxim\, sfid\tori, arogan]i, nu au în]elegere uman\, nu se iden-
tific\ cu necazurile celor din jur).
categoria C - comportament evitant, ezitant (fric\ de rela]ii interumane, credin]a
de inferioritate), dependent (nu pot lua un minim de decizie f\r\ multiple con-
sult\ri), obsesiv-compulsiv (hiperexact, tendin]a de a ]ine la detalii, exclud
pl\cerea vie]ii în favoarea datoriei, aspect [i ]inut\ îngrijit\).
În afar\ de aceste categorii tipice, în evaluarea personalit\]ii mai trebuie ]inut
cont [i de urm\toarele categorii:
personalitatea de baz\ sau modal\, care este determinat\ de contactul înc\ de
la na[tere a individului cu mediul socio-cultural în care se dezvolt\, ceea ce con-
fer\ concomitent o structur\ psihic\ proprie dar comun\ cu a celorlal]i membri
ai societ\]ii în care tr\ie[te.
personalitatea optimal\ - care asigur\ o func]ionalitate optim\ fiindu-i necesare
eficien]\, creativitate, armonie interioar\, capacitate de disociere fa]\ de ceilal]i
indivizi, capacitate de sublimare.
personalitate adictiv\ - care prezint\ tr\s\turi predispuse nevrozelor (speriat,
anxios);
personalitate accentuat\ - prin care individul î[i exprim\ plenar caracterul
(poate fi demonstrativ\, hiperexact\, hiperperseverent\, nest\pânit\, hiperti-
mic\, distimic\, abil\, exaltat\, anxioas\, emotiv\, extrovertit\, introvertit\);
personalitate dizarmonic\ - rezultat al tulbur\rii tr\s\turilor de personalitate cu
predominan]a unora dintre ele, ceea ce va genera disfunc]ionaltatea întregului
ansamblu psihic, deci incapacitatea individului de a se adapta normelor sociale.
150
Fig. 1 Multiple echimoze [i excoria]ii prin lovirea copilului cu un bici.
- Analizarea familiei: p\rin]i c\s\tori]i legal sau familii refacute prin rec\s\toria
unuia dintre p\rin]i, rela]ii de concubinaj, p\rin]i la a doua c\s\torie, p\rinte unic.
151
Fig. 3. Copil mutilat de tat\ într-un puseu delirant de schizofrenie
- Dup\ ie[irea din spital, diagnosticul trebuie adus la cuno[tin]a familiei, servici-
ilor medico-sociale, justi]iei sau medicului de familie.
152
Fig. 5. Arsuri pe fese, picioare [i mâini produse prin scufundarea copilului în ap\ fierbinte în
pozi]ia ce se vede în figur\.
Fig. 7. Excoria]ii pe gâtul copilului prin încercarea de a desface la]ul cu care era [trangulat
153
Examinarea adolescen]ilor delincven]i a scos în eviden]\ o real\ stare depresiv\,
în special dup\ comiterea primei infrac]iuni, care se manifest\ dup\ contactul cu poli]ia,
primele interogatorii [i mai ales contactul cu p\rin]ii. Cunoa[terea acestei evolu]ii este
deosebit de important\ pe de o parte pentru cei implica]i în efectuarea expertizelor psi-
hiatrice, pe de alt\ parte constituind o experien]\ negativ\ pentru adolescent, reabi-
litarea în aceste cazuri necesitând un minimum de efort educativ.
Principalii factori care favorizeaz\ instalarea unei reac]ii depresive sunt: ambian]a
familial\, principii morale rigide sau prea laxe, etc. În biografia unui minor se recunosc
o serie de momente cu poten]ial depresiv legate de adolescen]\, de mediul familial, etc.
Psihologic vorbind, între copil\rie [i adolescen]\ se produc o serie de pierderi suc-
cesive, renun]\ri cu r\sunet cognitiv [i sau afectiv, exprimate prin perioade depresive.
Clinic, aceste fenomene se manifest\ prin insomnii sau hipersomnii, conflicte interperso-
nale, tulbur\ri de comportament, alcoolism, atitudini refractare, ostile. O caracteristic\ a
depresiei minorului o constituie cronicizarea, [i rata crescut\ de producere a recidivelor.
O alt\ problem\ a adolescen]ilor o constituie tentativele suicidare. La adolescent
suicidul nu poate fi interpretat ca o manifestare a dificult\]ilor din aceast\ perioad\, ci
ca un rezultat al instabilit\]ii familiale, cu evenimente destabilizatoare [i frecvente
abuzuri sexuale petrecute în copil\rie [i continuate în adolescen]\. Manifest\rile clinice
sunt s\race, p\rin]ii nepercepând semnalele minorului. Acesta se îndep\rteaz\ de pri-
eteni, colegi, rezultatele [colare sunt din ce în ce mai slabe, trecerea la actul propriu-zis
fiind precedat\ de un eveniment care copilului îi reaminte[te ca pe un moment dureros
în rela]iile cu p\rin]ii sau este declan[at\ de un eveniment familial cu rezonan]e
emo]ionale. Tentativa suicidar\ se poate integra în grupul inadapt\rilor sociale.
O situa]ie aparte o constituie comportamentul sexual al adolescen]ilor. Îndreptarea
spre „perversiuni sexuale” este de cele mai multe ori doar o simpl\ curiozitate, organi-
zarea pervers\ fiind rar\ în adolescen]\, iar atunci când se declan[eaz\, anun]\ o per-
sonalitate de tip psihopatic.
Adolescentul recurge la exhibi]ionism, homosexualitate, voyeurism, masturbare,
având impresia c\ descoper\ perversiunile practicându-le adesea în semn de insubordonare
fa]\ de familie [i [coal\. În cazurile de homosexualitate adev\rat\, identificarea sexual\ are
loc în jurul vârstei de 14 ani. Prostitu]ia, violul, atentatele la pudoare, nu sunt manifest\ri
ale sexualit\]ii în adolescen]\, cel mai frecvent fiind manifest\ri ale unor acte antisociale.
În ultimii ani s-a creat o categorie aparte de adolescen]i, a[a numi]ii „copii ai str\zii”
sau „copii ai g\rii”. Majoritatea acestor copii au fost abandona]i de familie sau au fugit din
cauza maltrat\rilor intrafamiliale, ace[ti adolescen]i c\utându-[i în acest fel identitatea. La
ace[tia s-au ad\ugat copiii proveni]i din [colile pentru deficien]i mintali care, fie au fugit pen-
tru a sc\pa de tratamentele la care erau supu[i, fie au absolvit [coala r\mânând f\r\ domi-
ciliu sau servici. Majoritatea acestor copii se ocup\ cu cer[etoria [i vagabondajul, se între]in
din furturi sau prostitu]ie. Tr\s\tura comun\ a acestor adolescen]i este lipsa de respect fa]\
de propria persoan\, frustrarea afectiv\ din copil\rie, minorul oferindu-[i în compensa]ie
pl\cerea de a fi liber [i de a întoarce societ\]ii lipsa de dragoste cu care a fost tratat.
I.8. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
157
CAPITOLUL II. ROLUL SERVICIULUI DE PROTEC}IE A VICTIMELOR {I
REINTEGRARE SOCIAL| A INFRACTORILOR-IIA{I ÎN CADRUL SISTEMU-
LUI DE JUSTI}IE JUVENIL|
129 Durnescu, I., Haines, K., Laz\r, C., Willie, A., Proba]iunea în România, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002,
pag. 12 - 16
158
Existând baza legislativ\, din septembrie 2001 [i-au început activitatea serviciile
de reintegrare social\ [i supraveghere (ini]ial, în 21 de jude]e, ulterior infrastructura fiind
acoperit\ integral), moment ce a coincis cu încetarea activit\]ii centrelor experimentale
din sistemul ONG. Serviciile de reintegrare func]ioneaz\ pe lâng\ tribunale, în subor-
dinea Direc]iei de Reintegrare Social\ [i Supraveghere din cadrul Ministerului Justi]iei,
f\r\ a avea personalitate juridic\.
Activit\]ile desf\[urate de serviciile de reintegrare, reglementate de Ordonan]a
Guvernului nr.92/2000 pot fi clasificate în trei categorii:
întocmirea de referate de evaluare psihosocial\ pentru inculpa]i la solicitarea
instan]ei sau a parchetului;
supravegherea persoanele condamnate c\rora instan]a de judecat\ le-a impus
respectarea m\surilor prev\zute la art. 86 - alin.1, lit.a)-d) din Codul Penal,
respectiv obliga]iile prev\zute la art. 86 - alin.3 lit.a)-f) din Codul Penal, precum
[i supravegherea minorilor c\rora instan]a le-a impus respectarea unei sau mai
multor dintre obliga]iile prev\zute în art.103 alin.3 lit.a)-c) din Codul Penal;
acordarea de asisten]\ [i consiliere, la cerere, persoanelor aflate în supraveg-
herea serviciului, persoanelor condamnate la sentin]e privative de libertate,
precum [i libera]ilor condi]ionat.
Ceea ce caracterizeaz\ activitatea de reintegrare social\ [i supraveghere este
abordarea complex\ a fenomenului infrac]ionalit\]ii printr-o interven]ie continu\ [i efi-
cient\ asupra persoanei care a înc\lcat legea penal\, la nivelul fiec\rei etape a procesu-
lui penal. Este vorba de un „fir ro[u” ce are ca finalitate reabilitarea comportamental\ [i
reintegrarea social\ a infractorului, prin metode specifice, colaborând îndeaproape cu
celelalte verigi ale sistemului de justi]ie penal\, precum [i cu comunitatea.
O l\rgire semnificativ\ a competen]elor serviciilor s-a realizat recent prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 211/2004 privind protec]ia victimelor infrac]iunilor, potriv-
it c\reia acordarea de consiliere psihologic\ victimelor unor anumite categorii de
infrac]iuni se va face de c\tre Serviciile de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a
infractorilor - S.P.V.R.S.I. (schimbarea vechii denumiri). Prin aceast\ modificare structu-
ral\, legiuitorul înt\re[te principiile justi]iei restaurative, acordând o aten]ie deosebit\
restabilirii echilibrului ca urmare a infrac]iunii comise.
În cele ce urmeaz\, vom face o prezentare activit\]ilor principale desf\[urate de
c\tre Serviciul de Protec]ie a Victimelor [i Reintegrare Social\ a Infractorilor de pe lâng\
Tribunalul Ia[i.
Reforma în justi]ia penal\ din ]ara noastr\ se reflect\ [i prin mutarea accentului
de pe justi]ia retributiv\ pe principiile justi]iei restaurative, care presupune restabilirea
situa]iei în urma comiterii unei infrac]iuni prin responsabilizarea infractorului, sus]inerea
victimei în recuperarea prejudiciului produs, precum [i implicarea comunit\]ii.
Adoptarea Legii nr. 211/2004 privind unele m\suri pentru asigurarea protec]iei
victimelor infrac]iunilor, care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2005, este o
dovad\ concret\ în sprijinul afirma]iei de mai sus. Acest act normativ reglementeaz\
urm\toarele m\suri: informarea victimelor infrac]iunilor cu privire la drepturile acestora,
precum [i acordarea de consiliere psihologic\, asisten]\ juridic\ gratuit\, compensa]ie
financiar\ de c\tre stat a victimelor unor infrac]iuni (art. 1).
Potrivit legii, consilierea psihologic\ a victimelor infrac]iunilor se asigur\ de
c\tre serviciile de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor, în vederea
159
diminu\rii impactului psihologic al infrac]iunii asupra victimei. De asemenea, aceste ser-
vicii pot asigura [i alte forme de asisten]\ a victimelor infrac]iunilor.
Consilierea psihologic\ se acord\ gratuit, la cerere, numai dup\ sesizarea
organelor de urm\rire penal\ sau a instan]ei de judecat\ cu privire la s\vâr[irea
infrac]iunii, pentru victimele infrac]iunilor s\vâr[ite cu violen]\, victimele infrac]iunilor
sexuale, precum [i victimele traficului de fiin]e umane. Competen]a teritorial\ revine ser-
viciului de pe lâng\ tribunalul în a c\rui circumscrip]ie domiciliaz\ victima.
Consilierea psihologic\ gratuit\ asigurat\ de serviciile de protec]ie a victimelor
[i reintegrare social\ a infractorilor se acord\ pe o perioad\ de cel mult 3 luni, iar în
cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioad\ de cel mult 6 luni.
Cererea trebuie s\ cuprind\: numele, prenumele, cet\]enia, data [i locul na[terii,
domiciliul sau re[edin]a victimei; data, locul [i circumstan]ele s\vâr[irii infrac]iunii; data
sesiz\rii [i organul judiciar sesizat. La cererea pentru acordarea consilierii psihologice
gratuite se anexeaz\, în copie, documente justificative. Cererea pentru acordarea con-
silierii psihologice gratuite se solu]ioneaz\ în termen de 10 zile de la data depunerii.
În cadrul activit\]ii de consiliere psihologic\ a victimei, speciali[tii trebuie s\
cunoasc\ impactul infrac]iunii asupra victimei. Oamenii reac]ioneaz\ diferit la
infrac]iunile comise asupra lor, îns\ tipul de reac]ii nu poate fi prev\zut nici dup\ natu-
ra infrac]iunii [i nici dup\ tipul persoanei implicate. Unii sunt afecta]i, dar ajung s\
priveasc\ situa]ia ca o „experien]\ de via]\”. În schimb, al]ii se interiorizeaz\, având
reac]ii întârziate, ca urmare a reprim\rii sentimentelor.
Unele dintre cele mai comune reac]ii pe care le au victimele sunt: vin\, team\,
mânie [i neputin]\. Au sentimentul c\ infrac]iunea a fost îndreptat\ deliberat împotriva
lor. Se tem de ceea se va întâmpla în continuare, mai ales dac\ infractorul nu a fost prins.
Victimele pot sim]i c\ vie]ile lor au sc\pat de sub control sau intr\ într-o stare de depre-
sie [i, în general, sunt nelini[tite.
Toate aceste reac]ii ale victimelor formeaz\ tabloul unei situa]ii criz\, în cadrul
c\reia se întâlnesc de cele mai multe ori urm\toarele stadii:
1. Reac]ie imediat\ - [oc, refuz . Victimele vorbesc despre eveniment uimi]i, ului]i
[i având un sentiment de gol. De multe ori, din dorin]a de a face ca via]a lor
s\ fie cum era înainte, oamenii nu vor s\ cread\ c\ li s-a întâmplat a[a ceva.
2. Preocupare [i triste]e. Persoanele se simt foarte apatice [i, uneori, au perioade
de plâns în hohote. Poate fi o perioad\ de pasivitate, urmat\ de o perioad\
agitat\. Î[i pot pune întreb\ri lor în[i[i - de ce eu? În func]ie de natura
infrac]iunii, pot fi chiar îngrozi]i.
3. Recuperare [i acceptare. Victimele se pot sim]i lini[tite dac\ î[i construiesc
ap\r\ri. Lini[tea poate rezulta din mânie, refuz, amintiri sau din supraaglome-
rarea timpului. Aceasta conduce la etapa accept\rii a ceea ce s-a întâmplat.
4. Recuperare [i reglare. Oamenii sunt capabili s\ accepte ceea ce s-a întâmplat
[i s\ se îndrepte spre viitor.
În majoritatea cazurilor, victimele au nevoie de informa]ii, s\ fie ascultate, expe-
rien]ele lor s\ fie luate în considerare. Exist\ o serie de factori care pot afecta recuperea:
faptul c\ persoana respectiv\ a mai fost victima unei infrac]iuni, alte traume sau suferin]e
recente, lipsa sprijinului, natura infrac]iunii, antecedentele psihiatrice.
Având în vederea noutatea [i complexitatea acestui nou tip de activitate este
necesar\ preg\tirea consilierilor prin traininguri intensive, conform prevederilor legale.
De asemenea, prin colaborarea cu organiza]iile neguvernamentale, unele dintre ele
având deja experien]\ în domenii ca violen]a domestic\ [i traficul de persoane, se poate
garanta eficientizarea acestui tip de interven]ie.
160
II.3. REFERATELE DE EVALUARE PSIHOSOCIAL|
161
Merit\ aten]ie [i precizarea atitudinilor [i principiilor de lucru ale consilierilor
folosite în întreaga activitate desf\[urat\ [i cu atât mai importante la primul contact cu
inculpatul, cu ocazia întocmirii referatului de evaluare: atitudinea nondiscriminatorie,
respectul, acceptarea necondi]ionat\, transparen]a [i onestitatea, oferirea unui model
prosocial de comportament, confiden]ialitatea(131).
Men]inerea unei leg\turi permanente cu instan]ele ie[ene, prin intermendiul întâl-
nirilor comune de lucru, precum [i analizarea datelor statistice reliefeaz\ importan]a acor-
dat\ de magistra]i rolului referatului de evaluare [i în special perspectivelor de reintegrare
social\ conturate. Astfel, o pondere însemnat\ din inculpa]ii evalua]i, în special minori,
sunt încredin]a]i în supravegherea serviciului din Ia[i, prin aplicarea m\surii educative a
libert\]ii supravegheate sau suspendarea execut\rii pedepsei sub supraveghere.
În anul 2004, au fost efectuate de c\tre S.P.V.R.S.I. Ia[i, la solicitarea organelor
de urm\rire penal\ [i a instan]ei de judecat\ 403 referate de evaluare, dintre care 319 au
fost întocmite pentru inculpa]i minori. Astfel, s-a înregistat o cre[tere cu 155 de referate
de evaluare fa]\ de anul precedent (2003: inculpa]i minori - 181, inculpa]i majori - 59).
162
b) s\ nu schimbe domiciliul sau re[edin]a avut\ ori s\ nu dep\[easc\ limita
teritorial\ stabilit\ decât în condi]iile fixate de instan]\;
c) s\ nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) s\ nu intre în leg\tur\ cu anumite persoane;
e) s\ nu conduc\ nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) s\ se supun\ m\surilor de control, traament sau îngrijire, în special în sco-
pul dezintoxic\rii.
minorii fa]\ de care s-au dispus una ori mai multe dintre obliga]iile prev\zute
de art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal:
a) s\ nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) s\ nu intre în leg\tur\ cu anumite persoane;
c) s\ presteze o activitate neremunerat\ într-o institu]ie de interes public fixat\
de instan]\, cu o durat\ între 50 [i 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi,
dup\ programul de [coal\, în zilele nelucr\toare [i în vacan]\.
Activitatea concret\ de supraveghere const\ în derularea succesiv\ a mai mul-
tor etape conforme cu cerin]ele legii, dup\ cum urmeaz\(132):
1) Încredin]area supravegherii. O dat\ cu primirea adresei de punere în exe-
cutare a hot\rârii judec\tore[ti, [eful serviciului desemneaz\ un consilier responsabil de
caz, ce va deschide un dosar de supraveghere pentru persoana condamnat\. Consilierul
va demara primele proceduri care constau în convocarea persoanei supravegheate în
maximum 5 zile lucr\toare de la data comunic\rii hot\rârii judec\tore[ti. Convocarea se
face telefonic sau în scris, precizându-se locul, data [i ora primei întrevederi.
2) Prima întrevedere dintre consilier [i persoana supravegheat\ are loc în ter-
men de 10 zile lucr\toare de la data comunic\rii hot\rârii judec\tore[ti. Contactul ini]ial
are o importan]\ deosebit\, de calitatea acestuia depinzând derularea procesului
supravegherii, mai ales în situa]ia în care beneficiarul nu a mai fost în eviden]a servici-
ului (nu i s-a întocmit un referat de evaluare). Astfel, consilierul face o prezentare clar\
a serviciului [i a rolului s\u în vederea respect\rii de c\tre persoana supravegheat\ a
m\surilor [i/sau obliga]iilor impuse de instan]\, precum [i de a o ajuta pe aceasta în pro-
cesul de schimbare a propriului comportament. Prin aceasta se urm\re[te ca persoana
supravegheat\ s\ în]eleag\ c\ rolul consilierul este acela de a-l sprijini în dobândirea [i
men]inerea unui comportament prosocial, angajarea activ\ a beneficiarului în acest
demers facilitând procesul de reintegrare social\.
Tot în cadrul primei întrevederi persoanei supravegheate îi sunt aduse la
cuno[tin]\ verbal [i în scris (prin intemediul unui proces-verbal) urm\toarele aspecte:
scopul [i obiectivele supravegherii, modul de desf\[urare a supravegherii, m\surile
[i/sau obliga]iile impuse de c\tre instan]\, precum [i consecin]ele nerespect\rii acesto-
ra, obliga]ia respect\rii regulilor de conduit\, posibilitatea persoanei supravegheate de a
formula plângere la [eful serviciului în cazul în care se consider\ tratat necorespunz\tor.
Ulterior, are loc realizarea interviului cu persoana supravegheat\, în scopul de
a ob]ine informa]ii despre contextul de via]\ al acestuia. În cazul existen]ei evalu\rii pre-
senten]iale, interviul urm\re[te eventualele modific\ri ce au intervenit în evolu]ia bene-
ficiarului. Aceste informa]ii sunt utile în vederea întocmirii planului de supraveghere,
document central al dosarului de supraveghere. Acesta cuprinde urm\toarele capitole:
introducerea (numele, data [i locul na[terii beneficiarului, infrac]inea comis\, num\rul
hot\rârii judec\tore[ti, sanc]inea [i m\surile impuse, perioada de supraveghere, numele
132 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\ în domeniul reintegr\rii sociale
[i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004, pag. 46 - 69
163
consilierului responsabil de caz), nevoile sau problemele identificate, riscul s\vâr[irii
unei noi infrac]iuni sau riscul pentru siguran]a public\, descrierea activit\]ii, locul de
executare [i programul de lucru în cazul minorului obligat la prestarea unei activit\]i
neremunerate într-o institu]ie de interes public, natura [i frecven]a întâlnirilor dintre con-
silier [i persoana supravegheat\, metodele utilizate pentru asigurarea îndeplinirii
m\surilor [i/sau obliga]iilor satabilite de instan]\ (a se vedea Anexa 2).
3) Realizarea demersurilor necesare supravegherii. În vederea asigur\rii
îndeplinirii de c\tre persoana supravegheat\ a m\surilor [i/sau obliga]iilor stabilite de
instan]\, consilierul identific\ [i contacteaz\ pe plan local, dup\ caz: persoanele/institu]iile
care pot furniza informa]ii despre modific\rile ap\rute în situa]ia beneficiarului (membri ai
familiei, prieteni, colegi de [coal\/serviciu, cadre didactice, reprezentan]i ai organelor de
poli]ie, prim\riilor în a c\ror raz\ teritorial\ domiciliaz\, institu]ii medicale, etc), institu]iile
de înv\]\mânt sau de calificare profesional\ (art. 863 alin. 3 lit. a), unit\]ile sanitare, orga-
niza]iile sau speciali[tii care deruleaz\ programe de dezintoxicare (art. 863 alin. 3 lit. f).
4) Monitorizarea [i evaluarea permanent\ a cazului. Monitorizarea cazului
const\ în urm\rirea modului în care persoana supravegheat\ respect\ m\surile [i/sau
obliga]iile ce îi revin, modific\rile ap\rute în situa]ia sa, precum [i luarea de m\suri în
cazul în care aceste modific\ri influen]eaz\ riscul pe care îl prezint\ persoana de a
comite noi infrac]iuni.
Una dintre modalit\]ile concrete prin care consilierul responsabil de caz rea-
lizeaz\ controlul este stabilirea de întrevederi cu beneficiarul la sediul serviciului, cu o
frecven]\ determinat\ de gravitatea infrac]iunii comise, natura m\surilor [i/sau
obliga]iilor impuse, riscul de recidiv\, precum [i alte particularit\]i ale persoanei
supravegheate. În practica S.P.V.R.S.I. Ia[i, aceste întrevederi au loc s\pt\mânal la
începutul supravegherii, pentru a facilita realizarea rela]iei profesionale cu beneficiarul,
dup\ care frecven]a lor scade progresiv, pân\ la o dat\ pe lun\. Sunt exceptate cazurile,
mai rare, când frecven]a este precizat\ prin hot\rârea judec\toreasc\ (lunar, trimestrial
sau bianual). A[adar, în majoritatea situa]iilor este l\sat\ la aprecierea serviciului
frecven]a întâlnirilor, aspect ce permite o gestionare flexibil\ a cazului în func]ie de
evolu]ia persoanei supravegheate.
O problem\ de actualitate o reprezint\ dificultatea men]inerii leg\turii cu per-
soanele supravegheate care domiciliaz\ în mediul rural (jude]ul Ia[i), ca urmare a
situa]iei materiale precare a unui num\r considerabil de beneficiari. Din cauza cos-
turilor ridicate pe care le presupune deplasarea periodic\ în municipiul Ia[i, se stabilesc
întrevederi lunare. În asemenea situa]ii, devine deosebit de util\ colaborarea cu
reprezentan]ii organelor de poli]ie [i prim\riilor în a c\ror raz\ teritorial\ domiciliaz\
persoanele supravegheate, de la care consilierii ob]in informa]ii despre evolu]ia com-
portamental\ a acestora.
Cu prilejul acestor întâlniri, consilierul intervieveaz\ persoana supravegheat\
referitor la modul în care aceasta respect\ m\surile [i/sau obliga]iile impuse. Este vorba
despre situa]ia locativ\, financiar\, locul de munc\, frecventarea cursurilor [colare, sta-
bilitatea rela]iilor intrafamiliale, deplas\rile din afara localit\]ii, grupul de prieteni,
modalit\]i de petrecerea timpului liber, respectarea tratamentului în vederea
dezintoxic\rii, conducerea de vehicule, respectarea orarului privind efectuarea activit\]ii
neremunerate, dup\ caz.
În situa]ia minorilor sanc]iona]i cu m\sura educativ\ a libert\]ii supravegheate
timp de 1 an, controlul exercitat de c\tre consilier are o arie de cuprindere mai com-
plex\. De[i m\surile ce pot fi impuse de c\tre instan]\ sunt limitate din punct de vedere
legislativ, um\rind ca minorul s\ nu aib\ rele purt\ri, consilierul desf\[oar\ activit\]i
intensive cu caracter preventiv, prin intemediul asisten]ei [i consilierii: integrare [colar\
164
sau urmarea unui curs de calificare, medierea rela]iilor intrafamiliale, dezvoltare perso-
nal\, desf\[urarea de activit\]i constructive, etc. Despre aceste aspecte vom vorbi mai
detaliat în capitolul destinat activit\]ii de asisten]\ [i consiliere.
Întrevederile de supraveghere nu sunt suficiente pentru exercitarea unui control
eficient, motiv pentru care, periodic, consilierul realizeaz\ vizite inopinate la domiciliul
persoanei suupravegheate, la [coal\ sau locul de munc\. Cu acest prilej, este verificat\
veridicitatea informa]iilor furnizate consilierului. Con]inutul acestor întâlniri este consem-
nat în fi[a de monitorizare din cadrul dosarului de supraveghere, precum [i în procese-
verbale de constatare.
Conform legisla]iei în vigoare, cel pu]in o dat\ la 6 luni sau ori de câte ori
situa]ie o impune, este obligatorie întocmirea de rapoarte de supraveghere periodice.
Con]inutul acestor rapoarte cuprind modalit\]ile de supraveghere concret\ în func]ie de
obliga]iile [i/sau m\surile impuse de instan]a de judecat\, situa]iile de înc\lc\ri ale
obliga]iilor [i m\surile luate, conduita general\ a persoanei pe perioada supravegherii,
schimb\rile intervenite, precum [i, atunci când este cazul, modific\rile corespunz\toare
ale planului de supraveghere.
Atunci când consilierul responsabil de caz constat\ înc\lcarea de c\tre persoana
condamnat\ a uneia sau mai multor obliga]ii, are obliga]ia de a anun]a de îndat\ [eful
serviciului. În urma consult\rii dosarului de supraveghere, în care se reg\sesc dovezile
cu privire la aducerea la cuno[tin]a persoanei supravegheate a necesit\]ii respect\rii
obliga]iilor, precum [i documente din care reiese f\r\ echivoc înc\lcarea cu bun\ [tiin]\
a acestora, [eful serviciului sesizeaz\ Biroul de Execut\ri Penale al instan]ei de fond.
Deoarece declan[area unei asemenea proceduri are consecin]e importante
asupra persoanei supravegheate (revocarea beneficiului suspend\rii execut\rii pedepsei
sau a libert\]ii supravegheate), consilierul trebuie s\ se asigure de reaua - credin]\ a per-
soanei. De exemplu, nerespectarea datelor întrevederilor stabilite la sediul serviciului,
fixate de comun acord, în condi]iile în care fa]\ de persoan\ au fost luate m\suri pro-
gresive de responsabilizare: mustrare verbal\, declara]ii scrise, procese-verbale de con-
statare. Conform Regulamentului de aplicare a OG 92/2000, în cazul înc\lc\rii obliga]iei
de a nu frecventa anumite locuri/persoane, consilierul poate aplica dou\ avertismente
scrise înaintea anun]\rii [efului serviciului.
Pentru a cunoa[te mai bine situa]ia persoanei supravegheate, în cadrul proce-
sului de revocare, instan]a poate solicita efectuarea unui referat de evaluare pe perioa-
da supravegherii, care con]ine în plus fa]\ de referatul presenten]ial informa]ii despre
comportamentul persoanei pe perioada supravegherii, precum [i modul în care a exe-
cutat obliga]iile stabilite de c\tre instan]\. În cazul minorilor sunt precizate [i aspecte
referitoare la modul în care p\rin]ii i[i îndeplinesc obliga]ile ce le revin, precum [i modul
în care ace[tia au colaborat cu serviciul.
5) Încheierea supravegherii. O dat\ cu finalizarea perioadei de supraveghere, se
va face un bilan] al progreselor înregistrate, precum [i a nevoilor/problemelor r\mase
neacoperite, în ultima situa]ie, beneficiarul putând fi îndrumat c\tre alte institu]ii cores-
punz\toare. Cu prilejul ultimei întrevederi, persoanei supravegheate i se mai pune în
vedere necesitatea de a avea o conduit\ conform\ cu normele de conduit\ social\ [i
moral\. Închiderea dosarului de supraveghere se concretizeaz\ în întocmirea unui raport
final, în cadrul c\reia se precizeaz\ gradul de reintegrare în societate a persoanei
supravegheate.
În decursul anului 2004 în eviden]a S.P.V.R.S.I. Ia[i s-au aflat 122 de minori [i
64 de majori, înregistrându-se astfel o cre[tere semnificativ\ fa]\ de anul 2003 (minori:
76, majori: 19).
165
II.5. ASISTEN}A {I CONSILIEREA PERSOANELOR CARE AU S|VÂR{IT INFRAC}IUNI
133 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\ în domeniul reintegr\rii sociale
[i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004, pag.105 - 109
166
serviciului de protec]ie a victimelor [i reintegrare social\ a infractorilor sau în cadrul
unit\]ilor de deten]ie;
asistarea beneficiarilor în vederea acoperirii nevoilor acestora, colaborând în
acest scop cu institu]ii guvernamentale [i neguvernamentale din comunitate care ofer\
serviciile corespunz\toare, inclusiv consiliere.
134 Irimescu, G., Tehnici specifice în asisten]a social\, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i, 2002, pag. 148 - 165
167
den]ele (alcool, droguri, jocuri de noroc, etc), rela]iile (familiale, sociale, sistem de valori).
Elementele componente ale fiec\rui domeniu vizat sunt descoperite de c\tre consilier cu
ajutorul beneficiarului [i sunt completate cu informa]ii provenind din alte surse relevante
(familie, prieteni, [coal\, institu]ii medicale, etc).
O dat\ cu identificarea ariilor de interes pentru beneficiar, acesta este implicat
activ de c\tre consilier în planificarea activit\]ii de asisten]\ [i consiliere ce se va derula,
tocmai pentru a-i sus]ine gradul de motiva]ie în vederea schimb\rii. În timpul realiz\rii
planului, consilierul [i beneficiarul se concentreaz\ asupra scopului procesului de asis-
ten]\ [i consiliere, elabor\rii de strategii de ac]iune, conturându-se posibilit\]i de
rezolvare a problemelor. De asemenea, se stabilesc durata interven]iei [i responsabilit\]ile
beneficiarului, pe de o parte [i ale consilierului, pe de alt\ parte (principiul utilizat de
consilier: a face pentru client, nu în locul acestuia, în vederea responsabiliz\rii).
În etapa cea mai consistent\ a procesului de asisten]\ [i consiliere, interven]ia, rolul
consilierul este de a înso]i beneficiarul în schimb\rile comportamentale [i de rela]ionare cu
mediul. Deoarece dinamica motiva]ional\ a persoanei consiliate este o caracteristic\ a fiin]ei
umane, este necesar\ sus]inerea îndeaproape a beneficiarului, în]elegerea cauzelor
oscila]iilor sale motiva]ionale [i modelarea interven]iei în a[a fel încât s\ stimuleze persoana
în g\sirea resurselor interne [i externe pentru atingerea scopului propus.
Monitorizarea interven]iei presupune evaluarea continu\ a eficien]ei
interven]iei. În func]ie de rezultatele intermediare ob]inute, interven]ia continu\ sau se
revizuie[te conform modului în care a fost renegociat planul de asisten]\ [i consiliere.
Evaluarea final\ este ultima etap\ a procesului de asisten]\ [i consiliere [i const\
în analizarea modului în care s-a derulat procesul de ajutor, precum [i nivelul atingerii
obiectivelor propuse. În acest\ etap\ se acord\ importan]\ felului în care beneficiarul a
deprins abilitatea de a-[i gestiona singur rezolvarea problemelor. Este util\ de asemenea,
ob]inerea feed-back-ului din partea beneficiarului, care îl ajut\ pe consilier în dez-
voltarea profesional\.
135 Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Lucrul cu grupul, anul I, nr. 3/2002, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
168
Criteriile de selec]ie a participan]ilor sunt urm\toarele: criteriul nevoii crimino-
gene (acele nevoi nesatisf\cute ale beneficiarului care au strâns\ leg\tur\ cu comiterea
infrac]iunii), criteriul motiva]iei pentru schimbare (to]i participan]ii trebuie preg\ti]i în
sesiuni individuale pentru a se afla în acela[i stadiu, fiind exclus stadiul de precontem-
plare despre care am vorbit anterior), criteriul caracteristicilor psiho-sociale (nu pot fi
incluse în grup persoane care au personalit\]i psihopatice sau agresive, tendin]e para-
noide, depresii acute, comportamente necontrolate, cele cu inteligen]\ sc\zut\, precum
[i persoanele ce provin din subculturi puternic deviante).
Interven]ia de grup presupune mai multe stadii: formarea (faza de început, când
participan]ii se cunosc [i sunt preocupa]i de ideea de a fi accepta]i de c\tre ceilal]i), fur-
tuna (este faza când apar primele preocup\ri legate de rela]iile de putere), faza norma-
tiv\ (cre[te coeziunea grupului, prin realizarea consensului cu privire la norme [i pro-
ceduri); faza centrat\ pe activit\]i (preocup\rile legate de structura grupului se dimin-
ueaz\, iar membrii se concentreaz\ pe activit\]i), faza final\ (s-au atins obiectivele pro-
puse total/par]ial, iar membrii se preg\tesc de desp\r]ire).
S.P.V.R.S.I. Ia[i a aplicat programe de lucru cu grupul atât beneficiarilor afla]i în
supravegherea serviciului (programul „Explorarea nevoilor [i a problemelor” - identificarea
factorilor care intervin în decizia de schimbare comportamental\; programul „Ai carte, ai
parte” - reinser]ie [colar\ [i monitorizare/sus]inere a evolu]iei [colare), cât [i de]inu]ilor minori
din cadrul Penitenciarului Ia[i (programul „{apte pa[i” - reducerea riscului de recidiv\).
Facem precizarea c\ în cazul interven]iilor de grup în cadrul penitenciarului se
întâmpin\ unele dificult\]i în respectarea cerin]elor programului, ca urmare a specificu-
lui mediului de deten]ie (proceduri stricte, legate de securitate), precum [i din cauza
dinamicii de]inu]ilor minori (de cele mai multe ori ace[tia sunt într-un stadiu de tranzit,
urmând a fi transfera]i în centre de reeducare sau alte unit\]i penitenciare). De aseme-
nea, nu este posibil\ în prezent aplicarea de asemenea programe persoanelor liberate
condi]ionat sau gra]iate (nu reprezint\ o categorie omogen\).
171
II.7. ANEXE
ANEXA 1
I. INTRODUCERE
Nume [i prenume inculpat minor: A. LUCIAN IULIAN
Data [i locul na[terii: 1986, Ia[i
Adresa: sat X, comuna Y, jud. Ia[i
Faptele ce formeaz\ obiectul inculp\rii minorului: lovire
Nr. dosar penal: X/J/2004
Termenul de judecat\: 2004
Data primirii solicit\rii instan]ei de judecat\: 03.2004
Data `nceperii [i finaliz\rii perioadei de supraveghere: nu este cazul
Numele [i prenumele consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere: M. P.
Data depunerii referatului: 03.2004
3. Trecutul infrac]ional
Minorul A. Lucian Iulian nu a mai fost cercetat penal.
M. P.
174
ANEXA 2
I. INTRODUCERE
Numele [i prenumele persoanei condamnate / minorului: P.M
Data [i locul na[terii
Infrac]iunea s\vâr[it\: furt calificat
Nr. hot\rârii instan]ei
Durata supravegherii: 2002 - 2004
Numele [i prenumele consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere
Sanc]iunea aplicat\ persoanei condamnate / minorului: pedeapsa de 1 an
închisoare cu suspendarea condi]ionat\ a execut\rii pedepsei pe o perioad\ de 2 ani
M\surile [i/ sau obliga]iile impuse de instan]\:
a. s\ se prezinte la S.R.S.S. Ia[i la datele [i orele stabilite de consilierul respon-
sabil de caz;
b. s\ anun]e, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re[edin]\ sau locuin]\
[i orice deplasare care dep\[e[te 8 zile, precum [i întoarcerea;
c. s\-[i definitiveze studiile sau s\ urmeze un curs de calificare;
d. s\ comunice informa]ii de natur\ a putea fi controlate mijloacele sale de existen]\;
e. s\ participe la programele de asisten]\ [i consiliere derulate de Serviciul de
Reintegrare Social\ [i Supraveghere de pe lâng\ Tribunalul Ia[i.
III. RISCUL S|VÂR{IRII DIN NOU A UNOR INFRAC]IUNI/ RISCUL DE A PUNE ÎN PERI-
COL SIGURAN}A PUBLIC|:
Iulie 2002
Minora are o atitudine corect\ fa]\ de valorile sociale [i morale, abaterile com-
portamentale ale acesteia reclamate de membrii familiei [i asisten]ii sociali de la ultimul
ad\post fiind cauzate de anumite caren]e educa]ionale determinate de mediul familial
instabil. Pe de alt\ parte, minora locuie[te în strad\, nu are posibilit\]i materiale, este
lipsit\ de supraveghere din partea adul]ilor. În consecin]\ estim\m:
175
- Riscul de a comite infrac]iuni de acela[i gen: mediu
- Riscul de a comite infrac]iuni de obicei (cer[etorie, vagabondaj, prostitu]ie): crescut
- Riscul pentru siguran]a public\: mediu
- Nivelul de supervizare care se impune: crescut
Septembrie 2002
În urma evalu\rilor realizate prin intermediul interviurilor, am constatat c\ per-
soana supravegheat\ prezint\ un risc ridicat de autov\t\mare/sinucidere:
- antecedente psihiatrice în familie;
- tentative de suicid anterioare;
- depresie accentuat\;
- exprimarea inten]iei de sinucidere;
- pierderea recent\ a unor fiin]e dragi (prietenul, mama);
- abandonarea de c\tre p\rin]i;
- lipsa unei locuin]e [i vagabondajul;
- consumarea de b\uturi alcoolice în combina]ie cu medicamente;
- e[ec [colar;
- lipsa unei activit\]i sistematice;
- posibile abuzuri fizice.
Octombrie 2002
S-a confirmat riscul de suicid preconizat, în sensul c\ pe data de 24 octombrie
2002, persoana supravegheat\ a avut o tentativ\ de suicid prin intoxica]ie medicamentoas\.
Am luat la cuno[tin]\,
Persoan\ condamnat\/ minor
ANEXA 3
1. PROGRAME DE PREVENIRE
Prevent (grup)
Program de informare juridic\ (individual/grup)
Program de prevenire a violen]ei 1 (individual/grup)
Program de prevenire a vioen]ei 2 (individual/grup)
Probleme identificate:
1. Rela]ie tensionat\ în cadrul familiei. Ca urmare a decesului tat\lui minorului,
mama a început o rela]ie de concubinaj cu o persoan\ cu un comportament agresiv pe fon-
dul consumului de b\uturi alcoolice. De asemenea, mama consum\ b\uturi alcoolice, de[i
sufer\ de probleme cardiace. Din acest motiv este pe punctul de a-[i pierde locul de munc\.
2. Minorul r\mâne mult timp nesupravegheat în compania unui anturaj negativ
(tineri cu comportament infrac]ional). Acesta nu identific\ modalit\]i constructive de
petrecere a timpului liber, afirmând c\ se plictise[te.
3. Minorul absenteaz\ frecvent de la cursuri, existând riscul de a fi exmatriculat
chiar în anul final al [colii complementare la care este înscris.
Obiective
O1 Ameliorarea situa]iei familiale;
O2 Con[tientizarea de c\tre minor a influen]ei negative a anturajului asupra
riscului de a comite din nou infrac]iuni; g\sirea unor preocup\ri adecvate vârstei
minorului pentru petrecerea timpului liber;
O3 Sus]inerea motiva]iei minorului de finalizare a cursurilor [colare, cu atât mai mult cu
cât minorul este obligat la aceasta prin hot\rârea judec\toreasc\ de încredin]are în supraveghere
ANEXA 5
I. INTRODUCERE:
Nume [i prenume client: D. A.
Data na[terii: 1986
Adres\: Ia[i
Infrac]iunea s\vâr[it\: furt calificat
Pedeaps\ primit\: 1 an
Pedeaps\ executat\: 8 luni
Data [i nr. bilet de liberare:
Data depunerii cererii: 02.2004
Data încet\rii activit\]ii de asisten]\ [i consiliere:
Consilier:
BIBLIOGRAFIE
Balahur, D.; Haines, K.; Willie, A.; Durnescu, I.; [.a., Manualul consilierului de reinte-
grare social\ [i supraveghere, Editura THEMIS, Funda]ia European\ „Nicolae Titulescu”,
Filiala Craiova, 2002
Irimescu, G., Tehnici specifice în asisten]a social\, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan
Cuza”, Ia[i, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Manual de practic\
în domeniul reintegr\rii sociale [i supravegherii, anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print,
Bucure[ti, 2004
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Lucrul cu grupul,
anul I, nr. 3/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Proba]iunea în
România, anul I, nr. 1/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Referatul de evalu-
are, anul I, nr. 7/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 2002
Ministerul Justi]iei, Direc]ia de Reintegrare Social\ [i Supraveghere, Supravegherea [i
asisten]a persoanelor condamnate, anul I, nr. 6/2002, Editura Didactic\ [i Pedagogic\,
Bucure[ti, 2002
Poledna, S. (coord.), Modalit\]i de interven]ie psihosocial\ în activitatea de proba]iune,
Presa Universitar\ Clujean\, Cluj - Napoca, 2002
180
PAR
RTEA a V-aa PER
RSP
PECT
TIV| PSIHOLOGIC| ASU
UPRA COP
PILU
ULU
UI
136 {erban Ionescu [i Colette Jurdan-Ionescu, Maltratarea: Forme, Epidemiologie, Etiologie [i Consecin]e, Funda]ia
Interna]ional\ pentru Copil [i Familie, Bucure[ti - 2001
181
iclitat\ via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integritatea cor-
poral\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului” (art.89, alin.1, Legea 272/2004);
“Profitarea de pe urma diferen]ei de putere dintre un adult [i un copil prin desconsid-
erarea personalit\]ii celui de-al doilea” (Roth-Szamosközi, 1999);
“Cauzarea inten]ionat\ a unei v\t\m\ri ce afecteaz\ s\n\tatea fizic\ sau psihic\
a copilului” (N. Frude, 1989).
Neglijarea copilului - „omisiunea, voluntar\ sau involuntar\, a unei persoane
care are responsabilitatea cre[terii, îngrijirii sau educ\rii copilului de a lua orice m\sur\
subordonat\ acestei responsabilit\]i, fapt care pune în pericol via]a, dezvoltarea fizic\,
mental\, spiritual\, moral\ sau social\, integritatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\
a copilului” (art.89, alin.2, Legea 272/2004)
Maltratarea - „orice form\ de ac]iune sau de omitere a unei ac]iuni care este în
detrimentul copilului [i are loc profitând de incapacitatea copilului de a se ap\ra, de a dis-
cerne între ceea ce este bine sau r\u, de a c\uta ajutor [i de a se autoservi” (Popescu, R\du],
1989) sau „orice form\ de violen]\, v\t\mare, abuz fizic sau mental, abandon sau neglijen]\,
rele tratamente, exploatare, abuz sexual” (Conven]ia Drepturilor Copilului, art. 19).
Rele tratamente aplicate minorului - „punerea în primejdie grav\, prin m\suri
sau tratamente de orice fel, a dezvolt\rii fizice, intelectuale sau morale a minorului de
c\tre p\rin]i sau de orice persoan\ c\ruia minorul i-a fost încredin]at spre cre[tere [i edu-
care” (Codul Penal Român, art. 306).
Copil în situa]ie de risc - „se refer\ la o popula]ie de copii necunoscut\ ca num\r sau
ca pondere, în privin]a c\rora avem cuno[tin]\ despre comportamente [i situa]ii care indic\
posibilitatea unor rele tratamente suportate de c\tre minor (diferite tipuri de neglijare sau de
abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent” (Rotariu [i colaboratorii,1996).
Minori exploata]i prin munc\ - folosirea copilului la activit\]i care dep\[esc
capacit\]ile [i rezisten]a sa fizic\. Aceste tipuri de activit\]i pot afecta echilibrul psihic al
copilului, dac\ sunt contrare preocup\rilor specifice vârstei sale, sunt înjositoare (ex.:
cer[itul) [i împiedic\ realizarea sa [colar\ sau profesional\.
137 Abuzul si Neglijarea Copilului, Studiul realizat de Organizatia "Salvati Copiii" România, Bucuresti - 2000
182
Consider c\ viziunea legiuitorului în acest articol este de a preveni repetarea
pedepselor corporale acceptabile din punct de vedere cultural (b\t\i la fund, palme)
care se transform\ în abuz fizic asupra copilului. Argumentul pentru aceast\ considera]ie
este faptul c\ legea nu prevede expres un tratament sanc]ionator pentru persoanele care
aplic\ o pedeaps\ fizic\, de[i aceea[i lege interzice aplicarea pedepselor fizice sub orice
form\. Se distinge astfel pedeapsa fizic\ de abuzul fizic ce rezid\ din consecin]ele pe
care o astfel de ac]iune trebuie s\ le întruneasc\ pentru a fi sanc]ionat\.
În contextul socio-cultural românesc s-a cultivat ideea c\ b\taia copilului este o
metod\ educativ\ „eficient\”, iar aplicat\ din când în când d\ rezultate bune în discipli-
narea [i educarea acestuia. Mul]i dintre p\rin]i declar\ c\ educa]ia prin b\taie este sin-
gurul mod eficient pe care-l cunosc [i c\ nu dispun de alternative educa]ionale. Putem
aprecia c\ o parte dintre p\rin]ii care-[i bat copiii au internalizat un comportament
abuziv fizic dar de[i mai greu recunoscut, aceasta reprezint\ [i o modalitate de
desc\rcare a furiei acumulate din frustr\rile [i tensiunile zilnice.
Abuzul fizic presupune pedepse ca: a[ezarea în genunchi a copilului, lovirea,
legarea, r\nirea, otr\virea, intoxicarea sau arderi etc., produse inten]ionat.
Categoriile de copii care se pot diferen]ia dup\ gravitatea efectelor abuzului
sunt: copiii supu[i abuzului fizic minor (suprafe]e de piele înro[ite, contuzii, dungi de la
curea, leziuni u[oare); copiii supu[i abuzului fizic major (cap spart, mâini, coaste rupte, arsuri
cu ]igara sau alte obiecte, hemoragii interne, traumatisme sau ro[ea]\ în jurul organelor gen-
itale etc.). La aceste dou\ categorii se mai adaug\ copiii afla]i în situa]ii de risc.
Manifest\rile comportamentale ale copiilor abuza]i fizic sunt polarizate fie spre
ascultare necondi]ionat\, fie spre iritabilitate:
excesiv de frico[i, caut\ aprobarea adul]ilor înainte de a-[i autoriza cel mai mic gest;
motiveaz\ ciudat urmele de pe corp/nu-[i amintesc cauza lor;
evit\ orice confruntare cu p\rintele;
pare excesiv de docil:
împietrit sau bizar ;
hipervigilent, cu reac]ii de ap\rare fizic\ nemotivate;
manifest\ teribilism [i violen]\ în rela]iile interpersonale;
manifest\ atitudini provocatoare, din nevoia disperat\ de a atrage aten]ia;
hiperactivitate generat\ de frustr\ri repetate.
138 Organiza]ia “Salva]i Copiii” - Ghid de Bune Practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Bucure[ti - 2002
184
Latimer (1998) include în cadrul conceptului de abuz emo]ional [i situa]ia în care
copilul este martor al violen]ei din mediul familial. Copilul se poate afla în aceea[i camer\
sau poate auzi schimburile verbale violente ale p\rin]ilor din alt\ camer\. Poate s\ observe
[i consecin]ele violen]ei fizice dintre p\rin]i (contuzii, ferestre sparte etc). Majoritatea co-
piilor martori ai violen]ei familiale asist\ la agresiunea comis\ împotriva unuia dintre
p\rin]i, adesea împotriva mamei, îns\ uneori [i împotriva fratelui sau sorei. Prezen]a
copilului la violen]ele intrafamiliale poate avea consecin]e negative asupra dezvolt\rii lui.
185
tulbur\rile de aten]ie;
un prag prea sc\zut sau, dimpotriv\, prea ridicat în ceea ce prive[te toleran]a
la frustrare;
copilul somatizeaz\ u[or (cefalee, gre]uri, v\rs\turi, dureri abdominale, diverse
cenestopatii), nu este dispus s\ fac\ eforturi cognitive, nu are aspira]ii pe ter-
men lung (nu se poate proiecta în viitor).
141 idem 2
142 Marcelli Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Funda]iei Genera]ia, Bucure[ti 2003
143 idem 2
186
- investire [colar\ intens\, [coala fiind perceput\ ca un mijloc de a sc\pa de
situa]ia familial\ traumatic\;
- impulsivitate [i agresivitate manifestate în situa]ii care nu o impun;
- autoculpabilizare, autostigmatizare;
- neglijen]\ în stabilirea/îndeplinirea sarcinilor [i incapacitatea de a respecta un
program impus;
- dificult\]i de rela]ionare [i comunicare;
- comportament deviant: minte, fuge de acas\/[coal\, fur\;
- comportament sexual necorespunz\tor vârstei (joc cu tent\ sexual\ cu p\pu[i
sau cu copii de aceea[i vârst\, masturbare compulsiv\, limbaj care con]ine cuvinte sex-
uale folosite de adul]i etc);
La adolescen]i, pe lâng\ manifest\rile enumerate, mai pot ap\rea tentative de
suicid, conduite sexuale deviante de tip prostitu]ie sau homosexualitate, atât la fete cât
[i la b\ie]i. Frecvent, în rândul fetelor abuzate sexual pot ap\rea sarcini nedorite
(Courtecuisse, Alvin, 1987).
Consecin]ele abuzului sexual în plan emo]ional:
sentiment de culpabilitate;
responsabilitate tensionant\ de p\strare a secretului;
fric\ de a fi pedepsit;
degradarea imaginii de sine;
sentiment de murd\rire corporal\;
anxietate de reproducere [i deteriorare sexual\;
ostilitate, furie, depresie;
tendin]e suicidare.
Consecin]ele abuzului sexual în plan social:
fug\ de acas\;
e[ec [colar;
prostitu]ie;
consum de droguri [i alcool.
Ca adul]i pot manifesta:
comportamente sexuale aberante;
masturbare compulsiv\;
dificult\]i în alegerea partenerului [i exercitarea rolului de p\rinte (se
distan]eaz\ de proprii copii, pentru c\ asociaz\ afec]iunea cu contactul fizic).
144 Bass E., Davis L., Beginning to Heal - A First Book for Survivors of Child Sexual Abuse, Harper Perennial, New York, 1993
187
Confuzie
pentru c\ ei pot iubi în continuare agresorul;
pentru c\ sentimentele lor se schimb\ mereu.
Vinov\]ie
pentru c\ nu pot opri abuzul;
deoarece cred c\ au consim]it abuzul;
deoarece au sentimentul c\ se maturizeaz\ prea repede;
deoarece au fost tr\da]i de cineva în care au avut încredere.
Izolare
pentru c\ „ceva este în neregul\ cu mine”;
deoarece se simt singuri în experien]a tr\it\;
deoarece nu pot vorbi despre abuz.
Dezv\luirea abuzului sexual de c\tre copil unui adult este un moment deosebit
de delicat deoarece îi poate provoca acestuia o înc\rcare emo]ional\ intens\. Când un
copil vorbe[te despre abuzuri sexuale din partea unui adult, el spune adev\rul în cea
mai mare parte a situa]iilor. Este important s\ credem copilul, s\-l ascult\m, s\-i lu\m
spusele în serios, altfel copilul risc\ s\ tac\ timp îndelungat dac\ adultul c\ruia i-a f\cut
confiden]e începe prin a se îndoi de spusele sale.
Absen]a reac]iei adul]ilor, cât [i reac]iile impulsive [i necorespunz\tor manifes-
tate în astfel de situa]ii, pot explica conduita de retragere a copilului care se produce în
principal din trei motive (T. Furniss, 1982):
de frica amenin]\rilor paterne;
de frica poten]ialelor consecin]e negative ale dezv\luirilor sale, atât pentru
copilul însu[i cât [i pentru familia sa;
din cauza ostilit\]ilor membrilor familiei, care îi atribuie copilului în mod
deschis responsabilitatea abuzului [i consecin]ele dezv\luirii sale.
Aceast\ atitudine de retragere, non-excep]ional\, face [i mai necesar\ o abor-
dare familial\ coerent\, armonioas\ [i pluridisciplinar\.
188
Îl iubesc pe tata, dar îl ur\sc pentru asta.
Sunt mândru c\ sunt tratat ca un adult.
Îmi place, dar mama este foarte sup\rat\ pe mine.
Nu-mi place, dar mama vrea s\ fac asta.
Îmi place s\ îi fac gelo[i pe fra]ii mei.
Nu-mi place, dar astfel îmi ap\r fra]ii.
Sunt r\u, din cauza mea gre[esc p\rin]ii mei.
Acum îi am cu ceva la mân\ pe p\rin]i.
Mama ar pleca dac\ nu a[ face asta cu tata.
De ce se simte corpul meu bine când face lucruri rele?
Tata cred c\ m\ iube[te foarte mult dac\ risc\ atât.
Singurul mod de a supravie]ui este s\ fac asta.
Aceste semnifica]ii au fost enumerate cu scopul de a eviden]ia ce distorsiuni
cognitive produce incestul în rândul persoanelor abuzate, distorsiuni care îi pot revolta
pe membrii neincestuo[i ai familiei sau pe speciali[tii din domeniile juridice [i sociale.
În]elegerea faptului c\ acestea sunt distorsiuni cognitive [i a cauzelor care le-au provo-
cat poate ajuta profesionistul în abordarea neutr\/obiectiv\ a cazului.
146 Mighiu, C., Luca, C., cap. Rolul psihologului în lucrul cu copilul abuzat/neglijat, Ghid de bune practici pentru pre-
venirea abuzului asupra copilului, cap. Psihologi, Organiza]ia “Salva]i Copiii” - 2003
189
Interviul cu p\rintele.
Scopul acestei etape este de a ob]ine date despre copil [i de a ini]ia formularea
unor ipoteze care pot fi confirmate sau nu pe parcursul întregii evalu\ri. Datele ob]inute
pe parcursul interviului cu p\rintele includ:
istoricul dezvolt\rii copilului;
evaluarea cuno[tin]elor p\rintelui, în ceea ce prive[te dezvoltarea copilului;
întreb\rile specifice din care psihologii pot afla cât de bine î[i cunosc p\rin]ii
copii sunt:
Cât anume [tiu p\rin]ii despre temerile, constrângerile, îngrijor\rile copilului?
Cât de mult [tiu p\rin]i despre problemele de dezvoltare, cum se comport\
copilul atunci când este trist sau atunci când este fericit?
Cum este descris copilul de c\tre p\rin]i? Pozitiv, negativ sau îl laud\ f\r\ suport?
Sunt realiste a[tept\rile p\rin]ilor privind copilul [i dezvoltarea acestuia?
147 Baddeley, A., Memoria uman\, teorie [i practic\, traducere din limba francez\, Pressse Universitaire de L’Universite de
Grenoble, 1990.
148 Bertone, A.; Melen M., Py J., Somat A., Martori sub t\cere, Presse Universitaire de L’Universite de Grenoble, 1995
191
Criteriile de detaliere, de omogenitate [i de constan]\ a m\rturiei, cât [i
descrierea desf\[ur\rilor ac]iunilor tipice unui anumit delict au pentru exper]i cea mai
mare importan]\ (Volbert, 1995).
Steller [.a. (1992) diferen]iaz\ m\rturiile inten]ionat false de cele influen]ate din
exterior, respectiv autosugestive. M\rturiile inten]ionat false sunt în general mai rar întâl-
nite la copii decât la tineri sau adul]i.
193
Primul contact al copilului cu lumea exterioar\ are loc, în mare masur\, prin
gesturile, mimica [i vorbele persoanei care are grij\ de el. Toate acestea îi pot oferi
copilului o experien]\ destul de variat\: ridicarea [i strângerea în bra]e sunt diferite de
mesajul verbal, iar zâmbetul p\rin]ilor constituie un tip de stimulare diferit de zâmbetul
afi[at de copil atunci când este gâdilat. Din aceast\ diversitate de comportamente pe
care le manifest\ p\rin]ii (nu trebuie neap\rat ca p\rintele s\ fie principala persoana care
are grij\ de copil), copilul începe s\ î[i formeze cuno[tin]ele asupra lumii.
Dup\ cum au ar\tat mul]i cercet\tori, în special Schaffer (1971), copilul are o
tendin]\ mult mai puternic\ de a reac]iona la oameni, decât la al]i stimuli din mediul
s\u, cum ar fi lic\ririle de lumin\ sau zgomotele. La copil pare s\ existe o tendin]\ de
sociabilitate foarte puternic\ [i foarte bine conturat\.
O alt\ modalitate important\ de interac]iune între adul]i [i copii este imitarea.
S-a dovedit c\ pân\ [i copiii foarte mici imit\ expresiile mamelor lor, iar mamele afi[eaz\
deseori expresii faciale exagerate atunci când le vorbesc copiilor. Stern (1977) a ar\tat
c\ bebelu[i de câteva s\pt\mâni se angajeaz\ în interac]iuni cu mamele lor, în care imit\
expresiile acestora.
Plânsul poate fi de asemenea considerat o modalitate de comunicare. Pentru un
copil neajutorat locomotor acesta este o strategie esen]ial\ pentru supravie]uire. Mamele
î[i dezvolt\ adesea o capacitate de în]elegere a plânsului copilului lor, diferen]iind
situa]iile în care copilul este fl\mând, are dureri sau este furios. Una din cele mai impor-
tante variante de comunicare între mam\ [i copil, asupra c\reia s-au concentrat numero[i
cercet\tori este contactul vizual. Fitzgerald (1968) a constatat c\ dilatarea pupilelor, care
este o cale prin care semnal\m incon[tient afec]iunea fa]\ de alte persoane, este un sem-
nal pe care îl transmit [i copiii, mai ales fa]\ de p\rin]ii lor, începând chiar de la vârsta
de patru luni. Înainte de aceast\ vârst\ îl afi[eaz\ la vederea oric\rei figuri. Acest aspect
sugereaz\ dou\ lucruri, mai întâi c\ persoanele care interac]ioneaz\ cu copilul vor primi
[i alte mesaje în afar\ de zâmbet, care le arat\ c\ [i copilului îi face pl\cere interac]iunea,
în al doilea rând se observ\ c\ pe la patru luni copilul începe s\ aib\ preferin]e în pri-
vin]a persoanelor din jurul s\u.
Atunci când analiz\m fenomenul de durat\ al dezvolt\rii copilului, putem obser-
va c\ acesta presupune un proces de socializare, în care copilul înva]\ s\ se conformeze
normelor societ\]ii [i s\ ac]ioneze adecvat. De[i acest proces poate implica expectan]e
diferite de la o societate la alta, se pare c\ natura foarte sociabil\ a copiilor presupune
o disponibilitate foarte mare de a înv\]a [i de a r\spunde la influen]ele sociale.
Exist\ trei modalit\]i principale de încurajare a socializ\rii la copil, prin proce-
sul de imitare [i identificare, prin educa]ia direct\, implicând pedepse [i recompense [i
prin transmiterea expectan]elor sociale. Majoritatea teoreticienilor înv\]\rii sociale con-
sider\ c\ procesul de imitare [i de identificare este cel mai important dintre cele trei.
Imitarea
Copilul observ\ [i imit\ persoanele din jurul s\u: copiii mici se joac\ adoptând
roluri sociale [i imitând adul]ii pe care i-au v\zut în aceste roluri. Toate aceste lucruri
fac parte din procesul prin care copilul înva]\ o gam\ de comportamente pe care le
poate utiliza mai târziu.
Imitarea este deseori descris\ drept o „scurt\tur\” în înv\]are. Aceasta pre-
supune copierea unei anumite ac]iuni sau a unui set de ac]iuni [i permite copilului s\
dobândeasc\ o serie de deprinderi fizice, rapid [i eficient. Prin imitare copilul este capa-
bil s\ înve]e mai mult decât ar putea prin înv\]area direct\.
Identificarea
Este un proces care se realizeaz\ în dou\ etape [i este implicat în înv\]area
bazat\ pe observa]ie. Deseori, un copil va înv\]a un stil mai general de comportament
194
asumându-[i un rol complet sau modelându-se dup\ o alt\ persoan\. Identificarea are
loc într-o perioad\ mult mai mare de timp decât imitarea [i se crede c\, în mare m\sur\,
înv\]area rolurilor sociale, cum ar fi înv\]area rolului de gen [i sex, are loc prin proce-
sul de identificare.
Prezen]a modelelor de rol este foarte important\ în dezvoltare. În jurul copilu-
lui trebuie s\ existe oameni pe care acesta s\ îi poat\ copia, ca s\ î[i poat\ forma o idee
despre felul în care o fiin]\ uman\ real\ se comport\ într-un anumit rol social. Astfel de
modele de rol îi ofer\ copilului o linie de ghidare, care-l va orienta spre un comporta-
ment adecvat în via]\. Bandura [i colaboratorii (1963) au realizat o serie de experimente
prin care au investigat imitarea la copii. Ace[tia au constatat c\ nu toate modelele au
fost imitate în mod egal. În principiu, copiii au imitat modelele pe care le-au considerat
similare lor, de exemplu pe cele de acela[i sex.
Al]i cercet\tori au investigat felul în care stimulii pozitivi (cum ar fi lauda sau
încurajarea) pot influen]a înv\]area prin imitare. Dac\ o purtare agresiv\ a copilului este
ignorat\ sau pedepsit\ de c\tre adul]i, atunci este mai pu]in probabil ca acesta s\ repete
acest comportament. Îns\, ac]iunile agresive care au consecin]e satisf\c\toare pentru cel
ce agreseaz\, au o probabilitate mai mare de a se repeta.
Mussen [i Rutherford (1963) au investigat efectele pe care cordialitatea [i
apropierea dintr-o rela]ie le pot avea asupra procesului de identificare. Au constatat c\
b\ie]ii care au rela]ii de afec]iune calde cu ta]ii lor ob]in, în principiu, scoruri mai mari
la testele de masculinitate decât b\ie]ii a c\ror rela]ie cu tat\l este mai rezervat\. Acela[i
lucru este valabil [i pentru fete: cu cât rela]ia cu mamele lor este mai strâns\, cu atât mai
puternic\ este identificarea cu feminitatea.
Din aceste studii putem vedea c\ imitarea [i identificarea pot fi mecanisme
importante de înv\]are pentru copii. Alte tipuri de studii au investigat aspecte diferite de
înv\]are social\, precum efectele diverselor tipuri de pedepse asupra copiilor. De[i co-
piii înva]\ foarte mult prin imitare [i identificare, exist\ [i unele comportamente care
sunt dobândite prin intermediul reac]iilor directe din partea adul]ilor [i, deseori, aceas-
ta este o modalitate important\ de preg\tire a copiilor pentru a se comporta conform
exigen]elor societ\]ii.
Autoîntarirea. Oamenii î[i definesc standarde de succes pentru propriul compor-
tament în diferite situa]ii [i prin raportarea la aceste standarde î[i autoadministreaz\ re-
compense [i pedepse pentru atingerea [i dep\[irea standardelor. Autoînt\ririle [i
pedepsele iau cel mai adesea forma unor înt\riri emo]ionale (mândria [i satisfac]ia în
primul caz, ru[inea [i culpabilitatea în cel de-al doilea). Depresia face [i ea parte frecvent
din setul de pedepse autoadministrate. Setul ini]ial de standarde de apreciere este înv\]at
de regul\ prin modelare, în principal de la p\rin]i sau de la alte persoane semnificative
în copil\rie.
De[i fiecare societate modeleaz\ comportamentul copiilor s\i prin recompense
[i laude (sau prin amuzamentul [i aten]ia adul]ilor, pe care copiii le consider\ recom-
pense), exist\ o alt\ latur\ a educa]iei pe care fiecare societate o utilizeaz\: pedepsirea
purt\rii rele sau neadecvate social.
Tipul de pedepse pe care le utilizeaz\ p\rin]ii pare s\ se coreleze foarte bine
cu dezvoltarea unui sim] puternic al con[tiin]ei la copil.
Un studiu efectuat de Mackinnon în 1938 a ar\tat ca studen]ii care s-au dovedit
c\ au o con[tiin]\ puternic\ (nu au copiat la un test atunci când au avut ocazia), suferi-
ser\ pedepse psihologice de la p\rin]ii lor, iar cei care au tri[at (deci nu aveau probabil
o con[tiin]\ puternic\) suferiser\ pedepse fizice.
Când vorbim despre pedepse fizice nu suger\m doar lovirea copiilor. Studiul a
inclus [i pedepse ca: interdic]ia de a ie[i din cas\, suprimarea banilor de buzunar. Pe de alt\
195
parte, în pedepsirea psihologic\ nu este necesar nici un tip de „amend\”, dar copilului îi este
repro[at\ r\nirea pe care a produs-o p\rintelui sau altei persoane, ori este f\cut s\ se simt\
vinovat [i responsabil de ac]iunile sale. Rela]iile sociale constituie aspectul de baz\ al aces-
tor tipuri de pedepse. Copilul simte c\ ac]iunea sa i-a dezam\git pe p\rin]i sau c\ a cauzat
inutil suferin]\ altcuiva, dar în afar\ de a-[i cere scuze, nu poate face nimic în compensa]ie.
Hill sus]ine (1964) c\ motivele pentru care pedepsele psihologice par s\ fie atât
de eficiente în producerea unei con[tiin]e puternice la copii, au la baz\ actul de a-[i cere
scuze. Treptat, acesta se interiorizeaz\, astfel încât, în loc s\ spun\ doar „îmi pare r\u”,
copilul ajunge chiar s\ îi par\ r\u [i, mai târziu, s\ se simt\ vinovat [i responsabil. Pe
de alt\ parte, dac\ este pedepsit fizic, copilul poate vedea lucrurile mult mai superficial,
ca pe o amend\ pe care trebuie s\ o pl\teasc\ pentru un comportament neadecvat, dar
nimic mai mult. Deci, singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a nu fi descoperit
[i nu neap\rat dezvoltarea unei con[tiin]e puternice.
Pentru copii, importan]a explica]iilor, pentru a li se clarifica expectan]ele adul]ilor
[i motivele regulilor, este un alt aspect al socializ\rii, care poate diferi de la un grup social
la altul. Explica]iile par s\ încurajeze copilul s\ se comporte sociabil. Un alt factor foarte
important în dezvoltarea copilului este felul în care acesta în]elege ceea ce se întâmpl\
în jurul s\u [i ra]iunea pe care o d\ regulilor [i comportamentelor observate.
150 B\iceanu L., Dic]ionar ilustrat de psihologie, englez-român, Editura Tehnic\ - 2004
203
Un ata[ament fa]\ de cineva înseamn\ s\ fii absolut dispus s\ cau]i apropierea [i
contactul cu persoana în cauz\ [i, mai presus de toate, atunci când situa]ia este nesigur\.(151)
Comportamentul de ata[ament eviden]iaz\ formele diferite ale ata[amentului
pentru realizarea sau men]inerea acestei apropieri. Ata[amentul poate fi observat cel mai
bine atunci când copilul (sau adultul) este speriat, obosit, bolnav sau are nevoie de
forme speciale de îngrijire.
Ainsworth [i colaboratorii (1971) au descris trei modele de ata[ament care pot
fi prezente în grade variate:
Ata[amentul sigur - copilul are încredere c\ p\rin]ii vor fi disponibili, receptivi
[i îi vor acorda ajutor dac\ s-ar ivi situa]ii dificile sau i-ar fi team\. Cu aceast\ convin-
gere, copilul are curajul s\ exploreze lumea. Acest model este dezvoltat [i men]inut de
c\tre p\rin]i, fiind în primii ani disponibili, aten]i la semnalele copilului [i capabili s\-i
ofere lini[te [i alinare ori de câte ori acesta are nevoie de ea.
Ata[amentul anxios - copilul este nesigur c\ p\rin]ii vor fi disponibili, receptivi
[i gata s\-i ofere ajutorul când sunt solicita]i. Din cauza incertitudinii, copilul trece prin
anxietate/team\ de separare [i tinde s\ fie timorat în manifestarea comportamentului în
mediului s\u. Acest model este men]inut de p\rin]ii care uneori sunt disponibili, dispu[i
s\ acorde ajutor copilului lor, iar alteori nu. Amenin]\rile cu b\taia sau cu abandonul
sunt folosite în cre[terea [i educarea copilului. Acestea pot conduce la tr\irea de c\tre
copil a sentimentului de nesiguran]\ care se poate croniciza în timp. Acest tip de
ata[ament poate fi observat la tipul de copil „iubitor”, cel care-[i sacrific\ propriile nevoi
pentru a le satisface pe cele ale adul]ilor.
Ata[ament evitant - copilul nu are încredere c\ p\rin]ii vor reac]iona în mod
pozitiv [i vor fi gata s\-i ofere ajutorul. Copilul se a[teapt\ la respingere din partea
p\rin]ilor [i încearc\ s\ se descurce f\r\ dragostea [i ajutorul celorlal]i. El lupt\ pentru
a deveni independent emo]ional. Acest tip de ata[ament este v\zut în rela]iile p\rin]i-
copil în care copilul a devenit independent în mod prematur.
Main [i Solomon (1986) au descoperit c\ un num\r redus de copii nu au o strate-
gie coerent\ pentru a face fa]\ stresului datorat unei „situa]ii str\ine” [i au introdus ter-
menul de ata[ament dezorganizat [i dezorientat. Comportamentul acestor copii este total
dezorientat [i dezorganizat; acesta se caracterizeaz\ prin mi[c\ri [i reac]ii incomplete,
uneori sunt circumspec]i fa]\ de o persoan\ str\in\, uneori chiar fa]\ de mam\.
Evaluarea schemei de ata[ament al copilului aflat la vârsta de un an este înalt
predictiv\ pentru comportamentul copilului la gr\dini]\. Copiii care la vârsta de 4-5 ani
dovedesc o rela]ie de ata[ament sigur\ cu mama lor vor fi cooperan]i, iubi]i de ceilal]i
copii din colectivitate, plini de energie, pricepere [i resurse. Copiii cu rela]ie de
ata[ament anxioas\, evitant\, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi
izola]i afectiv [i vor c\uta prea mult\ aten]ie. Copiii cu ata[ament nesigur vor fi ten-
siona]i, încorda]i, impulsivi, cu sentimente de neputin]\, u[or de frustrat [i vor cere
mult\ aten]ie de la persoanele din jur.
Cercet\rile recente au subliniat importan]a ata[amentelor care se formeaz\ între copil
[i ceilal]i adul]i, în special cu tat\l. Referitor la rolul tat\lui, Parke arat\ c\ exist\ o diferin]\
mic\ între reac]iile mamelor [i cele ale ta]ilor fa]\ de copiii lor (Parke [i O’Leary, 1976).
Kotelchuck (1976) a demonstrat c\ sup\rarea copiilor este aceea[i fa]\ de o per-
soan\ str\in\ dac\ p\rin]ii nu se afl\ în camer\. Lamb (1977) a depistat pu]ine diferen]e
între semnele de ata[ament, atunci când copiii s-au jucat singuri, mai întâi cu un p\rinte
[i apoi cu cel\lalt. Totu[i, când ambii p\rin]i au fost prezen]i, majoritatea copiilor au
ar\tat un ata[ament mai puternic fa]\ de mam\.
151 Irimescu Gabriela, Asisten]a social\ a persoanelor abuzate, note de curs, Ia[i - 2003
204
Cu privire la analiza modului în care p\rin]ii se joac\ cu copiii, Lamb (1977) a
descoperit c\, în mod tipic, ta]ii s-au jucat mai activ fizic [i mai ferm cu copiii fa]\ de cum s-au
jucat mamele; ei nu st\teau atât de aproape de copii [i le vorbeau într-un limbaj adaptat.
Mamele aveau tendin]a s\ interac]ioneze cu copiii într-o manier\ blând\, pe un ton lini[tit.
Dup\ Ursula {chiopu [i Emil Verza, aceast\ perioad\ de vârst\ se subetapizeaz\ în:
&.1. Dezvoltarea somato-ffiziologic\
La aceast\ vârst\ se produce, ca rod al cooperarii dintre ereditate [i mediu, atât
o cre[tere spectaculoas\, cât [i o maturizare evident\.
Datorit\ cre[terii nivelului de via]\ [i a schimb\rilor survenite în calitatea alimen-
ta]iei, se poate observa, la ultimele genera]ii de adolescenti, o cre[tere a dimensiunilor
antopometrice fa]\ de genera]iile anterioare. Exist\ dou\ revolu]ii:
Fiziologic\ (de cre[tere);
Hormonal\ (care se instaleaz\ îndat\ ce se tempereaz\ cre[terea).
Dac\ timusul (glanda copil\riei) î[i diminueaz\ treptat activitatea, începând cu
15 ani, tiroida [i hipofiza activeaz\ la cote ridicate. În plus, intr\ în scen\ glandele se-
xuale. Biochimismul este într-o autentic\ „fierbere“, ceea ce conduce la un aflux supli-
mentar de impulsuri subcorticale, de unde [i irascibilitatea [i nervozitatea acestei etape.
1..1.. În pubertate
Ritmul de cre[tere este spectaculos, el se instaleaz\ mai repede la fete (aproxi-
mativ c\tre 10 ani [i jum\tate) decât la b\ie]i (12-13 ani). De asemenea, este mai intens
în mediul urban decât în cel rural. Individul cre[te mai întâi în în\l]ime, apoi [i în greu-
tate. Odat\ cu dezvoltarea masei musculare cre[te [i puterea fizic\, cu men]iunea c\, la
b\ie]i, aceasta se angajeaz\ pe un traseu ascendent atât cât dureaz\ adolescen]a, în timp
ce la fete, puterea atinge apogeul aproape de data declan[\rii ciclului menstrual.
Pofta de mâncare este în general bun\, chiar dac\ apar [i unele capricii ali-
mentare.
Somnul se instaleaz\ u[or [i e reconfortant.
Starea de s\n\tate este bun\, umbrit\ uneori de episoade virale.
Maturizarea sexual\ demareaz\ vertiginos, atât la fete, cât [i b\ie]i.
Debutul, ritmul [i nivelul cre[terii este influen]at de mai multi factori: condi]ii
climaterice, clasa socio-economic\ din care provine individul, premise genetice, nutri]ia,
gradul de s\n\tate al persoanei. Ca aspect, puberul are o alur\ caricatural\, întrucât î[i
ajusteaz\ cu dificultate gestica la noua sa configura]ie. Ansamblurile vestimentare sunt
uneori grote[ti, obligatoriu acute pentru a epata anturajul. Moda grupului devine impe-
rativ\ pentru el.
1..2.. În adolescen]\
ritmul de cre[tere se tempereaz\ treptat, dar continu\ lent pân\ la 25 de ani;
datorit\ echilibrului hormonal fragil, apetitul este inconstant;
ritmul somnului este deseori perturbat, datorit\ obiceiului de a înv\]a noaptea;
starea oscileaz\: de la 14-18 ani e bun\; între 18-24 se fraglizeaz\, ceea ce îl
expune la o serie de maladii;
adolescentul manifest\ interes pentru amenajarea camerei proprii. Gustul ves-
timentar se rafineaz\. Maturizarea sexual\ se des\vâr[e[te [i de regul\, se orga-
nizeaz\ conduita sexual\.
212
&.2. Dezvoltarea psihologic\
2..1.. Pe plan senzorial
1. În pubertate asist\m la o sc\dere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce
evoc\ cre[terea sensibilit\]ii sale. În plus, se produce o erotizare a tuturor sim]urilor.
Individul are o mai mare capacitate în a percepe culorile. Se dezvolt\ spiritul de obser-
va]ie odat\ cu diversificarea consumurilor culturale. Se constat\ o capacitate mai bun\
de verbalizare a tr\irilor sale.
2. În adolescen]\ - erotizarea senzorial\ continu\ [i apare în plus o intelectu-
alizare a acestei dimensiuni. Se stabilizeaz\ câmpul vizual [i cromatic, individul dobân-
de[te o capacitate suplimentar\ în a denumi culorile. Interesul pentru activitatea [colar\
este fluctuant, nu de pu]ine ori apar perioade când [coala i se pare anost\, devitalizant\
[i în compesa]ie se activeaz\ deschiderea cultural\.
2..2.. Pe plan intelectual
Gândirea
1. În pubertate coexist\ dou\ stadii de evolu]ie a intelectului:
stadiul opera]iilor concrete (7-12 ani);
stadiul opera]iilor formale, care debuteaz\ dupa vârsta de 11- 12 ani [i con-
tinu\ dincolo de acest palier ontogenetic.
În ceea ce prive[te operativitatea gândirii, ea este de dou\ feluri: nespecific\ (în
sensul c\ regula gândirii se aplic\ în orice situa]ie) [i specific\ (regula gândirii este va-
labil\ doar la unele probleme).
În pubertate este prezent\ îndeosebi operativitatea nespecific\ (abstractizare,
sintez\, generalizare, analiz\, compara]ie etc.) dar se schi]eaz\ [i operativitatea specific\
(capacitatea de a utiliza algoritmi).
Not\: algoritmul este o suit\ de reguli pe care trebuie s\ le parcurgem pentru a
rezolva o problem\.
Se formeaz\ judec\]i [i ra]ionamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate.
Se strucureaz\ [i un stil de gândire, adic\ un mod personal prin care individul ac]ioneaz\
intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. Exist\ trei stiluri care se refer\ la:
simplu-complex, intuitiv-abstract, primar-secundar (dac\ reac]ioneaz\ imediat sau dim-
potriv\, chibzuit, amânat). Tot la aceast\ vârsta apare o curiozitate intelectual\ deosebit\,
iar pe fondul aspectului contestatar se structureaza [i caracterul critic al gândirii.
2. În adolescen]\, specific este stadiul operatiilor formale care în viziunea lui
Piaget, semnific\ punctul terminus în evolu]ia gândirii [i inteligen]ei.
Apare un nou tip de gândire: logic, cauzal, dialectic. Altfel spus, gândirea indi-
vidului evadeaz\ din perimetrul lui „aici [i acum“ dominând cu pertinen]\ [i dezinvoltur\
problemele complexe, ipotetice [i în general lumea abstrac]iunilor.
Se dobândesc câteva abilit\]i noi:
distinc]ia dintre real [i posibil;
utilizarea de simboluri secundare;
coordonarea unor variabile multiple;
Curiozitatea continu\ s\ evolueze, apare nevoia de a filozofa, ceea ce va con-
tribui la apari]ia primei concep]ii despre lume [i via]\ a individului.
Memoria
Ea asigur\ consisten]a vie]ii psihice [i inser]ia pe dimensiunea temporal\ a exis-
ten]ei. Exist\ mai multe tipuri de memorie: voluntar\-involuntar\; mecanic\ - logic\; de
scurt\ durat\ - de lung\ durat\; episodic\ (empiric\) - semantic\ (abstract\).
1. În pubertate este specific\ memoria voluntar\, logic\ [i mai ales cea de scurt\
durat\ de[i func]ioneaz\ [i cea de lung\ durat\. Preadolescentul evoc\, mai ales, eveni-
mente [colare, înv\luind în mister (dup\ ani) întâmpl\rile din familie.
213
2. În adolescen]\ caracteristic\ este mai ales memoria de lung\ durat\ iar în ado-
lescen]a prelungit\ atât memoria de lung\ cât [i cea de scurt\ durat\. Adolescen]a se
caracterizeaz\ [i prin memoria logic\.
În adolescen]\ individul evoc\ mai ales evenimente socio-culturale, iar dup\ 17
ani, acele fapte care îl proiecteaz\ într-o lumin\ favorabil\. Dac\ puberul manifest\ fa]\
de e[ecul [colar o mare senin\tate, la începutul adolescen]ei, persoana devine sensibil\
la e[ec, pentru ca dup\ 18 ani, din nou s\ se instaleze dezinteresul [colar.
Limbajul
1. În pubertate limbajul se caracterizeaz\ prin urm\toarele particularit\]i:
cre[te debitul verbal oral (120 cuvinte/minut) [i cel scris (7-9 cuvinte/minut);
vocabularul se îmbog\]e[te în termeni de [tiint\, tehnic\, literatur\;
dispar expresiile fonematice parazite;
exprimarea devine mai fluent\, mai logic\, mai elocvent\;
este specific\ vorbirea în jargon, populat\ cu expresii pitore[ti, teribilisme, vul-
garisme.
2. În adolescen]\ apar noi tr\s\turi pe plan lingvistic:
debitul verbal continu\ s\ creasc\, atât cel oral (200 cuvinte/minut) cât [i cel
scris (14-20 cuvinte/minut);
apare limbajul literar, dar în acela[i timp se cristalizeaz\ [i un anumit stil per-
sonal în exprimare;
vocabularul continu\ s\ se nuan]eze, fiind prezente [i numeroase expresii
tehnice;
se consolideaz\ corectitudinea gramatical\ a limbii materne;
se stabilizeaz\ caracteristicile scrisului [i ale semn\turii;
apare pl\cerea discu]iilor în contradictoriu;
jargonul se estompeaz\, dar e înc\ prezent;
apare disponibilitate spre limbile str\ine.
2..3.. Pe plan reglatoriu
Motiva]ia
Conform piramidei trebuin]elor (Maslow, 1954), exist\ [apte tipuri de trebuin]e
care enumerate de la inferior la superior, sunt urm\toarele:
fiziologice (foame, sete, sex, odihn\);
securitate;
dragoste [i afiliere la grup;
stim\ [i statut;
cunoa[tere;
estetice;
autorealizare a propriului poten]ial.
Dinamica trebuin]elor este regizat\ de cîteva reguli:
trebuin]\ devine for]a motric\ a comportamentului dac\ e nesatisf\cut\;
pentru a trece la o trebuin]\ superioar\, cea imediat anterior\ trebuie
satistf\cut\ în propor]ie de cel putin 25%;
cu cât urc\m spre vârful piramidei, cu atât vorbim de trebuin]e mai specific
umane;
nu exist\ fiin]\ uman\ care s\ poat\ str\bate toate treptele piramidei.
1. ~n pubertate, specifice sunt trebuin]ele de securitate precum [i cele de
dragoste [i afiliere la grup.
214
2. În adolescen]\, întregul set este prezent, critice fiind trebuin]ele sinelui (de
cunoa[tere [i estetice).
În adolescen]a prelungit\ se manifest\ cu pregnan]\ trebuin]a de autorealizare.
Not\: referitor la raportul dintre motiva]ie [i pârghia recompens\-pedeaps\, suc-
cesul [i recompensa sunt mai stimulative decât insuccesul [i pedeapsa. Nu se pedepse[te
un insucces pentru c\ accentueaz\ sentimentul de insecuritate.
Afectivitatea
1. În pubertate:
Afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant;
Emotivitatea oscileaz\ între extreme;
Toat\ gama de st\ri afective este prezent\: anxietatea, teama, timiditatea. S-a con-
statat c\ fa]\ de stress, puberul manifest\ intoleran]\, reac]ionând recalcitrant.
Spiritul contestatar îmbrac\ accente corozive, ceea ce provoac\ o serie de dis-
torsiuni în ambian]\. Primul destinatar al acestei virulen]e îl constituie familia,
deoarece exercit\ cea mai veche [i perseverant\ tutel\; de asemenea, profe-
sorul reprezint\ ]inta criticismului s\u;
În interiorul grupului format din persoane de acela[i sex, rela]iile sunt calde,
tandre, grupul îl securizeaza [i îi d\ for]\;
Prin urmare, în cadrul aceluia[i sex se schi]eaz\ prieteniile cele mai sincere.
Referitor la atitudinea fa]\ de sexul opus, ini]ial, se manifest\ o aparent\ indifer-
en]\ [i distan]are, care ascunde de fapt o tatonare a „adversarului“. Dup\ ce puseul
puberal s-a încheiat, la b\ie]i apare o agresivitate de coloratur\ sexual\, materia-
lizat\ în comportament [i limbaj, iar la fete se schi]eaz\ primele iubiri, corelate cu
t\ceri [i priviri prelungi, iubiri romantice care adeseori r\mân neâmplinite.
2. În adolescen]\:
via]a afectiv\ se nuan]eaz\;
emotivitatea devine mai echilibrat\;
pe fondul deschiderii fa]\ de bine [i frumos apar sentimente superioare in-
telectuale, estetice, morale;
Raporturile cu familia, asperit\]ile se estompeaz\ [i armonia se restabile[te;
Fa]\ de sexul opus apare o deschidere particular\, adolescen]a fiind cotat\ drept
vârsta celor mai frenetice iubiri. În alegerea partenerului, modul cum individul
se raporteaz\ la imaginile parentale, nu trebuie deloc minimalizat, deoarece, în
caz de respingere al acestora, mecanisinul alegerii va func]iona dup\ criterii anti-
nomice sau aleatoare.
Dup\ 18 ani apar deseori primele cupluri maritale.
Personalitatea
Pubertatea [i adolescen]a se caracterizeaz\ prin definitivarea [i stabilizarea struc-
turilor de personalitate, fenomen care se produce la 14-15 ani. Dincolo de multitudinea
transform\rilor ce invadeaz\ întreaga personalitate a adolescentului, exist\ trei domi-
nante care dau culoare [i specificitate acestei vârste:
a) cristalizarea con[tiintei;
b) identitatea voca]ional\ ;
c) debutul independen]ei.
În pubertate [i adolescen]\, con[tiin]a de sine înregistreaz\ un salt calitativ
remarcabil, datorit\ frecventelor replieri ale individului în propriul s\u for interior.
215
Procesul de cristalizare a imaginii de sine implic\ mai multe fa]ete:
Identificarea e-ului personal, al E-ului spiritual [i al E-ului social. Referitor la
e-ul corporal, pentru a se familiariza cu noua sa entitate anatomic\, dialogurile
puberului cu oglinda sunt deosebit de frecvente, oscilând între satisfac]ie [i
critic\ virulent\. Pe lâng\ teribilismul vestimentar [i comportamental, apare o
gal\ de modalit\]i de sublimare prin art\ [i literatur\ dar [i acte delincvente
(fuga de acas\, furtul, violul etc.);
Cât prive[te formarea E-ului spiritual, acesta se refer\ la capacitatea individu-
lui de a-[i evalua corect propria activitate [i nivelul de cuno[tinte [i aptitudini
pe care le posed\;
E-ul social semnific\ reputa]ia social\ a individului [i con[tientizarea sta-
tusurilor [i rolurilor pe care le îndepline[te în prezent, sau cele pe care le
proiecteaz\.
Identitatea voca]ional\ desemneaz\ abilitatea persoanei de a-[i cunoa[te
calit\]ile [i defectele, ca pe baza lor s\ poat\ decide asupra op]iunii sale profesionale.
Dac\ puberul manifest\ abilitate îndeosebi în cunoa[terea tr\s\turilor de caracter [i a
intereselor la adolescent apare capacitatea de a-[i defini aptitudinile.
Dobândirea independen]ei constituie un corolar firesc al inventarului minu]ios
[i sever pe care individul [i l-a f\cut pe plan interior.
Cazurile cele mai frecvente apar în jurul vârstei de15-16 ani, la sexul masculin,
fiind provocate, mai ales de un climat familial instabil, s\r\cie, caren]e educative.
Exist\ numero[i factori care contribuie [i influen]eaz\ num\rul comporta-
mentelor delincvente ale adolescen]ilor. Ultimele cercet\ri au ar\tat c\ prezen]a unui sin-
gur factor nu cauzeaz\ un comportament violent sau antisocial, ci este nevoie de
ac]iunea mai multor factori. Factorii care pot determina comportamentul delincvent pot
fi casifica]i în:
Factori individuali: disfunc]ii cerebrale, deficien]e intelectuale, tulbur\ri ale
afectivit\]ii (imaturitate, instabilitate, frustrare, indiferen]\ afectiv\, ambivalen]\ afectiv\,
absen]a înclina]iilor altruiste), tulbur\ri caracteriale (lipsa autocontrolului, impulsivitate,
agresivitate, indiferen]\ [i dispre] fa]\ de munc\, indolen]\, respingerea normelor
sociale, juridice [i morale, egocentrism), ini]iere timpurie în comportamentul violent, ati-
tudini [i credin]e favorabile comportamentului deviant sau antisocial.
Factori familiali: climat familial conflictual [i imoral, familie dezorganizat\,
implicare sc\zut\ în educarea copiilor, lipsa de autoritate a p\rin]ilor, atitudine tiranic\
a p\rin]ilor.
Factori de natur\ educa]ional\: e[ec [colar, leg\tur\ slab\ cu [coala, tranzi]ii
frecvente de la o [coal\ la alta, gre[eli ale educatorilor (de atitudine [i rela]ionare, de
competen]\ profesional\, de autoritate moral\).
Factori ce ]in de comunitate: accesul la droguri [i arme, deteriorarea [i dezor-
ganizarea comunit\]ii, nivel ridicat al criminalit\]ii, existen]a g\[tilor.
Factori ce ]in de mediu: s\r\cie, expunerea la violen]a din mass-media, neîn-
crederea adul]ilor în valorile [i cultura tinerilor, lipsa implic\rii institu]iilor de stat [i civile
prin programe pentru copii [i tineri.
Unii autori, precum Patterson, De Barysche [i Ramsey consider\ c\ majoritatea
indivizilor cu probleme comportamentale în copil\rie vor conserva aceste comporta-
mente [i în pubertate..
De altfel la puberi, agresivitatea înregistrez\ un salt consistent, de la 3.2% la
10%. Comportamentul agresiv oscileaz\ nu numai în func]ie de vârst\, dar [i de sex,
raportul dintre b\ie]i [i fete fiind de 5 la 1, ceea ce înseamn\ un supliment remarcabil
de agresivitate masculin\.
216
Conform opiniei vehiculate de Robertson (1977) pubertatea [i adolescen]a
furnizeaz\ un num\r mare de criminali (43% au vârsta sub 18 ani, iar 20% sub 15 ani).
Majoritatea dintre ei provin din rândul categoriilor dezavantajate din punct de vedere
socio-economic, dar nu lipsesc nici exemplarele claselor avute [i care au fost pierdute
de sub controlul parental.
Indiferent de ipostaza prin care delincven]a se manifest\, ea evoc\, un lamen-
tabil e[ec în rezolvarea inerentelor crize de identitate pe care le traverseaz\ individul în
aceast\ perioad\.
O interesant\ contribu]ie la problema comportamentelor este furnizat\ [i de R.
R\[canu (1994), printr-un studiu medical [i psihologic, pe un num\r de 144 de subiec]i
cu asemenea tulbur\ri. La apari]ia manifest\rilor respective concur\, în doze greu de
precizat, factorii genetici [i cei care apar]in unui mediu patoplastic.
S-a constatat ca peste 61 % dintre tulbur\rile de comportament se grefeaz\ pe
fondul unor maladii psihice (epilepsie, schizofrenie, nevroze) sau ale oligofreniei..
Mai apoi, indivizii cu tar\ de comportament sunt mai raspândi]i în mediul urban
decât în cel rural [i se multiplic\ în condi]ii de subcultur\. Recuperarea lor presupune
un efort multifocal, în care terapia biologic\ s\ se asocieze cu cea psihologic\ [i social\.
Stresul adolescentin poate cauza [i consumul de alcool, nicotin\ [i droguri.
Printre cauzele acestora se num\r\:
Cauze interne: curiozitatea, dorin]a de senza]ii tari, lipsa de maturitate [i de
responsabilitate, plictiseal\, teribilism.
Cauze externe: anturaj, climat familial defavorabil, nivel educa]ional [i cultural
redus, lipsa informa]iilor, imitarea modelelor din filme.
Studiile realizate de Warners [i Smith (1982), Mayer (1982) au scos în eviden]\
câteva caracteristici ale adolescentului care apeleaz\ la asemenea surogate existen]iale:
majoritatea dintre ei au avut o copilarie nefericit\, au un tonus psihologic
dezolant, încordat, acuz\ nervozitate, depresie, gânduri sinuciga[e;
acest tip de adolescen]i au pu]ine reu[ite [colare, iar imaginea de sine [i
proiec]ia lor în viitor este profund deteriorat\;
aproximativ 25 % dintre ei au avut în familie modele nefaste, respectiv, un
p\rinte sau chiar pe amândoi cu vicii similare.
Ca o expresie a unei dezadapt\ri ajuns\ la limit\ extrem\ se plaseaz\ sinu-
ciderea. Conform unor date recente, fumizate de O.M.S., mijlocul [i sfâr[itul adolescen]ei
sînt cele mai afectate de acest fenomen, cifra sinuciderilor dublându-se în ultimii 5 ani.
Printre cauzele care pot alimenta un comportament suicidar se num\r\:
Destr\marea familiei, mai ales prin divort;
Absen]a p\rin]ilor mai ales în prima copil\rie, abuzul fizic [i sexual;
Mediul familial traumatizant, alcoolismul, consumul de droguri etc.
În 95% din cazuri sinuciga[ii prezint\ tulbur\ri psihiatrice evidente.
219
III.5. GLOSAR DE TERMENI
222
III.6. ANEXE
Anexa 1
Metode folosite
Au fost utilizate interviul, observa]ia [i teste psihologice pentru identificarea sta-
diului de dezvoltare al copilului [i eventualele traume suferite de acesta în urma abuzu-
lui sexual la care a fost supus.
Anexa 2
Institutia (antet)
ANCHET| SOCIAL|
A. PERSOANE PREZENTE:
Asistent social Alexandru Gulei, d-na Maria Anton (mama), Ion Gheorghiu
(concubinul mamei), Ioana Anton (fiic\), Vasile Anton (fiu), Andrei Meri[c\ (fiu),
Mihaela Ionescu (m\tu[\)
TAT|L:
Nume: H. Prenumele: Vasile
B.I. Seria XX nr. 159763.
Eliberat de: Poli]ia Ia[i la 21 iunie 1999.
CNP 1580311232566 .
Data na[terii: 11 martie 1958 locul Com. }ibana.
Adresa: Str. X nr. 14 bl. X sc. X et. X ap. X.
Ocupa]ia: f\r\ ocupa]ie.
Starea de s\n\tate: TBC tratat.
Evenimente personale semnificative:
H.Vasile. este tat\l natural al minorei Ioana Anton, nefiind totu[i trecut în certi-
ficatul de na[tere al acesteia. În prezent H.Vasile, se afl\ în Penitenciarul Ia[i, isp\[ind o
condamnare pentru omor.
FRA}I, SURORI:
226
1. Rela]ii în comunitate:
a) ale copilului
A. Ioana nu a frecventat cursurile vreunei forme de înv\]\mânt [i nu este nici
în prezent încadrat\ [colar. Maria Anton spune c\ nu a lasat-o pe Ioana s\ mearg\ la
[coal\ deoarece consider\ c\ aceasta nu ar face fa]\.
Nu are un grup de aceea[i vârst\ cu care s\ socializeze, deoarece tat\l vitreg îi
interzice contactul cu al]ii copii [i o amenin]\ cu violen]a în cazul în care nu îi d\ ascultare.
b) ale familiei
Familia nu are o imagine prea bun\ în comunitate, atât datorit\ comportamen-
tului violent a lui G.Ion, a lipsei de implicare a întregii familii în via]a comunit\]ii, pre-
cum [i datorit\ antecedentelor de conflict cu legea membrilor.
Vecinii evit\ s\ vorbeasc\ despre G. Ion, temându-se de acesta din cauza com-
portamentului s\u violent.
I. Mihaela, m\tu[a A. Ioanei, declar\ c\ familia a fost afectat\ negativ de rela]ia
A.Maria cu G. Ion. Spune c\ este foarte posibil ca G. Ion s\ o fi agresat pe nepoat\.
2. Descrierea copilului de c\tre p\rinte:
Maria Anton, o descrie pe Ioana ca fiind o persoan\ retras\, dar care creeaz\ prob-
leme celorlal]i în special prin faptul c\ minte (Maria Anton descrie mai multe astfel de situa]ii).
Sus]ine de asemenea c\ acesta este [i motivul pentru care nu a integrat-o [colar pe fiica sa.
Bunica matern\ (Elisabeta Anton) sus]ine afirma]iile mamei dar spune c\ Ioana
nu a spus niciodat\ minciuni în leg\tur\ cu lucrurile importante, grave. Elisabeta Anton
spune, mai mult, c\ Ioana este destul de distant\ în rela]ia cu ceilal]i membri majori ai
familiei, [i c\ prefer\ s\ petreac\ timpul mai mult în compania ei.
Ion Gheorghiu, concubinul mamei, spune c\ Ioana minte mereu, iar rela]iile
dintre el [i fat\ nu au fost niciodat\ prea bune. Spune c\ nu în]elege de ce Ioana îl acuz\
de un lucru pe care el nu l-a f\cut.
3. Descrierea copilului de c\tre alte persoane (rude, vecini, colegi, profesori,
alte persoane).
Mihai Vasilescu (vecin), o descrie pe Ioana ca pe un copil destul de lini[tit dar
c\ruia îi lipsesc „cei [apte ani de acas\“. Spune îns\ c\ acest lucru se datoreaz\ mediu-
lui în care tr\ie[te.
Preotul Ioan Varga descrie pe Ioana ca fiind un „copil bun dar care are parte de
o familie rea“. Spune c\ familia a beneficiat de ajutor din partea bisericii. Nici unul din
membrii familiei nu frecventeaz\ biserica.
F. SITUA}IA MATERIAL|:
Condi]ii de locuit:
Familia locuie[te în condi]ii precare într-o cas\ alc\tuit\ din dou\ camere din
care doar una este locuibil\, prost mobilat\ [i igienizat\ precar. Gospod\ria nu are alte
dependin]e. Familia nu are acte de proprietate pe locuin]\ [i nu de]ine animale. Nu
de]ine p\mânt sau alte propriet\]i.
Condi]iile igienice sunt precare. Familia g\te[te pe o sob\ improvizat\ care este
227
[i unica surs\ de c\ldur\.
Situa]ia financiar\: (resurse financiare/venituri)
Singurele surse de venit sunt reprezentate de pensia bunicii [i de aloca]iile a doi
dintre copii. Adul]ii nu presteaz\ munca în folosul comunit\]ii motiv pentru care nu ben-
eficiaz\ de prevederile Legii Venitului Minim Garantat.
O alt\ surs\ de venit provine din muncile ocazionale pe care membrii familiei
le presteaz\ la unii vecini.
Familia a mai beneficiat în cateva rânduri de sprijin material din partea bisericii
sau dona]ii din partea unor persoane sau organiza]ii neguvernamentale.
G. OBSERVA}II:
Ioana Anton se teme de concubinul mamei [i recunoa[te c\ acesta o amenin]\
cu b\taia [i chiar cu moartea. Mai mult, minora declar\ c\ Ion Gheorghiu o amenin]\ c\
va face r\u [i celorlal]i membri ai familiei.
Maria Anton nu d\ crezare spuselor fiicei sale [i refuz\ s\ abordeze subiectul în
discu]iile cu asistentul social. Este de p\rere c\ familia sa este ]inta unor oameni care `i
vor r\ul. Crede c\ Ion Gheorghiu este un tat\ bun, iar dac\ este mai agresiv este spre
binele familie, protejând-o [i educând ceva mai sever copii care nu ascult\.
Ion Gheorghiu nu dore[te implicarea autorit\]ilor în problemele familiei, [i are
o atitudine agresiv\ fa]\ de reprezentan]ii institu]iilor de protec]ie a copilului de la nivel
local [i jude]ean. Prezen]a reprezentantului Poli]iei este necesar\ pentru realizarea
evalu\rilor în familie.
228
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
234
Asocia]ia Alternative Sociale
www.alternativesociale.ro
www.antitrafic.ro
Str. Cuza-V
Vod\, nr. 8A, sc. B, demisol, Ia[i, 700036
Tel: 0232 218232; 0332 405476
Fax: 0232 219382; 0332 405477
e-m
mail: office@alternativesociale.ro